7,518 matches
-
de fiu și de nevastă ori dorința/ de-a fi prilej în veci de fericire,/ n-au izbutit să-mi stîmpere dorința/ de-a cerceta pămîntu-n lung și lat/ și omului virtutea-ori neputința" (XXVI, 94-99). Manifestîndu-se și sub forma polytropiei, setea de cunoaștere a lui Ulise se aprofundează pînă la o irealizare a locurilor, care contează prin provizoratul dureros cu care se înregistrează pe traiectul existenței, prin nostalgia pe care o provoacă: Caută locuri noi și oameni să le pătrundă adevărul
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
de tot felul,... noi, vreau să spun, când este vorba de ceva rău, suntem mai puțin compătimitori, mai puțin dispuși să trecem cu vederea și să ne ridicăm deasupra evenimentelor. Fiind, parcă, mai răzbunători, în sinea noastră, stăpâniți de o sete de revanșă în contul atâtor și atâtor pățanii îndurate... Răzbunare de specie mică, expusă, și care crede sau își închipuie că, în această privință, sentimentele mari n-ar fi potrivite decât țărilor cu adevărat mari.
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
am o cu totul altă natură, cînd călătoresc trebuie să fiu ocupat de dimineață pînă seara; trebuie să văd întruna cîte ceva. Nu pot face altceva decît să împachetez în mintea mea orașe întregi, neamuri omenești, munți și mări." De unde setea aceasta colosală de a vedea și totul, această frenezie ultimativă a descoperirii? Răspunsul trebuie să depindă de felul în care alegem să interpretăm însăși chemarea de a călători, căci la danezul Andersen cu siguranță e vorba de o chemare. Sînt
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
li se dă formă de mistreți planetari în stare să rame "marea cea adâncă", si pe care lumea abia de-i încape: "Așa vorbi bătrână/ Și Mihnea tremura;/ Iar Naiba, ce fântână/ O soarbe într-o clipă/ Și tot de sete țipă!/ La dreapta lui zbura.// El are cap de taur/ Și gheara de strigoi,/ Și coada-i de balaur,/ Și geme cu turbare/ Când babă tristă pare;/ Iar coada-i stă vulvoi.// Iar nagodele-urâte/ Că un mistreț la cap,/ Cu
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
întîi, lipsa de discernămînt a factorilor de putere și amatorismul lor enciclopedic, în al doilea rînd, dorința tacită, dar nu mai puțin fermă, de a păstra funcția propagandistică a culturii, în al treilea rînd vocația delirului și, legată de aceasta, setea de miracol întreținută la cote maxime prin mecanismele bine unse ale unui scenariu pseudomistic. Evaluate în bloc, aceste vechi disfuncții arată limpede că nici acum, după zece ani, societatea românească nu s-a eliberat încă din captivitatea acelui fenomen pervers
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
nou, a stăpânilor de pripas, cum ar fi cea a arhontelui Demetriu Caraminu, parvenit tocmai de la Țarigrad. Introducerea în starea de fapt a acelor locuri și vremuri o face moș Dobre din Ciupag, un sat de moșneni, inca nevitregit de setea maladiva de putere a ciocoiului levantin. Figură preapocaliptică, căci "e că fiara cea cu șapte capete de care scrie în Cartea Sfântă că se va arăta în vremea de apoi". Tot moș Dobre, un fel de staroste al înțelepciunii și
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
de toată colecția lui frumoasă de tablouri clasice românești, o avere, în februarie a.c., tăbărând pe bătrânul nostru amic, acum un senior venerabil... Eveniment care, paradoxal, lăsându-i la o parte pe cei cinci tâlhari - încă nedescoperiți - scoase la iveală setea de cultură a micului târg de câmpie. Târgul mai are poeți, elevi sau profesori, chiar și buni prozatori, unul procuror, altul notar, și atâtea capete luminate, începând cu primarul împătimit de cultură, sponsorizând revista locală și cu profesorul Al. Buleandră
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
decât i-ar fi fost în urmă cu cincizeci de ani. Faptul e legat de transformarea generală a economiei. În ultima vreme, peste tot în Europa (să luăm doar cazul continentului nostru) pornografia produce best-seller în orice domeniu al artei. Setea de vulgaritate, setea de violență, de vorbe impudice, sunt oare componente ale dorinței de a trăi în dezacord cu orice morală, cu orice înțelepciune practică (mă gândesc acum la Hegel, la Sittlichkeit)? Să fie vorba de anticonformism sau de un
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
