1,273 matches
-
Si Ling-chi ședea sub un dud, când o gogoașă de vierme de mătase i-a căzut În ceașca de ceai. Când a Încercat să o scoată, a observat că gogoașa Începuse să se deșire În lichidul fierbinte. I-a Înmânat servitoarei capătul firului și i-a spus s-o ia din loc. Servitoarea a ieșit din camera prințesei până În curtea palatului, apoi a ieșit pe porțile palatului și din Orașul Interzis și a mers un kilometru pe drumuri de țară până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mătase i-a căzut În ceașca de ceai. Când a Încercat să o scoată, a observat că gogoașa Începuse să se deșire În lichidul fierbinte. I-a Înmânat servitoarei capătul firului și i-a spus s-o ia din loc. Servitoarea a ieșit din camera prințesei până În curtea palatului, apoi a ieșit pe porțile palatului și din Orașul Interzis și a mers un kilometru pe drumuri de țară până când a terminat de desfășurat gogoașa. (În Occident această legendă avea să sufere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mine. ― Nu-ți place să flirtezi? ― Citește, spuse Desdemona. ― Prelucrare și vopsire, spuse Lina. Bunica mea se Încruntă. ― Ce-i aia? ― Nu știu. ― Să vopsești stofă? ― Probabil. ― Zi mai departe, spuse Desdemona. ― Rulat trabucuri, continuă Lina. ― Nu-mi place fumul. ― Servitoare. ― Lina, te rog. Nu pot să fiu servitoarea cuiva. ― Mătăsar. ― Ce? ― Mătăsar. Atâta scrie. Și o adresă. ― Mătăsar? Păi asta sunt eu. Știu totul despre asta. ― Atunci felicitări ți-ai găsit o slujbă. Dacă nu ți-o ia cineva până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Desdemona. ― Prelucrare și vopsire, spuse Lina. Bunica mea se Încruntă. ― Ce-i aia? ― Nu știu. ― Să vopsești stofă? ― Probabil. ― Zi mai departe, spuse Desdemona. ― Rulat trabucuri, continuă Lina. ― Nu-mi place fumul. ― Servitoare. ― Lina, te rog. Nu pot să fiu servitoarea cuiva. ― Mătăsar. ― Ce? ― Mătăsar. Atâta scrie. Și o adresă. ― Mătăsar? Păi asta sunt eu. Știu totul despre asta. ― Atunci felicitări ți-ai găsit o slujbă. Dacă nu ți-o ia cineva până ajungi tu acolo. Peste o oră, Îmbrăcată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
uzinei de autoturisme Packard, adusese În oraș, după cum el Însuși se exprimase, primul „transport de negrotei“, autoritățile hotărâseră să Îi țină aici, În Groapa Neagră. Acum aici se Înghesuiau oameni cu tot soiul de profesii: muncitori la turnătorie și avocați, servitoare și tâmplari, medici și huligani, dar majoritatea oamenilor - asta Întâmplându-se În anul 1932 erau șomeri. Și totuși veneau din ce În ce mai mulți În fiecare an, În fiecare lună, căutând slujbe În nord. Dormeau pe fiecare canapea din fiecare casă. Își construiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la Obiect acasă, repetând replicile. Eram pe terasă, Întinse pe canapelele viu colorate. Pe un fundal cu papagali se profila capul Obiectului, cu ochii strâns Închiși, recitând. Făceam deja asta de două ore. Obiectul aproape parcursese un set complet. Beulah, servitoarea, ne-a adus sandvișuri pe o tavă și două sticle mari de Tab. Sandvișurile erau albe, fără crustă, dar n-aveau castraveți și nici măcriș. Pe pâinea pufoasă era unsă o pastă de culoarea somonului. Făceam multe pauze. Obiectului Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spus dacă arăta sau nu așa. Trebuia să-i alimentez dubiile, ca să-mi consolidez poziția. Am luat micul dejun În firida cu masa. Beulah ne-a servit fără emfază, aducând farfuriile și apoi luându-le. Purta o uniformă adevărată de servitoare, neagră cu șorț alb. Ochelarii erau o reminiscență din cealaltă viață a ei, mai stilată. Cu un scris auriu, pe lentila stângă se zăreau ghirlandele numelui ei. Veni doamna Obiect, clămpănind pe tocuri subțiri. ― Bună dimineața, Beulah. Am plecat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
între ei priviri îngrozite, pline de înțelesuri ascunse. Cu toții știu că focul are puteri magice, incontrolabile. Nu se spune că în vremea domniei lui Tarquinus Priscus a apărut pe neașteptate în vatră un mădular bărbătesc făcut din cenușă, iar o servitoare a reginei Tanaquil, care ședea alături, s-a ridicat grea? Așa s-a născut Servius Tullius, urmașul la tron. Era fiul larului casei... Superstiții, suspină Germanicus amintindu-și la rândul său istorioara. Îi cheamă pe Neron, Livilla și Drusus să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aur din mina prostiei (ignoranței) omenești”(Ștefan Zweig, (35)). tradiții, cu viclenie introduse, care determină bărbatul să o vâneze și să o transforme pe femeie în proprietatea lui. În funcție de educația și de duritatea bărbatului, acesta o transformă pe femeie în servitoarea lui supusă, în obiectul lui de uz personal. B .Omul și-a pierdut instinctul pentru perpetuarea speciei. Bărbatul își aruncă sămânța (sperma), ca pe mucii din nas. Unele femei se lasă însămânțate, fac sex, fără a ști ce înseamnă, fără
