2,035 matches
-
politicas; vol. I, Cinzas de passado (Lisboa, 1929); II. Na linha de fogo (1930); III. O agonizar da monarchia, (1931); Julio de Vilhena, Antes de Republica, 2 volume (Coimbra 1616; cu două suplimente, 1918); Rocha Martins, Don Carlos, História do seu reinado (Lisboa, 1926); Joaquim Leitîo, A comedia, politica (Lisboa, 1910). Pentru istoria mișcărilor revoluționare și republicane: Pahon, op. cit. p. 23 sq.; Luis de Montalvor, Histórta do regimen republicana em Portugal, 2 vol. (Lisboa, 1930, 32), operă colectivă de mare importanță
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și monografiile menționate în bibliografia capitolului precedent, am consultat: Antonio Cabral, As cartas de'l-Rei Don Carlos ao Sr. Joao Franco (Lisboa, 1924); Cartas de'l-Rei Don Carlos a José Lucian de Castro (1927); Rocha Martins, Joao Franco e o seu tempo (Lisboa, fără dată); Joaquim Leitao, Don Carlos o desventaroso (Porto, 1908); Argus (Fernando de Sousa), A maçoneria em Portugal (Paris, ed. Ligue anti-maçonnique, fără dată, lucrare plină de amănunte, cuprinzând lista tuturor lojilor portugheze; același autor catolic a mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Abilio Magro, A carabina do Buiça e o armeiro Heitor Ferreirm (L. 1910); Sousa Costa, Páginas de sangue (L. 1933); Între regicid și proclamarea republicii: Herman Neves, Como triunfou a Republica (L. 1910); Rocha Martias, Don Manuel II. História do seu reinado e da implantaçao da Republica (L. 1913); Teixeira de Sousa, Para a história da Revoluçao, 2 vol. (Coimbra, 1912). CAPITOLUL V Pentru tot ceea ce privește primii ani ai Republicii, cf. Montalvar, Pabon, Arthur Ribeiro Lopes, operele citate - și memoriile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Memorias sobre Sidonio Paes (L. 1921); Raul Brandao, Vale de Josafat; A. Cabrai, Em plena republica; Cunha e Costa, A Igreja Catholica e Sidonio Paes (Coimbra, 1921); și în deosebi volumul colaboratorului lui Sidonio Theophilo Duarte, Sidonio Paes e o seu Consulado (L. 1942) care cuprinde câteva documente inedite de cea mai mare însemnătate. Trebuie să adăugăm, totuși, că încă nu s-a scris istoria completă și sinceră a consulatului lui Sidonio. Despre mișcarea integralistă: Colecția revistei "Naçao Portuguesa" și a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
portuguesa em face da Egreja Catholica e a politica do Centro Catholico (L. 1925); id., A politica do Centro Catholico e i minha resposta ao Senhor Bispo de Bragança e Miranda (L 1925). CAPITOLUL VII Theophilo Duarte, Sidónio Pais o seu Consulado, p. 331 sq.; A. Cabral, Em plena Republica, p. 394 sq.; Sousa Costa, Paginas de sangue, p. 191 sq.; Herois desconhecidos, p. 213 sq.; Rocha Martins, Memorias sobre Sidónio Paes, passim.; A monarquia do Norte, 2 vol. (L. 1923
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Antonio Guimaraes, Salazar, o homen do momento (Rio de Janeiro, 1936); Abel Ferraz de Souza, Qaem é Salazar? (Sao Pado, 1936); lipsite de valoare: D'Almeida Vitor, Salazar (Rio de Janeiro, 1938); José Gonçalves de Andrade, Doutor Oliveira Salazar, o seu tempo e a sua obra (Porto, 1937). A minha resposta, de Oliveira Salazar, a fost reeditată sub forma ei de memoriu dactilografiat, de Secretariatul propagandei Naționale. CAPITOLUL X Oliveira Salazar, Centro Cathólico Portugues (Coimbra, 1922); I. Fernando de Souza, Acçao
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-i mai prindem. Să-i lăsăm în voia sorții. 20 Cântecul îndepărtat al unui cocoș îl află pe Aulus Sebastianus deja treaz și gata pentru ziua cea nouă și încărcată care îl aștepta. în lumina palidă a unei lumânări de seu, care, de pe masă, părea să facă să palpite cărămizile vechi ale micii săli a garnizoanei, Vitalius îi lega deja armura din piele, ușoară și potrivită pentru călătorie. Dincolo de ușa veche, întredeschisă, veneau vocile scăzute și pașii grei, grăbiți, ai soldaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de îndată în ei persoane de seamă și se grăbi să-i servească personal, dându-le în sala ticsită o masă lungă, într-o poziție bună, departe de fumul ce venea din bucătărie. Pentru lumină le adusese două lumânări de seu, înfipte în farfurioare de aramă. în vreme ce Vitalius, credincios însărcinării ce-o primise, își aștepta cina, scrijelind cu repeziciune pe o tăbliță de ceară o sinteză a acelei zile de călătorie, Sebastianus îl cerceta cu curiozitate pe Divicone. Cu surprindere, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poate că timpul lucrează pentru noi. îți urez o