411 matches
-
dinastică și nu pe baza suveranității populare. Însă, în ciuda specializării sale profesionale, Renan se lasă cucerit de teoriile antisemite și de prejudecata superiorității ariene. În Histoire générale des langues sémitiques, apărută în 1855, el susține că "în comparație cu rasa indoeuropeană, rasa semitică reprezintă într-adevăr o combinație inferioară a rasei umane"231, iar în 1862, în discursul de deschidere de la catedra Colegiului francez forțează nota deplîngînd "în-spăimîntătoarea simplitate a spiritului semitic care îngustează creierul uman refuzîndu-l oricărei idei mai subtile".232 Renan
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sémitiques, apărută în 1855, el susține că "în comparație cu rasa indoeuropeană, rasa semitică reprezintă într-adevăr o combinație inferioară a rasei umane"231, iar în 1862, în discursul de deschidere de la catedra Colegiului francez forțează nota deplîngînd "în-spăimîntătoarea simplitate a spiritului semitic care îngustează creierul uman refuzîndu-l oricărei idei mai subtile".232 Renan este rasist, atitudine banală în epocă însă rareori manifestată cu atîta pseudo-certitudine științifică. Astfel el este inspiratorul doctrinei democratice a națiunii, care nu are nimic din respectul scrupulos al
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nu atragă atenția celui care citește lucrarea asemănarea, nu numai în spirit, ci și în formă lingvistică, a numelor divine din Biblia ebraica cu cele din Coran. Cât privește formă lingvistică, asemănarea este previzibilă, dată fiind înrudirea apropiată a limbilor semitice implicate (arabă, ebraică, arameeana). Asemănările formale nu fac, însă, obiectul atenției autoarei tezei, preocupată în mod special de problemele de sens care se reflectă în traducere. În ceea ce privește conținutul, adică atributele divinității care se reflectă în nume, asemănările au fost explicate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
akm (de 46 de ori), de (al-)Ra≤m (13), de (al-)‘Alm (6), de al-Ghaff"r (3) și (al)-Ghafór (2), de (al-)′amd (3), sau de al-Wahh"b (1). Rădăcina ‘ZZ conține în toate limbile semitice ideea de „forță”, „tărie”. Unii comentatori, precum Tăbărî și Baghd"d, înțeleg acest nume în sensul de atotputernicie divină, căreia nu i se poate împotrivi nimeni (un echivalent al lui Q"hir) și care se exercită mai ales in pedepsirea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aceste trei nume. Genul de traducere care o face este ilustrat de versiunea franceză a lui André Chouraqui (1974), care se străduiește spre literalitate, forțând limba franceză să sugereze cât mai bine originalul. 3.1.1.1. ’Ql: Este numele semitic comun pentru divinitate, dar și cel care desemnează pe Dumnezeul unic al poporului făgăduinței. Apare de 238 de ori pe parcursul Vechiului Testament. Sensul lui pare a fi „putere”, după cum rezultă din expresiile idiomatice harerQy ’Pl („munții lui ’Pl” - Ps 36
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
m. Acest plural al lui ’Pl se întâlnește mult mai des (de aproape două mii șase sute de ori171). Unii sunt de părere că este un plural al maiestății, dar ebraica nu cunoaște așa ceva; alții văd în acest plural „urma unei concepții semitice comune care percepe dumnezeirea că pe o pluralitate de forțe”172. Alții, în sfârșit, îl consideră un plurale amplitudinis: Elohim îi include pe toți zeii, în el este plinătatea dumnezeirii. De aceea, este echivalent cu „dumnezeire” și în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se știe că au fost cvasi-literale, introducând o astfel de structură în sintaxa unor limbi care nu o cunoșteau (expresii de tipul „Dumnezeul dreptății”, „fiul durerii” au intrat și în limba română, dar sunt totuși marcate stilistic, în vreme ce în limbile semitice sunt neutre). Semnificație de bază: Dumnezeu drept, care judecă fără părtinire. 3.1.11.5. ’Ql neq"mÄt: „Dumnezăul izbândelor” (SC); „Dumnezeul izbândirilor” (Blaj); „Dumnezeule al răzbunării” (G-R); „Dumnezeul răzbunărilor” (BVA, BS, C); ho theòs ekdikeseÄn (LXX); „Deus ultionum” (Vg
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
le-ai săvârșit pentru ei s...ț. Și fiindcă tu esti Dumnezeul iertării, îndurător, milosârd, mărinimos și mult milostiv, nu i-ai părăsit.” (G-R) Sall "ƒ este adjectiv, SolQah, participiu activ Q"l, iar ’Eloah sel ƒÄÖ, o expresie tipic semitica alcătuită din numele generic ’Eloah în anexiune cu substantivul feminin selƒ"h în formă de plural cu valoare intensivă 235. Toate aceste nume sunt din aceeași familie lexicala. Verbul s"laƒ, „a ierta”, are o întrebuințare exclusiv religioasă și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
virtuți psihotice, ba chiar psihedelice. Alții afirmă 11 că poporul hitit (cam acum 5000 de ani înainte de Hristos) ar fi fost primul care a scris cuvântul vin, wee-an, într-o scriere cuneiformă, termen care în scrierea hieroglifică era we-anas, în semitică wayn, în hieroglifele egiptene arp, în armeană gini, în limba svanilor gvinal, în georgiană gvino, în rusă vino, în mingreliană gwini, în limba ilirilor verë, în celtă gwinien. În greaca 12 arhaică, cu circa 2 200 de ani înaintea erei