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
de fericită. Îi amintea de un episod din propria copilărie când Îl implorase pe tatăl ei s-o lase să păstreze un pisoiaș găsit pe stradă. Fără un cuvânt, tatăl ei i-l luase din brațe, i-l dăduse unei servitoare și-i spusese să-l Înece; servitoarea Însă doar Îl dăduse afară, iar Marlena Îl hrănise cu resturi de mâncare luni de-a rândul până În ziua În care pisoiul dispăruse. Esmé Îi semăna atât de mult. Acum Încerca să convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din propria copilărie când Îl implorase pe tatăl ei s-o lase să păstreze un pisoiaș găsit pe stradă. Fără un cuvânt, tatăl ei i-l luase din brațe, i-l dăduse unei servitoare și-i spusese să-l Înece; servitoarea Însă doar Îl dăduse afară, iar Marlena Îl hrănise cu resturi de mâncare luni de-a rândul până În ziua În care pisoiul dispăruse. Esmé Îi semăna atât de mult. Acum Încerca să convingă cățelușa să mănânce o fiertură lungă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de a lungul nefireștilor și prea lungilor tăceri. îți redactezi împuțitele tale de memorii de fost comisionar? Filip mesagerul zeilor... Se va vinde ca pâinea caldă, în fascicole, pe care călugărițele le vor ascunde în chilia lor, în spatele icoanei, iar servitoarele și elevele de liceu vor face cozi interminabile să prindă ultimul număr, pentru a devora pe nerăsuflate, în singurătatea lor mizeră de mansardă, cu privirile rătăcite, rozându-și unghiile până la sânge, Ultima aventură de amor și cutezanță a lui Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
melițând la nesfârșit aceleași bârfe, câini de rasă ca niște bibelouri care nu mai aveau nimic canin în ei, săpuniți, parfumați, coafați și asortați la taiorul doamnelor, aduși acolo ca să se împerecheze la desuetul amoraș de ghips din centrul parcului -, servitoare și soldați în călduri, negustori cu amantele lor pe care din vreme în vreme le mai schimbau între ei, doamne ofilite care mimau fericirea pe sub umbreluțe de soare la brațul ofițerilor în uniforme de paradă, cu toate tinichelele lor de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ghimpată, doarme pe calea ferată, e scăpată de emoții când veniră vizigoții și-i la Roma vindecată de spaima de comeată, în fața dumneavoastră va fi înjunghiată și apoi reînviată! Prețul e mic circul e mare! Gospodari și domnișoare! Negustori și servitoare! Cine nu se grăbește rămâne în picioare! Intrarea nu e opt lei, nu e cinci lei, ci numai doi lei, pentru mic și mare! Prima reprezentație e gratuită! Călcându-se în picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea se vânzolea și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mișcare greoi. Ce mizerie! Am sosit la miezul nopții. Am luat un automobil și m-am dus la prietena mea Gina. Am găsit casa întunecată și am sunat lung, de mai multe ori, până s-au aprins luminile. A apărut servitoarea somnoroasă, și când i-am spus că vreau să vorbesc cu domnișoara, m-a crezut nebun. A trebuit s-o conving. Mă temeam să nu se scoale părinții Ginei, pe care-i cunoșteam destul de puțin, dar am avut noroc. În
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
câteva momente care nu se leagă imediat, dar care, în general, formează o atmosferă. Mai întîi mi-am preparat intrarea. Când mă va vedea pe neașteptate, orice izbucnire de a ei va fi mai sinceră. Contam pe surprindere. Am spus servitoarei, care trebuia s-o introducă în cameră, să-i spuie că nu voi veni decât mai târziu, cu toate că eram acolo de mai-nainte. Cum se făcuse noapte și lumina nu era aprinsă, nu m-ar fi văzut imediat. M-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi întrebuințat drept ceas. În orice caz, la miezul zilei, sunt sigur că o să-l aud și că o să-mi întrerupă, pentru o clipă, amuzîndu-mă întotdeauna, mereu o altă stare sufletească, cu prilejul unei discuții chinuite cu Ioana... Ce caraghioasă servitoare avem! Bătrânică, îndesată, scurtă, cu picioarele întotdeauna goale, imense și strâmbe. Dar, cu