814 matches
-
cu greu încerca să-și ascundă demoralizarea. La despărțire, în anticameră, nu mai era nimeni; m-a condus el, pînă la ușa dinspre coridorul hotelului. Trista lui privire din tot timpul întrevederii m-a impresionat adînc. Era privirea unui om sfîrșit. Nu puteam uita că mi-a fost rege și că, datorită sprijinului său, am reușit să realizez Oficiul Național de Turism, care există și astăzi sub comuniști. 92 Ziarul Le Monde din Paris, cu data de 19 iulie 1947, publicase
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
care aveau legături cu stăpânii la putere. Tatăl meu avea câțiva prieteni evrei (Mișu Ștern, între alții), care puteau, 49 prin relațiile lor, să ajungă la sferele conducătoare ale partidului. Dar vremea „relațiilor“, în înțelesul lor de altădată, luase sfârșit. Sfârșită era și România părinților noștri, Bucureștiul, oraș deschis, unde cunoșteai întotdeauna pe cineva la un anumit nivel politic sau - ceea ce înseamnă același lucru - unde toată lumea cunoștea pe toată lumea. Regimul comunist făcuse tabula rasa din societatea civilă. Instaurase, în același timp
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
să ne refugiem dincoace, pe malul drept al Prutului în 1940 iar în 1941 a început războiul tocmai între cei doi dictatori. Din păcate au murit pe front și acasă milioane de oameni nevinovați. * Anul școlar 1937/1938 era pe sfârșite. Pentru examenul de absolvire a clasei a VII-a complementară s-au fixat centre de examinare la Bolgrad, Ismail și Chilia Nouă. școala noastră era repartizată la Bolgrad. Erau trei băieți și patru fete. Dintre fete mi-amintesc pe Maria
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să fie ghidul nostru. Noi nu știam cum arată, nici ea cum arătăm noi... ș.a.m.d. În orice caz, la 17,00 am ajuns la Otopeni, la 18,30 am fost depistați de ghidă și a început așteptarea lungă, sfârșită, cum am spus, puțin înainte de miezul nopții. Surprinzător: noi credeam că suntem excentrici și nu mulți ca noi se pornesc în ajun de Anul Nou spre alte continente. Nu-i așa! Două avioane - capacitate dublă - au pornit spre Cairo, astfel
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cupei, adică pe biotop, cât și pe spira anterioară, adică pe moștenirea biologică. Întrebarea e cam ce formă ar avea acea cupă. Ea poate construi o sferă sau un elipsoid, care inevitabil se Închide, evoluția și viața lui Ouroboros luând sfârșit. Și, cum oricum el nu-și va putea găsi coada, Întreg efortul evolutiv devine inutil. Dar e util, conducând spre perfecțiune, dacă Ouroboros urcă pe pereții unei cupe hiperbolice, adică a jumătății ascuțite a unui ou. O astfel de suprafață
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
în repaus total. Colaboratorii săi, consilierul Billy (mai tîrziu ministru la București și ambasador la Tokyo), Fr. Charles-Roux, întors de pe front cu Crucea de război, suplineau lipsa momentană a ambasadorului, pe care niște rapoarte răuvoitoare îl prezentau ca un om sfîrșit, lipsit de viață și prăbușit în așa măsură, încît se colportau deja numele unor diverse personalități ca succesori eventuali: Charles Benoist, Marcellin Pellet, Jules Cambon (almanahul Gotha ale cărui informații nu prea mai erau sigure din cauza războiului, îl dădeau pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
sa, și își compune cântecul din „halucinații și oracole”, pribegind în afara cetății pradă unui „extaz al suferinței”. Din când în când, exilatul mai găsește totuși resurse pentru a sublima materialul poetic în imagini estete, mallarmeene: „Armonios obosită, vara era pe sfârșite. / Luna ca o iacobină se ridicase / pe genunchii apocalipsului. Nimic nu înflorește mai frumos ca un corolar. / Ți-au fost dragi păsările, apele și arborii, / Dar n-ai avut nici păsări, nici arbori, nici ape.” Fluxul lirismului de acum al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
s-au făcut presiuni asupra mea În acest sens, dintre cele mai insistente. Aceștia doi au plecat din redacția României literare după ce a plecat Nicolae Breban din proprie voință.... 8 Să vorbim puțin despre „Parisul meu”, al anilor ’70, al sfârșitului și Întregului deceniu al optulea, ani când am locuit acolo aproape tot timpul. Mai fusesem de două ori Înainte: În vara lui ’71, la Întoarcerea de la Festivalul de la Cannes, unde-mi fusese selecționat filmul meu de autor, Printre colinele verzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
