483 matches
-
aramă” ca pe toți proletarii 5). Orientarea sa antiburgheză e întrucîtva surprinzătoare, fiindcă el însuși făcea parte dintr-o familie de mici burghezi, ba chiar a celor mai antipatici dintre aceștia: a băcanilor 6). La data la care își publică „Serenada muncitorului”, la noi, o asemenea orientare încă mai scandaliza. în alte părți ale lumii, îndeosebi în Franța (cu Baudelaire, Flaubert, Villiers, Courteline și mulți alții), ea avea o lungă și consistentă tradiție. „Prăpastia care s-a deschis între burghezie și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și superstițios, sîngeros și sentimental, zburător și patruped, [burghezul] a invadat, a infectat, a îndobitocit și diformat întregul pămînt (...) nu mai este cu putință să l stîrpești, cu mijloace omenești”8). Bacovia își limitează critica sa asupra burgheziei la o „serenadă din topor”, care, ce-i drept, la numai șapte ani de la răscoalele din 1907, suna sinistru. Față în față Mă îndoiesc că au mai fost puse față în față „Cubul negru” de Bacovia și schița (tot un poem în proză
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pentru a i se lua cămașa! Uneori istoria regresează, iar la milocul perioadei interbelice omul devenise din nou imprevizibil, „lup” pentru om. Criza economică accentuase exasperant inegalitățile și, implicit, antagonismele, mult mai dureroase decît înainte de război, cînd Bacovia a publicat „Serenada muncitorului”, în care ele erau exprimate prin antiteza dintre „muncitor” (proletar) și „burghez”. Atunci poetul vorbea ca ideolog socialist, viguros, revoltat; acum vorbește ca un om fără iluzii, plin de spaime, convins că, pentru foarte mulți, lupta socială se reduce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vinovată de multiple rele), care trebuia începută chiar din domeniul lor. Ca temperament, orientare, peocupări, N. I. Bibiri seamănă cu celălalt elev al său, Grigore Tabacaru, nu cu Bacovia. De pildă, în 1905, cînd poetul a publicat „Balet” și „Ecou de serenadă”, el a publicat articolul „Lipsa de inițiativă la romîni” 2) semnificativ pentru felul său de a gîndi și de a simți lucrurile. Tranșant, el nu ezită să acuze aci „ideea foarte greșită și mult dăunătoare” de a ne subestima capacitățile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să-l însoțeacă pe ultimul drum, lumea își vedea de treburile ei. în ziua apariției necrologului, editorialul „Scînteii” avea ca temă creșterea cantităților de legume pentru aprovizionarea populației. Pagina a doua, unde au fost plasate rîndurile despre poet și poeziile „Serenada muncitorului” și „Spre primăvară”, era ocupată cu articolele despre „Educarea tineretului în școlile medii”, „Unele probleme în legătură cu prelucrarea țițeiului în rafinării”, cu note și informații despre constituirea de noi cooperative de credit, activitatea radio-clubului Asociației Voluntare pentru Sprijinirea Apărării Patriei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
simfonică, dar nici o piesă potrivită cu doliul. Nici la Bacău emoția n-a fost prea mare. „Steagul roșu” a publicat abia sîmbătă (o zi după înmormîntare) comunicatul Uniunii Scriitorilor și Ministerului Invățămîntului și Culturii despre moartea poetului și a reprodus „Serenada muncitorului”, însoțind-o cu următoarea notă: „Poezia este scrisă probabil sub influența revistelor progresiste «Romînia muncitoare» scoasă de I. C. Frimu, «Viața socială» și «Facla» lui N. D. Cocea”. Inutil să mai precizez că la București n-a plecat nimeni cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Miserere), operă (Traviata, Norma, Lohengrin), canțonete (Vorrei morir), romanțe (Ochi albaștri), rapsodii, muzică ușoară (Tarara Bumdere), „Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin”, citați „la pachet” de Ion Minulescu, în „într-un bazar sentimental”), Weber (Furtuna, Gîndirile din urmă), Schumann, Strauss, Hübsch, elegii, serenade, barcarole, gavote, piese de café-concert, cîntece nemțești, spaniole, franțuzești, italiene și, inevitabil, cîntecele de pe stradă sau de la ușa cafenelelor ale unor emigranți polonezi, galițieni etc. 3.Reclamă a „Magazinului general de muzică «La Harpa»”, în Calendarul Minervei, pe anul 1905
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
303. </endnotelist> Jurnal „Mănînc Ca să trăiesc. Scriu Să mă deștept”. (G. Bacovia, „Pro Arte” II) I „Poetul era îmbrăcat în negru”, notează un evocator. în aceeași ținută de doliu îl întîlnesc și alții. El însuși se prezintă așa în „Ecou de serenadă” („în haine negre, întunecate”) și în „Poemă în oglindă” („în veșmintele-mi funebre,/ Mă întind ca și un mort”). Era vestimentația o problemă de „lifestyle” pentru Bacovia? O adoptase anume pentru a-și ilustra poezia? Nu-i de exclus nici
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
