1,237 matches
-
Eu scriam iar banii îi lua notarul Gheorghe Carabăț, fost jandarm. Secretarul primăriei, moș Zamfir Rusu mai trimetea câte un om de-i făceam cererea pentru doi-trei lei, bani care intrau în pușculița de tutun calitatea prima, tablă bună de seif. Bravo, spunea moșul cântărind cutia, stai bine cu taxele pentru liceu. Și dacă dom' fost jandar impozita mica mea avere când ajungea la criză de șfanți, se mai întâmplau și minuni, cum a fost așezarea unei adevărate averi, douăzeci de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
repezindu-se asupra valijoarei de fier a Băncii Internaționale din Peru. Bobby o Înșfăcă mai repede, uite-l că pleacă, nătărăul. — Cheia-o ține mămica În casa de fier... Bobby cunoștea foarte bine pușculițele astea, mai greu de deschis decît seifurile Băncii Internaționale, avea și el una, din păcate goală și În curînd o să se Închidă bordelul. Lua-te-ar dracu! strigă, trîntind pe jos pușculița. Rămîi prost, n-o să știi cu cine mă culc În noaptea asta! adăugă, luînd-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
eu singură, am început să mă bat în scris cu ăstălat, care a zis că el e cel mai mare și mai tare. Era nebun, dar încă nu știam. A tăiat o parte din ușa unui dulap și a pus seif, pentru că a zis că-i fur versurile. A.P. : Era genul acesta de competiție și cu primul soț ? A.M. : Cu primul nu. Ne-am iubit foarte mult și ne ajutam. El știa puțin nemțește, citea foarte multă poezie romantică, Novalis, expresioniștii
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
telefoanelor pe care le primesc la ore târzii. Decid să-l pună pe rege să candideze la președinție. Ai lor strigă la lumina zilei că apără țara. O iubesc pe la tribune și o jefuiesc pe întuneric. Ai lor au spart seifurile fabricilor și ne explică pe îndelete ce este poliția politică. Îl știu pe Kuki Sebastian de dinainte de 90, am fost colegi în redacția revistei culturale Orizont în Timișoara și pot să spun că îi ura pe securiști temeinic, fără milă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Robert Hedrock se uită de mai multe ori afară. La început, pe coridoare, era foarte multă agitație. Treptat, însă, activitatea diminuă și, în cele din urmă, nu mai rămase nimeni în clădire. Acționă cu hotărâre, dar fără grabă. Dintr-un seif ascuns în perete scoase microfilmele planurilor mașinii de stăpânire a timpului - cea din încăperea unde Ie vorbise cu doar două ore în urmă consilierilor Arsenalelor. Ceruse Centrului de informații să i le trimită, iar oamenii de acolo se conformaseră fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Doamne, ce dificil s-a mai dovedit! Am început să-i spun că nu sunt fraier și m-am trezit că mă pocnește peste picioare. Am făcut o mișcare cam prea rapidă când m-am întors să scot banii din seif și o nouă explozie mi-a retezat o parte din păr. Și arătă o porțiune de chelie în creștetul capului. Hedrock o cercetă câteva secunde. În mod evident era vorba de o împușcătură trasă de aproape. O armă de la Arsenale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
prietenoase. Trebuie să vorbesc cu tine, Henry. Ține minte că acele suvenire îmi aparțin și m-au costat foarte mulți bani. Sper că nu mă vei dezamăgi. Pentru binele tău. Henry începea să transpire. Ascunsese obiectele în cel mai mare seif cu uși duble din magazin, dar era încă neliniștit. Știa că erau obiecte de mare valoare: Jaafar nu ar fi investit atâta efort ca să le ascundă dacă nu ar fi fost așa. O sună pe Lucinda de la Sotheby’s, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
alcoolului și a emoțiilor. Dar i-a transmis ideea de bază. Jaafar trebuia să aibă răbdare și încredere în el. Henry va pune la păstrare articolele prestigioase, de mare valoare, pe care ar fi putut continua să le țină în seiful sălii de expoziție sau, dacă voia Jaafar, puteau fi transferate într-o cutie de valori la banca privată a lui Henry, o instituție cunoscută pentru discreția sa. Vor aștepta până când piața va fi mai favorabilă. Vei auzi aceeași poveste peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
