935 matches
-
nuvele fantastice, apoi romane. A colaborat frecvent, de-a lungul anilor, la revistele „Viața românească”, „România literară”, „Contemporanul”, „Echinox” ș.a. A semnat, uneori în colaborare, traduceri din autori cehi, maghiari, polonezi. Poezia pentru copii a lui A. reprezintă prelucrarea unui sentimentalism minor, derivabil din contextul ideologizant al deceniului șase. Trecerea autorului la genul literaturii fantastice și științifico-fantastice va reflecta găsirea timbrului propriu, personalizat. O constantă a acestor scrieri, punct de plecare pentru problematizări topite în fluxul epic al textelor, o reprezintă
ARAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285413_a_286742]
-
plus originale de ce siècle tourmenté. Originale, dirions-nous, pour plus d'une raison : métaphorique et conceptuelle à la fois, elle trouve șes fondements dans une pensée philosophique rigoureusement développée, elle se sépare des normes prosodiques trop strictes, du descriptivisme et du sentimentalisme, et devient l'expression de ce que l'on pourrait appeler " la roumanité ". Basil Munteano en fait pleinement l'apologie dans son Introduction à l'étude du lyrisme roumain : [La poésie de Blaga] offre plus de facilité à l'analyse. [...] Face
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
discursului. În timp, descoperind „căile beatitudinii”, poezia câștigă (e drept, temperat) în pasionalitate. Nu e vorba însă de părăsirea jocurilor inteligenței, ci de captarea palpitului vieții, a misterelor lumii, ceea ce face din discursul poetic un exercițiu de cunoaștere. D. refuză sentimentalismul dulceag ori ludismul ironic-ingenios, nu agreează nici stilul aluziv, esopic, pe linie politică. Se refugiază într-un spațiu utopic, în lumea paralelă a creației, în speranța accederii la esențe. Probabil că Noaptea romană (1997) marchează explicit această detașare. Autoarea inventează
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
tumultul interior și restul lumii stă peretele impenetrabil al imaginii poetice impersonale, al lirismului „stăpânit și rece”. Discret față de el însuși și prudent față de alții, Mihai Codreanu a introdus în poezia noastră, la o epocă de întârziat eminescianism și de sentimentalism fără vlagă, o disciplină strictă și o perfectă distincție. A îmbrăcat în haina de ceremonie a sonetului o simțire adâncă și ponderată, fără elanuri prea mari, dar în același timp fără scăderi și fără poticniri. AL. A. PHILIPPIDE SCRIERI: Diafane
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
atitudine autenticistă, „chiar dacă i-ar lipsi perfecțiunii un deget”. Nevoia confesiunii și a regăsirii identității de sine prefigurează de pe acum motivul recurent al oglinzii, în timp ce glisarea livrescă dinspre realitate spre imaginar se realizează printr-o spectaculoasă trecere „prin flăcări”, iar sentimentalismul elegiac alternează cu cel grav, solemn, aflat sub controlul lucidității. Constituindu-se ca motiv central în Preludiu pentru trompetă și patru pereți (1992), oglinda pare a fi suprafața care degrevează ființa de o falsă interioritate și recreează imaginea exteriorului, prin
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
rapidă a aparatelor Morse”. Se cere „simplificarea procedeelor până la economia formelor primitive”. Efectul scontat va fi o purificare mântuitoare a creației, apariția unui „teatru de pură emotivitate”, „dezbărat de clișeele șterse ale vieții burgheze”, afirmarea unor „arte plastice libere de sentimentalism, de literatură și anecdotă, expresie a formelor și a culorilor pure în raport cu ele însele.” Principii futuristo-constructiviste sunt afirmate patetic și în celelalte reviste de avangardă. Cel mai dinamic animator al mai tuturor acestora, Ilarie Voronca, exaltă „viteza”, „esența expresiei primare
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
două volume din Supraviețuiri (I-II, 1973-1977) și continuând cu alte „supraviețuiri”, Meseria de nuvelist (1980), Ficționarii (1983), Logica (1985) și Cap limpede (1989), cartea axială a acestei creații, modelată „ziaristic”, e un nesfârșit colaj de utopii și ratări, de sentimentalism, bovarism, cinism, oportunism și hedonism ideologic: adolescent marxist, răzvrătit antipatern din rațiuni de ostilitate față de mica burghezie, devorator de Malraux, Popa Nan, Sărindar și Camus. C. are mult din caragialianul Mitică, pe care știe să-l acomodeze cu stalinismul și
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
este însă exprimat convențional. Tehnica prozodică evoluează spre forme lirice fixe, atent elaborate. Ciclul Finaluri de sonet din volumul Marele semn al mirării (1980) rămâne reprezentativ pentru poetul sensibil la sentimentul iubirii. Cu grija permanentă de a nu cădea în sentimentalism, el apelează, incorigibil, la livresc, autoironizându-se: „Peceți la pândă, ploaia lor măruntă,/ și fluviul de-altădată doar strâmtori / lumina însăși este azi căruntă / și ziua a uitat că are zori... // Ne-o-ncape, nu ne-o-ncape arca/ noi vom
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
la Zürich, București, 2001. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, Marta Cozmin, „Cocoșul de apă”, RL, 1972, 21; George Pruteanu, „Câinele și gramofonul”, CL, 1973, 16; Sorin Titel, Două volume de povestiri, RL, 1973, 32; Paul Dugneanu, Marta Cozmin, între ironie și sentimentalism, O, 1981, 27; Roxana Racaru, Vis cu magnolii în iarnă, RL, 2002, 29. C.Br.
COZMIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286461_a_287790]
-
un temperament mai echilibrat decât al altor confrați postpașoptiști, C. explorează mai rar stările de neliniște, îndoială, deziluzie. Elegii, meditații, fabule, satire stau mai curând sub un semn al seninătății, după cum alte versuri din acest peisaj mozaicat sunt impregnate de sentimentalism, de umanitarism. SCRIERI: Melodii intime, București, 1854; Patrie și libertate, București, 1879; Pagini alese, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1908; Patrie și libertate, îngr. Rodica Rotaru, București, 1988. Repere bibliografice: Pop, Conspect, I, 136-139; A. I. Odobescu, Opere complete, II
CREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
poet, a debutat în 1964 la „Ateneu”. A colaborat la numeroase reviste literare și de cultură. Primul volum de versuri, Mirele pâinii (1976), evidențiază rafinamentul metaforic specific promoției ’70, chemat, parcă, de splendoarea peisajului bucovinean. Idilismului calofil i se asociază sentimentalismul discret și incantația elegiacă. În Bună seara, frumoasă poveste (1981), aceeași tehnică a „acuarelei” combină abil nuanțele, lirismul confesiv fiind marcat de o „cuminte melancolie”. În Armura solară (1983), peisajul e mirific, lumina îl face strălucitor sau îi relevă transparența
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
nu se diferențiază de substanța și stilul romanelor. Totuși, câteva schițe și povestiri din Fratele infirm și din periodicele anilor ’40, precum și romanul O crimă lângă Brașov (1945) indică o anume evoluție a lui B., desprins într-o măsură de sentimentalism și de eticismul confuz. Pe fondul unei anumite obiectivități câștigate, precizia observației, accentele discrete relevă o atitudine mai detașată, ușor ironică. În afară de dramatizarea după Apărarea are cuvântul, B. a mai scris piesa Chestia cu Aura, jucată în București în 1937
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
alura izvodirilor de maturitate. Deocamdată, în asemenea istorisiri cu profil incert, Maupassant și Flaubert își dau mâna cu Edmondo de Amicis. Schițele din „Revista copiilor”, reluate în volumul Moș Stan (1923), par concepute sub semnul lui Cuore, prin candoare și sentimentalism, prin nimbul de exemplaritate. Lumea nuvelelor și schițelor lui B. se mișcă într-o lentă, definitivă circularitate. Ambianța este aceea a orășelelor de provincie, unde monotonia se împânzește peste tot. O existență căzută în plictis, instalată - la fel ca în
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
de stângăcii literare, dar având întotdeauna un anumit farmec al expresiei „neaoșe”, evocările lui B. reușesc, atât prin generozitatea viziunii - cartea include aspectele cele mai diverse, de la cele geografice și economice la cele sociologice sau antropologice -, cât, mai ales, prin sentimentalismul molcom, „bănățean”, să facă trecerea de la jurnalism la literatură. Capacitatea sa de a surprinde culoarea locală, ca și aceea de „a citi” în sufletele oamenilor, ale căror portrete, uneori memorabile, trimit la literatura unui Calistrat Hogaș - de amintit aici figurile
BIROU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285744_a_287073]
-
apar, din 1924, versuri și unde, între 1931 și 1934, desfășoară o intensă activitate publicistică, semnând aproape zilnic articole inserate la rubricile „Probleme culturale”, „Comentarii critice”, „Cronica teatrului”. Deși apt să intuiască valoarea, C. îmbină oarecum forțat intelectualismul cu un sentimentalism poetic, într-o exprimare improprie uneori. Totodată, a mai colaborat, în special cu poeme, la „Viața românească”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a., iar după 1933 va fi redactor al „foii săptămânale pentru popor”, „Albina”. În această calitate a inițiat colecția
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
de fel de cai verzi, creațiuni ale fantaziei pure fără corelațiune cu realitatea, creațiuni ce, prin noutatea lor, atrag poate câtva timp publicul și sunt la modă. Descriind situații factice, personaje factice sau manierate, sentimente neadevărate sau simulate, umflând un sentimentalism bolnav - în volume întregi, acești autori - - numărul lor în străinătate e foarte mare - au un public mai numeros de cum ar merita și primejduiesc în mare grad gustul, sentimentul adevărului și bunului simț. Credem că nici o literatură puternică și sănătoasă, capabilă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
zice c-a trecut în Țară. Cine vine din acel ținut se zice până azi că vine din... Țară și că trece în Ardeal. Numele propriu de "Țară" se dă dar Valahiei lui Mircea I, pe când dumnealor [î]l atribuie sentimentalismului de ocazie al unui călător. Iara noi - nu fie cu bănat - am mai adăogi o vorbă, fără a ne preocupa mult de căutătura de dispreț. Nu cu utopii comunarde, nu urmând pe fanariotul C. A. Rosetti, care-a corupt această
