494 matches
-
ticăloșie și bucurîndu-se că a făcut-o. Stătu buimăcit un răstimp, având conștiința că ar trebui să mai facă ceva și neputîndu-și aminti ce anume. Apoi deodată, speriat, simți receptorul telefonului și strigă: ― Rachetele!... Rachetele!... Pe cerul mohorât se ivi, sfârâind mânios, un glob de lumină ca un ochi iscoditor. În punctul unde fusese reflectorul, Bologa văzu prin binoclu mulțime de viermișori negri zvîrcolindu-se neputincioși. Iscoada din văzduh însă se stinse repede, și tot atunci tunurile amuțiră singure, fără ordin, sătule
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fără grabă, uitîndu-se pe furiș spre geamul primejdios, se tîrî mai departe în ogradă, până ce dispăru din ochii locotenentului. " Adică ce-mi pasă mie cu cine a vorbit bădăranul, chiar dacă a vorbit cu ea? răspunse Bologa întrebării care-i tot sfârâia în minte. Am să ajung de râsul lumii cu asemenea..." ― adăugă apoi nervos, așezîndu-se iarăși pe laviță, unde stătuse adineaori când fusese și Ilona în odaie. Căuta să se gândească la altceva, dar simți că nu e în stare, iar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la picioarele patului, fără urme de sânge în obraz, cu privirea spre ușa în care cheia se învîrtea scârțâind mai ascuțit ca totdeauna. " Acuma vine siguranța!" îi țâșni prin creieri ca un fior de foc, încît parcă simțea cum îi sfârâie celulele cenușii. Era plutonierul cu un soldat care aducea cina. ― Ați isprăvit de scris? întrebă, vrând să strângă masa, fără să se uite la Bologa. ― Nu, nu... nici n-am înce... zise Apostol deodată foarte agitat, adăugând repede, cu niște
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pretorul, dispărând imediat. Apostol se îndreptă spre ușă, trecu pragul și, în capul treptelor, se opri uluit. Ograda era plină de soldați cu făclii aprinse, cu căști lucitoare ca la o retragere cu torțe în ajunul unei sărbători mari. Flăcările sfârâiau aspru, cu lumini roșcate, cu nourași de fum necăcios. Casa cu birourile diviziei își însemna conturile în coasta dealului din spate peste care vârfurile plopilor bătrâni se înălțau ca niște mâini negre imploratoare spre cerul vânat, ciuruit de stele. Priveliștea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lemn. Să știți că m-am documentat. După cum se știe, cârciuma a fost și rămâne locul unde oamenii dezbat cu poftă și sete felurite subiecte interesante, răsucindu-le cu migală, Întorcându-le pe toate fețele, ca pe niște mici ce sfârâie pe grătarul așezat Într-o margine a terasei. În ultimele zile, posturile de radio și televiziune au fost bombardate cu știri despre iminentul sfârșit al lumii, motiv pentru care cei trei cheflii au ajuns la o concluzie firească, exprimată tranșant
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
zis domnul Rusu când mi-a găsit budigăii aruncați pe sub pat, asta în cazul în care Liliana ar fi negociat cu mama ei secretul trecerii mele pe acolo, lucru pe care nu-l cred după numărul și viteza palmelor care sfârâiau pe pielea goală a trupului frumos bronzat ce le-am auzit la trecerea mea țopăită, cu un crac pe un picior și cu celălalt în aer, cu T-shirt-ul înhămat doar la un umăr, pipăind în semiîntunericul verandei cu piciorul să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
celălalt în aer, cu T-shirt-ul înhămat doar la un umăr, pipăind în semiîntunericul verandei cu piciorul să nimeresc tenișii mei chinezești, nu vreo pereche de pantofi cu tocul în față dintre cei ai lui taică-su. Ați auzit vreodată cum sfârâie un strop de apă căzut într-o tigaie cu ulei încins? Ei bine, așa sfârâiau palmele mamei pe pielea iubitei, de la care fugeam ca un hoț care nu furase nimic deși fusese prins. Și nu s-a mai întîmplat niciodată
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
piciorul să nimeresc tenișii mei chinezești, nu vreo pereche de pantofi cu tocul în față dintre cei ai lui taică-su. Ați auzit vreodată cum sfârâie un strop de apă căzut într-o tigaie cu ulei încins? Ei bine, așa sfârâiau palmele mamei pe pielea iubitei, de la care fugeam ca un hoț care nu furase nimic deși fusese prins. Și nu s-a mai întîmplat niciodată. în vara aceea nu ne-am mai văzut. Am telefonat degeaba, ea nu răspundea, iar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