e vorba de onoarea proprie. Comportamentul nedemn, necinstea, slugărnicia, sperjurul nu pot fi justificate prin sofisticate palori dilematice. 6. Când e vorba de iubire. În teritoriul extatic al iubirii nu e loc pentru clarobscur. Sau, când e, iubirea e pe sfârșite. Nu există îndrăgostire dilematică, pasiune dubitativă, fericire analitică. Dăruirea de sine nu poate avea aspectul unei tatonări logice. Dacă e un spațiu în care dilema e mai stingheră decât oriunde, în care cântărirea atentă, rezerva înțeleaptă, disponibilitatea speculativă sunt mai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
târziu. — Ce-ai simțit când ai aflat? — Nu-mi amintesc exact, dar parcă n-am simțit nimic atunci. Știu doar că n-avea cine să mă țină în brațe în seara aceea ploioasă. De aceea, pentru mine lumea era ca sfârșită. Eram cumplit de tristă. Poți să înțelegi lucrul acesta? — Da. — Ai pierdut vreodată pe cineva drag? — Am avut și eu parte de asemenea pierderi. — Ești singur pe lume acum? Nu chiar, am spus eu verificând funia prinsă de curea. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
îi priveam fața în timp ce dormea?) și puteam să-l fac pe Robby să mă iubească. Visasem la cu totul altceva decât îmi oferea acum realitatea, dar visul acela fusese viziunea unui bărbat orb. Visul era un miracol. Dimineața era pe sfârșite. Și mi-am amintit din nou că eram doar un turist aici. Deși n-o știam pe 4 noiembrie, dimineața aceea a fost ultima oară când mi-am mai văzut familia împreună.) Apoi - ca și cum ar fi fost prestabilit - toate aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
două sute...” Și cu ochii plini de lacrimi Prinde iar de mă sărută. Poate, maică, sunt bătrână... Și - a prins dorul să mă-ndrume Să mai văd odată maică, Ce mi-a fost mai drag pe lume ! Caierul mi-i pe sfârșite... Mâine, poate-și curmă firul, Și-ntre patru blăni de scânduri Să mă cheme cimitirul... Jale mi-i de voi mămucă, Și visez chiar și deșteaptă, Cum, pe-o margine de groapă, Bietul taică-tău m-așteaptă... Tu odorul mamei
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Bucovinei”, ziarul unirii, iar pe 27 octombrie 1918 se întrunește în Sala Mare a Palatului Național din Cernăuți Adunarea Reprezentativă (Constituanta), avându-l ca președinte pe Iancu Flondor, care declară: „o iobăgie de aproape un secol de jumătate ... e pe sfârșite”; socialistul George Grigorovici spune printre altele: „Bucovina trebuie restituită patriei”. Din Moțiunea Constituantei reținem hotărârea de unire cu România și punctul 4: „Constituanta respinge cu hotărâre orice încercare de a ținti la știrbirea Bucovinei...”. Adunarea Constituantă și-a desemnat Consiliul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
idioatele astea!" "Ce lovitură?" "O să vedem. Bun, l-ai ascultat pe tutorele tău, dar ai altceva în cap, nu?" "Era singurul mod de a-mi termina studiile. Cu bacalaureatul în buzunar, aș putea să-mi câștig singură existența." "Aah!" Odată sfârșită deliberarea, cercul fetelor se împrăștie cu țipete și țopăieli și toată hoarda se năpusti pe culoar: le auziră cum fugeau spre scară, făcând tot timpul șșșt! Cu urechea ciulită, Pussy dădu din cap sigură: "Urcă la doi: e lovitura cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
răspuns imediat. Am revenit asupra securității, pe care corpul diplomatic era îndrituit s-o ceară în mod imperativ. „Sunt președintele Comisarilor Poporului - a spus Lenin într-un sfârșit -, dar nu pot să hotărăsc fără avizul colegilor mei. Ziua este pe sfârșite, așa că nu sunt în măsură să vă fac cunoscută decizia noastră mai devreme decât mâine dimineață”. În acel moment, dl. Spalaïkovitch, ministrul Serbiei, care chiar de la începutul întrevederii se stăpânea cu greu, s-a ridicat brusc și cu indexul îndreptat
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
displăcut. Thomas Wohlfahrt nu neagă și nu aprobă, își cântărește bine cuvintele, tatonează, analizează. Este pregătit pentru orice opinie. Îl obligă educația și statutul profesional. Corectitudinea politică, noua „religie” a Occidentului, este, se pare, achiziția benefică a unui secol pe sfârșite, compromis de fanatisme ideologice și angajamente unilaterale. Luni, 5 iunie VASILE GÂRNEȚ: Mă trezesc liniștit, calm, protejat, aproape fericit, ca un copil. Senzații pe care nu le-am mai încercat de mult. Patul enorm, pereții albi ai camerei de hotel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care. Aruncați gazul cu apa în atmosferă pînă intră separatorul în