fi fost în urmă cu cincizeci de ani. Faptul e legat de transformarea generală a economiei. În ultima vreme, peste tot în Europa (să luăm doar cazul continentului nostru) pornografia produce best-seller în orice domeniu al artei. Setea de vulgaritate, setea de violență, de vorbe impudice, sunt oare componente ale dorinței de a trăi în dezacord cu orice morală, cu orice înțelepciune practică (mă gândesc acum la Hegel, la Sittlichkeit)? Să fie vorba de anticonformism sau de un declin? Rodica Draghincescu
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
și să invoce în apărarea lui înseși preceptele și principiile pe care pune umărul să le năruiască. Că un asemenea comportament, și josnic și laș, provoacă scârba și repulsia lumii civilizate, nu spune nimic celor mai vechi dușmani ai cruciaților. Setea lor de răzbunare trece peste tot, alegerea mijloacelor se face după gradul lor de cruzime și sadism. În fapt, ceea ce i-a scos din țâțâni pe adepții Jihadului a fost tocmai elementul moderator pe care-l reprezentau S.U.A., posibilitatea unei
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
spre câmpie, trădată fiind de pământul cleios al pădurii..., tăcerea ierbii se sufocă, în fuga ei nebună înfrântă de flăcările clocotitoare ale Iadului... Am ațipit sub roua dimantină a dimineții, memorând tăcerea ierbii și, răvășit de dorința revederii, îmi scald setea de vis în rana amintirilor dăltuite în iernile trecute ale vieții mele... Unde se duce oare iarba când zăpada înroșită de durere îi inundă viața, încătușând-o în amintire? Tăcerea ierbii ne învață să murim frumos, risipiți între sânii iubitelor
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
intempestiv, drept "excese". Ceea ce și-au permis un Schopenhauer sau un Nietzsche, vorbind despre germani, nu i se permite lui Cantemir cînd îi probozește pe moldovenii săi, cărora le-a arătat de altminteri decisive dovezi de prețuire și dragoste: "Din setea de a fi obiectiv în judecata asupra neamului său, Cantemir sfîrșește chiar la excese. În orice caz, în aceeași carte în care se vorbise cu căldură despre nobila origine a românilor sau despre însușirile hotărîte, cum ar fi cea de
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
o neliniște ciudată. Să fie Dumnezeu o simplă modă a sufletului, o pasiune trecătoare a istoriei?". Mai încolo aflăm: "Cum să nu-i urăști pe îngeri, pe sfinți, pe Dumnezeu și pe toată șleahta paradisului, care întrețin și provoacă o sete bolnăvicioasă după alte umbre și lumini, după alte adăposturi și ispite? Va veni o vreme cînd mă va cuprinde rușinea de pasiunile mele cerești, de leșinul religios care e sfințenia și de senzualitatea transcendentă care e mistica. Cerul mă exasperează
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
face cu virtutea, îl contrazicea Nietzsche pe Aristotel. Morala e o frână, o îndeletnicire a mediocrilor, fericirea nu e nicidecum o consecință a virtuții ' 'cei mai puternici definesc ca virtute propria lor stare de fericire' . Tot ce e mai rău, setea de avere și putere, lenevia, frica, 'toate au interese în chestiunea virtuții: de aceea și stă ea atât de ferm pe picioare'. Ce putea spune un filosof care, precum Kierkegaard înaintea lui, și Camus, după, transmite efectele nihilismului, aducând vestea
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
o poveste aparent simplă, simplistă chiar la suprafață. Subiectul pare desprins dintr-un ziar de scandal, faptul divers cu alură de senzațional e mereu prezent și mereu exploatat. Nimic nu lipsește: fetița de doisprezece ani care se prostituează trăgînd cu sete din punga de aurolac, soldatul violator de țigănci bătrîne și grase, opinia unor oameni de bine care în focul luptei pentru moralitate rămîn cu penisul în văzul lumii (blestematele de bretele), tot ce ar putea la o adică să stîrnească
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
pietrele ard ca lumînările/ mi se scurge pe mînă ceară de piatră și carnea arde ca și cînd ar fi de bumbac/ și cînd mi se face foame ființă omenească fiind ronțăi friptură de piatră și cînd mi se face sete făptură perisabilă știindu-mă beau bere de pietre: (poem de-ncheiere la cartea/ moartea asta frumoasă). Nicolae Țone: nicolae magnificul, Ed. Vinea, 2000, 188 pag., preț nemenționat
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
nouă luni petrecu în Olanda și trei în Anglia. A fost, această călătorie, una de instruire, chiar de studiu practic. Aceasta va folosi eficient la întemeierea industriei ruse, la reorganizarea armatei și la consolidarea Petersburgului, ca port fortificat la Marea Baltică. Setea țarului de cunoaștere, la cei 25 de ani ai săi, era imensă și atotfolositoare. Se instruia pe sine pentru a putea, apoi, transforma Rusia. În Olanda, lucră, ca muncitor pe șantierele navale, învățînd o meserie de care, știa că are
