3,720 matches
-
Covrig Roxana Proprietarii unui câine de luptă se află în arestul poliției după ce patrupedul lor a sfâșiat un copil. Câinele a fost abandonat pe domeniul public. Primarul Craiovei a scris, pe pagina de Facebook: Poliția ne-a sesizat să luăm un câine de luptă abandonat pe domeniul public, după ce a sfâșiat un copil, care se află la
A fost un câine de luptă. Proprietarii, arestați by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/72143_a_73468]
-
arestul poliției după ce patrupedul lor a sfâșiat un copil. Câinele a fost abandonat pe domeniul public. Primarul Craiovei a scris, pe pagina de Facebook: Poliția ne-a sesizat să luăm un câine de luptă abandonat pe domeniul public, după ce a sfâșiat un copil, care se află la SMURD". Lia Olguța Vasilescu a adăugat că "Proprietarii câinelui sunt în arestul poliției. Ei asmuțiseră câinele pe un bichon, iar copilul a sărit sa-l apere. Sunt sigură că presa băsista o să dea vina
A fost un câine de luptă. Proprietarii, arestați by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/72143_a_73468]
-
gîndirea augustiniană, neștiutor de tribulațiile viitorului ("Nimic nu-ți îngăduia să întrevezi planurile crugului, ce punea vremea la cale" - ibidem), străin de speculațiile ce alterează trăirea, produse de "somnambulii etherului". Cu toate că o vîrstă a absolutului, copilăria sfîrșește prin a fi sfîșiată de amarul unei revelații deturnate, revelația tenebrelor a cărei relativă răscumpărare ar putea fi socotită Forma: "Poate sperai să smulgi nepătrunsului un secret, să-l împingi să-și proclame legea / Ori aspirai la rolul de părtaș al unui mesaj prea
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
scrisul e însăși amenințarea diferenței. Cînd Zoe își închipuie scandalul care s-ar aprinde pe urmele iubirii ei cu scîntei politice, date în vileag, catastrofa e negru pe alb: "cum or să-și smulgă toți gazeta, cum or să mă sfîșie, cum or să rîză..." Rîsul (lui Merlin) nu-i nimic altceva decît o diferență de avizare. Rîde cel care știe mai mult, care are o idee despre ce-o să urmeze. Iată cum onoarea, drama devin ridicole. Cum e chiar diferența
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
de l'entre-deux)... iar textele mele poartă în ele prezența acestui disconfort. Pe fundalul acestei duble dezamăgiri, continui să scriu. Activitatea mea constă în a scrie fără ca vreodată să mă plasez de o parte ori de cealaltă, mereu în mijlocul vadului, sfîșiat între biografic și teoretic. Sunt un spectator care nu-și dezlipește ochii de la platoul de joc, pentru că vrea să regăsească acolo tot ceea ce poate căpăta sensul unui eveniment personal, tot ceea ce arta convertește în experiență. Atunci scrii pornind nu doar
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
dispărut lăsînd locul acelei hiperrealități pe care o generează războiul. Filmul este lipsit de poezia din La hotarul dintre viață și moarte (The Thin Red Line,1998) al lui Terrence Malick, unde insula cucerită de americani apare ca un paradis sfîșiat de contradicția războiului, unde o natură atotputernică, majestuoasă, prezidează la un spectacol sîngeros, aproape neverosimil, unde aborigenii trăiesc într-o vîrstă de aur a copilăriei umanității. Iwo Jimma este lispită de vegetație, seamănă mai degrabă cu o insulă vulcanică, al
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
un an,/ Un șoricel obraznic venit de prin grădină.../ Sînt toate neschimbate în limpedea lumină,/ Doar șoarecele-i mare, acum e șobolan". De unde rezultă că autorul parodiilor se identifică cu "ma-terialul clientului", pe care nu-l decolorează și nu-l sfîșie, mulțumindu-se a-i acorda, cu foarfeca bunei dispoziții, forme fanteziste. Așa procedează, între foarte numeroși alții, cu M. Ivănescu: "Tocmai mă întorceam de la o ședință de lucru, devreme -/ să fi fost cenaclu? - citisem la Transilvania/ niște poeme și poeme
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
să te intereseze literatura momentului, să fii la curent cu ce se petrece la frontieră, acolo e viața, de acolo vin știrile bune, de acolo și dezamăgirile. Oare să risc și câteva nume? Dacă erați literat, exista pericolul să va sfâșie breasla, ca medic, riscurile sunt neglijabile. Știu că intru din nou pe teren minat. Totuși, nu pot scăpa ocazia de a spune că la acest moment peisajul este dominat de Mircea Cărtărescu. De la Nostalgia încoace îmi pare cel mai important
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
