1,062 matches
-
logice. Această filosofie elaborează o metodă de analiză logică a limbajului. Cu pozițiile acestei filosofii suntem încă cu un picior în vechea tematizare și limba nu-și are încă momentul ei de adevărată și absolută autonomie. Rămân celelalte două orientări, semiologia și hermeneutica-deocamdată, neunite de vreo sinteză filosofică - să jaloneze câmpul problematic al raționalității semnificante, tot așa cum făceau eleatismul sau heracliteismul -pe care le sintetizează filosofia Iui Platon - cu tematizarea a "ceea ce este", sau raționalismul și empirismul - pe care le-a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sensul metaforei este că lucrurile, forțele au numai o consistență de semne. Este adevărat că logos-ul care fixează norma inteligibilității lumii noastre s-a întors din nou la semne dar el se joacă acum cu semnificații dezamorsate. 16 I. Semiologie 3. Situs-ul epistemic al semiologiei (Delimitarea obiectului și problematicii; programul) Chiar dacă o istorie mitologizantă a oricărei discipline teoretice tinde să îi găsească origini absolute, trebuie să spunem clar că o semiologie așa cum este ea înțeleasă astăzi își are originea în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
forțele au numai o consistență de semne. Este adevărat că logos-ul care fixează norma inteligibilității lumii noastre s-a întors din nou la semne dar el se joacă acum cu semnificații dezamorsate. 16 I. Semiologie 3. Situs-ul epistemic al semiologiei (Delimitarea obiectului și problematicii; programul) Chiar dacă o istorie mitologizantă a oricărei discipline teoretice tinde să îi găsească origini absolute, trebuie să spunem clar că o semiologie așa cum este ea înțeleasă astăzi își are originea în tematizarea contemporană cu noi a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
el se joacă acum cu semnificații dezamorsate. 16 I. Semiologie 3. Situs-ul epistemic al semiologiei (Delimitarea obiectului și problematicii; programul) Chiar dacă o istorie mitologizantă a oricărei discipline teoretice tinde să îi găsească origini absolute, trebuie să spunem clar că o semiologie așa cum este ea înțeleasă astăzi își are originea în tematizarea contemporană cu noi a comunicării. Succesiunea tematizărilor sau epistemelor gândirii occidentale - "ceea ce este", cunoașterea, comunicarea - distribuie într-un mod categoric disciplinele și problematizările. Pentru că problema semnului, ca și problema limbajului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sau epistemelor gândirii occidentale - "ceea ce este", cunoașterea, comunicarea - distribuie într-un mod categoric disciplinele și problematizările. Pentru că problema semnului, ca și problema limbajului, n-a fost, fără îndoială, niciodată o problemă printre altele: care e locul, dacă inițial nu al semiologiei, măcar al problemelor semnului? Ce tematizări i-au fost favorabile sau au ocultat-o? Ce discipline au găzduit-o, au refuzat-o ori au contestat-o? Stoicii formulează în Occident prima semiologie. Constituită între logică și gramatică, ea se situează
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
altele: care e locul, dacă inițial nu al semiologiei, măcar al problemelor semnului? Ce tematizări i-au fost favorabile sau au ocultat-o? Ce discipline au găzduit-o, au refuzat-o ori au contestat-o? Stoicii formulează în Occident prima semiologie. Constituită între logică și gramatică, ea se situează de partea logicii. Aici rămâne situată pentru Sextus Empiricus, neoplatonicieni, preafericitul Augustin, logicienii și scolasticii medievali, Locke, Leibniz, Berkeley, Hume, Vico, Condillac, Diderot, logica matematică ș.a. între toate aceste poziții de gândire
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și critic din interior al lui Kant, regretă puținul loc acordat semnului în propriul sistem și presimte parcă viitoarea lui carieră teoretică. După ce este ocultată complet de cunoaștere în filosofia kantiană, locul modern al problemelor semnului, ca loc prezumtiv al semiologiei, este, cu alternanțe, de partea teoriei cunoașterii sau psihologiei. Când și cum devine semiologia teorie și generală și centrală? O dată cu cea de-a treia tematizare care este cea a comunicării. Acum, "ceea ce este" și ceea ce cunoaștem ca realitate este relativ la
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sistem și presimte parcă viitoarea lui carieră teoretică. După ce este ocultată complet de cunoaștere în filosofia kantiană, locul modern al problemelor semnului, ca loc prezumtiv al semiologiei, este, cu alternanțe, de partea teoriei cunoașterii sau psihologiei. Când și cum devine semiologia teorie și generală și centrală? O dată cu cea de-a treia tematizare care este cea a comunicării. Acum, "ceea ce este" și ceea ce cunoaștem ca realitate este relativ la comunicare: ceea ce nu comunicăm nu există! Acum cele trei ordine ale realității - "ceea ce este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
nu comunicăm nu există! Acum cele trei ordine ale realității - "ceea ce este" cunoașterea și comunicarea - se răstoarnă, invers decât în prima tematizare, făcând ca totul să fie una din perspectiva comunicării însă. Pentru a putea răspunde la întrebarea: cum devine semiologia o teorie generală și centrală în noua tematizare trebuie să putem indica ce anume face din semn un obiect teoretic predominant și proeminent. Nu cultural, adică nu atât în practicile de semnificare, deși și aceasta este o problemă importantă, ci
