1,435 matches
-
problemă pe care, de unul singur, nu am rezolvat-o și nici nu întrevăd a o rezolva prea curând: oare un bărbat poate iubi două femei în același timp? Sau o femeie poate trăi două iubiri deodată?” Cineva vorbea despre senzualitatea luminoasă a cărții lui Adrian Cioroianu, o trăsătură care se impune, într-adevăr, chiar dacă narațiunea se raportează atât de mult la instincte, la pornirile viscerale, la bucuriile trupului. Literar, romanului i se pot găsi afinități cu linia lui Mihail Sebastian
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
sau rîmă/ tibi neuronal mistrețul băieți de băieți/ vine și tanti lina din urmă las-o bă că merge-așa/ și chiar pumnii mei minte nu are/ aceste cuvinte ne doare” ( Vișinile nu mai coboară din cer). Întorcîndu- se la senzualități, poeta le acordă o orientare maternală, așadar un cadru mai larg ce le purifică. Ele nu erup anapoda, ci se organizează pe un cîmp moral, tinzînd spre angelizare: „precum sideful negrăit și vrednic/ licărul seminal/ smălțuie embrionul divin/ în uterul
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
les beufs. Pot fi citate, la întâmplare, numeroase fragmente care mențin și în franceză jocuri de rime interioare, narativitatea ludică, modificările bruște de ritm, într-un cuvânt, acea prospețime orală care face specificul lui Arghezi atât în poemele de mare senzualitate (Tinca, Rada, Mirele, Logodnă), prezente în sumar, cât și în unii psalmi sau în celebra De-a v-ați ascuns... Extrem de interesantă e și perspectiva în care plasează prefațatorul aceste poeme: Cristos cel din Duhovnicească (poem ne inclus dar citat
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
proză onirică de cea mai bună calitate, în care atmosfera e construită minuțios din detalii bine plasate. Aici stă și unul dintre principalele merite ale cărții. S-a spus despre scriitura feminină că e marcată de subiectivism, narcisism chiar, de senzualitate, de teme precum căutarea fericirii. Toate acestea se regăsesc în cartea Laviniei Bălulescu, dar asta nu-i totul. Izbește, înainte de toate, intensitatea cu care sunt trăite de eroină sentimentele și senzațiile. Toate sunt la maximum, de la iubirea obsesivă pentru un
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
a descoperit până și formula nemuririi (ținută deocamdată secretă), globusienii suferă totuși de neliniște (maladie ce se tratează în rezervații), săvârsesc tentative mai mult sau mai puțin reușite de evaziune în spațiu, capată gustul narcoticelor sau au puseuri tardive de senzualitate - semne toate acestea ale unui declin iminent care paște civilizația de pe Globus. Căci, dincolo de aspectele sale de parabolă politică, romanul Mioarei Cremene reprezintă și o meditație gravă asupra evoluției și a istoriei, întemeiată pe ideea (extrem de actuală) că atingerea unui
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
Porumboiu are în centru o love affair care, însă, nu strânge în ea energia pentru a deveni și o love story între un regizor ușor narcisic, ușor dezabuzat, melancolicointrospectivul Paul (Bogdan Dumitrache) și actrița principală, Alina (Diana Avrămuț), de o senzualitate froide, intelectualizată după gust francez, adică profundă în superficialitate, relație cu parfum de psihodramă profesională. Alina o și justifică astfel, ca pe un fel de terapie în măsură să facă mai ușoară comunicarea sincopată dintre regizor și actor, mai ales
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
care a ieșit în spaimă și chinuri spre a contempla numai nimicnicia și haosul" ( Rendez-vous au Jugement dernier). Mai departe, desfășurările stilistice ale autorului nu pot să pară decât firești. Ascultați: " Noaptea întreagă era molatecă și arzătoare, și de o senzualitate grosolană și pipărată, așa cum este sexul unei țigănci" (Rendez-vous au Jugement dernier). Într-adevăr, nu lipsește decât cuvântul neaoș și adecvat, pentru ca peisajul acesta să merite iscălitura autorului, pe deplin. Dar când se decide să rămână un băiat "de familie
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
tributară unei sinestezii care are darul de a reînvia o lume, grație unui talent literar autentic: „Spre deosebire de văzul captator și tactilul posesiv, mirosul și auzul sunt simțurile evanescentului, ale diafanului și reveriei. Definitiv livrată fascinației olfactive, Zoe Cămărășescu are o senzualitate fascinată deopotrivă de miniatural și de respirația largă, de peisajul intens și detaliul strălucitor“; pe lângă acestea, sunt de savurat suculentele portrete, uneori acide, alteori admirative, mereu percutant ale unor personalități din epocă (precum Titu Maiorescu, madame Mavrogheni, prima doamnă de
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