două zile, aveau să găsească lucrul respectiv. Între timp, Ziad avea sarcini precise. Trebuia să găsească biroul muzeului -, să-l ia de la un capăt la altul și să-l controleze minuțios. Fiecare sertar, fiecare dulap de acte. Dacă găsea un seif, trebuia să-l deschidă și să nu lase nici un fir de praf neverificat. Directorul fusese extrem de explicit: „A fost nevoit să ascundă obiectul ăsta în grabă. N-a avut timp să-l pună la loc sigur. Dacă e acolo, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de decolare. În bagaje avea un pachet cu tăblițe de lut - de care decisese să se descotorosească la cinci mii de kilometri de Londra. Nu îi vor aduce o avere - obiectele care puteau să facă asta erau ascunse într-un seif, așteptând o schimbare în climatul politic -, dar măcar vor face ca balanța lui bancară lunară să arate mai bine. În plus, trebuia să-i spună lui Jaafar al-Naasri că vânduse măcar ceva. Faptul că se întorcea cu obiectele chiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
hârtia, până când adună, în cele din urmă, douăzeci de exemplare perfecte, gata să fie transportate spre rudele lui expatriate, fictive, dar înfometate de ciocolată. Le așezase unele peste altele în geanta lui diplomat. Se gândise să le bage într-un seif, ca să fie în siguranță, dar știa că acest lucru va stârni suspiciuni: dulciurile de la Cadbury erau bune, dar nici chiar așa. Deci trebuia pur și simplu să-și asume riscul și să le lase în geantă, atât de firesc, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bani. Nimic. A fost săracă și înainte, și după naziști. —Bine, atunci nu bani. Dar o cutie de valori la Geneva? Poate că tatăl tău a ascuns tăblița într-o bancă elvețiană. Nu văd cum; nu era lumea lui. Un seif în Geneva? Asta ar costa foarte mult. În plus, când ar fi avut timp s-o ascundă acolo? În mesajul de pe DVD spunea că tocmai a găsit tăblița. Maggie dădu aprobator din cap; Uri avea dreptate. Geneva trebuia să însemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-i vină ideea. Asta era! Stătuse tot timpul sub nasul lui și nu-și dăduse seama. Îi venea să se pocnească singur în fluierul piciorului cu vârful ascuțit al cizmelor flamenco. Văzu un compartiment de metal etanș și spațios, un seif portabil pe care nici un agent deghizat din lume, oricât de puternic, nu s-ar gândi să-l deschidă; un seif purtat de cel mai mare nătăfleț din câți există: compartimentul pentru chifle din căruciorul trăsnitului ăluia de vânzător ambulant. Unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pocnească singur în fluierul piciorului cu vârful ascuțit al cizmelor flamenco. Văzu un compartiment de metal etanș și spațios, un seif portabil pe care nici un agent deghizat din lume, oricât de puternic, nu s-ar gândi să-l deschidă; un seif purtat de cel mai mare nătăfleț din câți există: compartimentul pentru chifle din căruciorul trăsnitului ăluia de vânzător ambulant. Unsprezece — Ia privește, spuse Santa, ținând ziarul aproape de ochi. E un film drăguț aici, aproape, cu mica Debbie Reynolds. — I-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mâna stângă o sticlă de vin, într-un săculeț de catifea pentru cadouri, cu fundă deasupra. Un tip de vreo treizeci de ani deschise ușa și zâmbi. Nu era atrăgător. — Tu ești Eddie? — Exact. Intră. — Ți-am adus asta, din seiful hotelului, zise ea, întinzându-i vinul. Urmărind totul pe micul său monitor video portabil, Vasco spuse: — I l-a dat în hol. Unde poate fi văzută de camerele de securitate. De ce nu a așteptat să intre în cameră? — Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
O bufnitură, când capul lui lovi perna. — Ar fi bine să fie ceva important, Alex. — Ai fost la vreo degustare de vinuri? Robert A. Koch, distinsul șef al firmei de avocatură, dedica o mare atenție vinului. Își ținea colecția în seifuri prin tot orașul. Cumpăra la licitații, la Christie’s, făcea călătorii în Napa, Australia, Franța. Dar, din câte știa Alex, toate acestea erau doar o scuză ca să se îmbete în mod regulat. — Aștept, Alex, zise el. Ar fi bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vă ajut, dar nu e posibil, totuși Cipriano Algor consideră că ar trebui să exprime o parte din gândurile care-i trecuseră prin minte în timpul tăcerii ce urmase spuselor lui Marçal, nu gândurile intime, pe care le ține ferecate în seiful pateticului său orgoliu de bătrân, ci gândurile care, într-un fel sau altul, sunt comune