806 matches
-
l confirme, ea însăși cunoscându-și boala. M-am apropiat de pat. - Doamnă, va trebui să vă citesc testamentul, iar dumneavoastră să spuneți dacă ce e scris aici e voința dumneavoastră sau nu. Ea îmi răspunse cu o vioiciune pe sfârșite, o politețe ieșită cu greu din adâncuri: - Da, domnule judecător. Pe mine să mă iertați că deocamdată nu mă pot mișca din pat. Boala, domnule judecător... - Nu-i nimic, doamnă, nu-i nimic, o întrerupsei. Era perfect lucidă, stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că deocamdată nu mă pot mișca din pat. Boala, domnule judecător... - Nu-i nimic, doamnă, nu-i nimic, o întrerupsei. Era perfect lucidă, stare de care eram obligat să-mi dau seama în prealabil. Femeia, deși bolnavă, cu puterile pe sfârșite, păstra, se vedea clar, o frumusețe ce strălucise cândva. Vă numiți..., îi citii numele dactilografiat în testament. Avocatul atestă identitatea: - Da, domnule judecător: Evelina Perussi. - Atunci să citim. Și continuai: „Subsemnata... domiciliată în..., las după încetarea mea din viață toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de partea de locuință ocupată de mărinimoșii mei proprietari. Fiica Anei rămase în fața bibliotecii din antreul încăpător, în dreptul biroului aflat tot acolo, începând să răsfoiască reviste și cărți, cu dezinvoltura unui obișnuit al casei, îi rămaseră ochii pe Un om sfârșit a lui Papini, pe care i-l dăruii, bineînțeles ca să-și amintească această vizită, încântat de alegerea la care curiozitatea ei se oprise (avea atunci numai 18 ani), în timp ce maică-sa, mult mai pragmatică, cerceta din ochi, gospodărirea camerei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ne așteptau în curte, la masa rotundă cu fotolii de răchită, deasupra cărora bătea un bec, balansându-se de un fir adus de improvizația domnului Pavel, cimentul curții udat, într-o curățenie perfectă, era spre lăsarea serii, iar vara pe sfârșite. - Bine ați venit! ne întâmpină el, sincer vesel de aglomerarea tinerească a curții lui. Ce v-a găsit doctorul, doamnă? o întrebă pe Ana, sărutându-i mâna, iar doamna Pavel, cu un șervet peste umăr, își deschise brațele să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
scotocind printre hârtiile lui, am dat peste epistolă, făcută sul, legată cu un fir aurit și începând astfel: În numele lui Allah cel îndurător, cel milostiv, stăpânul zilei Judecății de Apoi, Cel care le trimite oamenilor a căror viață e pe sfârșite semne în trup și în minte pentru ca ei să se pregătească să dea ochi cu chipul Său strălucitor. Ție, Hassan, nepotul meu, fiul meu, mă adresez, ție căruia nu-i las moștenire nici numele meu, nici modestul meu avut, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nepotul meu, fiul meu, mă adresez, ție căruia nu-i las moștenire nici numele meu, nici modestul meu avut, ci doar grijile, greșelile și vanele mele ambiții. Întâia recomandare din diata sa a fost pentru caravană. Resursele îi sunt pe sfârșite, drumul ei este încă lung, căpetenia ei e pe ducă, așa că spre tine se vor întoarce oamenii, și de la tine vor aștepta ei în fiece clipă porunca cea mai dreaptă și părerea cea mai cuminte, ca să-i scoți la liman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
soarta lui... În sus și-n jos. Și de fiecare dată cînd se oprea să asculte, cu o ureche indignată lipită de ușă, auzea murmurele negocierilor pentru căsătorie care se înălțau pe scări din sufrageria de dedesubt. Timpul era pe sfârșite. Recurseseră la cea mai veche șmecherie din câte existau. Strecură în secret un bilet urgent pentru Pinky lăptarului cel credincios, care i-l înmână când se întoarse acasă cu același autobuz cu care mersese Sampath în urmă cu șase luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Casa Fiului Răsare, Vultur-în-Zbor dormea, cu un braț petrecut în jurul taliei doamnei Gribb, ca să reziste călare, și cu capul odihnindu-se pe ceafa ei. Măi, măi, s-a gândit Elfrida Gribb. Asta da aventură. Noaptea cea lungă era aproape pe sfîrșite. TREIZECI ȘI ȘASE La piciorul patului stătea un gnom. — Remarcabil, spuse el. Remarcabil. Era un pitic curat și țopăia în sus și-n jos, cu un aer de curiozitate nestăvilită, accentuat de o nerăbdare teribilă. Purta veșminte extrem de curate: cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Lume, decât cele trăite în acele clipe când, cu luciditatea dintre două beții, îmi dădeam