se resimte ca într-un aglomerat oraș Ești elogiul adus unui martir ostaș Ești senzualitatea adunată într-un fin făgaș... Ești flacăra mistuitoare din orice-mi dorință Ești sentimentul trăit mai presus de o simplă ființă Ești oftatul ce mă sfâșie când îmi oferi absență Ești extazul format de la prea multă decență... Ești oceanul de emoție revărsat în interior Ești frenezia stârnită în profunzimea trăirilor Ești sunetul calmant din glasul copiilor Ești dragostea ce dăinuie de-a lungul vecilor! Regăsit Eram
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
inventiv forma de sonată, creată și deja emancipată în sec. 18 (Haydn credea că teatralitatea muzicii lui, cu alte cuvinte "operele" pe care nu le-a scris, stau în cvartete), cât și frisoanele schubertiene, tânăr compozitor apăsat de premonițiuni, sumbre, sfâșiat între tandrețe, inocență și acute, grave crize emoționale. împreună sunt la "cvartetul Belcea" scriitura, gândul creativ al unui autor și psihologia lui. Exemplul concludent al contemplării, din înaltul anilor 2000, a istoriei devenirii cvartetului de coarde a fost al doilea
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
vă luați după confuzia, iritarea, agresivitatea și chiar nesimțirea unora din înaltele fețe bisericești. La vârful Bisericii Ortodoxe Române lucrurile sunt cât se poate de liniștite. Puterea a fost distribuită între două grupuri care, până de curând, păreau să se sfâșie între ele. În fruntea uneia se află însuși patriarhul Daniel Ciobotea. E vorba de grupul pe care l-aș numi "al întreprinzătorilor", al oamenilor dotați pentru afaceri, care și-au propus să facă din BOR instituția cea mai bogată din
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
către multiplele lui ipostaze culturale și către gîndurile sale nemijlocit exprimate. Pentru că Baba nu este prezent în album doar ca pictor, ci și ca scriitor, ca infatigabil consumator de cultură și ca un spirit saturat de enorme energii și, simultan, sfîșiat de îndoieli și bîntuit de sentimentul zădărniciei. în notele de jurnal și în splendidul autoportret narativ în care artistul își urmărește propria devenire, cu încredințarea că participă la însăși lucrarea destinului, Cornelui Baba este, fără nici o îndoială, una dintre vocile
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
Biblie (nu știu de unde făcusem rost!). Mai tîrziu, avînd o rubrică la un ziar local, în Iași, articolele le băteam direct la mașină, potrivindu-mi Consulul pe un teanc de cărți solide, în pat, cocoșat deasupra clapetelor, atent să nu sfîșii indigoul (stocasem c-o furie crescîndă, de neostoit, coli uriașe de indigo albastru, negru). D.P.: Iar la computer? De vreme ce corespondați lejer prin mail... E.B.: La computer am început prin 2002 să tastez, mai ales scrisori demențiale, torențiale, de dragoste și
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
suflet de libelulă, nu vreau să te sfârșești într-un țipăt de groază. carte cu sânge închegat pe încheieturile gândurilor fragile ca o pânză de păianjen, n-aș vrea să te închizi înainte de a-mi dezvălui ce cuțit te-a sfâșiat. suflete al meu, zdrobit în bătăliile mărunte, n-aș vrea să treci în neființă, până când nu înțelegi, cât de sacră e lumina ce destramă umbra din cuvânt. floarea soarelui ce iubire mută și oarbă dinspre tine spre mine venea? fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
călătorind ca o scurtă lumină. scrum ne subțiam de atâta iubire, de muchiile ei ascuțite ca orbii ne loveam. durerea ne adăuga sclipăt de nea în ochiul înghețat. abia mai vedeam, doar slobozeam lumii scurte semnale. spre polul nord urcam, sfâșiați de insomniacul alb. atâta alb neînceput, joc dens, orbitor și rapace, ne sorbea în fumegarea lui nevăzută, în așchii ne preschimba, fără timp ne-nnoda în flăcări albastre crescând, bulimic arzând, întregindu-ne-n scrum. fuioare de fum noi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
să piară și nu poate înghiți această nedreptate. Iluzia veșniciei trece prin fatalitatea împlinirii personale, iar eternul infern pentru om va fi sărăcia. * Împăratul avea nevoie de stabilitate, politica lui subtilă era aceea de a potoli sălbăticia maselor, care se sfâșiau între ele pe criterii religioase mai cu seamă. A triumfat, în cele din urmă, creștinismul popular, propagat între alții de însuși Tertulian, al cărui prestigiu la vremea aceea era imens. Iar episcopii și puterea bisericească au uzat de aceleași metode
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
timpul capătă identitatea vidului advers și domesticit, această „materie“ trebuie modelată organic, împotriva delirului, a oricărei deraieri care ar descalifica micul demiurg. Timpul, de altfel, este un argument în favoarea libertăților neintelectuale, un pierde-vară este mai avut în timp decât universitarul sfâșiat de obiective. În fond, panica intelectualului dinaintea timpului exprimă întreaga superficialitate a acestui monstru contemporan, rezervor inepuizabil de explicații la tot și la toate. Era, deci, inevitabil ca timpul, această inexistență în care ni se măsoară antum și postum rătăcirile