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
urmate de o întrebare la fel de fundamentală: Ce este atunci semnul? Formulată, desigur, nu metafizic, ci pozitiv: care este mecanismul semnificării? Cum se concretizează aceste axiome în primele două teorii efective ale semnului, în semiotica lui C. S. Peirce și în semiologia lui F. de Saussure? La C. S. Peirce toată gândirea este - se exprimă prin - semn. Pansemia este mai clar afirmată în ideea că lumea nu se compune din două feluri de lucruri : din semne și non-semne, din lucruri cu semnificație
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
axiomă, este mai puțin evidentă. Semiotica sa este o teorie a cunoașterii care se situează de partea logicii. Formulele prin care o definește sunt: 1. cea mai generală știință; 2. logică a comunicării. Or, referențialitatea ocupă un loc important în semiologiile situate de partea logicii, iar polisemia e redusă pe măsura acestui rol crescut al referențialității. Definiția semnului este foarte abstractă: semnul este ceva ce stă în locul a altceva și este înțeles de cineva. Triada care rezultă din această definiție distinge
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
semnificații. Marea schimbare intervine în definirea semnului. Semnul este constituit ca o diadă, din semnificam și semnificat. Relația dintre semnificant și semnificat este arbitrară, imotivată. Ei sunt uniți prin forța sistemului. Semnul devine o pură diferență. Semiotica lui Peirce și semiologia lui Saussure au rămas multă vreme în imersiune culturală: nepublicate, dar cunoscute și transmise prin discipoli. Ch. W. Morris continuă pe Peirce de la care preia și numele de 19 semiotică dat teoriei semnelor. Dar o face în contextul teoretic schimbat
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Lacan, Lucien Goldmann, Pierre Francastel, Louis Althusser - îl continuă pe Saussure. Pentru ei lumea și omul nu există decât trecute prin limbaj. Toate celelalte realități sunt date numai o dată cu limba și prin limbă. Lingvistica este, uneori, mai mult chiar decât semiologia, disciplina pilot, iar comunicarea devine paradigma teoretico-metodologică pentru semnificare. Prin reducerea semnului la sistem (de fapt, se va vedea, la structură chiar), apare o contragere analitică a semanticului la sintactic și ignorarea aspectului pragmatic. Semiologia structuralistă accentuează mult pe autoînchiderea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
uneori, mai mult chiar decât semiologia, disciplina pilot, iar comunicarea devine paradigma teoretico-metodologică pentru semnificare. Prin reducerea semnului la sistem (de fapt, se va vedea, la structură chiar), apare o contragere analitică a semanticului la sintactic și ignorarea aspectului pragmatic. Semiologia structuralistă accentuează mult pe autoînchiderea referențială a sistemelor semnificante, ceea ce generalizează cazul literaturii, sau artei la toate celelalte sisteme semnificante. Totuși, în aceste semiologii calitatea de semn, de sistem semnificant și autonomia limbii este mai pregnantă ca oriunde altundeva. 20
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
vedea, la structură chiar), apare o contragere analitică a semanticului la sintactic și ignorarea aspectului pragmatic. Semiologia structuralistă accentuează mult pe autoînchiderea referențială a sistemelor semnificante, ceea ce generalizează cazul literaturii, sau artei la toate celelalte sisteme semnificante. Totuși, în aceste semiologii calitatea de semn, de sistem semnificant și autonomia limbii este mai pregnantă ca oriunde altundeva. 20 Pentru că în semiologia structuralismului francez, semnul are cea mai mare autonomie față de alte entități și pentru că aici își găsește maxima pregnanță în epoca noastră
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mult pe autoînchiderea referențială a sistemelor semnificante, ceea ce generalizează cazul literaturii, sau artei la toate celelalte sisteme semnificante. Totuși, în aceste semiologii calitatea de semn, de sistem semnificant și autonomia limbii este mai pregnantă ca oriunde altundeva. 20 Pentru că în semiologia structuralismului francez, semnul are cea mai mare autonomie față de alte entități și pentru că aici își găsește maxima pregnanță în epoca noastră, programul ei este maximal și cel mai important. Obiectele de cercetare, obiectivele și autosituările teoretico-metodologice ale acestei semiologii le
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în semiologia structuralismului francez, semnul are cea mai mare autonomie față de alte entități și pentru că aici își găsește maxima pregnanță în epoca noastră, programul ei este maximal și cel mai important. Obiectele de cercetare, obiectivele și autosituările teoretico-metodologice ale acestei semiologii le reprezintă cel mai bine pe ale semiologiei în general. Obiectul semiologiei nu este numai semnul în general, ci, inevitabil, ceea ce îl face posibil: sistemele de semne. Adică semiologia structuralistă se interesează de: a) sisteme semnificante: mitul, literatura etc. b