noapte bună, Prefectule. Tuna când Sebastianus și prietenii săi, după ce urcaseră o scară largă și traversaseră apoi un vestibul în penumbră, intrau în sala Decemvirilor. La lumina celor câteva lumânări de seu, doi soldați răniți, pe care decurionul îi scutise de serviciu, aranjaseră cu câțiva milițieni întreceri cu gândaci pe podeaua din mozaic, iar miza - pe care o puneau la bătaie mai mult ca o glumă bună, ca o reacție împotriva dezamăgirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răscruce de drumuri. Se întoarse în fugă acasă pe alt drum, fără să vadă sau să fie văzută de cineva, fără să audă sau să vorbească cuiva și fără să se uite îndărăt. Unse capul, pieptul și picioarele păpușii cu seu de urs și cu apă neîncepută stoarsă din păr, iar ea se unse pe trup cu lapte de oaie. La miezul nopții, pe lună plină, duse fantoșa lui Zlota la cimitir și se împreună cu ea pe un mormânt proaspăt de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
că ne aduseserăm cărți să citim pentru examenul de diplomă. Apoi am clacat și ne-am adaptat. Pe jos erau bălți mari, că intra apa pe la fundație. Ne luam paharele cu șliboviță puturoasă și stăteam la câte o lumânare de seu, vorbind tot mai monosilabic, pe subiecte care căpătau formele de relief ale contextului: dacă ne duce și la sfeclă, dacă ajung la timp camioanele cu prânzul pe tarla, dacă mai aduc vreodată votcă la bufet, dacă există viață înainte de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
s-o plinesc... Petrișor simți o aburire de vin, o suflare pe gura gârliciului. Hangiul sta neclintit la pământ, rumenit de jarul din vatră. Trecu pe dinaintea gârliciului, deschise ușa din fund. Ș-acolo erau obloanele puse - și trei lumânări de seu ardeau într-un sfeșnic cu trei crengi. Anița hangiului se ridică încet de pe divan, și Petrișor stătu în loc privind-o cu luare-aminte. Credeam că-i bărbatul... zise ea încet. Apoi uite cum e, vorbi bucuros Petrișor; îmi spune boierul așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stătu o zi întreagă la hambare, ca să aleagă opinci pentru dânsul și pentru flăcăuașii de subt ascultarea lui și ca să tocmească cojoacele, cu Isailă cojocarul. Erau acolo clădite piei peste piei de oi, și opinci - ș-un miros greu de seu. Stăteau pe podina uscată, între cojoace, și pe ușa larg deschisă în două părți se vedeau depărtările nedeslușite și fumurii. Isailă, țigan bătrân și pleșuv, cu obrazul negru și cu mustața și barba albă, sfătuia încet, stând grecește și împungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gângavă; Simt labe-mpleticite de lup, fugind prin mine, Colți de mistreți, rupându-mi azurul din decor; Ce-mi mai servesc acele profunde legi divine Când cântece de bufniți, cobesc asurzitor?... Mă-ncumet ca să judec, o judecată seacă, Sleindu-se ca seul, dintr-un opaiț orb Și înțelesul dușman din rațiune pleacă Lăsându-mă în bezne, vâscoase, ce mă sorb; Străfulgeră în juru-mi surâsuri veninoase, Tentaculare brațe de hidră mă cuprind Un crivăț, ca prin orgă, îmi șuieră prin oase Și ochi
GROAZ? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83802_a_85127]
-
fapt, drăguță? Haide, mie poți să-mi spui. Îl privește drept în ochi. Când vorbește, vocea ei, accentul ei englezesc stâlcit începe să semene brusc cu al lui, s-a schimbat, este alunecător, îngroșat, mai cald. Toată gheața nordică și seul din lume se topesc. — Nimic, zice Bobby, care continuă același scenariu. Nu urmăresc nimic. Imediat, chipul ei parcă se închide, ca o ușă trântită. Când vorbește este din nou Lily Parry, cu aceeași voce perfectă, cea mai adulată tânără din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o izbi cu dosul palmei și o azvârli În iarbă. Vinul hâltâcâi de câteva ori și Începu să se scurgă. Se răspândi un miros de iarbă strivită, de țărână Înmuiată și de venin de albine. Militarilor le puțeau bocancii a seu de oaie rânced. „Pe lângă că ați călcat frontiera, vă faceți vinovați și de braconaj la pește În sezon interzis și de foc deschis În pădure. Vă confisc plasa și bicicletele și pe voi vă duc la Pichet, pe urmă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la târgu”. --Apoi, dragule, Biserica Catolică a împresurat și locul lui Locman gerahul (chirurgul n.n). În urma plângerii “gerahului”, la 2 mai 1777, Grigorie Alexandru Ghica voievod scrie: “Deci domnia mea... întărim lui Locman gerah... a-și stăpâni drept locul seu din Ulița Mare până în Ulița Strâmbă, după cum îi scriu scrisorile vechi i nouo... fiindcă s-au dovedit că fără dreptate și cu împresurare... s-au fost cuprinsu supt numile Bisericii Catolicești... pe care este tractirul și alte dughene, în fața Uliții
