440 matches
-
Toate aceste coordonate ale comunicării sunt reflectate, în maniere diferite, nuanțate, de perspectivele oferite de literatura de specialitate asupra modelelor comunicării și ale analizei acesteia modelul tehnicist, modelul psihosociologic, modelul informațional, modelul organizațional, modelul sociolingvistic, modelul pedagogic, modelul cibernetic, modelul semiotic, modelul pragmatic, modelul sociologic modele interacționiste și modele liniare etc. (Enăchescu, 2008, pp. 6-9; Popescu, 2007, pp. 9-11; Sălăvăstru, 2004, pp. 175-182; Abric, 2002, p. 13; Ezechil, 2002, pp. 13-40; Lohisse, 2002; Puiu, 2001, pp. 49-53 etc.). I.1.2
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
doilea moment se trece la degajarea „aspectelor intrinseci” al „suferinței” relatată de bolnav, din care medicul sau psihologul va desprinde „semnele” bolii. În al treilea rând este observată „imaginea bolnavului” (expresia feței, ținuta corporală etc.), care vor constitui un „registru semiotic” specific pentru delimitarea tulburărilor psihice. Semiologia diacroniei urmărește să pună în evidență experiențele anterioare ale bolnavului, mai exact, trecutul acestuia. Rezultă de aici faptul că în psihopatologie, „semnele clinice” sunt polisemice deși ariile lor semantice, așa cum s-a văzut mai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cele mai multe ori însă, cercetarea filozofică a limbii a devenit, de data aceasta, modul însuși de a construi filozofia, căci lumea umanizată este concepută tot mai mult ca o lume a simbolurilor și a semnelor, iar construcția spirituală ca un edificiu semiotic. Firește, fiind o cunoaștere teoretică a limbii, lingvistica generală a fost puternic stimulată de cercetările filozofilor din secolele anterioare, îndeosebi prin analiza raporturilor limbii cu intelectul uman și cu natura, prin cercetarea funcțiilor limbii și a naturii limbajului articulat etc.
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
h e i m274, care considera limba (limbajul) nu numai forma de manifestare exterioară a gîndirii, ci chiar cadrul intern de structurare al ei. Într-o astfel de perspectivă se relevă legătura (mijlocită de gîndire) între cunoașterea teoretică și sistemul semiotic care alcătuiește limba naturală. Mai puțin evidențiată este relația dintre limbă și latura axiologică a culturii. Pe baza reflectărilor în gîndire a aspectelor lumii, spiritul omenesc are capacitatea de a crea el însuși construcții ideale care completează tezaurul inițial. Cultura
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
îl pune la îndemîna cercetătorului, pe de altă parte. Altfel spus, în considerațiile ce urmează ne vom folosi cu un beneficiu maxim de "limbajul-obiect" pe care J. A. Barnes ni-l oferă, asociindu-i însă spectrul mai larg al "metalimbajului" semiotic 22, în orizontul căruia minciuna este analizată ca semn. Pentru coerența demersului analitic, vom urmări "situația mincinoasă" în termenii deja familiari ai "semiozei comunicative", pe care o hexadă metodologică este în măsură să o descrie mai complet 23. 3.1
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vizînd relația contextual-formală instituită între semnul mincinos și alte semne (ne)mincinoase, legătura dintre minciună și obiectul (referențialul) supus pervertirii semantice, corespondența dintre semnele minciunii și actorii care operează cu ele; • analiza situațională, îngăduită de utilizarea hexagonului sau a grafului semiotic, cadru metodologic pe care studiul de față îl valorifică efectiv. Ne facem datoria să precizăm că toate aceste modalități analitice se regăsesc mai amplu sau mai puțin amplu angajate în redefinirea dimensiunilor ascunse ale minciunii. Căci, semiotica reprezintă, pe de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
asumarea teoretică a "situației de comunicare mincinoasă" introduce implicit (prin natura "mistificatoare" a limbajului însuși) o doză de ocultare pe care cu nici un chip nu o putem evita; din acest punct de vedere, orice demers etnologic sau etnografic, hermeneutic sau semiotic este, în esență, o minciună, iar cel care își propune să o valorifice este un ficționar; căci, cum ne spune Scheibe, "o minciună care se numește singură minciună nu mai este acest lucru, ci devine ficțiune" [Barnes, 1994:132]. Ficțională
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
-și pierde relevanța aplicativă. 22 Spunînd "mai larg", ne gîndim la faptul că toate disciplinele sociologia inclusiv operează în fond cu semne ale faptelor, fenomenelor, proceselor pe care le iau în atenție. În acest mod, ele se subordonează implicit demersului semiotic, ale cărui virtuți ne propunem să le utilizăm în cadrul de față. Grație acestor virtuți, exercițiul semiotic se identifică principial cu acela al elaborării psematologiei însăși, înțeleasă în acest context ca teorie (generală) a "semnelor mincinoase". 23 Am conceput cu alt
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
inclusiv operează în fond cu semne ale faptelor, fenomenelor, proceselor pe care le iau în atenție. În acest mod, ele se subordonează implicit demersului semiotic, ale cărui virtuți ne propunem să le utilizăm în cadrul de față. Grație acestor virtuți, exercițiul semiotic se identifică principial cu acela al elaborării psematologiei însăși, înțeleasă în acest context ca teorie (generală) a "semnelor mincinoase". 23 Am conceput cu alt prilej o hexadă a "comunicării creatoare" prin adăugarea la cei cinci parametri deja formulați de H.