regim, apoi băgați uscătoarele și trimiteți gazul, uscat, în rezervor. E o propunere. Excelentă! strig eu. Cum merge pilotarea? Ne învîrtim în cerc. Știi ceva de montaj? E pe sfîrșite, aud vocea directorului general. Vin de-acolo. Se lucrează la ultimul tronson. Să vă trimit niște cafele? Nu-nu, mulțumim! zic eu. Să nu vină nimeni aici. Vlad pocnește scurt și puternic din degete, făcîndu-mă atent să începem un nou ciclu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Tenica a mai venit de câteva ori și a plâns în genunchi în fața icoanei, apoi ani buni n-a mai văzut-o. Și din nou a venit cu doi copii care aveau ochii ei. Nu era prea bătrână, dar părea sfârșită și Zogru a știut că n-o s-o mai vadă și-așa a și fost, că n-a mai venit după aceea. Numai Ioniță nu venea, rămânea acasă să aibă grijă de treburile curții, mai întâi ca om de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai puțin și începea să i se micșoreze cheful de viață. Tot ce mai putea să facă pentru ea era să încheie cumva legătura ei ciudată cu Andrei Ionescu. Așa că, într-o zi de iulie, când viața îi era pe sfârșite, l-a sunat pe Andrei și l-a chemat în strada Gelu Căpitanul: Vino neapărat să-ți arăt ceva, e un film pe care trebuie să-l vezi, n-am ce să-ți povestesc, spusese ea, iar Andrei Ionescu răspunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
său etaj. Vederea propriei uși, atât de aproape, o îndemnă spre o ultimă sforțare. Se prăbuși în cameră, răpusă de căldura bruscă și de efortul extenuant depus pentru a ajunge acasă. Nu înțelegea ce i se întâmplă și se abandona sfârșită îmbrățișării aerului cald din locuința Zoiei. Doar agitația și dragostea necondiționată a Verei, care se se îndrepta spre ea cu țipete de bucurie, reuși să o scoată din toropeală, copleșind-o. Nu se credea vrednică de o asemenea dragoste, simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Porfiri Petrovici. ă Da? ă Îmi este frig. § Porfiri, cu cărțile încă sub braț, îl conducea pe Virginski de-a lungul coridoarelor aglomerate ale spitalului de bărbați. Bolnavii, îmbrăcați cu haine zdrențuroase și murdare, se sprijineau de pereți sau zăceau, sfârșiți, pe jos. Doar câțiva se mișcau încoace și-n colo. Ocazional, câte unul dintre bărbați se întorcea către ei și îi privea cu un fel de așteptare ostilă care înlocuise speranța pierdută cu mult înainte de ajunge la spitalul de caritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
opera mașina de cafea, dar avea nevoie de mâini ca să se bărbierească, să facă Însemnări, să se Îmbrace, să fumeze, să iscălească cecuri. E știut că dacă nu‑ți dai singur silința să te Însănătoșești, ești un repudiat, un om sfârșit. În dimineața când Ravelstein și cu mine am nimerit peste arbuștii Împănați cu papagali care se Îndopau cu boabe roșii și vânturau zăpada, patul de spital cu triunghiul de oțel a fost demontat și mutat din dormitorul pacientului. - Slavă Cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Rezemată de perna moale, Luana fixa un punct al camerei, părând că nu aude ceea ce-i spunea. Ștefan persista în a-i vorbi, în a spera c-o va revedea plină de viață ca înainte, cu doza de răbdare pe sfârșite. Când el pleca, bolnava se simțea pierdută. Se ascundea sub așternut, refuzând orice comunicare. Cu chiu, cu vai, Sanda reușea s-o facă să mănânce din farfuria cu supă. Aniela se uita la ea de după ușă, întrebându-se când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dădea să intre putea vedea un mic altar, încastrat într-o nișă adâncă, chiar sub ferestruica de aerisire apărată de o gratie. Teja a luat dintr-un ungher două torțe, le-a aprins și mi-a întins una. Erau pe sfârșite, picurând rășină incandescentă și dând o lumină roșiatică, fumegândă. Ne-am îndreptat către ușa din dreapta. A deschis-o cu una dintre chei, a intrat și și-a fixat torța într-un suport aflat la începutul unui coridor strâmt, cu tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mână, fără să le mai sting pe celelalte. Nu de groază sau de teamă față de acel loc, ci din cauza durerii pricinuite de o asemenea stricăciune a trupului nostru. Am dorit să pun aceste triste lucruri la începutul cronicii de-acum sfârșite, și nu la urmă, unde ar trebui să stea în respectul cronologiei, încât cititorul să judece întâmplările vieții regelui Rotari și ale vieții mele cu milă creștinească și cu indulgență. Amintindu-și că, mai devreme sau mai târziu, se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]