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
formatoare ale țesutului valvular al inimii, miocardului, incluzând țesutul excito-conductor și matricea proteică specifică asociată inimii în dezvoltare (gelul cardiac), septul aortico pulmonar și media marilor vase. Miocitele cardiace primitive pot fi identificate la embrionul neplicaturat în perioada presomitică sau semitică precoce ca celule epiteliale cuboidale simple ale epiteliului celomic splahno-pleural supraiacent endodermului. Aceste celule formează o rețea de vase sanguine mici a cărei porțiune centrală anterioară o constituie aria cardiogenică din care se vor evolua cordul și aorta dorsală. * Formarea
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
reason is exemplified by some goddesses: Inanna, Ishtar, Astarte, Hathor, Lakshmi, Mylitta, Anahita, Lilith, Nü Wa, Aphrodite, Venus, Bendis, Drăgaicele, Ama no Uzume, Frigg etc. and they are symbols of erotic behaviour and conducts in different mythologies: Sumero-Babylonean, Egyptian, Hindu, Semitic, Iranian, Chinese, Greek, Roman, Pre-Columbian, Geto-Dac, Japanese and Scandinavian. There are also illustrated behaviours and conducts of paid eroticism by biblical characters from the Old Testament and New Testament: Agar, Rehab, Judith, Delilah, Tamar, Lot's Daughters, Maria Magdalena then
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mai veche religie semită din Mesopotamia (akkadiană) Sunt multe aspecte ale celei mai vechi religii semite din Mesopotamia, numită akkadiană, care sunt mai puțin articulate, deși cunoscute concret din punctul de vedere al atestării. Ne referim În special la panteonul semitic mesopotamian din perioada presargonică (de la Începuturi până la sfârșitul lui 2 334 Î.Hr.) și sargonică (2 334-2 154 Î.Hr.), adică pornind de la Începuturile atestării pentru a ajunge În perioada neosumeriană. Panteonul antic semit ni se face cunoscut aproape exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
onomasticii semite, prin care aflăm atât numele divinităților venerate (cel puțin 76)1, cât și ceea ce se spune despre ele (epitetele): cel puțin 32 pentru perioada presargonică și 160 pentru cea sargonică 2. Observăm imediat că multe dintre divinitățile panteonului semitic - adică zeitățile „predicate” cu titluri semite - sunt identice În ceea ce privește numele și fizionomia cu divinitățile care se Întâlnesc În textele sumeriene. Mai mult, s-a demonstrat că unele divinități sumeriene au trecut În panteonul akkadian Încă din timpuri străvechi, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religia mesopotamiană rămâne, În general, valabil și În ceea ce privește formarea panteonului. Încă din cele mai vechi timpuri și, În general, din cea mai Îndepărtată perioadă atestată, panteonul mesopotamian reprezintă efectul unei acumulări multilaterale, cu toate că este mai degrabă de natură sumeriană, decât semitică. Majoritatea covârșitoare a divinităților sunt de origine sumeriană și corespund divinităților diferitelor cetăți-stat sumeriene (Eridu, Nippur, Ur, Uruk etc.). În general, divinitățile sumeriene s-au conservat de-a lungul etapelor istoriei și culturii asiro-babiloniene, suferind uneori modificări ale fizionomiei și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asemenea, sunt tipice corespondențele Între marile divinități sumeriene și semite, cum este cazul zeului soarelui Utuxe "Utu"/Șamaș, zeului lunii Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin", zeului străfundurilor apelor dulci Enlilxe "Enlil"/Ea etc. În etapele politico-culturale caracterizate de dominația semitică (akkadiană), mai ales În perioada babiloniană și asiriană, se observă că, pe textul legat de origini s-a dezvoltat tendința, cât se poate de legitimă și naturală, de a acorda credit zeităților propriu-zis semite. Cu toate acestea, fondul nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al primului codex de legi care ne-a parvenit, așadar o persoană cu certitudine istorică - a fost divinizat după moarte. Aici Însă avem de-a face cu un caz foarte diferit față de divinizarea eroilor. Mai apoi Însă, chiar În timpul regatului semitic de la Akkad (2334-2154 Î.Hr.), s-a ajuns la divinizarea regelui Încă din timpul vieții, iar numele său Începe să fie precedat În scris, ca În cazul zeilor propriu-ziși, de determinativul divin (d i n g i r, În sumeriană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și acoperă o perioadă de trei generații, sunt un izvor foarte important pentru cultura siriană din epoca bronzului timpuriu și dezvoltările sale ulterioare. Este vorba despre un centru puternic și Înfloritor, a cărui civilizație este, sub multe aspecte, precursoarea celor semitice din epocile care vor urma. Distrusă probabil de Sargon din Akkad În jurul anului 2300, regăsim o Ebla din nou Înfloritoare În timpul secolului al XX-lea Î.Hr., care va deveni Însă obiect al unei a doua și definitive distrugeri, provocate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
