581 matches
-
predicativ și, împreună cu acesta, planul semantic al subiectului gramatical, din diverse perspective: • a opoziției realitate/aparență 20: El este om cinstit./ El pare om cinstit. • a opoziției static/dinamic (eventiv): Vremea este frumoasă./ Vremea se face frumoasă. • a opoziției identificare/semnificare: Pasărea este semnul libertății./ Pasărea înseamnă libertate. Dinamica general-particular, esențială în procesul de comunicare, implică în desfășurarea predicației prin predicat analitic două nivele: • conținutul semantic al termenului lexical devenit subiect este particularizat prin planul semantic global al predicatului analitic, cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semiotică relevă caracterul relațional și contextual al gestului. Analiza gestului sub coloratura unor accepțiuni diferite vizează îndreptarea către o definiție integratoare: semioza gestualității comunicative, care să cuprindă: gestul înnăscut, dobândit, personalizat, universal, cultural, estetic, educativ și contextual. Situația semiotică" (de semnificare) și ,,situația de comunicare gestuală" (de transfer a conținutului semnificativ) alcătuiesc semioza gestualității comunicative. Am considerat semioza didactică (capitolul 2) o structură semnificantă de semne lingvistice și nonlingvistice, care facilitează învățarea și presupune atât capacitatea de reprezentare (semnificare, valorizare) și
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
semiotică" (de semnificare) și ,,situația de comunicare gestuală" (de transfer a conținutului semnificativ) alcătuiesc semioza gestualității comunicative. Am considerat semioza didactică (capitolul 2) o structură semnificantă de semne lingvistice și nonlingvistice, care facilitează învățarea și presupune atât capacitatea de reprezentare (semnificare, valorizare) și formulare (convingere, rezonanță afectivă) din partea profesorului, cât și capacitatea de referențialitate și interpretare din partea elevilor. În acest capitol, am prezentat evaluarea performativității comunicării didactice de către elevi din perspectiva rezonanței/ impactului relației educative (dimensiunea pragmatică) și am analizat mai
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de Charles S. Peirce pentru a relata implicarea și influența între semn-obiect-interpretant. Procesul de semioză (prin care un obiect devine semn) le oferă oamenilor posibilitatea de a se înțelege între ei, iar procesul de comunicare se realizează prin intermediul procesului de semnificare. Semnul poate să se constituie sau poate fi luat în considerare fie ca atare, fie în relația sa cu obiectul pe care el îl reprezintă (orice realitate fizică, biopsihică, socială), fie în relație cu interpretantul său (care se referă la
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
atunci când nu există un emițător uman (să ne gândim la ploaie, vânt, ninsoare etc.), cu condiția ca semnul să fie interpretat de un destinatar uman. De exemplu, prin atribuirea unor mărci semantice fenomenelor meteorologice, destinatarul instituie o relație codificată de semnificare pentru că mărcile semantice fac apel la un cod stabilit anterior de fiecare cultură în parte. Semnificația fenomenelor meteorologice, în cazul acesta, este dată de o cultură ca entitate. Pentru a valorifica într-o manieră integratoare contribuțiile istorice în definirea semnului
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
situaționali: ,, Semnul este o realitate semnificativă, informațional-comunicabilă (de natură biopsihologică sau obiectuală), denotând sau conotând o realitate oarecare (fizică, psihică, socială, transfizică etc.), exprimată prin intermediul unui suport semnificant aflat cu tipul de informație conținut (semnificat) într-o diversă relație de semnificare (naturală sau arbitrară), a cărui transmitere-receptare în context specific (existența unui anume cod, a unui transmițător și a unui canal, a unor zgomote etc.), presupune existența unui interpretant capabil să reflecte cu sens mesajul transmis (decodificare), determinând la nivelul receptorului
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
sistem de semne lingvistice și nonlingvistice sau a comunicării didactice ca proces semnificant de producere și receptare de semne din partea actorilor educaționali. Termenul de ,,semioză" (obiect de studiu al semioticii) se compune, după Traian Stănciulescu (2004), din ,,situația semiotică" (de semnificare) și ,,situația de comunicare" (de transfer al conținutului semnificativ), două etape corelate ale unuia și aceluiași proces (denumit de autor ,,semioza comunicativă"). ,,Cele două procese al semnificării și al comunicării se manifestă prin mediere reciprocă, reflectându-se unul în celălalt
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
studiu al semioticii) se compune, după Traian Stănciulescu (2004), din ,,situația semiotică" (de semnificare) și ,,situația de comunicare" (de transfer al conținutului semnificativ), două etape corelate ale unuia și aceluiași proces (denumit de autor ,,semioza comunicativă"). ,,Cele două procese al semnificării și al comunicării se manifestă prin mediere reciprocă, reflectându-se unul în celălalt în consens cu paradoxul oglinzilor paralele generând o semioză fără de început și fără de sfârșit:....semnificare → comunicare → semnificare → comunicare...."91. În consens cu aceste considerații, semioza didactică ar
