2,502 matches
-
sufletul curat al țării. îl găseam neîntinat, moldovenesc ca la 1812, armonizat cu acel peisagiu unic așa de distinct, așa de pătrunzător, plin de durerile și amintirile trecutului. Cel ce se simte al Moldovei e ca un arbore care suge seva pământului și lumina soarelui. Aveam și la Frumoasa senzația că făceam parte și eu, ca și oamenii, ca și tot ce mă înconjura, din natură, din lumină, din pământul morților, către care mă voi întoarce. (p. 92) Călătorul nostru e
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
piese. Și, cum era de așteptat, este vorba de un film pe care trebuie să îl vezi de cel puțin două-trei ori. Lungmetrajul despre: petrol, spionaj, terorism, corupție americană, în consecință, lucrând cu vreo patru filoane narative, își trage toată seva din modul în care știe să jongleze cu rețetele diferitelor specii. Nu există personaje secundare sau principale, rele sau bune, sau, în general, nici un suport de identificare pentru spectator. Singurele "cârlige" de acest tip care îți sunt puse la dispoziție
O premieră cu tâlc și două DVD-uri fără by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10871_a_12196]
-
ne cheamă..., sau Dunăre, Dunăre, / Drum fără pulbere..., cum spune poetul, cu o formulă care purcede din folclor. Puține ape de pe pământ au biografii atât de pasionante. Dunărea a fost martora, vreme de milenii, marilor bătălii și zidiri ale Europei, seva sa miraculoasă va continua și de-acum Înainte să marcheze viața popoarelor pe care Dumnezeu le-a lăsat să aibă grijă de ea și de afluenții ei. „Fluviul cu unde frumoase”, cum Îl numea Hesiod, va continua să fie slăvit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
șarpele-i din pântec Cearcă să înoate. Ploile se lasă. Ceață ne cuprinde. Parcă, deodată, Trupul ni se-aprinde. Căutând perechea, Implorând căldură, Ascuțind urechea Visului impura. Vraja cea curată Pe sub pleoape arde. Dragostea intrată Freamătă din coarde. Amândoi, caimacul Sevelor din vine, Îl sorbim pe placul Orelor senine. Gustam zborul verii, Noaptea ne îmbie, Sâmburii durerii Pleacă în stihie... AMPRENTA DRAGOSTEI Primăvară în amurguri Naște florile pe muguri. Noaptea cade peste ramuri Peste lume, pește lanuri. Blândă iapa alăptează Mânzul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Institutul Francez de la București în anul 1937, când cel de al Doilea Război Mondial nu se declanșase încă și nu angrenase țara noastră în vâltoarea cataclismului care a bulversat întreaga Europa. Particularitatea de gandire a lui Cioran nu își trage seva din factorul geo-politic sau istoric al momentului, ci din adâncurile intime ale ființei sale, pe care și-a pus amprenta destinul zbuciumat al strămoșilor lui transilvani, care au suportat jugul străin timp de un mileniu. „Când văd Ardealul, mărturisește el
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ca Elena-Alina scrie Petruța Șerban (în Viața între paranteze drepte. Poeme, Editura Grinta, Cluj, 2012), dar îi place și ei să simtă cîte-o adiere de mici prețiozități, așa că face delicate arabescuri de stări: „e dor/ e flux/ și reflux/ în seva/ din frunza/ ochilor mei” (Autoportret). Gramatica asta de suavități (altfel destul de controlate, nu scapă mai niciodată în prețiozitatea patentă) e, de fapt, un exercițiu de îmblînzire a unor patimi/gesturi destul de aprige: „am mers drept/ pe linia orizontului/ pînă ți-
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
text titlul cărții de eseuri a Anei Blandiana pentru că această sintagmă, „calitatea de martor”, mi se pare că desemnează cel mai bine finalitățile, tectonica, scriitura și felul de a fi al poeziei lui Mircea Dinescu, o poezie care își trage sevele din relieful contorsionat și policrom al spațiului balcanic, în care contrariile se împacă molcom, iar exuberanța vorbei nu este concurată decât de verva unei gândiri în continuă ebuliție. Nicolae Manolescu sesizează, în Istoria critică a literaturii române, două vârste ale
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
din amărăciunea exilului”, toți, intelectuali de talie europeană, „cu privirile îndreptate spre romanitatea vestică”, ceea ce nu e cu totul adevărat pentru niciunul. Polonia și Kochanovski, nașii lui Dosoftei, nefiind același lucru ca Franța neolatină a lui Bossuet, Cantemir trăgându-și seva mai degrabă din Turcia și Rusia, așa dar, din Est, iar Budai dintr-o Europă de Mijloc. Să trecem. Și să ne întoarcem la sacrificarea unui secol și jumătate de literatură română. În 1673, e foarte probabil și ca Miron
Când începe literatura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4046_a_5371]