domeniu, pentru a trăi un moment de hybris, inca neamenințat de mânia zeilor: "tot neamul" învins e așteptat să i se adune la picioare. Nouă Medee sau Circe, ea își va înaltă brațul cu șerpi încolăciți triumfal; cu o neliniștitoare senzualitate, își va încinge mijlocul cu "cingători însuflețite"... Ultima strofa, în continuare răzbunătoare și triumfala ("pădurea-'ntreagă-mi este roaba,/ ea ce mă'nlăntuia cu aspra-i mirezmă și cu teama-i grea"), respira liniștea unui început de domnie, fata cu dușmănia
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
cu cât cele câteva scene de dragoste (sau numai de tandrețe) homerotică, toate memorabile, nu sunt, dacă pot să spun așa, „orientate”. Nu au o amprentă specifică în virtutea căreia să nu poată trece, la rigoare, drept imagini de o irezistibilă senzualitate. Cineva remarca asta chiar de curând: dacă este bine scrisă, o mângâiere (sau chiar o acuplare) între doi bărbați echivalează cu una straight, cât se poate de clasică, de „ortodoxă”, la urma urmelor. Dacă și numai dacă, adaug. Așa se
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
Însăși răpirea pare a fi fost înscenată de acesta, în virtutea unor complexe personale și, cum e limpede deja, a unor pulsiuni sexuale. De altfel, chiar descinderea torționarului în magazinul cu vechituri de preț are aparența unei capcane de o infinită senzualitate. Nu e prima oară când Braia se pretează unor asemenea regii. Lungul său monolog interior (un soi de autobiografie excesiv de analitică) relevă încă din copilărie o tentație teatrală: pentru a obține atenția părinților și dragostea fratelui mai mic, Cezar își
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
Imhotep, scriitorii. O subtilă metaficțiune se insinuează în datele finale ale povestirii, ca și cum manuscrisul neterminat se continuă într-un alt text, încăpător, al realității cu adevărat devoratoare. Altceva dă, însă, farmec povestirii, în întregul ei. E vorba de erotism și senzualitate. Mai bine zis, de erotismul acvatic (prezent și în cel mai recent roman al său - Femeile insomniacului), de un lirism aparte: marea, „frecându-și, leneș, trupul de malul nisipos” sau „În apă, ființa mea se împrăștie și se adună continuu
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
și Eva, Cele patru vrăjitoare). Mai ales după al doilea voiaj italian, Dürer adoptă ideea unor studii detaliate care preced pictura în ulei. Capete, mâini sau draperii izolate există sub dublul semn al realismului și al unei vitalități pline de senzualitate. Tot acum folosește tot mai intens efecte de chiaroscuro - Cap de apostol (1508) - pe hârtie albastră produsă în nordul Italiei. Oricât de perfecționate ar fi tehnicile de astăzi, nicio copie fotografică nu poate capta varietatea de nuanțe, „viața” unei picturi
Desenele lui Albrecht Dürer by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3016_a_4341]
-
doica lui din tinerețe, Emanuel înfruntă frica prin seducerea femeii în chiar toiul evenimentelor. Finalul aduce un plus de semnificație istoriei marqueziene: o poezie despre „pântecul tare/al mării-femeie”, găsită într-un pergament misterios, accentuează senzația că citim alegoria unei senzualității descoperită tardiv. De o vindecare asemănătoare are parte și eroul din The Statement. Un „evaluator final”, care trebuie să noteze fisurile clădirilor de la înălțimi, „un cosemnatar al lui Dumnezeu”, el parcurge drame succesive. Întâlnirea cu dr. Gordon explică sursele eșecurilor
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
după ce naratorul ne păstra, înadins, sub cupola unui simbolism al bolii. Vindecările propuse de Florin Toma sunt imprevizibile, fiindcă tema scrisului sechestrat în ființe bolnave cere soluții neașteptate. Orbi, cocoșați, indivizi fără aripi sau căzuți în abisul memoriei, lipsiți de senzualități sau neliniștiți de încremenirea prezentului, eroii lui Florin Toma ajung să înțeleagă, dincolo de ineficiența realității prime, că dincolo de toate există un sens. Ca la Cortázar, cel mai bine reprezentat e conflictul dintre memorie/conștiință și imaginație. Iar valoarea textelor din
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
ciocolată primite de la stăpânul lor nevăzut, dar auzit prin scrisori. Am răsuflat ușurați și am tăcut, mai apoi, o zi întreagă, întrucat poveștile ne mâncaseră limba. Astfel avea să se încheie, pare-se, călătoria mea în țară trupelniciei și a senzualității, fiind eu împăcata că aveam să-i pun punct. Căci eram franța de oboseală căutării și a neaflarii a ceea ce căutasem. (fragment din românul Trimeron)
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
afirmă, într-adevăr, un talent. Culese în volumul din 1946, intitulat Întâmplări dintre amurg și noapte (clar-obscurul!), nuvelele i s-au părut lui I. Negoițescu, în Istoria literaturii române, ,,mai notabile" decât romanul Zilele nu se întorc niciodată, de o senzualitate, nuvelele, ,,mai liberă, mai aplicată faptelor cotidiene". Apărut tot în 1946, romanul de mari dimensiuni Zilele nu se întorc niciodată, cu toată redundanța titlului, a fost bine întâmpinat, printre altii de Vladimir Streinu, care a văzut în el ,,un tip