seama că nu mai are rost să trăiesc. Textul meu însă nu se revărsase încă. În dimineața de după acea noapte în care credeam că toate sfârșite sunt, a trebuit să ajung, un fel de fugă deznădăjduită, pe malul Dunării. Să ajung pe o șosea uitată între ape clipocind, cu sălcii de-o parte și de alta, cu cioturi de munți într-o zare albăstrie. A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și nu o prințesă dintr-o poveste vieneză. Nu-i povestise că mireasa era mai În vîrstă cu treizeci de ani decît Carax și nici că, mai curînd decît nuntă, era vorba de un act de caritate față de un om sfîrșit, lipsit de mijloace de subzistență. Nu-i povestise nici cînd, nici unde va avea loc nunta. Se mărginise să arunce aceste semnințe pe terenul unei fantezii ce devora pe dinăuntru puținul pe care febra neîntreruptă Îl lăsase În trupul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rațiunea și bunul-simț. Chiar dacă simțurile sale percepeau lumea din jur din ce În ce mai aberant, logica și experiența Îl Îndemnau să facă totuși corecțiile necesare, pentru a păstra măcar aparențele și a nu fi perceput de cei din anturajul lui ca un om sfârșit. „NEW. Lemon. AUTOMAT FAX. ACTIVE AGENTS. 450 G”, „Surf DERO. Automat. Euro compact. 600 g - Scoate cele mai frecvente 99 de pete și se ține de cuvânt...” Poate spăla și petele de pe creier. Stomatologul trase direct din sticlă. Oare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fetița simțea lipsa greierașului care devenise prietenul ei. O luă în brațe și o duse la culcare, însoțindu-i somnul cu o poveste despre greieraș. Fetița adormi, cufundându-se într un vis cu micuțul său prieten. „Bătăușul” Ziua era pe sfârșite. Soarele cobora spre apus trăgând după el lumina zilei. Fiecare din cei ai casei avea câte ceva de făcut, pentru a încheia cu bine treburile acelei zile. Bunica mulgea vaca, strângea în doniță cu truda mâinilor sale, jet după jet, laptele
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Excursia Ca un zefir de primăvară, blând și vesel, intră pe ușă Viviana, îmbrăcată în uniforma cu picățele, cu șorțuleț albastru, cu guler alb și apretat, cu ghiozdanul în spate. Era elevă în clasa întâi și anul școlar era pe sfârșite. Săru’mâna! Bine ai venit! îi răspunseră părinții. Cum a fost la școală? A fost frumos. Tovarășa învățătoare a spus că vom merge în excursie, vom vizita fabrica de sticlă și vom vedea cum se face sticla. Dar excursia costă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
va certa pentru că are mâinile murdare, dar își aminti că tovarășa învățătoare le promisese că la toamnă va fi alături de ei și asta o mai liniști puțin. Când toate nucile au fost culese și urcate în pod, ziua era pe sfârșite; musafirii se pregăteau de plecare, iar Angelina se strecură în camera bunicii, se urcă pe scaun să ajungă la icoană unde pusese bunica mănunchiul de flori și busuioc sfințit adus de la biserică, din buchetul de pe cruce. Rupse o crenguță de
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
răspundere pentru tot ce s-ar fi întâmplat în cadrul plutonului. Cel mai greu îi venea în afara orelor de instrucție, fiindcă atunci parcă nu mai putea să fie milităros ca pe câmpul de instrucție. Pregătirile pentru revista de front erau pe sfârșite. Activitatea devenise foarte amănunțit supravegheată de superiori. Totul viza ziua prezentării celor concentrați în fața comandantului. Și acest moment a venit!... Acea zi i-a întâmpinat cu o aură luminoasă. În ciuda faptului că toți erau concentrați asupra momentului ce-i aștepta
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pedepse. Chiar așa de aspri erau comandanții atunci? ― Să nu mă întrebați. Atâta îți trebuia! Să calci cu o iotă litera regulamentului, că nu te spălai cu toată apa Iordanului. ― Și când v-ați întors din aplicație? ― În timp ce era pe sfârșite critica exercițiului, a început să se însereze. Asta n-ar fi fost nimic dacă nu ar fi început ploaia întocmai ca cea din cursul nopții trecute. Numai că de astă dată fulgera, tuna și trăsnea ca în Iad! ― Ați plecat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
arătat calea cea bună, pe care eu o cam întrezărisem, însă pe care, fie din lipsă de curaj, fie mai mult din lene, nu îndrăznisem să merg. Profesorul ne dăduse să facem o compunere cu subiectul "Primăvara". Iarna era pe sfârșite și primăvara începuse să înflorească timid prin margini de pădure și prin curțile oamenilor. Soarelui îi ardea de glumă cu copiii și, cu toate că-i pișca uneori, își arăta dinții surâzător, dovadă că totul e numai o joacă! N-aveam poftă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