-
și istoria, De la curtea spaniolă la ghetoul italian, dar și literatură fantastică. Povestirea Gilgul, publicată în revista The New Yorker în august 2011, abordează teme care l-au preocupat constant, cum ar fi exilul și diaspora, și își trage, probabil, seva din documentarea pe care a făcut-o când a scris De la curtea Spaniei la ghetoul italian: Isaac Cardoso. Lucrurile care i se întâmplă lui Ravitch, cel care ascultă povestea despre Isaac, sunt în bună măsură autobiografice. Întâlnirea cu ghicitoarea din
Yosef Hayim Yerushalmi G I L G U L – fragment – by Adriana Gurău () [Corola-journal/Journalistic/3971_a_5296]
-
să comită abuzuri, să facă greșeli. Iar majoritatea aceea poate fi de dreapta sau de stânga. Nu m-am considerat un om de stânga niciodată, am 34 de ani, tot ceea ce citeam în școala (liceu, facultate) era, sau își trăgea seva din Steinhardt, Tutea, Eliade, Nae Ionescu etc. Dar nu pot să nu observ cât de retrogada e dreapta acum, mai ales în lumea anglo-saxonă. Cum am spus, trăiesc în Statele Unite, și când am venit aici mă așteptam să găsesc o
Stanga buna, ziua buna by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82986_a_84311]
-
soluții valabile pentru ziua de azi. El neagă teza liberalista că, odată cu prăbușirea comunismului, stânga nu ar mai avea perspective și că deci nu mai rămâne decât În realitate, la noi ca și peste tot in lume, stânga își trage seva din realitățile sociale, din contradicțiile care în timpul comunismului au fost ocultate și care acum se dovedesc că au supraviețuit și ies la suprafață cu toate ascuțișurile lor. El e conștient că societatea dominată de economia de piață posedă nu numai
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
nări Mai discret. Mai mult decât un anotimp Moară cu mărgăritare, gura ta, Preface știința în înfiorare. Paralizat Te-ascult dintr-un pat de ceață și puf de gutui, Sub o candelă pâlpâitoare, vegheat De cele două fântâni oculare ale sevei: Seva de martir Și seva de trandafir. îmi pusesei lanțul și-mi dădeai senzația că zbor Prin toamna de laborator Cu burlane organic înfipte în décor Pentru lacrimi. Te blestemam în versuri, sub ultimul pin Care înțeapă cu vârful lui
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
Mai discret. Mai mult decât un anotimp Moară cu mărgăritare, gura ta, Preface știința în înfiorare. Paralizat Te-ascult dintr-un pat de ceață și puf de gutui, Sub o candelă pâlpâitoare, vegheat De cele două fântâni oculare ale sevei: Seva de martir Și seva de trandafir. îmi pusesei lanțul și-mi dădeai senzația că zbor Prin toamna de laborator Cu burlane organic înfipte în décor Pentru lacrimi. Te blestemam în versuri, sub ultimul pin Care înțeapă cu vârful lui parfumat
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
decât un anotimp Moară cu mărgăritare, gura ta, Preface știința în înfiorare. Paralizat Te-ascult dintr-un pat de ceață și puf de gutui, Sub o candelă pâlpâitoare, vegheat De cele două fântâni oculare ale sevei: Seva de martir Și seva de trandafir. îmi pusesei lanțul și-mi dădeai senzația că zbor Prin toamna de laborator Cu burlane organic înfipte în décor Pentru lacrimi. Te blestemam în versuri, sub ultimul pin Care înțeapă cu vârful lui parfumat Un organ ceresc umflat
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
vulturește ce clamate silabe vai câte au premers agoniei în fine pe obraz se-nfiripă știute arabescuri vorbind de la sine. nevindecat de real lama (cea) dintre cuvinte mută-ți condiția-n stradă - cât poți de repede - trece cu spume de sevă la gură inspirația. ademenirii mă dărui nici caldă nici rece e timpul să frâng pâini - cruci scrijelind cu briceagul pe coajă nevindecat de real - timpul surpă catedrala iluziei pe mirifica plajă și cum trambulinzi am fi fiind - zgura în alveole
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
jur împrejurul etherului, cântă-mi holeirunda vieții fără de moarte; fă-mi dansul cu săbii, la flăcări pe gheața de la geamuri, desfășoară mi, de-afară, mitologia aspră sublimă pune acolo și arborele a o mie de ani în care-am fost seva și ceasul de roire a o mie de cercuri și cântă, până la ziuă, holeirunda cât pentru o mie de ani cântă-mi, în patria veche, la flăcări, în noaptea cea mai lungă, de la Lepenski Vir. șarpele niciodată n-ai să
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
De-aici, răsucită printre stele, Fâșia dură a visului Are prin ochelarii de sondor Dimensiunile abisului. Luceafărul, Anul V, Nr. 7, 1 Aprilie 1962 Poșta redacției: Andrei Permuter Prieteni Cu glasul vostru, ca o barcă-ntre tâmple, Alunecând pe marea sevelor de-april, Îmi cresc puteri fără de număr; Mă răsfoiește vântul ca pe-o carte Și-oceane albe-mi curg pe umăr. Inima către voi Mi-am deschis-o ca o poartă Tranșeea cu profil de șarpe S-a prăbușit în
