422 matches
-
acordându-i-se numele marelui domnitor Mihai Viteazul, al cărui bust, donație a Consiliului Județean Prahova, a fost instalat la 27 august 2001 în fața instituției (sculptor Eugen Petri din Ploiești). Din componența comunei Cazangic mai fac parte satele Frumușica și Seliște. Frumușica, vechea denumire Manucbeevca, e o localitate atestată documentar cu acest nume din anii 1812 - 1813, când autoritățile țariște i-au dăruit aici o moșie lui Manuc-bei ca recunoaștere a rolului său în actul de anexare de către imperiul țarist a
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
cătunului să fie una dintre cele două denumiri - Brașoveanu sau Tudoroaia, pe care le aveau cătunele ce făceau parte din comuna Cazangic la finele sec. al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea. Aceeași presupunere e valabilă și pentru satul Seliște, a cărui creștere are loc în anii ‘60 ai secolului trecut. În localitate sunt 309 gospodării. La ultimul recensământ (2004) erau 961 locuitori (488 bărbați, 473 femei). Structura etnică a satului Cazangic conform recensământului populației din 2004: Originari din Cazangic
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
15/28 august), unde este paroh Protoiereul Neonil Cocu și biserica „Minunea din Colose a Arhanghelului Mihail” (din sus, hramul pe 6/19 septembrie), unde este paroh părintele Octavian Cocu. Spre deosebire de alte localități orheiene ca, spre exemplu, Butuceni, Trebujeni, Ivancea, Seliște, Lucășeuca, Lopatna, Jorile, Mârzești ș.a., unde în rezultatul investigațiilor arheologice de mai mulți ani au fost depistate numeroase urme de vechi așezări omenești, satul Susleni și împrejurimile lui nu s-au bucurat încă de cercetări sistematice și minuițioase. Aceasta, însă
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
și denumirea așezării. Pentru prima dată satul este menționat documentar la 1528, cînd marele voievod Petru Rareș “pentru dreapta și credincioasa slujba către țara” dăruiește armașului Marcu Ciuciuma o parte “de ocina pe valea Căinarului, în ținutul Sorocii, cu trei seliști, ce se mărginește din sus cu moșia Macareuca, din jos cu Bulbocii, pînă în Valea Petrii, dinspre răsărit cu Baxanii, iar dinspre apus cu apă Căinarului”. Mențiunile de mai tîrziu sînt destul de frecvențe. La 8 mai 1614 satul e amintit
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
traseul Soroca- Otaci pînă la satul Bujorauca.( Lungimea văii este de 5 km.) Prima mențiune documentara e cea din 28 iulie 1569 , cînd Bogdan Voievod, domn al Moldovei , a dat și a întărit urmașilor lui Iuga, strănepoții lui Petras “ o seliște cu numele vîrful Liubeniti ce de curînd se numește Liublenita în ținutul Sorocii.” Documentele asupra Liubeniti , deținute de strănepoții lui Petras, datau de prin 1432-1433 , ceea ce înseamnă că pe atunci există și moșia cu acelaș nume . Așadar satul Rublenita care
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
hotărâre a Ministerului Agriculturii al URSS, pe râul Câinari, în satul Măcăreuca, a fost construită o stațiune hidroelectrica cu o capacitate de 60 de kw/h, dar aceasta nu a asigurat capacitatea suficientă și degrabă a fost uitată. În vechea seliște, spun bătrânii, a existat și o mică bisericuța de lemn. Că era foarte mică, ne dovedesc „Ușile Împărătești” foarte mici și care, ca prin minune, s-au păstrat până astăzi. La 1793 este consemnata existența unei biserici de lemn, acoperită
Măcăreuca, Drochia () [Corola-website/Science/305228_a_306557]
-
Ciocîrlan” și „Holm”, în partea de nord - de dealul „Cloștei” și „Lihaci”, în partea de sud de dealul „Delnița” și a „Crucii”, iar la sud - est - de dealul „Scroafei”. În partea de vest se întinde un șes cu denumirea de „Seliște” pe unde se scurge pârăul principal numit „Râpa Satului”, care este alimentat de un număr de 3 râulețe mai mici. Pe acest șes în vechime creștea stuf și sălcii, datorită cărui fapt în timpul revărsărilor mari de apă s-au format
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
pună mîna pe arme erau țăranii din jurul Craiovei care erau considerați craioveni. Situația este perfect ilustrată de Vlad Înecatul care îl informa pe Hamza, noul ban al Craiovei, asupra hotarelor: "Craiova toată, cu tot hotarul ei" (dealurile), "toate satele și seliștele și morile și cu bălțile și cu viile". Într-un document din 1587 era pomenit "Manea săbierul, vestit făuritor de săbii peste hotarul țării și prinții sîrbi și croați au săbiile făurite de el, ca și domnul țării". În timpul lui