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mare autonomie față de alte entități și pentru că aici își găsește maxima pregnanță în epoca noastră, programul ei este maximal și cel mai important. Obiectele de cercetare, obiectivele și autosituările teoretico-metodologice ale acestei semiologii le reprezintă cel mai bine pe ale semiologiei în general. Obiectul semiologiei nu este numai semnul în general, ci, inevitabil, ceea ce îl face posibil: sistemele de semne. Adică semiologia structuralistă se interesează de: a) sisteme semnificante: mitul, literatura etc. b) mai general, ceea ce tradițional defineam drept cultură, pentru că
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
entități și pentru că aici își găsește maxima pregnanță în epoca noastră, programul ei este maximal și cel mai important. Obiectele de cercetare, obiectivele și autosituările teoretico-metodologice ale acestei semiologii le reprezintă cel mai bine pe ale semiologiei în general. Obiectul semiologiei nu este numai semnul în general, ci, inevitabil, ceea ce îl face posibil: sistemele de semne. Adică semiologia structuralistă se interesează de: a) sisteme semnificante: mitul, literatura etc. b) mai general, ceea ce tradițional defineam drept cultură, pentru că este compusă din sisteme
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mai important. Obiectele de cercetare, obiectivele și autosituările teoretico-metodologice ale acestei semiologii le reprezintă cel mai bine pe ale semiologiei în general. Obiectul semiologiei nu este numai semnul în general, ci, inevitabil, ceea ce îl face posibil: sistemele de semne. Adică semiologia structuralistă se interesează de: a) sisteme semnificante: mitul, literatura etc. b) mai general, ceea ce tradițional defineam drept cultură, pentru că este compusă din sisteme semnificante. Dar dincolo de limitările logice ale culturii, spre civilizație, întrucît nu se face distincție de natură între
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și literatura, pictura, mitul, tragedia etc. c) mai extins, dilatând granițele civilizației până la acelea ale societății și chiar dincolo, în plină extindere spre natură, în care regăsește cultura (ca în codul genetic, spre exemplu). în formularea conștiinței de sine epistemice, semiologia pare să ezite între a se defini ca: - disciplină printre altele sau hiperteorie; - teorie sau metodă; - teorie/metodă preluabilă în fiecare domeniu sau interdisciplinaritate; Puncte de plecare axiomatice și deschideri problematice pe care le oferă sunt multiple. Axioma filosofic constitutivă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
problematice pe care le oferă sunt multiple. Axioma filosofic constitutivă pe care se sprijină această abordare este ideea că semnificativul este cea mai înaltă categorie a raționalului (mai înaltă decât logicul). Terenul de constituire, după cum se va vedea chiar în interiorul semiologiei structuraliste, în tensiunea dintre structuralismul clasic saussurean și cel genetic, piagetian, este între comportament și comunicare (limbă). S-a mers până la a se spune, în maniera filosofiei naturii, că locul pe o hartă a creierului a semnificației este între centrii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
majoră care apare este constituirea semnificației în raport cu cunoașterea și comunicarea, pentru că atât tematizarea cunoașterii cât și tematizarea comunicării au produs numai criticisme și n-au reinstalat ontologia, cum se sperase. In fine, mai apare și o problemă terminologică: semiotică sau semiologiei Semiotică este termenul grec, utilizat în variantele apropiate de logică și teoria cunoașterii și de circulație mai ales în mediul anglo-saxon. Termenul este utilizat apoi și pentru a defini o parte a semiologiei, care, alături de lingvistică, studiază domeniul complementar, al
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
apare și o problemă terminologică: semiotică sau semiologiei Semiotică este termenul grec, utilizat în variantele apropiate de logică și teoria cunoașterii și de circulație mai ales în mediul anglo-saxon. Termenul este utilizat apoi și pentru a defini o parte a semiologiei, care, alături de lingvistică, studiază domeniul complementar, al semnelor non-verbale. Semiologia generală, folosită ca termen mai ales în Franța, ar cuprinde atunci lingvistica și semiotica. înclinăm spre acest termen ca un omagiu pentru F. de Saussure, cu toate că semiologie se numește și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
termenul grec, utilizat în variantele apropiate de logică și teoria cunoașterii și de circulație mai ales în mediul anglo-saxon. Termenul este utilizat apoi și pentru a defini o parte a semiologiei, care, alături de lingvistică, studiază domeniul complementar, al semnelor non-verbale. Semiologia generală, folosită ca termen mai ales în Franța, ar cuprinde atunci lingvistica și semiotica. înclinăm spre acest termen ca un omagiu pentru F. de Saussure, cu toate că semiologie se numește și disciplina științifică medicală a semnelor bolii. 4. Principiul arbitrarietății semnului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]