580 matches
-
Radna, comandată de lt. col. Petrescu Alexandru, s-a acoperit de glorie cu ocazia luptelor dintre 14 și 20 septembrie 1944, în regiunea Păuliș-Ghioroc-Cuvin. Datorită rezistenței îndârjite a elevilor și conducerii pricepute s-a reușit timp de o săptămână să se sfarme puternicele atacuri inamice, sprijinite de care de luptă, care căutau să pătrundă pe valea Mureșului spre inima Ardealului. Pentru exemplul strălucit de bravură și spirit de sacrificiu de care au dat dovadă, elevii și unitățile de întărire se citează pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ora șapte dimineața. Să-ți duduie trupul încetișor, în ritmul hidroforului, să asculți mașinile plecînd, pîș-pîș!, din curtea blocului, tramvaiele zdrăngănind cam, hm! nesilențios. Și, trosc!, să găsești o boabă de cafea nemăcinată în lichidul negru, amar, fierbinte. S-o sfărmi cu satisfacție în dinți și să continui. Insomniile devin un fleac, întreținerea o bagatelă, telefonul un lux delicios, toboganul nu se mai strică, liftul te înalță pînă în paradis, discuți cu îngerii, zmulgi pene din arhangheli drept suvenir, mai că
Zmulgi pene din arhangheli drept suvenir by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14924_a_16249]
-
Emil Brumaru Cît nu-mi putrezește-n carne Sufletul stricat de viu Și cuvîntul nu-mi adoarme Lenevos ca-ntr-un sicriu Ce-n pămînt o să se sfarme Doamne mă îndemni să-ți scriu Cît nu putrezesc în carne Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Nu lăsa roua să-mi spurce Băleguțele de cai Presărate ca să-ncurce Drumul galeșelor curce Printre vineți zimți de
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
Până ce voi deveni străvechea punte Unde pașii ei sfârșesc în aer, unica ei locuință. Ea mi-e înveliș, eu îi sunt armă, Dar nu ucigașă. Din mâna ei scap, Și mă fac esență de lacrimi Ce-n Verbul cărnii mă sfarmă. Aud venind al flăcărilor trap, Cenușa-mi unduiește în vânt ca mantă Pe care frumusețea o lipește de trupul său. * * * Dar cine a venit să cânte în această zi de abis La porțile ruinelor unde beam Un filtru amoros al
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
cumpărați, șantajați sau, pur și simplu, oportuniști, o rețea de televiziuni și posturi de radio extrem de fericite să stea capra în fața mărimilor zilei, în fine, fatalismul românilor care nu cred nici acum, în ceasul al treisprezecelea, în șansa de a sfărma lanțurile corupției și minciunii. În aparență, pesedeii au noroc: previzibila derută din rândul Alianței D. A. le cade de minune. Nici că-și puteau dori un cadou mai frumos: un adversar de temut eliminat fără ca ei să miște un deget. Numai
Mahalaua Armani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12417_a_13742]
-
godete și în frenezia creată Vărs din greșeală ...un pahar cu apă. Iar într-un scurt moment, Pielea-mi devine pergament: Creponată, îmbibată și pătată De stropii de acuarelă picurată. Vreau s-apuc între degete un penel, Dar mi se sfarmă în pulberi de pastel. Pe-obraji îmi curg lacrimi de acril Și picături de albastru de metil. Se-ntind, se-amestecă, devin, Cuvinte, imagini, amintiri. În degrade încep și se scurg, De umplu pânzei albul grund. Chiar dacă vă pare totul
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93424]
-
potrivite Terifiante miesme dulci - amare de pelin Se furișează, alergând domol prin tindă, Ulcele sparte, ghiftuite-n silnicie cu venin Se zbuciumă, demonic, spânzurate-n grindă. În clocotul întunecat, mirific și solemn Al unui Zefir bezmetic, trezit în zori Se sfarmă mut patriarhale porți de lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită Umbra se rătăcește, sfioasă, în lumină Și´apoi sărută întristate Nopți senine Descătușată-n chinuri sub maldăr de rășină. Timpul, istovit
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