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Parcane. La 2 martie 1798 Alexandru Calimah, domnitorul Moldovei scrie scrisoare către Manolache Donici, ca să hotărască cu moșia Parcani. La 05 mai 1806 Alexandru Constantinovici Moruzi, domnitorul Moldovei se adresează către Petrache Cataragiu să se cerceteze moșia Parcani cu două seliști: Alexinți și Parcani din ținutul Orheiului. Prin anul 1808 mănăstirea Chipriana avea pădure pe moșia satului Parcani : 63 stîngeni patrați, iar la Popouți - 135 mii stîngeni patrați. Prin anii 1815-1816 moșia Parcani aparținea mănăstirii Chipriana, vechil era Iacob Vartic. După
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
de zile, grădiniță de copii, casă de cultură, bibliotecă, magazine, un monument în cinstea eroilor căzuți pentru apărarea Patriei,mormîntul, unde au fost îngropați soldați necunoscuți, pe cînd se retrăgeau trupele armate, un izvor. Panorama satului este o vedere pitorească. Seliștea Parcani este așezat pe partea dreaptă a rîului Ciorna. Partea de răsărit a satului se apropie de o pădure numită de locuitori Zanova. La marginea pădurii se află un izvor mare, apa căruia este foarte gustoasă și răcoritoare. Rîulețul care
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
toate insistențele domnului, care-i promitea că îl va ține la mare cinste. În acest context, după ascensiunea marelui domnitor al Moldovei, prisaca Vrabie va trebui să-și schimbe proprietarul. Actul din 17 august 1483, de vânzare-cumpărare a prisăcii alături de seliștea Leucăuții vine să confirme această supoziție. Prisaca și seliștea este vândută contra 80 de zloți de către un grup de persoane, care le dețineau în devălmășie, logofătului Tăutul. Cu siguranță este vorba de Marele logofăt Ion Tăutul (d. 1511), care se
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
ține la mare cinste. În acest context, după ascensiunea marelui domnitor al Moldovei, prisaca Vrabie va trebui să-și schimbe proprietarul. Actul din 17 august 1483, de vânzare-cumpărare a prisăcii alături de seliștea Leucăuții vine să confirme această supoziție. Prisaca și seliștea este vândută contra 80 de zloți de către un grup de persoane, care le dețineau în devălmășie, logofătului Tăutul. Cu siguranță este vorba de Marele logofăt Ion Tăutul (d. 1511), care se afla în fruntea boierilor țării pe timpul lui Ștefan cel
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
1819), a fost comis la Curtea domnească. În 1812 a intrat în supușenia Imperiului Rus, participând la adunarea nobilimii din 1814, figurând ca nobil și alegător și la 1818. A fost moșier la Căinarii Vechi, Heciu Vechi și Nou, Biliceni, seliștea Drochia, Mândâcul Nou, seliștea Șura și târgul Bălți (Soroca), Milești și Medeleni (Iași), Mașcăuți, Bălășești, Raculești, Jăvreni, Petricani, Temeliuți și Probota (Orhei). Este interesant faptul că una din fiicele lui Iordache Panaite, Elena, era căsătorită cu banul Iordache Donici, despre
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
la Curtea domnească. În 1812 a intrat în supușenia Imperiului Rus, participând la adunarea nobilimii din 1814, figurând ca nobil și alegător și la 1818. A fost moșier la Căinarii Vechi, Heciu Vechi și Nou, Biliceni, seliștea Drochia, Mândâcul Nou, seliștea Șura și târgul Bălți (Soroca), Milești și Medeleni (Iași), Mașcăuți, Bălășești, Raculești, Jăvreni, Petricani, Temeliuți și Probota (Orhei). Este interesant faptul că una din fiicele lui Iordache Panaite, Elena, era căsătorită cu banul Iordache Donici, despre care s-a pomenit
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
Frumușica-Neamț, Berești-Galați, Ruseștii Noi din Lăpușna. Piesa Hora de la Frumușica este un vas format din șase siluete feminine în vâltoarea unui dans popular. Sunt bine reprezentate și cuptoarele din lut ars. Prezența la est de Prut, atestată după descoperirile de la Seliște de pe răul Răuț, Orhei, Zahareuca sau valea Botnei. Apar unelte din aramă și din bronz, iar purtătorii culturii răspândesc calul domestic în spațiul carpato-danubian și central-european. Prezentă în Transilvania, Banat, Oltenia, vestul Munteniei. Începutul Epocii bronzului în România poate fi
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
Ctitoria Nistoreștilor este biserica mai nouă a localității, după cum reiese din mai multe însemnări pe marginea unor vechi tipărituri: „Cumpărat-au aciastă anume Penticostariu Nistoru Ilieșu și cu soțu său Porhiru ... și au datu pomană la biserica cea nouă din Seliște...văleat 1753.” A fost construită pe un loc ridicat, în partea de sus a localității Săliștea de Sus, pe partea dreaptă a văii. Construcția din lemn de brad, adus din locul numit „Gruiul Rusului”, a fost incendiată de tătari la
