386 matches
-
-l sărute, o oprește Întrebînd-o dacă-și imaginează că l-ar putea săruta cineva pe gură pe De Niro, În realitate, sau pe Johnny Depp, În film, care stătea pe scaunul din spate. Scurtă demonstrație de postmodernism excelent balansat În semiîntuneric. Dreams: solo soprană În față, background - vechi coruri liturgice bulgărești, peștele cu ochii plasați pe-o singură parte străbate-n diagonală ecranul. Și cîinele alb se plimbă prin film, dar este singurul ce apare și În vis și-n realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
când Orlando se ridică și, fără să privească pe cineva, cu dosarul sub braț, se îndreptă spre ușă. Il Comandante se grăbi să-l ajungă din urmă. Urmărindu-i cu privirile, Adrian văzu ușa deschizîndu-se din nou. Femeia șovăi în semiântuneric și se lipi încet de perete. Brusc, Adrian își puse mâna la inimă. - Chi e costul che senza morte Va per Io regno della morta gente? șopti el, întorcîndu-se către vecina lui. Fetele îl priveau zâmbind, stingherite, neîndrăznind să râdă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să recunosc Spiritul dacă e camuflat în Materie, adică, în fond, dacă e irecognoscibil? Și așa suntem și noi, noi toți, domnule filozof: nu numai indestructibili, cum spuneai, ci și irecognoscibili... Dar văd că ești așteptat, adăugă întorcînd capul. În semiîntunericul care prevestea zorile, Darie zări la vreo douăzeci de metri, în plin câmp, o siluetă familiară, pe care nu izbutea totuși s-o identifice. Mult mai departe, în direcția șoselei pe care o traversaseră în noaptea aceea, se întrezăreau grupuri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
căutat nimeni din partea bulibașei? Doar e nepoata lor. Dar Gruia ce-o fi făcând? A trecut pe acasă? Sau...” De pe ulița Muzelor, Însă, i-au ieșit În cale două femei cu fuste lungi și Înflorate. Profesorul s-a oprit. În semiîntunericul zorilor a recunoscut-o pe una din ele. Era nevasta bulibașei... ― Sărut mânuțâli matali, domnu’ profesoru’ doctoru’. ― Bună dimineața. Ați venit să aflați noutăți despre Stăncuța, fata cea frumoasă? Are o apendicită și mâine va fi operată. Am pregătit-o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
decât să rămân aici, dar ea mă ține Într-o lesă foarte scurtă. Te sun eu mai târziu, bine? Biroul era, bineînțeles, pustiu, toate fetele luau de bună seamă masa la Pastis cu prietenii lor bancheri. M-am așezat În semiântuneric la biroul meu, am inspirat adânc și am format numărul. Din fericire, Monsieur Renaud, recepționerul meu preferat de la Ritz, era acolo. — Andrea, draga mea, ce mai faci? Suntem Încântați să le avem din nou aici pe Miranda și pe gemene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
trebuia de obicei să cumpăr prânzul și să ajung Înapoi. Am Îndesat la loc telefonul În buzunar și mi-am dat seama că eram deja la restaurant; am Împins ușile masive din lemn și am intrat În Încăperea cufundată În semiântuneric și tăcere. Deși toate mesele erau ocupate de bancheri și avocați care Își Înfulecau fiecare friptana preferată, abia dacă se auzea vreun zgomot, ai fi zis că mocheta groasă și „decorul“ masculin absorbiseră orice sunet. — Andrea! l-am auzit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oboseală; este o senzație acută, ce urcă Încet În corpul meu, tras În jos fără nici o dorință de a se ridica la verticală și a umbla. În fiecare dimineață, simt că aș vrea să mai rămân În pat, ocrotit de semiîntuneric, incapabil de a activa o minimă energie; nu am decât un sentiment de mare rușine, rușinea de a nu fi străbătut de nici un elan, de nici un impuls, de nici o voință; m-aș Înfășura În Întunericul placentar din care am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fac bine, vreau ca din pieptul meu să mai izbucnească o dată răcnete de bucurie, de izbândă. Sunt fericită pentru că viața mi-a zâmbit a doua oară. Prima a fost aceea cu Șerban, iar acum am simțit o fericire asemănătoare sublimă. Semiîntunericul... gheața lucie... luminile becurilor... 18 decembrie 1959 (vineri) A Început să-mi iasă axelul. Sunt În culmea fericirii. La școală nu m-am dus și au dat extemporal la geografie. Nu-i nimic... Ce bine-mi pare că merge bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
întâi, a lui Vali și două scrisori, prima, a Ramonei, și cea de-a doua, a lui Vali. Într-o seară melancolică de vară târzie, Vali, un tânăr oarecum plictisit, dar deloc banal, vede pe o stradă din București, în semiîntuneric, o fată izbind puternic cu pumnii zidul unei case. Tencuiala șubredă cade pe asfalt, el se apropie, o întreabă ce i s-a întâmplat, iar răspunsul vine după tăceri și zbateri isterice. Ramona, la cei 22 de ani ai săi
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Bunica: Au plecat. Mihai: (ca și ceilalți, e încremenit, neîncrezător) Cînd au plecat? Cum au plecat? Nu te cred. Îs după draperie! Bunica: (îl privește cu înțelegere și apoi se duce spre draperie, o deschide; în jurul mesei, într-un oarecare semiîntuneric, siluetele celor patru vecini oprite parcă într-un stop-cadru) Vezi? Au plecat. (ceilalți se apropie și ei fără să înțeleagă ceva clar) Mihai: Cum au plecat? Dar ei? Bunica: Ei?! Ei nu sînt. (se apropie de Mihai) Ei sînt doar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prin aceleași procedee comice de autohtonizare și inversare parodică a tiparelor mentale: Intrând pe ușa mascată de trupul superb al unei tătăroaice mascate de trupul masiv al unui eunuc, Metodiu se opri zgâit în prag: în camera cufundată într-un semiîntuneric plăcut și din care se zvoneau sunete dulci de liră, se aflau șapte tătăroaice tinere, toate una și una, unduindu-se ușor în jurul unei mașinării ciudate. Într-un colț, așezat pe perini și trăgând dintr-o lulea de fildeș ținută
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]