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
Simt soarele pe buze și-o creangă de alun Apropie în treacăt o lucitoare stea. Steaua, nr. 5, mai 1963 Cenaclu: Andrei Steiu Moment la Argeș Am devenit al muntelui, deodată. Prenumărat între vibrații, m-au adoptat ca pe o sevă pinii... Poate de aceea inima pietrei bătând nu vorbea frumos, cu comparații, cum se cade față cu străinii. Am coborât atunci în mina care taie stânca și o suie, și am aflat astfel, ciudat, că și piatra știe taina care
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
din fruct să mușc sau să-l mângâi sorbind mireasma lui aristocrată. De-atât belșug nu am fost plin nicicând și parcă nu pot crede că-i aeve tocmai acum când sunt așa flămând și însetat de miezuri și de seve. Ce dar sublim mi s-a trimis târziu, sau poate că devreme totuși este, căci încă mă-ndoiesc că pot să fiu cuceritor de slăvi, stăpân de creste. Uimit mă uit în jur și nu-nțeleg cum de-am rodit
MESAGER de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373669_a_374998]
-
dincolo de gloanțele, amenințătoare, violente ale răului din jur. Acolo este lumea prin care ne detașăm, prin care vedem viața în lumina răsăritului de soare, este lumea libertății totale, a iubirii și a izbânzii în viață. De acolo mi-am tras seva spre a iubi omul, spre a-l venera, spre a-l face stăpânul real al pământului. Vino în lumea mea și împreună vom uita, poate o vreme, urâtul dinafara sufletului nostru și împreună vom spera și chiar lupta fără a
ALEGERE de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373663_a_374992]
-
funcțională, adecvată conținutului, capacitatea de a revela un vast univers sufletesc în care răsună acorduri grave, duioase sau gingașe...”( Rodica Elena Lupu). La rândul ei, Elena Munteanu scrie: „Să mă strecor în clipele născânde,/ Când spaime mă colindă dinadins./ Din seva lor să crească mâine, blânde,/ Tulpini de versuri, visul neatins...”. Carmen Melania Munteanu (Germania, poet) scrie despre sine așa: „Scriu ceea ce simt, scriu ceea ce trăiesc, fără a face povești ireale din scrierile mele./ Iubesc frumosul, iubesc poezia, și mai presus
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
ai primi o ploaie Ce cade lin într-un decor tomnatic, Prelinsă printre răbdătoare straie Pe pielea ta, ca un sărut extatic. Vei recunoaște-alinturile mele Ascunse-n picăturile flămânde, Schimbate-ntâi în joc nebun de iele Și-n urmă-n seva care te pătrunde. De un mileniu te iubesc din tine Ca un pârâu schimbat într-o cascadă, Nu-mi pasă că nu-i nimeni să mă vadă, Tu m-ai zidit acolo și mi-e bine. Și, cât ai sta
TE-AŞ MAI PUTEA TRĂI ÎNCĂ O DATĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373775_a_375104]
-
și când, Iar privirea s-a pierdut demult, Toate dor cumplit de tare. Cer IERTARE! Zâmbetul...oh,zâmbetul...care? Sărutul s-a-mbătat și moare, Toate pier ;de ce oare? Toate dor cumplit de tare, Cer IERTARE! Sunt umbra vieții care vine, Sunt seva voastră când e bine, Sunt tristețea care vine, Toate dor cumplit de tare. Cer IERTARE! Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: CER IERTARE / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1696, Anul V, 23 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
CER IERTARE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373795_a_375124]
-
trădarea de sine, căci există și acest rău, zidit în natura omenească. Uitându-l pe cel ce-a fost zugrăvitor al spiritului bucovinean și pentru el, prin cântecul glasului său, precum meșterii Voronețului prin vopselele descoperite o singură dată în sevele vegetale și pulberi minerale, apoi înghițite pe vecie în taina frescelor, Vasile Cănănău, pradă acestui rău a căzut, uitat fiind azi și de cei ce l-au iubit! A fost unul dintre acei cântăreți a cărui memorie se-ntoarce arar
VASILE CĂNĂNĂU, TÂRZIUL CONSOLIDEAZĂ UITAREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384732_a_386061]
-
Acasa > Strofe > Atasament > NOI SUNTEM NOI ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Eu nu sunt eu! Ci tu, prea-buna zână Reînviind copac cu seve stinse Aflat pe harta orei ce se-ngână Cu clipe asfințind sub tâmple ninse. Tu nu ești tu! Ci eu, de mult flămândul, Ascetul dăruirii, feeria Pătrunderii-ntre taine, poate blândul Pian născându-și singur simfonia. Noi suntem noi, un
NOI SUNTEM NOI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384757_a_386086]