Biserica de lemn din Săliștea de Sus, Nistorești () [Corola-website/Science/313621_a_314950]
-
la podul lui Gârlanici, de la Fântâna Mică până la Fântâna Mare, iar de la Fântâna Mare, pe deasupra, până la poiana Târnaucăi, de la poiana lui Chiprian cu moară de pe Bâc, din Lunca cea mică, și către Poroseci, și de la Poroseci la gura Pitușcăi, la seliștea lui Tigomir, iar de la seliștea lui Tigomir, pe deasupra Homiceștilor și pe deasupra Sadovei, și de la obârșia Sadovei la gura Conelii, iar de la gura Conelii, pe deasupra la mănăstirea lui Varzar.” Acest hrisov al lui Alexandru cel Bun pentru prima dată a fost
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
Fântâna Mică până la Fântâna Mare, iar de la Fântâna Mare, pe deasupra, până la poiana Târnaucăi, de la poiana lui Chiprian cu moară de pe Bâc, din Lunca cea mică, și către Poroseci, și de la Poroseci la gura Pitușcăi, la seliștea lui Tigomir, iar de la seliștea lui Tigomir, pe deasupra Homiceștilor și pe deasupra Sadovei, și de la obârșia Sadovei la gura Conelii, iar de la gura Conelii, pe deasupra la mănăstirea lui Varzar.” Acest hrisov al lui Alexandru cel Bun pentru prima dată a fost publicat în vol.I al
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
aparținea Oculului Răut din ținutul Sorocii. În localitatea au fost înregistrați 2 preoți, 1 dascăl, 1 pălămar, 7 văduve, 28 burlaci, în total 112 bărbați, satul era amplasat pe moșia mănăstirii Sfântul Spiridon din Iași, și deținea 60 fălci de seliște, 650 de fălci de fâneț, 450 de fălci de terenuri arabile și 600 de fălci de imaș. După 1818 Slobozia-Bălți devine centrul administrativ al volostei (plasă) cu același nume . Satul se afla la o distanță de 2 km de vatra
Slobozia, Bălți () [Corola-website/Science/322899_a_324228]
-
Are hramul „Sfinții Voievozi”. Biserică se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserică de lemn din Canicea (Isverna) este de tip navă, fără turla. Pisania, abia descifrabila, menționează anul zidirii 1836, ctitor principal Mihuță Sbârnă din Seliștea Izvernei, la îndemnul fiicei sale Sară, măritata cu popa Dumitrașcu din Cloșani. Pe icoana Mântuitorului se mai deslușește semnătură pictorului și anul 1823. Este reparata radical în anul 1856, când se tencuiește cu mortar, se pictează și se repară acoperișul
Biserica de lemn din Isverna () [Corola-website/Science/319857_a_321186]
-
Seliștea (în ) este un sat reședință de comună în raionul Secureni din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 259 metri, în partea de vest a raionului Secureni. Localitatea Seliștea a făcut parte încă
Seliștea, Secureni () [Corola-website/Science/315980_a_317309]
-
Seliștea (în ) este un sat reședință de comună în raionul Secureni din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 259 metri, în partea de vest a raionului Secureni. Localitatea Seliștea a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Seliște. După 1711, a fost ocupată de turci, devenind parte din raiaua Hotinului a Imperiului Otoman. Prin Tratatul de pace de la
Seliștea, Secureni () [Corola-website/Science/315980_a_317309]
-
locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 259 metri, în partea de vest a raionului Secureni. Localitatea Seliștea a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Seliște. După 1711, a fost ocupată de turci, devenind parte din raiaua Hotinului a Imperiului Otoman. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812
Seliștea, Secureni () [Corola-website/Science/315980_a_317309]
-
o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Seliștea făcea parte din Ocolul Nistrului de sus a Ținutului Hotin . În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost construită aici o biserică de lemn . Moșia satului a fost stăpânită de Pavel Burdica (1815-1878) și de Matei Krupenski
Seliștea, Secureni () [Corola-website/Science/315980_a_317309]
-
a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost construită aici o biserică de lemn . Moșia satului a fost stăpânită de Pavel Burdica (1815-1878) și de Matei Krupenski (1878-1917). După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Seliștea a făcut parte din componența României, în Plasa Secureni a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28
Seliștea, Secureni () [Corola-website/Science/315980_a_317309]