obsesii și-l istovește pe cel asaltat de ea. Obligatorie pentru ce-l ce rîvnește la sfințenie, solitudinea e indezirabilă, periculoasă pentru poeți, care, fie și numai din cînd în cînd, simt impulsul de a se apropia de freamătul mulțimilor. -,,Serenadă’’ (Poetizează luna) e doar un exercițiu literar sau e un poem cu adresă? Sînt în ea cîteva acorduri mandoliniste, care o fac să pară dintr-o perioadă mai veche decît momentul publicării. Cînd îi citești pe contemporanii lui Bacovia (mă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Heinrich von (1843-1900) Compozitor și pedagog austriac - Allotria - 6 piese op. 33 (1882) - Dainu balsai -16 cântece populare lituaniene Op. 76 (1892) Hiller, Ferdinand (1811 -1885) Pianist, dirijor, pedagog și compozitor german - 12 piese op. 106 "Operette ohne Text" (1874) - Serenadă op. 128 (1867) Himmel, Friedrich Heinrich (1765 -1816) Compozitor german, capelmaistru în Berlin. - Écossaise Hindemith, Paul (1895 -1963) Compozitor, dirijor, violist și profesor german - Drei Wunderschöne Mädchen im Scwartzwald op.6 (1916) - Marș în fa (1916) dispărut Hoffmann, Heinrich (1842
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
Ulrich (n. 1946) Compozitor și pedagog german - Verwandlung über einen Klang (1968) Lichner, Heinrich (1829 -1898) Organist, dirijor, compozitor și pedagog german - 12 Piese op. 85 (1871) - Sommernachtsball op. 229 Longo, Alessandro (1864 -1945) Pianist, muzicolog, profesor și compozitor italian. - Serenadă op. 10 Losonczy, Ándor (1932) Pianist și compozitor austriac de origine maghiară - Hydra - ciclu în 7 părți Nr 3 (1986) Mâche, François-Bernard (n. 1935) Compozitor și pedagog francez - Autonomie (1981) Malipiero, Gianfrancesco (1882 -1973) Compozitor și pedagog italian - 3 Impressioni
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
Joaquin (n. 1901) Compozitor și pedagog spaniol - Juglares (1923) - Granmarcha de los subsecretarios (1941) - Atardecer pian la 4 mâini (1975) Roger, Miguel (n. 1954) Pianist, compozitor și pedagog spaniol. - Dosaquatre (1994) Rohwer, Jens (n. 1914) Compozitor și pedagog german. - Mică serenadă (1954) Rüdinger, Gottfried (1886 -1946) Compozitor și pedagog italian - 10 Bidermeiertänze op. 47 Rudolf, Ernest (1840 1916) Pianist și compozitor german - 6 Klavierstücken op. 4 - Liederwalzer op. 38 - Klavierstücken op. 54 Ruthardt, Adolf (1849 -1834) Pianist, compozitor și pedagog german
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
al unei vieți sexuale complete. Iată de ce acest tip de flirt, spre deosebire de toate celelalte, se dispensează de orice orchestrație socială, precum și de orice fel de public. El ocolește în aceeași măsură privirea părinților și pe cea a tovarășilor. Asemenea unei serenade, se cântă în taină, în cea mai mare intimitate. Nu mai este vorba aici de un ritual, de un joc colectiv, ci de un duo al iubirii, de povestea unui cuplu. Un cuplu straniu, unit fără a fi căsătorit, carnal
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
scriere. În perioada Renașterii, îndeosebi în ultima parte a secolului al XVI-lea, cînd a început perioada englezei moderne, au fost introduse numeroase împrumuturi, mai ales din limbile clasice (latină și greacă), dar și din alte limbi (din franceză: ballet, serenade; din italiană: cupola, gondola; din spaniolă și din portugheză: embargo, tornado, denumiri pentru realități exotice: banana, cacao, canibal, colibri, patato, tamato etc.). Pe lîngă această îmbogățire cu elemente preluate din diferite limbi, engleza s-a îmbogățit și prin crearea pe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dacă i s-a întâmplat uneori să se îndoiască de exactitatea anumitor detalii, perspectiva generală a acestei reconstituiri i s-a părut, în ciuda precarității propriilor mijloace, autentică. Câteodată, pentru a-i evoca mai bine prezența, asculta Berlioz, mișcarea a treia, Serenada unui muntean din Abruzzi pentru iubita lui, din Harold în Italia. Dar nu vocea alto planând pe deasupra vieții simple cu indiferența unui Child Harold îl făcea să retrăiască în memoria ei pe acel tânăr bărbat de familie bună, cu maniere
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
memoria ei pe acel tânăr bărbat de familie bună, cu maniere perfecte și simț muzical al existenței: Italia populară era aceea pe care o iubea cu frenezia tinereții și sensibilitatea artistului, Italia riturnellei, imitând sunetele flautelor primitive, pifferari, precum și Italia serenadei. O Italie pe care Mozart nu ar fi respins-o. Și, la sfârșit, s-a recunoscut în Filip. El este ea, ea este el. Reconstruindu-l, a început ea însăși să prindă formă. Căci ori te descarci, ori te aduni
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
