773 matches
-
Această lege (Martinet, 1960, p. 180; Graur, 1960, p. 280), numită și "principiul minimax" (Poitou, f.a.) revelă fenomenele prin care se produc "economia verbală" și, implicit, "economia grafică", conform cu aspirația de a se obține o valoare semantică maximală printr-un semnificant minimal. Fenomenul respectiv face parte din evoluția mai amplă a limbii în general, prin expansiune regenerativă realizată, în parte, prin "condensare lexico-semantică" (v., spre exemplu, Suciu, 1983). (Corolar 2) Acest fenomen este, de facto, posibil, prin faptul că perpetratorii semio-semantici
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
expansiune regenerativă realizată, în parte, prin "condensare lexico-semantică" (v., spre exemplu, Suciu, 1983). (Corolar 2) Acest fenomen este, de facto, posibil, prin faptul că perpetratorii semio-semantici fluizi marchează simbioza dintre semn și semnificație și, la limită, consubstanțialitatea semnelor și/sau semnificanților cu semnificațiile denotative și conotative purtate de acestea. (T7) Rostirea este absorbită de tiparnița virtuală. Conform teoriei lingvistice structuraliste de sorginte saussuriană, dacă am putea cuprinde suma imaginilor verbale înmagazinate în tiparele de gândire ale tuturor indivizilor, am decanta legătura
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Ca să facem conceptul operațional pentru arta vizuală, este mai potrivit să uităm pe moment de fabula mitică sau biblică și să începem cu opera în sine, ținînd cont de următoarele aspecte: 1. În discursul narativ focalizarea este conținutul direct al semnificanților lingvistici. În arta vizuală ea ar reprezenta conținutul direct al semnificanți-lor vizuali: liniile, punctele, lumina și umbra, și compoziția. În ambele cazuri, ca în povestirile literare, focalizarea este deja o interpretare, un conținut subiectivizat. Ceea ce vedem este ceea ce vedem cu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
personaje. În articolul său, Hamon tratează cele mai importante aspecte legate de personaj și le plasează într-un cadru semiotic. Volumul său publicat ulterior (1983) se bazează pe același model. Clasificarea personajelor pe care el o operează între semnificat și semnificant o consider problematică. Booth discută pe marginea naratorului necreditabil (1961). Un binecunoscut studiu asupra spațiului, avînd orientări filosofice și psihanaliste, este Poetica spațiului a lui Bachelard (1957). Uspenski (1973) pune în discuție unele aspecte foarte interesante ale acestei chestiuni. Lodge
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
vis al porții de corn vs. vis al porții de fildeș. Romantismul german e profund, magia sa e lentă și învăluitoare, umbrele tot mai dense din jurul Enigmei dau adâncime existențială. Suprarealismul e un univers de semne, epidermic, unde puntea dintre semnificant și semnificat a ars asemenea coamei girafelor lui Dali. Suprarealistul autentic nu folosește, dintre cele trei creiere care sânt suprapuse sub țeasta noastră, decât pe primul, cel mai arhaic, care engramează reflexele, posturile și ritualurile 263 speciei. Eroul, în orice
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
scrisă lasă loc unor contururi și spații albe. Acestea formează negativul textului al cărui autor este însuși Dumnezeu și exprimă adevărul etern. La limită, ele se identifică cu divinitatea însăși. "Din punct de vedere semiotic, doar dimensiunea neagră operează ca semnificant cu înțeles, fiindcă numai ea comunică un anumit conținut cititorilor. Însă, din perspectivă mistică (și magico-religioasă n.n.), focul alb presupune un statut superior care, deși este lipsit de înțeles din punct de vedere semantic, reflectă mai degrabă în mod direct
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și receptor unic al unor autogenerate stări, semnificații sau intenții, Idee-Absolută care nu are nevoie decît de propria sa energie/informație pentru a se manifesta. În spațiul acestei autoconsistente existențe se pare că substanța fizică în calitate de "alteritate" a ideii, de semnificant fizic pentru un semnificat conceptual nu putea să își găsească locul. Germenele unei (păcătoase?) dorințe de a afla originea binelui și a răului (sub semnul căruia se ascunde, printre altele, și minciuna) ne îmboldește, însă, să ne întrebăm acum: oare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
deveniri. Faptul că exterioritatea va îngădui, prin multiplele sale manifestări ulterioare, și pe aceea a "răului valoric", devine în acest context o chestiune secundară. Altfel spus, sugestia unei "preexistențe pure", absolute, a "existenței în sine" a informației-idee, a "semnificației fără de semnificant" în termeni semiotici spus este postulată în această alternativă. 2) Ipostaza coexistenței divinității cu o realitate exterioară esenței sale spirituale (spre exemplu, cu "apele primordiale" deasupra cărora duhul lui Dumnezeu plutea "înainte" de facere), sugerează că "ceva" trebuia să se
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