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
exclus: sau adevărat sau fals), minciuna vizează deopotrivă valoarea logică (alethică), cît și pe cea axiologică (morală, de exemplu). Din acest ultim punct de vedere, rezultă că minciuna poate fi parțial sau total falsă în raport cu adevărul ei. 28 Metodologia hexagonului semiotic permite doar o analiză de rang median a situației de comunicare (mincinoasă), întrucît reduce la șase numărul de parametri prin care aceasta este descrisă. O mai complexă analiză îngăduie utilizarea grafului semiotic, care asociază într-o succesiune diacronică un număr
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
total falsă în raport cu adevărul ei. 28 Metodologia hexagonului semiotic permite doar o analiză de rang median a situației de comunicare (mincinoasă), întrucît reduce la șase numărul de parametri prin care aceasta este descrisă. O mai complexă analiză îngăduie utilizarea grafului semiotic, care asociază într-o succesiune diacronică un număr oricît de mare de parametri structurali, relaționați conform funcțiilor semiotice îndeplinite [Stănciulescu, 1995: 67-69]. * În limba engleză, verbul "a minți" este omonim verbului "a sta întins", ambele avînd aceeași reprezentare ortografică și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și în gândirea lui Roland Barthes despre narațiunea ca edificiu al ficțiunii geometrice . Acest sistem de gândire geometrizant apare în naratologia clasică în discuțiile despre nivele și înglobări, în concepția lui Vladimir Propp despre sferele de acțiune și în careul semiotic al lui Greimas unde geometria și inteligibilitatea textului sunt inseparabile, unde tema geometrică este țesută, așa cum anticipează Henry James , cu imaginări ale clarității geometrice, simetriei și proporției narațiunii sau textului narativ și unde naratologia furnizează orientări pentru interpretări necontaminate de
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
ca media de comunicare la distanță, media imaginii în mișcare sau media mai vechi versus media mai noi, ca jocurile video, e-mailul, chatul sau Internetul . Utilizarea culturală este o dimensiune a medialității care nu poate fi anticipată exact la nivelul semiotic sau tehnologic pentru că unele modalități de diseminare a informațiilor sunt considerate media distincte din punct de vedere cultural, în ciuda lipsei lor de identitate semiotică sau tehnologică. Ziarele de pildă, utilizează aceleași canale semiotice și de tehnologie a imprimării ca și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
rigoare științifică și vocabularul ei a fost invadat de o serie de împrumuturi terminologice. Din gramatica tradițională naratologia a preluat substantivele, adjectivele și verbele, din gramatica transformațională structura de adâncime, structura de suprafață și transformările, din geometrie figurile și careul semiotic, din optică punctul de vedere și focalizarea, din artele vizuale încadrarea, din topologie spațiul narațiunii, spațiul discursului, domeniile și limitele, din psihanaliză, dorința și seducția, din matematică, sistemele haotice și din filosofia limbajului și semantica formală, lumile posibile. Cyberage Narratology
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
de semn, printre multe altele. Ryan se ocupă în acest studiu de rolul diagramelor în analiza unor structuri narative, considerate suporturi vizuale ale naratologiei clasice la Claude LĂvi-Strauss în dispunerea tabelară a temelor mitologice, la Algirdas Julien Greimas în careul semiotic sau la Claude Bremond în diagramele arborilor decizionali. Aceste instrumente vizuale sunt refuzate de naratologia post-clasică pentru tendința lor de a îngheța fluiditatea sensului și pentru conotația lor pozitivistă. Ryan crede însă că diagramele nu sunt simptomatice numai pentru ambițiile
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
ale discursului verbal și că verbalizarea nu constituie singurul mod de semnificare, ci este doar un tip de semn printre altele, picturale, cinematografice, pantomimice, muzicale, digitale sau multimedia. Din această perspectivă, diagramele din analiza structurilor narative la Claude LĂvi-Strauss, careul semiotic la Algirdas Julien Greimas sau diagramele arborilor decizionali la Claude Bremond, refuzate de naratologia postclasică pentru tendința de a îngheța fluiditatea sensului și pentru conotația lor pozitivistă, nu sunt instrumente vizuale simptomatice numai pentru ambițiile științifice. Importanța lor, așa cum spune
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
de o formă de creativitate pură, inocentă, ce și-a găsit materia primă la îndemînă cuvinte, imagini, culori, sunete etc. Cităm, traducem, adaptăm, reproducem, reinventăm permanent, transgresînd norme și cutume, țopăind voios de la un gen la altul, de la un sistem semiotic la altul, jucîndu-ne cu această distanțiere ironică și ludică, proprie postmodernității, care răstoarnă și amestecă texte și mituri. Cum putem explica ceea ce considerăm a fi un deșert deșertul actual de invenții culturale majore, dispariția curentelor artistice articulate, revoluționare, care antrenează
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