tuturora în această casă, că le mărturisesc sau nu, și care se rezumă în câteva cuvinte, ce ne așteaptă mâine. Și spuse, E ca și cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Mâine va lăsa în pace fluviul amazon cu indienii lui cu tot și va parcurge Centrul de la un capăt la altul, trăgând cu urechea la ce spune lumea. În esență, secretul este mai mult sau mai puțin ca cifrul unui seif, chiar dacă nu-l cunoaștem, știm că se compune din șase numere, că este posibil chiar ca unul sau unele să se repete, și că oricât de numeroase ar fi secvențele posibile, nu sunt infinite. Ca toate lucrurile din viață e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o operă de artă nu poate fi deținut, deși poate fi expus. Dar noaptea, după ce oaspeții au plecat acasă, mai bine Întoarceți blestemata aia de operă de artă cu fața la perete, sau acoperiți-o cu o prelată, sau Încuiați-o În seif dacă nu vreți să vă dea coșmaruri. Valoarea de conținut a artei este proporțională cu volumul de neliniște pe care Îl produce În sufletul posesorului. Se dezlănțuie iadul pe pămînt. Oamenii Încep să-și caute portofelele pe sub scaunele din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care stă În primul rînd, zîmbește senin. El Înțelege exact ce vrea Wakefield să spună: deține mai multe opere de artă decît oricine altcineva din sală, dar nu locuiește cu ele sub același acoperiș. Le-a pus pe toate În seifurile băncii, iar el trăiește Într-un avion, curat și ordonat, care conține numai un birou, o cristelniță plină cu vin și un pat. În plus față de arta fizică depozitată În locuri unde umblă arareori, a cumpărat și drepturile electronice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ești! Dar ce zici de industria de securitate a locuințelor, o piață de miliarde de dolari? Eu Îmi trag zece la sută din profituri! Și ce zici de broaște și zăvoare și reflectoarele exterioare și camerele video de supraveghere și seifurile rezistente la foc și de comunitățile ascunse În spatele unor garduri și porți și de adăposturile antiaeriene? Ce zici de gigantesca industrie a armelor care Înarmează populația de la Întemeierea republicii Încoace? Și ce zici de imensul matrapazlîc al asigurărilor care suge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
deloc la figurat. Peștera lui Ali Baba este o serie de Încăperi rotunde burdușite cu comori ca un cuib de pirați: cufere pe jumătate deschise din care dau pe dinafară bijuterii, picturi sprijinite de pereți, sculpturi, poezie greacă și romană, seifuri pline cu monede de aur. Totul pare vechi de cel puțin două sute de ani. Redbone arată cu mîna la un set de jilțuri sculptate În lemn și se așează Într-unul din ele. Îi oferă lui Wakefield un trabuc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vremea lui Ceaușescu se construia foarte prost. Dacă te împingeai așa, în toc, puteai să deschizi ușa. Nu-ți trebuia o forță prea mare. Nu (cu dispreț) picior de căprioară, cu răngi, numai figuri... Când îi aud, mor. A, la seifuri, la asta, la cine știe ce bănci să te duci... Dar ce bănci, te duci la Banca Națională să furi de-acolo? De la Banca Agricolă? Unde? Seifuri n-aveam în țară. Cele mai complicate erau niște fișete de tablă, pe care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu dispreț) picior de căprioară, cu răngi, numai figuri... Când îi aud, mor. A, la seifuri, la asta, la cine știe ce bănci să te duci... Dar ce bănci, te duci la Banca Națională să furi de-acolo? De la Banca Agricolă? Unde? Seifuri n-aveam în țară. Cele mai complicate erau niște fișete de tablă, pe care trebuia să le-ndoi cu ranga... Pe la CEC-uri, pe la poștă. Dar altfel, am găsit bani în locuri ciudate. În mălaiuri, prin făine, prin zahăr. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
încă nu se..., încă nu ieșise din cameră căldura corpului tău, că el îți lua locul. De multe ori, îți lua ceasul de lângă noptieră, de lângă pat. Tu dormeai acolo și el intra, pac! Ăștia erau hoții care erau, spărgătorii de seifuri, de bănci, de astea... Dar ăștia, ce? Au luat o piatră, au dat într-un parbriz și gata. Vin aicea și-l vezi: Viceroy, nesuri, salamuri de Sibiu. Asta. Infractor mare, ăsta! Și el, când colo, e vai și vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]