oarecare de adevăr, minciuni care ocultează adevărul sau îl prezintă sub forma unor afirmații neverificate, a unor demonstrații incongruente logic sau neadecvate situației concrete avute în vedere, minciuni care maschează adevărul în contextul eșafodajului explicativ, minciuni generate de ruptura dintre semnificant (modul în care se spune) și semnificat (ceea ce se spune), minciuni rezultate din conotarea negativă a mesajului sau enunțarea adevărului ca și cum ar fi minciună ori invers, minciuni stimulate de cultivarea programatică la nivelul receptorului a amestecului dintre adevăr și fals
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și artificial, întrucît îl descrie pe primul (structurile sale de suprafață, formele aparente, sensibile) cu ajutorul celui de-al doilea (modele logico-formale, mai mult sau mai puțin abstracte). Modul în care minciuna este transmisă cu ajutorul limbajului natural sau/și artificial (forma semnificantului) este decisiv pentru efectele minciunii (ale semnificatului), respectiv pentru îndeplinirea scopului pe care mincinosul îl urmărește de la bun început. Este suficient să rostim șoptit o informație, sau dimpotrivă, cu trîmbițe și surle la intersecția tuturor drumurilor, pentru ca ea să fie
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să rostim șoptit o informație, sau dimpotrivă, cu trîmbițe și surle la intersecția tuturor drumurilor, pentru ca ea să fie automat crezută. Regăsim aici o elementară definiție a zvonului (mincinos), al cărui mesaj pare receptorului mai credibil prin forma lui (prin semnificant, prin felul în care se lansează), decît prin esența lui (semnificat, conținut informațional). Aceasta se întîmplă pentru că "recunoașterea unui zvon nu e decît reflexul propriei îndoieli. Așa se explică faptul că persoane diferite riscă să ajungă la diagnostice opuse: unii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
intră în mod firesc în categoria falsului, deci a minciunii 27. O dată mai mult, avem prilejul de a acredita virtuțile metodei semiotice într-o interpretare a semnelor (mincinoase inclusiv) deosebită de a oricărei alte discipline: • analiza structurală, urmărind relația dintre semnificant și semnificat, dintre structura de suprafață și cea de profunzime a minciunii, în măsură să explice mecanismele unei "gramatici generatoare" a actelor înșelătoare; • analiza triadică (sintactică, semantică, pragmatică), vizînd relația contextual-formală instituită între semnul mincinos și alte semne (ne)mincinoase
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cea mai bună minciună"). Pe de altă parte, însă, semiotica mai reprezintă și un limbaj unificator (metodologic) pentru alte tipuri de discurs (limbaje) pentru care semnele (minciunii) sînt relevante. Spre exemplu, minciuna se concretizează prin următoarele categorii de semne (de semnificanți, de fapt): biofizice (înroșire, tahicardie, creșterea temperaturii, transpirație etc.); biochimice (modificări umorale, creșterea adrenalinei din sînge, eliberarea de hormoni etc.); psihologice (nervozitate, teama de a nu fi descoperit, emoție, tremurul vocii) etc. O parte dintre aceste semne sînt posibil de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
O analiză asemătoare ar trebui realizată și la nivelul principalelor forme ale limbajului nonverbal, avînd în vedere existența unor funcții similare, respectiv a unor parametri (factori) structurali principial identici. Distincția dintre limbajul verbal și cel nonverbal vizează în primul natura semnificantului, care este sonor-articulat, pe de o parte, gestual, plastic, muzical, pe de altă parte [Stănciulescu, 1995:39]. Altfel spus, același semnificat este posibil de transmis prin semnificanți diferiți. Fiind mult mai vagi (mai "mincinoase") decît cele verbale, semnele nonverbale sînt
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
principial identici. Distincția dintre limbajul verbal și cel nonverbal vizează în primul natura semnificantului, care este sonor-articulat, pe de o parte, gestual, plastic, muzical, pe de altă parte [Stănciulescu, 1995:39]. Altfel spus, același semnificat este posibil de transmis prin semnificanți diferiți. Fiind mult mai vagi (mai "mincinoase") decît cele verbale, semnele nonverbale sînt, în consecință, mai greu de receptat și decodat. Putem conchide acum că toate modalitățile de pervertire a sensurilor prin limbaj rezultă fie din deformarea semnificantului, fie a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
transmis prin semnificanți diferiți. Fiind mult mai vagi (mai "mincinoase") decît cele verbale, semnele nonverbale sînt, în consecință, mai greu de receptat și decodat. Putem conchide acum că toate modalitățile de pervertire a sensurilor prin limbaj rezultă fie din deformarea semnificantului, fie a semnificatului, fie a relației de semnificare instituite între elementele structurale ale semnului, subiectul semnificator și referențial. O analiză triadică sintactică, semantică, pragmatică ar putea face, printre altele, obiectul unei mai dezvoltate "semiotici a minciunii". 26 Să ne amintim
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