plăcute și al bucuriei de a asculta minunăția sunetului. Se spune că muzica ar fi cea mai de preț creație a umanității. Operei, care combină muzica, poezia și teatrul, se alătură oratoriile și misele, simfoniile, sonatele, concertele, rapsodiile, uverturile, preludiile, serenadele, baladele, încât ascultând versiunile celebrei Ave Maria, de pildă, scrise de Bach, Schubert sau Gounod, îl transportă pe om în atmosfera misterului sacru. De la culturile antice, care aveau propriul lor gen de muzică, la cea religioasă, apoi la cea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și Răzeșilor, deschizător a acțiunii de trezire a Bucovinei rutenizate la sentimentele românești, ultimul președinte al Societății pentru Cultură din Bucovina; Tudor Flondor care, alături de Ciprian Porumbescu și Eusebie Mandicevschi formează treimea de mari cântăreți ai neamului românesc, autorul vestitei „Serenada” sau corurile bărbătești cântate la „Armonia” ori la Societatea care-i purta numele în Bucovina... De interes erau și materialele: „Prejudiciul vârstei” ori „Nietzsche și feminismul (De ce nu trebuie femeile să fie „feministe”), dar mai ales cronica științifică Televiziune, publicată
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
poate de simplu. Și romantic, mai că-mi vine să roșesc. Încă o piesă cu numele duduiței cutare, asta n-am mai auzit-o ! Ce naiba, măi băieți ? Domnișorule Cristian și monsieur Ionel, noi aici suntem artiști sau trubaduri ieftini de serenade sub balcon ? Că de Cutărescu îi face o melodie Mioarei cu numele Mioara, e frumos, da, dar nu-i spețial ! Nu e spețial, oricât de minunat ar fi cântecelul. — Și Zaraza o fi un spețial ? îl imită cu accentul pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se cântaseră până la el. Cine mai auzise de un cântăreț cu un așa repertoriu ? Pe care le știa pe de rost și putea să le interpreteze oricând, în stilul său inconfundabil. O sută cincizeci de tangouri, alături de câteva romanțe, valsuri, serenade sau rumbe, o sută cincizeci de refrene memorabile cântate pe marele bulevard al Victoriei, acolo de unde pornea lumea. Iar Cristi nu avea de gând să se oprească aici. Nu con- cepea nici măcar o pauză. Continua să stea în camera lui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un român răzăș, la o horă. Flăcăii și fetele joacă înfloriți și veseli. Zice răzășul. "Uite, vezi d-ta, hora nu-mbătrânește." D. [...]* în articolele sale încearcă a fi subtil și gingaș. Așa odinioară un măgar încerca să cânte-o serenadă (și răgea de prăpădea pământul). Și cânele mânâncă din farfurie, dar la piciorul mesei. Merge dârz și cu capul pe sus, ca și cum i-ar fi frică să nu cază, după cum s-ar și cuveni, în patru labe. Calicul, după ce s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Trionfi e poesie latine [Rime, triumf și poezie latină], ed. Ferdinando Neri, Guido Martellotti, Enrico Bianchi și Natalino Sapegno (Milano și Neapole, 1951), p. 554. Frază are semnificația că este imposibil să te ascunzi de soarta. Într-un poem intitulat Serenade, Machiavelli amintește de un vers din Petrarca, în care a schimbat doar un cuvant: "Favorurile amoroase nu întârzie să se arate". 167 Filippo Casavecchia. (Vezi Documentul 1). 168 Paolo Vettori, fratele lui Francesco. 169 Anexă 2 de mai sus. 170
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
totdeauna tare, parcă avea a face numai cu surzi, și când râdea în deal la Trei fagi, cascadele glasului lui se auzeau tocmai în vale la Stânca lui Negri. El era vecinicul iscoditor de petreceri. Nici un vânat, nici un chef, nici o serenadă cu lampioane la cascadă, nici un prânz în pădure cu lăutari, nici o excursiune la Poiana Sărată sau aiurea nu se făcea fără imboldul lui Codreanu. Ei, Codrene, ce mai plănuiești, îl întrebai eu, pe când el admira ghibăcia turcului în meșteșugul văcsuitului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
despre viața lor vorbea pe alt ton, folosind moderația pentru a Încerca - inutil - să-și ascundă propria suferință. Scriind despre părăsirea leprozeriei din San Pablo, Che a spus: „În noaptea aceea, pacienții coloniei s-au Întrunit ca să ne facă o serenadă de rămas-bun; În repertoriu au inclus și o mulțime de cîntece de prin zonă, cîntate de un orb. Orchestra era compusă dintr-un flautist, un chitarist și un acordeonist care aproape că nu avea degete, plus un contingent „sănătos“, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Roger ne-a dat cîte o cămașă, mie și o pereche de pantaloni, așa că m-am mai Înveselit. Pluta era aproape gata; nu-i mai lipseau decît vîslele. În noaptea aceea, pacienții coloniei s-au Întrunit ca să ne facă o serenadă de rămas-bun; În repertoriu au inclus și o mulțime de cîntece de prin zonă, cîntate de un orb. Orchestra era compusă dintr-un flautist, un chitarist și un acordeonist care aproape că nu avea degete, plus un contingent „sănătos“, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]