toate hainele vechi și scârnave ce atârnă de ea, nu renunță la cochetărie, orice s-ar întîmpla, și nici aici, în micul port, unde e aproape pustiu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mâinile și picioarele noduroase de muncă. O cheamă Ileana, și în bătaie de joc o numesc, și ceilalți după mine, Helene. A fost în viață foarte sentimentală, doamna și domnul Axente povestesc de ea multe aventuri, căci au avut-o servitoare 30 de ani în șir, și când se găsea vreun regiment prin apropiere, soldații făceau cu rândul - cu amor mare - prin bucătărie, unde întotdeauna Helene păstrase un rest gustos de la masă și un pahar de vin. Într-o zi chiar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
domnișoara Ilea-na.". Dar nici acum nu s-a cumințit de tot și întîrzie deseori prin magazii la vorbă cu vreun turc. Turcul oferă guvizi, iar Helene furnizează farfurii de ale noastre, și masa se alcătuiește elegant. Astfel, Helene a fost servitoarea cea mai cuviincioasă, uitând cu lunile ce are de primit, căci e fără pretenții, muncind de dimineață până seara ca un animal și luând parte la toate necazurile sau bucuriile familiei. Într-o zi, ca să mă amuz, am făcut cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
plan: Viky a adus o căldare cu păcură caldă pe care o reîncălzea mereu. Urcat pe un scaun, cu un băț având la capăt legată o cârpă, și înmuind în căldare, am scris negru deasupra ușii cabinei noastre, spre mândria servitoarei: "VILLA HELENE". M-am căznit mai mult decât aș fi crezut, dar la urmă literele păreau etern împlîntate pe zid. Cit timp vor dura? N-am încercat oare această glumă neînsemnată numai să prelungesc importanța mea și după plecare? Căci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și să ia măsuri. A primit în fața mea un rest de bani la care nu se aștepta. Ce bucurie în ochi! Ca să aibă de hotel chiar pentru ziua aceea? Sau poate ea plătea... Avusese obiceiul să-și spele lenjurile la servitoarea mea și continua la fel, poate pentru că nu voia să-l bănuiesc, schimbând ceva sau - ceea ce i se potrivea perfect - nici nu se gândea să aibă astfel descrupule. Drept lângă mine s-au așezat, într-o zi, cămășile lui cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fără realitate, dar în care se îmbinau toate pe care le observasem, sau și altele pe care le visasem altădată. La micul restaurant de dedesubtul hotelului unde trăsesem am remarcat pe fata care ne servea. N-avea deloc impresia de servitoare, poate fata patronului, blondă, zâmbitoare, abia împlinită, fără sa fie deloc vulgară. Și chiar odată seara am zărit-o într-o postură impresionantă, pe un scaun, în grădina mică din fața hotelului, privea copacii dusă pe gânduri. O mică aventură cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
așa diferă de ce se petrece seara. Neliniștea e tot așa de mare, dar nu asistăm la boala lui Viky decât de departe. Marea și tot decorul portului continuă să aibă miragiu asupra noastră și să se înfiltreze în noi. Cum servitoarea pleacă de dimineață la Cavarna, suntem în cea mai strictă intimitate. Nici o frică de a fi surprinși de cineva. Madame Pitpalac, care ne făcea vizite odinioară, acum nu mai vine, căci simte că ar deranja. Curiozitatea și-o calmează de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
clipe fu în fața căpeteniei sale. Cu un gest al mâinii, Waldomar opri micul cortegiu. în tăcerea tensionată ce se lăsase deodată între ei, răsună ciudat, dinăuntrul carului, râsul zgomotos și neprefăcut al Fredianei, cucerită de povestirile malițioase ale tinerei sale servitoare, Gudrun. — Ei, ce e? îl întrebă mânios Waldomar pe soldat. — Edilbert zice că e prea multă liniște pe aici. Și mai zice... — Ce mai zice? Omul părea în încurcătură. — Păi... Zice că simte mirosul mai multor cai. Waltan râse scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-se, desigur, că se lăsase antrenat de povestea aceea până la a face afirmații atât de hazardate în prezența a doi ofițeri de rang. Spre deosebire de tânărul soldat, Maliban părea puțin interesat de conversație, ocupat fiind să-i șoptească propuneri languroase unei servitoare tinere și blonde, care tocmai adusese la masă al doilea ulcior de vin. Fata zăbovea, râzând, lângă el și rezista, în mod vădit fără prea mare convingere, îmbrățișării sale viguroase. Când Sebastianus, sătul de chicoteala lor neîntreruptă, își aținti asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]