făcut și eu rușine a Universului!... Niște canibali nespălați! A fost o vreme în care își fierbeau și mîncau dușmanii, iar de spălat au început să se spele curent abia cu vreo două secole în urmă... Cam așa au luat sfîrșit relațiile noastre diplomatice... O specie cu numeroși membri își continuă mersul la fel de bine cu sau fără unul dintre indivizii ce o compun... Conștientizarea acestui lucru, în cazul speciei lor, a dus la "apariția" Nimicului, Neantului. Pentru a evita nu atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
nu mai percep frumusețea, și din cauza asta majoritatea nevestelor și concubinelor imperiale sunt urâte. În nesfârșitele luni de așteptare, de-abia pot să-mi controlez agitația. Dorm cu intermitențe și mă trezesc din vise plină de spaimă. Apoi așteptarea ia sfârșit: mâine voi intra în Orașul Interzis să concurez la selecție. Norii stau atârnați sus pe cer și briza e călduță, în timp ce eu și sora mea mergem cu pași mari pe străzile Pekingului. — Am sentimentul că vei fi una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu mă va duce înapoi în lacul căruia îi aparțin. Încercarea de a păstra aparențele mă epuizează, și Yung Lu simte asta. Chipul său își schimbă culoarea. Îmi amintește de zidurile trandafirii ale orașului. — Audiența s-a încheiat, spun eu sfârșită. Yung Lu se înclină, se întoarce și iese afară. 17 În mai 1858, prințul Kung aduce vestea că soldații noștri au fost bombardați în timp ce se aflau în barăcile lor. Forțele franceze și engleze au atacat cele patru forturi din Taku
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de an Căci gândul tău e zburător La cei peste ocean. Viața‐ și urmează drumul său Mereu tot înainte, Părinții tăi au soarta lor, Drumul către morminte. Poate că și acest moment E ultimul în viață. Căci caierul e pe sfârșite, Prins într‐ un fir de ață. Mama și tata Bucium, 24 X 2006 RECUNOȘTINȚĂ șI RECOMPENSĂ Anii vin și trec în zbor Lăsând loc oamenilor, Pentru cei care muncesc și‐n viață se străduiesc. Femeia din datuʹ firii Este mama
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
două sute ... » și cu ochii plini de lacrimi Prinde iar de mă sărută. „Poate, maică, sunt bătrână ... și‐ a prins dorul să mă‐ndrume Să mai văd odată maică, Ce mi‐a fost mai drag pe lume! Caerul mi‐i pe sfârșite... Mâine, poate‐ și curmă firul, și‐ ntre patru blăni de scânduri Să mă cheme cimitirul ... Jale mi‐ i de voi mămucă, și visez chiar și deșteaptă, Cum, pe‐ o margine de groapă, Bietul taică‐tău m‐ așteaptă ... Tu odorul mamei
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
el la aceste întâlniri, iar prezența lui părea să aibă o anumită semnificație. În ziua a zecea din lună, Takigawa le trimise tuturor seniorilor o invitație la o ceremonie matinală a ceaiului. Invitația avea următorul conținut: Ploile recente sunt pe sfârșite și cu toții vă gândiți la întoarcerea în provinciile natale. O maximă a războinicilor, însă, spune că vremea următoarei întâlniri e necunoscută nouă. Amintindu-ne de fostul nostru stăpân, aș dori să vă ofer o ceașcă de ceai simplu, în roua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șesurile mai mici. Drumul Mikawa, care făcea legătura cu Okazaki, se vedea departe, spre miazăzi. Dar munții acopereau mai mult de jumătate din orizont. Nu existau prăpăstii abrupte sau steiuri înalte, ci numai valuri-valuri de coline unduitoare. Primăvara fiind pe sfârșite, copacii erau plini de boboci roșiatici. Mesagerii se schimbau în succesiune rapidă, dar Nagayoshi și Shonyu își comunicau gândurile fără cuvinte. Cei șase mii de oameni ai lui Shonyu fură împărțiți imediat în două subunități. Cam patru mii de soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cînd a ieșit din corabie, Isus a văzut mult norod; și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-aveau păstor; și a început să-i învețe multe lucruri. 35. Fiindcă ziua era pe sfîrșite, ucenicii s-au apropiat de El, și I-au zis: "Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfîrșite. 36. Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur, ca să-și cumpere pîine, fiindcă n-au ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]