simbolic este alterarea semnificativă a textului. Substituirea unui singur cuvînt cu unul care tulbură echilibrul imitativ al imaginii este suficientă pentru a lansa poemul În spațiul simbolic. Deformat și rupt din contextul „real”, al obiectului, faptului, scenei, acest cuvînt devine semnificant simbolic, semn material care poate semnifica o entitate imaterială: rațională, emoțională, spirituală (cel mai adesea o Împletire subtilă a celor trei). Iată cîteva exemple: Casa-n ruină - creanga de liliac sprijină zidul Imaginea reală de la care a pornit autorul a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
spirituale"153) devine o figură paradigmatică, grație căreia autorul poate amenda nu prin ceea ce spune, ci prin ceea ce lasă să se înțeleagă. Gândită, din perspectivă semiotică, drept semn distinctiv în discursul polemic, litota traduce, în fond, o autocenzură scriptică a semnificantului, în favoarea libertății de mișcare a semnificatului, ceea ce face din lectorul avizat o instanță activă, co-participantă la dialogul polemic. În Scrisoare deschisă domnului A.C. Cuza, intenția polemică evidentă nu este disimulată, ci acompaniată permanent de instrumentația pamfletului ironic. Apelativul emfatic "Ilustre
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pătrunde în universul psihologic al glumei și de a pune în lumină contrastul dintre termenul obișnuit, banal și cel deviant (neprevăzut, surprinzător, extravagant sau excentric). Modalitățile infinite de a stârni râsul relevă abilitatea locutorului de a jongla cu semnificații și semnificanții, în producerea sensului comic, fie prin joc de cuvinte, calambur etc. la limita de jos a esteticității, fie de a crea paralelisme și comparații subtile prin aluzii, analogii, metalepse etc. la un nivel superior de comunicare artistică. Dar inteligenței și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în prezent de un asemenea prestigiu, încât toate imaginile vor să fie semne. Nu se va bucura de considerație, mântuire ori înălțare cel care artist, videast ori saltimbanc vrea să dea ceva de văzut, dacă nu articulează cel puțin niște semnificanți, o scriitură, o gramatică. În secolul al XII-lea, la Paris, știința nobilă era teologia și în umbra ei discursul încerca să înnobileze "imagierul". La sfârșitul secolului XX, teologia noastră poartă numele de semiologie, iar lingvistica, știință-pilot, are autoritate în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
decizie a spiritului. În epoca multimediei interactive și a colecțiilor numerizate pe ecran, evaporarea texturilor, a reliefurilor și paletelor promite un viitor și mai frumos transformării figurilor în ideograme. Metaforă totuși fără rigoare și metamorfoză fără substanță. Noul academism al semnificantului, ca și modul mai vechi de a asimila vizibilul lizibilului, fotografia unei scriituri, cinemaul unei limbi universale, trece dincolo de proprietățile inerente sistemului formal care este orice limbă. De exemplu, încercările de a sistematiza imaginea cinematografică pe modelul lingvistic n-au
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de a le stiliza. Aceste "lecturi" ne spun mai mult despre epoca respectivă decât despre tablouri. Sunt tot atâtea simptome câte analize. Imaginile ne fac semn, dar nu există și nu poate exista, în cinema sau în altă parte, un "semnificant imaginar". O înlănțuire de cuvinte are un sens, o secvență de imagini are o mie. Un mot-valise poate avea un fond dublu sau triplu, dar ambivalențele lui sunt reperabile într-un dicționar, enumerate exhaustiv: putem da de capătul enigmei. O
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
naștere, e chemat șamanul. Înțeleptul vine în coliba ei, cântă, psalmodiază la căpătâiul tinerei câteva cuvinte care au virtutea de a-i explora și dilata vaginul. "Trecerea la această expresie verbală [...] este ceea ce provoacă deblocarea procesului fiziologic"36. Relație de la semnificant la semnificat, bineînțeles, nu de la cauză la efect. Credința în magie, împărtășită de vrăjitor, pacientă și întreaga comunitate, este cea care dă eficacitatea actului magic. Iar dacă nu credem în virtuțile psihanalizei înainte să ne întindem pe divan, ce efect
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
reacționa Plotin, în secolul al II-lea d. Ch., printr-un soi de întoarcere la un arhaism epurat, reînnodând oarecum contactul cu lumea de dincolo, dar sub o formă intelectualizată, spiritualizată, debarasată de încărcătura magică a originilor). Semnificatul este diminuat, semnificantul îngroșat. Referentul divin, care la început era un sacru sumbru și de temut, capătă încetul cu încetul chip uman. Trecerea de la numen la lumen. Dar, în același timp, din simplă legătură cum era la început, imaginea mediumnică dobândenște consistență și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
elemente ale limbii funcționînd după un minimum de reguli comune caracteristice acestui organism social. Faptul cel mai important, care impune aceleași exigențe științifice în studierea numelor proprii și a cuvintelor comune, este caracterul biplan al unităților respective, forma și conținutul, semnificantul și semnificatul, după formula saussuriană, care sunt reunite în ceea ce se numește semn lingvistic, într-o relație care se dovedește dintr-o anumită perspectivă arbitrară (dar obligatorie prin convenție socială), iar din altă perspectivă motivată. Evoluția celor două planuri se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]