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
face totul ca să trăiască mult, cât mai mult... * Cel ce nu vine, mai ales dacă nu va veni vreodată, poartă cu el, pentru tine, numai pentru tine, întreaga rătăcire și suprema fidelitate. * Nu veți binevoi să auziți cum mi se sfâșie trupul în implorare, învinovățind și dezvinovățind abstracțiunea unei himere pe care principiul neîntrupării a părăsit-o, nesățios de paradox și de schizofrenie impersonală - iată boala semantică a unei idolatrii care nu se poate mani festa decât descompunându-și delirul în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fost ca-n lumi care-au trecut/ ori poate n-au fost niciodată" (A fost, n-a fost)... Concentrat cu precădere asupra eului propriu, liricul nu rămîne totuși opac la dramele lumii în care trăiește: calmul livezilor de portocali e sfîșiat de explozia unei bombe (Iarnă verde); o mamă își plînge fiul ucis: "ce vesel era cînd a plecat// ecoul pașilor lui n-are să mai sune/ urcînd scara cîte două trepte odată" (Bocet); "moartea stă la pîndă sub măslini" (Pîndă sub
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
scepticism tot mai pronunțat. Michel Foucault socotește că pentru gîndirea actuală nici nu s-ar putea vorbi de o "morală posibilă", întrucît "gîndirea a Ťieșitť din ea însăși", așezîndu-se într-un spațiu contradictoriu: "ea rănește sau împacă, apropie sau îndepărtează, sfîșie, disociază, leagă sau dezleagă; nu se poate abține să elibereze sau să nu asuprească". Richard Rorty argumentează teza că "filosofia morală" n-ar putea fi considerată altminteri decît o verigă "nesemnificativă în cultura noastră", căci "noi, postmoderniștii, știm că proiectul
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
este în stare să tragă în populație. Mi-e foarte frică să nu încerce prin orice mijloace să facă asta. Lui nu îi ajunge că a învrăjbit țara și că i-a făcut să se urască. El vrea să ne sfâșiem între noi. Este un om foarte periculos. Lui nu trebuie să i se dea răgaz. Eu când îl aud cu glas dulce pe domnul Ponta când spune că mai avem doar câteva luni până când scăpăm de Traian Băsescu... La fel
Draga Olteanu Matei, scenariu sumbru: Mi-e teamă că Traian Băsescu va trage în populație by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81790_a_83115]
-
este în stare să tragă în populație. Mi-e foarte frică să nu încerce prin orice mijloace să facă asta. Lui nu îi ajunge că a învrăjbit țara și că i-a făcut să se urască. El vrea să ne sfâșiem între noi. Este un om foarte periculos. Lui nu trebuie să i se dea răgaz. Eu când îl aud cu glas dulce pe domnul Ponta când spune că mai avem doar câteva luni până când scăpăm de Traian Băsescu... La fel
Draga Olteanu Matei, scenariu sumbru: Mi-e teamă că Traian Băsescu va trage în populație by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81789_a_83114]
-
câteva cuvinte, m-ai rupt complet de viață, dragosteo. M-ai făcut să înțeleg moartea - și sunt cuprins de o panică urâtă" (22 dec. 1954). Exasperarea crește, cum înțelegem din rândurile scrisorii din 6 ian. 1955: "Plecarea ta m-a sfâșiat... De ce mă pedepsești atât? Mă târăsc ca într-un coșmar și plâng pe străzi. Nu pentru mine, iubitule, ci din grija ce am să fii fericită, ca să ai căldură în jurul tău, ca să nu te apese străinătatea lumii. Zilele de când nu
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
se împărtășește mistic. Indiferent dacă este vorba de creația propriu-zisă, de arta restaurării, de pictori, de poeți, de cărți, de idei sau de varii texte preexistente, vocea autorului este mereu gravă, încărcată de responsabilități, de multe ori vehementă și permanent sfîșiată de o melancolie surdă. Poet în esență, contemplativ în manifestare și moralist în atitudini, Ion Lazăr a scris o carte rară, anacronică și vie în același timp, enervantă și seducătoare în aceeași măsură. O carte încărcată în subsidiar de viziuni
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
degetul pe partitură și sunetele devin muzică, așa cum în fresca lui Michelangelo, Dumnezeu ține în-- tr-un deget creația sa, pe Adam, și îi dă viață. Dacă inițial muzica intervine ca un dezacord dureros, ca o împunsătură de pumnal pentru a sfîșia vălul uitării, - Julie își plimbă mîna strînsă în pumn pe asperitățile unui zid de piatră, expresie a unei suferințe atît de mari, încît are nevoie de un debușeu fizic imediat, - în final, degetul magic al muzicii, al creației o însuflețește
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]