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
prea surprinși. Cîrtind împotriva metaforei, a stilului, a mitului (mai nou împotriva... povestirii, aprobînd mirarea d-lui Sorin Antohi că "la noi s-au făcut povestiri după o carte a lui Hegel", că filonul dezamăgitor al culturii noastre ar fi setea de-a spune "povești și poezii", deși tare ni-e teamă că "biografia ideii de literatură" nu e decît o "poveste", o halima sui generis!), dl Marino nu trage decît consecințele raționalismului d-sale de tip iluminist, liniar și uscat
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
lectura te prinde și se întîmplă chiar să descoperi fragmente de o poezie rafinată, momente memorabile, imagini de film de artă. Mai ales în ultimul volum, Grădina Icoanei, cel mai reușit estetic dintre toate, poate și pentru că urgența revendicativă și setea de adevăr ale personajului principal s-au mai potolit, găsim pasaje de un onirism delicat, demne de orice antologie a scrisului frumos. Toate figurile trecutului ante-comunist despre care Iustin Arghir încercase să afle adevărul sînt invocate de un bătrîn unchi
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
al lui Bujor Nedelcovici. E vorba despre toate romanele sale și despre alți cîțiva autori, numeroși și cu toții importanți: Alexandru Ivasiuc, Nicolae Breban, Mircea Ciobanu, George Bălăiță, Augustin Buzura. Prin romanele tuturor trece ca tras la șapirograf eroul bîntuit de setea adevărului, incomodul, interogativul, antipaticul, exageratul. Lumea în care el trăiește nu e una normală și oricît s-ar spune că dictaturi au mai existat și că nici un personaj din toate romanele universale de acest tip nu scapă de condiționarea istorică
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
omul pe un teren ferm - cel al valorii, al universalului și transcendentalului -cruțîndu-l astfel de vremelnicie, de arbitrar și zadarnic. Rostul unor scriitori ca Dante sau Paul Celan, așa cum îl vede Steiner, este de adevărați salvatori ai omenirii. Poezia întrupează setea de absolut; tărîmul esteticii îl vindecă pe om de neputințele istorice și biologice inerente constituirii sale. Arta, într-un cuvînt, e izbăvitoare. Argumentele oferite de Șklovski în sprijinul ideii sale provin din analize la diverse opere literare celebre. La fel
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
a rasei și cu spiritul ei tranzacțional, acestea, revoluționarul temperat de contactul dur cu Practică, le-ar fi oferit, dinadins, nemților întinderi sălbatice, necultivate, din Siberia (atât de râvnita acum de japonezi), cu profituri majore pentru ambele tabere. Defulând astfel setea de pătrundere spre est, tipic germană, potrivită unui stat cam înghesuit, geograficește... Apropo de atracția rusă... Oare Vladimir Puțin, fiind agent secret în Germania - spun ziarele - n-ar fi șovăit să se mai întoarcă în patrie, după desființarea Zidului?... Internațională
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
decît viperele" (Aceste ore atingînd aerul). Oboseala erosului apare consemnată într-un limbaj deopotrivă lilial și sarcastic, cu valența unei demonizări: Am obosit,/ pur și simplu am obosit s-o iau mereu de la capăt./ Îmi plutește, la fel ca Ofelia, setea de viață, pe ape./ Mie însumi, dacă vreți să mă credeți, îmi apar travestit/ într-un înger: un înger ce trece, prin lume, în somn,/ și pe care tot ce vede îl face să se creadă/ în bezna - luminată de
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
cîștigat adeziunea. Nu caută să-l disloce, să-l smulgă pe Tolstoi din epoca sa, dar nici să-l izoleze, totuși, între granițele ei. Elementele anticipatoare din piesa lui Tolstoi, acele raportări la "existențialismul" eroului, bîntuit de angoase și de setea de autodistrugere, sunt puse în evidență neostentativ. Ni se impun parcă de la sine. Pe de o parte piesa lui Tolstoi se deschide spectaculosului scenic, în evocarea mediului pitoresc de "la țigănci" (coruri, dansuri etc.), iar pe de altă parte se
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
chiar nu se scrisese proză pe priceperea multora dintre ei. Nu o spun cu răutate, ci pur și simplu constat. În rest nu cred că a fost citit romanul, sau poate numai de Ștefan Agopian, că prea mă înjurase cu sete, la adăpostul anonimatului, numere la rînd, în Academia Cațavencu. Cam asta ar fi! Deocamdată am bani pentru a trăi decent, iar absența prestigiului pe care mi l-ar fi conferit un asemenea premiu sper să nu-mi dăuneze prea mult
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]