făcea o petrecere pe terasa hotelului unde locuia. Roiau gagicile ca albinele la miere. Cred că avea un blat la frontieră și aducea câte două lăzi de whisky pe săptămână, cumpăra două sute de fleici și o sută de mici, de sfârâia hotelul ăla până spre dimineață și reclamau turiștii mai mult mirosul de friptură decât zgomotul de petrecere. Da' nu-i făcea nimeni nimic tipului. Cred că pe deasupra mai era și securist, altfel nu-mi explic... Cam așa vorbea despre mine
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și pentru cei ce nu cred În el, cum arată momentul haiku: cel care-l surprinde (sau se lasă surprins de el) a depus armele și se abandonează evenimentului care Îl cotropește pur și simplu. adio arme - cotropitor desantul păpădiilor SfîrÎind La Început, am vrut să folosesc pentru primul vers și ca un kigo de vară, și ca să fac aluzie la atmosfera urbană pe-asfaltul Încins. După ce am folosit Însă În al doilea vers cuvîntul sfîrÎind, m-am gîndit Însă că
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
adio arme - cotropitor desantul păpădiilor SfîrÎind La Început, am vrut să folosesc pentru primul vers și ca un kigo de vară, și ca să fac aluzie la atmosfera urbană pe-asfaltul Încins. După ce am folosit Însă În al doilea vers cuvîntul sfîrÎind, m-am gîndit Însă că trotuarul poate viza și comerțul stradal și mă poate ajuta să fac și un joc de cuvinte cu mai multe trimiteri senzoriale. SfîrÎind evocă atît zgomotul ușor al rulmenților unor role care alunecă pe asfalt
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe-asfaltul Încins. După ce am folosit Însă În al doilea vers cuvîntul sfîrÎind, m-am gîndit Însă că trotuarul poate viza și comerțul stradal și mă poate ajuta să fac și un joc de cuvinte cu mai multe trimiteri senzoriale. SfîrÎind evocă atît zgomotul ușor al rulmenților unor role care alunecă pe asfalt, cît și acel șuierat specific al grăsimii prăjite pe plită sau În tigaie. Trotuaru-ncins devine atunci, cu un pic de imaginație, atît locul pe care rulează rolele, cît
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
perechi pot fi, la alegere, perechea de patine a unui roller sau perechea patinatorilor ținîndu-se tandru de mînă. Rollerii se-mbujorează de plăcuta osteneală ca și cum ar fi rumeniți pe asfaltul Încins În uleiul volatil al florilor de tei. pe trotuaru-ncins sfîrÎind În miros de tei role În perechi Se sting la liman vuind, clipocind mărunte sau mari, toate se sting la liman Tehnic e vorba de o ghicitoare, textul dă cîteva sugestii pentru a o putea dezlega: vuind, clipocind și la
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
p. 101). 1. „Forma onomatopeică, arată el, se constată, între altele, la toate cuvintele care arată în limba românească sunete ca: a șui, a șușui, a scârțâi, a țiui, a zbârnâi, a șopăi, a șopoti, a șuiera, a pocni, a sfârâi, a zurui, a guița, a mârâi etc. fără excepție, fenomen ce cu greu se poate afla în alte limbi. În limba franceză, de pildă, toate cuvintele ce înfățișează sunete, sunt asemănătoare cu cea latină”. Nu putem ști în ce măsură comparația cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pleoapele coborâte, cu genele lungi întoarse, strivind ultimele lacrimi pentru totdeauna. Pe buze încă-i mai pluteau ultimele cuvinte... „Îți mulțumesc... să ai grijă...!“ Pe față, i se putea citi neîmpăcarea... dar și speranța de iertăciune în fața lui Dumnezeu. Candela sfârâi de câteva ori și se micșoră, până se stinse. Bătrânul Toma, neclintit, nu-și dezlipea ochii de pe chipul moartei: „Ce frumoasă-i... își zise el. Tot ce face Dumnezeu mai frumos, mai bun pe lumea asta, le face pentru El
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lui vestea mai departe, liniștit, sărbătoarea de a doua zi... Sf. Ioan Înainte mergătorul și Botezătorul Domnului. Se împlinise un an de când le-a călcat pragul. În raclă, Axinia își începuse lungul somn al veșniciei... Patru lumânări, de ceara galbenă, sfârâiau în jurul raclei; ea parea că doarme cu lumânările la căpătai. Lângă raclă, Anton neclintit, ca o statuie, de o zi și o noapte stătea cu ochii țintă pe chipul moartei... nu-și putea dezlipi ochii de pe chipul ei frumos. Ar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un capăt. Nu putea crede că-i adevărat... „Poate-i un vis urât...!