documentele care țin de viața religioasă (rituri, descântece, liste ale divinității, vreun mit obscur), fără a mai lua În calcul faptul că inclusiv textele economice fac aluzie mai ales la cult. Textele scrise În sumeriană, dar redactate Într-o limbă semitică arhaică au În vedere viața cetății și a teritoriului acesteia. Mai presus de orice, absența aproape totală a miturilor de tradiție locală (care, În mod cert, trebuie să fi existat) pune cele mai mari obstacole În calea cercetării istorico-religioase: de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
esențial pe cale arheologică: marile sanctuare urbane dedicate lui Daganxe "Dagan", lui Ninkhursag, lui Shamashxe "Shamash", zeițelor Ninnizazaxe "Ninnizaza" și Ishtaratxe "Ishtarat", și unei Ishtarxe "Ishtar" „virile”. În orice caz, se creează impresia că nucleul panteonului a fost constituit de divinități semitice, ascunse În spatele unei tendințe „sumerizante”. O astfel de evaluare pare confirmată de datele onomastice, În care predomină teonime ca Dagan (care e și cel mai mare zeu, patron al cetății din Terqa), Ishtar, Ea, Nunuxe "Nunu", Admuxe "Admu", Shamash. Texte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
XIX-lea - jumătatea secolului al XVIII-lea), atestă inovații substanțiale ce caracterizează viața religioasă. Faptul cel mai relevant Îl constituie apariția unor nume divine noi legate de elementul amorit și atestate de un repertoriu onomastic vast, de asemenea de tip semitic occidental. Prin termenul amoriți se desemnează acele grupuri de nomazi, caracterizate de o structură tribală și de o economie pastorală, care ocupau ariile neurbanizate ale Mesopotamiei, ale Siriei și Palestinei. Astfel de popoare (numite Martuxe "Martu" În izvoarele akkadiene), care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
amoriți se desemnează acele grupuri de nomazi, caracterizate de o structură tribală și de o economie pastorală, care ocupau ariile neurbanizate ale Mesopotamiei, ale Siriei și Palestinei. Astfel de popoare (numite Martuxe "Martu" În izvoarele akkadiene), care vorbeau o limbă semitică occidentală, se impun În Siria după distrugerea Eblei, În timp ce În Mesopotamia hegemonia lor se instaurează odată cu sfârșitul imperiului neosumerian al orașului Ur III (provocat, În parte, de ei). Valul amorit ocupă așadar Palestina, Siria de Nord și apoi Mesopotamia de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
revelație extatică pe care Îl arată astfel de fenomene a dus la punerea lor În paralel cu profetismul ebraic; deși există elementele comune, avem totuși de-a face cu fenomene esențialmente diferite, chiar dacă acestea se pot Încadra Într-o tradiție semitică documentată, printre altele, la curtea Biblosului În secolul al XI-lea Î.Hr. (În povestirea călătoriei egipteanului Wen-Amunxe "Amun"). În ceea ce privește cultul, un rol important este deținut și aici venerarea strămoșilor de viță regală, cinstiți cu ritul caracteristic kispu (evocare/comemorare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Între sfârșitul secolului al XIV-lea și Începutul secolului al XII-lea Î.Hr. (cca. 1320-1180) - așadar, aproape contemporane cu textele din Ugarit. Trebuie reținut faptul că astfel de documente relevă o antroponimie care atestă o populație prevalent de origine semitică. Situl a scos la lumină o documentație cu caracter economico-administrativ și juridic, care cuprinde Însă și scrisori și multe documente legate de cult. Pe lângă existența unor texte de sorginte mesopotamiană, ceea ce ne atrage În mod deosebit atenția este documentația religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Astarte a fulgerelor”, „Astarte a izvoarelor”, „Astarte a răscrucii”, „Astarte a râului” etc.), fapt ce ne ilustrează personalitatea complexă a zeiței. Îl mai amintim printre divinitățile populare și pe Rashapxe "Rashap" (mai ales În numele proprii), Gadxe "Gad" („Soarta” din lumea semitică ulterioară), NIN.KURxe "NIN.KUR" și NIN.URTA (grafiile exacte ne sunt necunoscute: cea de-a doua zeitate e foarte venerată, dar și așa e dificil de stabilit dacă este un zeu sau o zeiță). Pe lângă zeii anatolieni și mesopotamieni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
juxtapusă de sisteme cultuale care au Încercat să se integreze la un alt nivel Într-un panteon civic cu o structură esențialmente artificială. De fapt, În oază sunt atestate culte ale unor divinități cunoscute și În alte părți al ariei semitice orientale și occidentale, al căror proces de intrare este necunoscut și care coexistă cu alte figuri divine cu funcții analoge. În acest amestec religios articulat, divinități babiloniene se găsesc alături de divinități de origine arabă (atestate mai ales la periferie), a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]