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și aceluiași proces (denumit de autor ,,semioza comunicativă"). ,,Cele două procese al semnificării și al comunicării se manifestă prin mediere reciprocă, reflectându-se unul în celălalt în consens cu paradoxul oglinzilor paralele generând o semioză fără de început și fără de sfârșit:....semnificare → comunicare → semnificare → comunicare...."91. În consens cu aceste considerații, semioza didactică ar putea desemna procesul de comunicare didactică în calitate de structură semnificantă de semne lingvistice și nonlingvistice, care presupune atât capacitatea de reprezentare (semnificare, valorizare) și formulare (convingere prin concordanță verbală-paraverbală-nonverbală
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
proces (denumit de autor ,,semioza comunicativă"). ,,Cele două procese al semnificării și al comunicării se manifestă prin mediere reciprocă, reflectându-se unul în celălalt în consens cu paradoxul oglinzilor paralele generând o semioză fără de început și fără de sfârșit:....semnificare → comunicare → semnificare → comunicare...."91. În consens cu aceste considerații, semioza didactică ar putea desemna procesul de comunicare didactică în calitate de structură semnificantă de semne lingvistice și nonlingvistice, care presupune atât capacitatea de reprezentare (semnificare, valorizare) și formulare (convingere prin concordanță verbală-paraverbală-nonverbală), cât și
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
o semioză fără de început și fără de sfârșit:....semnificare → comunicare → semnificare → comunicare...."91. În consens cu aceste considerații, semioza didactică ar putea desemna procesul de comunicare didactică în calitate de structură semnificantă de semne lingvistice și nonlingvistice, care presupune atât capacitatea de reprezentare (semnificare, valorizare) și formulare (convingere prin concordanță verbală-paraverbală-nonverbală), cât și capacitatea de referențialitate și interpretare din partea actorilor educaționali. Sursă a semiozei didactice, autor și mediator al acesteia, profesorul facilitează (re)construirea modelelor de reprezentare a unităților de învățare și-i dirijează
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
din partea actorilor educaționali. Sursă a semiozei didactice, autor și mediator al acesteia, profesorul facilitează (re)construirea modelelor de reprezentare a unităților de învățare și-i dirijează pe elevi spre dobândirea modelelor de formulare, în scopul reducerii distanței, a distorsiunilor dintre semnificare și interpretare. Efectul comunicării didactice se poate măsura în funcție de înțelegerea și utilizarea adecvată a sistemului de simbolizare de către elevi. În acest sens, semioza didactică reprezintă un ansamblu de activități de simbolizare pe care profesorul le pune în practică, care pot
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
unui acord logico-lingvistic pentru a-i ajuta pe elevi să recepteze și interpreteze corect mesajele educaționale. Analiza structurală a discursului didactic presupune descrierea acestuia ca microsemn sau a microdiscursului, a cărui semnificație decurge chiar din structura sa, din procesul de semnificare dintre semnificat și semnificant, dar și ca macrosemn sau a macrodiscursului, a cărui semnificație decurge din procesul de referință, adică din relația discurs realitatea pe care o desemnează. Pentru înțelegerea și realizarea analizei structurale a discursului didactic, vom menționa mai
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de referință, adică din relația discurs realitatea pe care o desemnează. Pentru înțelegerea și realizarea analizei structurale a discursului didactic, vom menționa mai întâi tipuri de semne grupate de Constantin Sălăvăstru 92 după două criterii de clasificare: 1) după criteriul semnificării, semnele se împart în: a) designative: dau receptorului o descriere a obiectului sau situației denotate; b) prescriptive: asigură receptorului o descriere a modului cum trebuie să se comporte cu obiectul sau în situația denotată în vederea unei acțiuni eficiente; c) apreciative
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
unei interacțiuni estetice universale. Sprijinindu-se pe această premisă, Carrol propune o teorie adecvată asupra artei, conform căreia o operă de artă ar fi un obiect construit astfel încât să poată promova atât posibilitatea experimentării unor percepții estetice, cât și posibilitatea semnificării diferitelor tipuri de interpretare ori posibilitatea de a oferi oricare alte răspunsuri adecvate din partea spectatorilor 30. În aceste condiții, aprecierea interacțiunii publicului cu lucrările artistice nu mai poate fi realizată consistent și complet doar dintr-o perspectivă estetică, ci doar
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
artistice, a încorporat dimensiunea simulatoare a hiperrealității în care realul și imaginarul se confundă în aceeași totalitate operațională, supusă fascinației estetice. La rândul ei, opera de artă s-ar dedubla în ea însăși prin manipularea semnelor artei, respectiv prin supra- semnificarea artei, făcând astfel să intre în faza "reproducerii sale infinite" și a imposibilității de a mai apela la o origine reală. În aceeași notă a criticii originalității, Craig Owens oferă o analiză teoretică a alegoriei, surprinzând ruptura dintre interesul modernist
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