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mănăstire Sventîi Ioan Zlataust”. Când însă i-a pus să-și arate „fiecare zapisele și ispisoacele domniilor de întăritură pe zapise”, a văzut vel logofătul că și mănăstirea Sfetii Ioan au împresurat și mănăstire Galata și popa Iftemie cu ficiorul seu Manolache și Enache blănariul cu toții au cuprinsu loc domnescu cu dughene și case ce-au făcut”. După pravilă, acestea trebuiau „să fie domnești, dar fiindcă dughenele ce-au făcut Sventîi Ioan și mănăstire Galata le-au făcu în dzilele altor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
așa cum o vedem astăzi, este ctitoria voievodului Gheorghe Duca. Apoi faptul este adeverit și de cele ce se pot citi pe zidul dinspre amiază: „Această sfântă mănăstire s-au făcut de Io Duca Voievod cu Doamna sa Anastasia, cu fiul seu iubit Io Constantin Voievod, cu Maria; care este hramul Sfântul Ioan Zlataust. Vlet 1683. Și s-au zidit în 30 zile”. Strașnic de repede au lucrat meșterii de vreme ce au terminat-o atât de curând! Când vodă vrea, supușii n-au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ei Constantin Duca vodă”. Întrebarea ar fi: de unde până unde ctitorul bisericii Sfântul Ioan Zlataust este Constantin Duca voievod? Păi nu spune ctitorul: „Această sfântă mănăstire s-au făcut de Io Duca Voievod cu doamna sa Anastasia” și „cu fiul seu Io Constantin Voievod”? Spune! Am priceput, părinte. Dacă nu ai fi știut aceasta, așa-i că ai fi luat drept bună spusa lui Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod? Drept-îi, sfințite. Află acum că la 17 mai 1693 (7201) „Acsinie spătăroaie a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în timp ce ochii lui ridicați spre tavanul afumat prevesteau un iminent leșin al zeului chiar înainte de începerea reprezentațiunii. În fața cortinei, în spațiul strâmt dintre podium și public, fuseseră aduse câteva scaune pentru instrumentiști. Mai multe sfeșnice de tinichea cu lumânări din seu spânzurau de pereți. Fumul lor plutea ca o negură, estompând obiectele și modificând cu totul fețele celor prezenți în sală. Tinerii păreau atinși de o prematură îmbătrânire, în timp ce bătrânii arătau ca duși deja pe lumea cealaltă. La intrarea generalului Kutuzov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să-și supere nici prietenul, nici omul care ajuta efectiv armata. Banii trimiși de la Sankt Petersburg pentru hrana soldaților și a cailor ajungeau, mai mereu, cu întârziere. Dar prințul livra cu aceeași regularitate oi, porci, făină, orz, ovăz, unt, cerviș, seu și toate celelalte, în cantitatea cerută. Îl cunoștea bine pe Manuc Bei. Îl remarcase încă de pe vremea când el, Kutuzov, era doar atașat pe lângă Ambasada rusă de la Constantinopol. Manuc nu făcea din adunarea averilor un scop în sine. El nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lichidul verzui și respingător ce curgea, aproape gros acum, de parcă ar fi fost mai degrabă albuș de ou amestecat cu fiere. Apoi își scoase pumnalul încovoiat, desprinse șaua și tăie cu forță pielea de pe cocoașa cămilei, extrăgând grăsimea albicioasă, un seu rece care în curând avea să se strice, dar pe care îl mestecă, conștient că era singurul aliment ce-i putea reda forțele. Chiar și după moarte, fidelul său animal îi făcea un ultim serviciu: sânge din venele sale, apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un „bazin miraculos” care se umple pe măsură ce se golește și care, minune de ingeniozitate, nu dă niciodată pe dinafară. În privința proviziilor, Marele Maestru a pregătit puțuri În care se Înmagazinează uleiul, oțetul și mierea; el a strâns, de asemenea, orz, seu de oaie și fructe uscate, În cantități considerabile, suficiente pentru a rezista unei Încercuiri totale vreme de aproape un an. Ceea ce, În epocă, depășea cu mult posibilitățile de rezistență ale asediatorilor. Mai ales Într-o regiune În care iarna e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îmi dădui osteneala să-l sorb ca și cum ar fi fost un elixir de viață lungă. Pe scenă, atabacurile deja Începeau să se facă auzite, cu lovituri surde, În timp ce inițiații intonau un cântec de rugăciune către Exu și către Pomba Gira: Seu Tranca Ruas é Mojuba! É Mojuba, é Mojuba! Sete Encruzilhadas é Mojuba! É Mojuba, é Mojuba! Seu Maraboe é Mojuba! Seu Tiriri, é Mojuba! Exu Veludo, é Mojuba! A Pomba Gira é Mojuba! Începură fumigațiile pe care pai-de-santo le făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]