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mă gândesc cum e să te pomenești că îți împărți mintea și sufletul cu un soldat grosolan și cu o femeie blazată, când, cu doar câteva ore înainte, ai fost o copilă inocentă, la vârsta iubirilor platonice. - Ai timp de sentimentalisme ieftine, gândi N' Gai Loon cu nepăsare. Crezi că-i pasă cuiva ce simțim cu adevărat? Ce importanță mai are astăzi ce a simțit Bella când a constatat că a făcut o prostie imensă provocând Abația? Te înșeli. Spune-mi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
semnificației unora dintre povestirile lui Hemingway. 6.1. Personaje-narator, personaje-reflector și forme de tranziție Dacă îți închipui [...], cititorule, că ți se pregătește ceva în chip de povestire romanțioasă, niciodată n-ai săvîrșit o mai mare greșeală. Te aștepți cumva la sentimentalism, poezie și visare? Prevezi pasiune, impulsuri și melodramă? Domolește-ți nădejdile; redu-le la o treaptă mai joasă. Dinainte ți se vor înfățișa fapte reale reci și concrete; ceva neromantic precum dimineața de luni [...]. (Charlotte Brontë, începutul romanului Shirley, trad
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
rude care o luaseră chipurile „de suflet”. Toată schița exprimă paroxismul revoltei și mâniei, într-o concentrare și o stricteță absolut magistrale. Mila nesfârșită și literalmente „topirea inimii” care ne invadează la lectura acestei bucăți sunt efectul lipsei totale de „sentimentalism” și al unei excepționale potențări artistice a sentimentului. Fetița aceasta amintește irezistibil de toate fetițele torturate, într-o sfâșietoare solitudine a durerii, pe care le întâlnim în Dostoievski și, de asemenea, și de fetița care a încercat să fure un
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
aforistic, strălucit și ferm. Temele nietzscheiene mitice și tragice nu l-au respins și nici nu l-au influențat. Uneori însă, excedat sau rău dispus, vedea în Nietzsche imaginea deformată pe care au acreditat-o pe de o parte un sentimentalism leșinat și fariseu și pe de alta o descendență ilegitimă și uzurpatoare ce și-l revendica în mod fraudulos, atribuindu-i propria ei pseudofilosofie a neomeniei și genocidului. Dar Nietzsche, cu toate paradoxele lui violente, nu a fost acel presupus
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
la rațiune pentru a profana toate gunoaiele pe care clerico-fasciștii le sfințiseră. Prin urmare, era drept să fim laici, iluminiști și progresiști cu orice preț. Acum, Calvino - deși indirect și cu tot respectul unei polemici civilizate - îmi reproșează un anumit sentimentalism „iraționalist” și o anumită tendință, la fel de „iraționalistă”, de a simți o nejustificată sacralitate a vieții. Cât privește o discuție directă, limitată la avort, aș vrea să-i răspund lui Calvino că eu nu am vorbit niciodată despre o viață în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
catehism curent momentului redactării și vechile texte religioase ce stau la baza acestuia). Limbajul religios este insuportabil de secole întregi, cel puțin în Italia. Contrareforma a fixat până în zilele noastre un astfel de stil insuportabil. Printre altele, s-a adăugat sentimentalismul odios al subculturii tradiționaliste ale secolelor al XIX-lea și XX. Limba italiană liturgică vorbită astăzi în cadrul Bisericii este aproape respingătoare. O asemenea lungă tradiție lingvistică - intrată profund în cultura specifică a Bisericii - poate să joace feste inclusiv oamenilor aflați
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
poetice, sunt cantabilitatea, precum și un simț al ritmului și o firească adaptare a valențelor arhaice la tonalități moderne. Nota elegiacă se nuanțează mai propriu liric decât cea imprecativă în traducerea Psalmilor, după cum, în unele poeme originale, se distinge un anume sentimentalism al dezrădăcinării, mai pregnant decât tendința parabolică, meditativă, de proveniență creștină, ce-i particularizează sonurile din Dosoftei, Cununa, Osuare, Pe calea florilor de spini sau Macbeth fugind de umbra lui Banquo. SCRIERI: Casa cu pitici, Cluj, 1939; Învierea fariseului Eleazar
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
îndepărtată mult de tradițiile și aspirațiile satului, este pruncul Făt-Frumos, un copil bolnav psihic, semn al degenerării, al „rătăcirii”. Romanul, conceput ca un „jurnal” al lui Bujor, e însoțit de un prolog și de un epilog, texte impregnate de același sentimentalism desuet. Câteva personaje reapar și în al doilea roman, Sybaris. Astfel, Duduia, bătrână, se reîntoarce pe meleagurile unde trăise alături de Bujor pentru a muri răpusă de remușcare. În cu totul alt registru față de nota falsă, cu vădită tendință moralizatoare, caracteristică
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]