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
corp românesc" care nu avea nevoie să desemneze nimic și cu atît mai puțin să poarte vreun nume: ,Considerăm corpul românesc o dimensiune primară a actului poetic, momentul formării unui discurs poetic de la nivelul comunicării cotidiene". Ariditatea jargonului teoretic urmează senzualității lirice ca un pumn de nisip vîrît în gură imediat ce bezeaua s-a topit pe limbă. Să luăm un exemplu. Iată poemul O liniște care nu înlocuiește nimic: ,Cît să te strîngi cît să alegi retragerea în spatele unor/ chipuri/ pe
Spațiul incert al sensibilității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11132_a_12457]
-
ele singure ar face poezia, cum este, de pildă, acest delicat-frisonant vers: ,nimeni nu are mai mult decît forma incertă a respirației". Există lentoare și există multă tăcere în aceste poeme statice dar bine tensionate, mici rapoarte incerte, de o senzualitate cumva severă, tatonând mișcările interioare dintre două ființe prinse în firele existențiale: ,pînă la urmă/ disciplina noastră este plăcerea/ și asta spun palmele răsfirate pe geamuri/ gata să sfîșie portiera ca pe o pungă de ceață/ în care ne-am
Spațiul incert al sensibilității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11132_a_12457]
-
din Bagaj descoperă timpuriu tentația cărnii feminine, dar, inhibat, înțelege greu chemarea din priviri a primei iubite, Laura, care parcă l-ar întreba ,Ramses, unde-ți este trupul?" Răspunsul la o astfel de provocare e una din paginile pline de senzualitate adolescentină, una din acele pagini incriminate în 1935, pe care o transcriu pentru a da posibilitatea unei comparații cu limbajul prozei noastre mai recente: ,Îi scoteam sânii pe rând, întotdeauna câte unul, să-i sărut sfârcul cu evlavie și recunoștință
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
muntean get-beget. Unul din sudicii de seamă ai literelor noastre, un soi de ,grec" valah, reflexiv, curios, penetrant, dar și senzual, iubitor de carnația epică a vieții, atent la spectacolul său versicolor, rafinat meșteșugar al verbului ca o sublimare a senzualității d-sale funciare. înaintașii lui C. }oiu sînt Caragiale, Arghezi, Camil Petrescu și, hélas, Eugen Barbu. Sentimentul, emoția nu reprezintă partea tare a ființei d-sale. C. }oiu urmează mai curînd o cale cerebrală decît una a sensibilității introspective, ochiul
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
la Sorana }opa, atâtea și atâtea scriitoare evoluează pe orbita lovinesciană, căutând cea mai convenabilă conjuncție. Citindu-le manuscrisele și cărțile tipărite, criticul desprinde câteva trăsături generale ale literaturii feminine, mărci pe care Elena Zaharia-Filipaș le evidențiază și schematizează. Instinctualitate, senzualitate, sentimentalism, pudoare, lirism, subiectivitate: iată aceste constante ale scrisului feminin. Numai că - și aici e punctul cel mai interesant al discuției - modelul teoretic conturat se dovedește incongruent cu aplicațiile critice pe care tot Lovinescu le face. De observat, mai întâi
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
ce cresc între coapsele de insectă/ ale unei femei descrescătoare allegro,/ nu mai vezi decît cîmpul roșu al unor idei derealiste/ pe care conștiința de a nu încăpea în ochii larvei/ îți încrucișează una cîte una membrele falangele mațele alveolele". Senzualitatea corespondențelor se cumpănește cu saltul în vid al ființei... Vedem în producția pe deplin matură a Angelei Furtună una din creațiile de seamă ale poeziei române de azi.
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
și palpitul vieții atunci când trebuie, sau când vrea să ,însumeze" înțelesurile experienței empirice. O disperare în fața limitelor, o asumare a precarității, o dramă cognitivă dar și existențială, trăită însă cu ceea ce la Bardu s-ar putea defini ca o adevătată senzualitate a inteligenței. Dar toate acestea par de acum înainte exemple despre o artă ce se va fi pierdut. Să revenim la Umberto Saba. El însuși e conștient că poemele mai degrabă prozastice din prima sa perioadă provocau și o oarecare
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
să simtă prezența zeilor în reveria copilului-poet. Atunci când știe să evite stilul luxuriant al cavalerului Marino sau nefireasca, artificioasa dicțiune dannunziană, autorul se impune prin darul de a vizualiza și a descrie grafic sau pictural, ritmând partituri de o avântată senzualitate verbală. Ca orice artist cu toate simțurile în alertă, nu pregetă să abordeze teme aparent banale (,Trup de Veneră", ,Râul", ,Casa din pădure", ,Grădini", ,Falene", ,Roza" ș.a.m.d.), pe care însă, supunându-le transfigurării și viziunii sale antropomorfice (inspirat
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]