“ își zicea el. ...Așteptau să vie Părintele de la Schitul din deal, să-i citească Stâlpii, dar vremea era prea urâtă. Mirosul de tămâie plutește în aer... lumânăriie sfârâie împroșcând scântei. Lacrimi de durere în jur. Ce s-ar face lumea fără lacrimi!? stai și te întrebi. Lumea, viața are nevoie de lacrimi ca de aer, ca de apă, ca de soare și lumină. În câtă liniște tăcută s-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o clipă într-alta o răzbunare nedeslușită. Am deschis ușa. Era mama, tânără, cu părul buclat, într-un capot pătat și descusut, trebăluind în bucătărie, în fața mașinii de gătit. Ținea cu mâna stângă coada înnegrită a unei tigăi cu uleiul sfârâind, iar în cealaltă avea un pumn de cartofi tăiați, din care picura apă. Lumina crudă, matinală, venea de la fereastra cu perdeluță înnegrită de fum, prin care se vedea un zid mucegăit și o bucată de cer. Mama aruncă în uleiul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
însă zâmbetul melancolic al lui Theo, nu se bucura?! Eu așez între meșteri cu multă băgare de seamă ceaunul cu mămăliga caldă, preparată de fratele Rafael, castronul cu brânza de oaie răzuită e pe masă și fratele Rafael aduce slănina sfârâind încă în tăpsie și mie mi-a îngăduit părintele să mănânc cu meșterii, Theo își pune un strat de mămăligă caldă, brânză și pe deasupra își presară cu lingura untura topită de pe bucățile de slănină, privirea lui pare întoarsă cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aromă și tu ai veni acasă cu gel cu miros de lămâie. Sau mai rău, poate îmi iei din aia cu spatulă. Acum, du-te! Uimitor, misiunea avu succes și Ashling pregăti baia pentru a se spăla, în timp ce picioarele îi sfârâiau din cauza unei chestii albe mirositoare, care îi ardea părul. Ea oftă. Câteodată e dificil să fii femeie. Nebunia cu înfrumusețarea începuse când Marcus a sunat, luni după-amiază, și a sugerat: —E, ce zici? Ce zic de ce? — Orice. Ceva de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
urma mea îmi spunea că ăia doi alergau după mine mâncând pământul. Aleea dădea în intersecția dintre strada ce ducea în cartierul felinarelor roșii și un drum de țară ca vai de el, ce dădea spre plajă. Alergam de-mi sfârâiau călcâiele, umerii mi se frecau de gardurile ogrăzilor cu orătănii, iar câinii se smuceau în lanț, vrând să mă muște. Hămăitul lor acoperea toate zgomotele străzii, așa că habar n-aveam dacă ăia doi mai sunt sau nu pe urmele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
copacului ca de un paravan Împotriva vântului, și privea cum blițul fotografului luminează intermitent cortul. De fiecare dată când se declanșa blițul, siluetele din spatele pânzei albastre a cortului păreau angrenate Într-un joc al umbrelor cenușii. Patru reflectoare foarte puternice sfârâiau sub ploaia torențială, Învăluind zona din jurul cortului Într-o lumină supărător de albă, În timp ce generatoarele de curent duduiau Într-un abur albăstrui scos parcă de un motor diesel. Ploaia rece șuierând pe metal Încins. Dincolo de acest cerc de lumină, bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe ea să facă prima mutare. Logan trase adânc aer În piept și intră În bucătărie. Camera mirosea a șuncă prăjită și a bere stătută. Watson și picioarele ei Încântătoare stăteau În fața aragazului, agitând tigaia Încinsă și făcând șunca să sfârâie și să pocnească. Logan era pe punctul de a spune ceva de complezență pentru a sparge gheața, când cineva vorbi În spatele lui, făcându-l să sară În sus de frică. — Brrrrr... La o parte, nu cred că mai rezist mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lucru făcut astfel, doar o dată și-ntr-un fel fu numit; Pasărea ce cade În sus oricât m-aș căzni eu, ea tot ouă se ouă Oriunde, oricând din nimic plodește nimicul; Dintr-o pizdă pitică lepădară galaxii și planete Sfârâind și acum În cloaca vorbelor goale Bolbotind În materia moale, Ce se screme din hău să se nască din nou Dintr-un ou, tot un ou, tot un ou, tot un ou Se-ngroașe, se umflă larva cuvântului, ecou din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la căderea, surparea aceea de ape, admirând fenomenul natural ca pe ceva ce ni se releva numai nouă. S-a auzit un bubuit năprasnic: „să vedeți fulgerul“, zice cineva de lângă noi. Un boldur de foc străbate orizontul și se Înfige sfârâind În mare nu prea departe de locul unde ne aflam. Nu ne era frică, dar parcă Începeam să ne temem; ne-am strâns unul În altul fără să mai privim, așteptând ca ugerul negru al apelor să se reverse peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]