unei "estetici a administrării" ori se înscriu din inerție pe direcția "misiunii polemice" a scriitorilor. Apariția unei "arte a intenției" (artistului) trebuie să țină cont de producerea unui text de întâmpinare care ar organiza felul în care este văzută opera, semnificarea acțiunii prin stabilirea unui cadru informațional de receptare fiind una dintre responsabilitățile artistului ce s-ar adăuga angajării participării privitorului / cititorului în procesul producerii semnificației operei 170. • În ceea ce privește cea de-a treia (ipo)teză de lucru, potrivit căreia unul dintre
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
care au interesul să atace/să se protejeze. Identitatea nu este separată de lumea materială, dar și interesele pot fi diverse.156 Majoritatea "obiectelor" din relațiile internaționale există ca urmare a acțiunilor umane care au loc în diverse contexte de semnificare culturale, istorice sau politice. Sunt fapte sociale și nu materiale, existând datorită înțelesului și valorii atribuite acestora. John Searle 157 argumentează că faptele sociale depind de acordul uman și în mod tipic necesită instituții umane pentru existența lor. Faptele sociale
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
gândirea, viața cognitivă. Denumirile precum conflict etnic, crimă rasială, război, genocid arată modul în care gândim și legitimăm anumite acțiuni, modul în care interpretăm un anumit eveniment, o acțiune politică sau un comportament. Noțiunea "etnicității" nu este o categorie de semnificare care se construiește pe sine mai mult decât genul. Dacă ne identificăm în sens etnic, se creează și se susține ideea sinelui asociat unui grup presupus a împărtăși anumite caracteristici. Puterea socială, politică, economică și legală este distribuită și structurată
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
principale caracteristici: esențializarea, stilizarea și îngroșarea 78; construcție și funcționalitate, "păpușa este rezultatul întâlnirii a trei factori: păpușa sculptură, actorul animator și spectatorul" (Ciobotaru, 2006a, pp. 64-65), de unde și multitudinea valențelor ei în planul spectacolului de teatru și al procesului semnificării; * personaj entitate construită de dramaturg (ca sinteză a unei tipologii de persoane), recreată de regizor (prin prisma viziunii sale artistice) și de actor (prin interpretarea dată și prin caracteristicile de ordin individual), recunoscută/recreată de către spectator 79 prin fenomenul receptării
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
și cu penitenciarul la a cărui confirmare contribuie. Universul simbolic astfel constituit ca sursă a legitimării reprezintă un ansamblu de idei care integrează diferite domenii de semnificații și cuprind, într-o totalitate simbolică, ordinea penitenciară. Procesele simbolice sînt procese de semnificare și se referă la alte realități decît la cele strict individuale. "Toate sectoarele ordinii instituționale sînt integrate într-un domeniu de referință cuprinzător, care constituie un univers, în sensul literal al cuvîntului, deoarece orice experiență umană poate fi acum privită
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Thom, există un "imanentism axiologic", o prevalorizare sui generis, un magnetism ideologic insidios, care face ca fiecare cuvînt să polarizeze predispoziții și să ne arunce, prin surplusul de sens, într-o parte sau în alta. Cuvintele nu mai servesc la semnificare; sînt doar instrumente de selectare."58 Limbajul oficial "denunță aparențele" normalității comportamentale ale deținuților, smulgînd măștile pe care aceștia și le pun pentru a-i induce în eroare pe naivii și credulii care vin în inspecție și îi aud plîngîndu-se
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
reacțiilor noastre, raționale și afective, față de schimbarea condițiilor în viața noastră comună” (Williams, 1958, 295). Istoria ideii de cultură cumulează aceste răspunsuri și reacții apărute în contexte deosebite, de transformări dramatice. Răspunsuri care nu au fost altceva decât procese de semnificare, de construire a unor înțelesuri pentru transformările din viața societății moderne. Din punct de vedere istoric, procesul de semnificare de care am amintit a fost, la rândul lui, înrâurit profund de două procese fundamentale ale epocii moderne: industrializarea și democratizarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cumulează aceste răspunsuri și reacții apărute în contexte deosebite, de transformări dramatice. Răspunsuri care nu au fost altceva decât procese de semnificare, de construire a unor înțelesuri pentru transformările din viața societății moderne. Din punct de vedere istoric, procesul de semnificare de care am amintit a fost, la rândul lui, înrâurit profund de două procese fundamentale ale epocii moderne: industrializarea și democratizarea. Aceste procese ne-au modelat mai mult decât ne dăm seama existența, credințele și atitudinile de ansamblu. Ele au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
296). Succesiuni similare au avut loc și în cazul celorlalte procese majore. Prin urmare, o istorie a culturii trebuie să țină seama de aceste schimbări ale preocupărilor și răspunsurilor, sub presiunea anumitor evoluții și fenomene. Schimbări care au condus la semnificarea diferită a acelorași procese, la modificări de înțeles, la nuanțarea interpretărilor. Tradiția culturală consemnează aceste răspunsuri și interpretări într-o ierarhie, la rândul ei, proprie anumitor epoci. Față de ceea ce transmite tradiția, fiecare epocă are propria prismă de interpretare și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]