toate tipurile de semne sau limbaje, fie ele limbaje non-verbale (limbajul corporal sau mimico-gestual, limbajul spațiilor, limbajul artelor vizuale, limbajul vestimentației, etc.), fie limbaje verbale (limbajul natural și diversele sale „specializări”). Văzută ca și discurs, semiotica, sau mai curând discursul semiotic este un limbaj ce se apleacă spre studiul altui limbaj (în cazul nostru limbajul natural), iar sistemul de semne folosit pentru a formula enunțuri asupra unui alt limbaj, este numit în genere, metalimbaj. Cu alte cuvinte semiotica este un metalimbaj
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
semiotica propune investigarea universului din perspectiva semnului și a relațiilor pe care le întreține acesta cu alte categorii de semne. Integrând studiul semnului fenomenului comunicativ, Charles Morris întreprinde o reevaluare a coordonatelor cercetării, prin deschiderile pe care le oferă demersul semiotic. Cercetarea limbajului politic cunoaște, începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, două direcții principale de dezvoltare: prima vizează analiza de conținut, împletită cu investigații lexicometrice, constând în procesarea discursurilor politice cu ajutorul instrumentelor informatice; cea de-
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acțiunilor sale. În calitate de mijloc de obținere/ legitimare a puterii politice, limbajul politic poartă amprenta funcțiilor pe care le îndeplinește în cadrul comunicării politice și a condițiilor concrete de generare. Aflat la incidența a trei discipline subsumate (sintaxă, semantică și pragmatică), demersul semiotic urmărește: descrierea parametrilor sintactici ai limbajului politic și a mecanismelor de realizare a coeziunii sintactice; analiza fenomenelor de semie/ polisemie, a dimensiunii intensionale, respectiv extensionale a semanticii acestui tip de limbaj; identificarea principalelor clase și relații semantice cultivate în comunicarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
formală, vizând structura expresiilor lingvistice și relațiile dintre acestea, semantica are în vedere raporturile de semnificație dintre expresii și obiecte sau concepte, regulile lor de evoluție, iar pragmatica surprinde relațiile psihologice și sociologice dintre participanții la actul de comunicare. Demersul semiotic urmărește stabilirea topografiei enunțării politice, a sistemelor enunțării, investigarea timpului istoric al manifestărilor discursive, a relațiilor dintre locurile și timpurile politice ale limbajului, cercetarea relațiilor dintre înscrierea la cuvânt și gradul de legitimitate al acesteia, dintre mecanismele discursive folosite și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care le au în comun. Subliniind relația de interdependență dintre metaforă și contextul sociocultural în care ia naștere, Umberto Eco afirmă că elaborarea unei metafore are la bază un univers de conținut deja constituit, o rețea de interpretanți care decid semiotic asemănări și diferențe de proprietăți 126. Fără a se limita la un simplu joc de cuvinte, metafora implică traducerea raporturilor cu lumea, cu celălalt, fapt care explică preferința manifestată, într-o epocă sau alta, pentru anumite structuri metaforice. Ea este
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
riscul de a demistifica, de a spulbera magia cuvântului politic, analiza semiotică vizează elaborarea unui metadiscurs care să dea seama asupra interdependenței dintre dimensiunile sintactică, semantică și pragmatică, ale manifestărilor discursive din spațiul politic, și asupra articulărilor lor specifice. Demersul semiotic pleacă de la premisa că, în calitate de sistem de semne specific exprimării raporturilor de forță de pe scena politică, limbajul politic are ca scop legitimarea actelor desfășurate de emitentul politic. Prin analiza și descrierea parametrilor contextuali, cu numeroasele și variatele lor dimensiuni (obiectul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ierarhizări sau de a emite judecăți de valoare, propunem în lucrarea noastră o abordare semiotică a limbajului politic eminescian, considerat în calitatea sa de macro-semn al atitudinilor și concepțiilor jurnalistului față de realitățile istorice, politice și social-economice ale timpului său. Demersul semiotic vizează caracterizarea limbajului politic eminescian, prin raportare la fiecare dintre polii situației de comunicare pe care o presupune publicistica poetului și identificarea relațiilor, a potențialului semnificativ pe care îl manifestă articulațiile întregului. 3.3. Etape în activitatea jurnalistică a lui
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
construirea unui limbaj politic inconfundabil, adevărată mostră de profesionalism și angajament din partea gazetarului. Prezentarea în diacronie a activității publicistice eminesciene are ca premisă concepția că fiecare situație de comunicare este tributară orizontului spațio-temporal care o generează și poartă amprenta contextului semiotic. În delimitarea celor patru etape ale creației publicistice a lui Eminescu, după criteriul istoric, urmărim atât prezentarea specificului publicațiilor la care colaborează jurnalistul, cât și surprinderea diferențelor de conținut și de expresie în redactarea articolelor. 3.3.1. Primele articole
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]