Plouă decembrie Elena Marin Alexe Se sfarmă ploaia șopotind Pe-alunecoase colțuri reci Împleticită rătăcind A satului triste poteci Din când în când cu țipăt lung Vântoasa trece triumfal Cu jale dorul mi-l alung Și luna plânge după deal Doar nucii din grădina mea Întind spre
Plou? decembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83259_a_84584]
-
această din urmă gazetă (era un săptămînal) își autosuspendă colaborarea din 22 aprilie 1943. Și asta în semn de protest pentru publicarea, la 2 mai 1943, a unui atac nedemn al violentului huligan Toma Vlădescu (fost colaborator la degradantele Calendarul, Sfarmă Piatră ale lui Nichifor Crainic și Porunca Vremii a lui Ilie Rădulescu) împotriva piesei Mioara a lui Camil Petrescu. Și a ținut să-și facă publică decizia indignată, inserînd în ziarul oficios Viața (director Liviu Rebreanu) următoarea notiță: "Binevoiți, vă
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
și sesizând, cu sensibilitatea la trecere a vremurilor noastre, irosirea pentru nimic. În Baladă studențească, un alchimist al amorului reușește s-o scoată, ca pe un duh de lampă, pe fata visurilor din sticluțe și retorte. Un musafir nepoftit îi sfarmă atelierul de himere. Cine să fie poetul? Sculptorul în fum, sau necunoscutul care rupe vraja? Mai degrabă al doilea, cel care controlează jocul. Și-i dă valoarea unei năzăriri, „într-un amurg cu vânt și febră mare”. Așa încât doar nevoia
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
ca omul singur, rămas fără de straie, care zadarnic își chema-nceputul; Eram străin de locuri și de lucruri dar și față de mine eram acum străin. Vibrațiile cuvintelor tale atunci nu mai puteau să surprindă lungimea noastră de undă și se sfărmau neputincioase în fața peretelui de diamant. Cineva le putea strânge într-o grămadă strălucitoare cu mii de scânteieri amețitoare; Stră-strălucitoare, dar reci! Loc de speranță Se-nalță biserica Coșulei peste domoale dealuri, peste tăcutele păduri, peste povești și neamuri. A primit
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
în circuit. Vina o purta nevoia endemică de scandal. Ziua, aerul era sfâșiat cu izbucniri temperamentale. Cearta avea și un ritual : mai întâi zburau geamurile în țăndări ; pe traiectorie, urmau farfuriile de porțelan; intra apoi în funcție un topor care sfărma tot ce întâlnea în cale. Totul se încheia prin împăcări de noapte, sfințite cu un chef, cu armonici și cu viori. Guriști erau toți. Cu toată ambianța, doctorul Tudurachi își păstrase în vechea clădire o odaie. Ca pisicile, nu se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
stau în locuri de jos. 7. Am văzut robi călări, și voievozi mergînd pe jos ca niște robi. 8. Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, și cine surpă un zid, va fi mușcat de un șarpe. 9. Cine sfarmă pietre, este rănit de ele, și cine despică lemne este în primejdie. 10. Cînd se tocește fierul, și rămîne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile; de aceea, la izbîndă ajungi prin înțelepciune. 11. Cînd mușcă șarpele, fiindcă n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
nu înflorește migdalul cu peri albi, și de abia se tîrăște lăcusta, pînă nu-ți trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veșnică, și bocitorii cutreieră ulițele; 6. pînă nu se rupe funia de argint, pînă nu se sfarmă vasul de aur, pînă nu se sparge găleata la izvor, și pînă nu se strică roata de la fîntînă; 7. pînă nu se întoarce țărîna în pămînt, cum a fost, și pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
cari încă nu s-au clădit. [1931] * BOALA Intrat-a o boală în lume, fără obraz, fără nume. Făptură e? Sau numai vânt e? N-are nimenea grai s-o descânte. Bolnav e omul, bolnavă piatra, se stinge pomul, se sfarmă vatra. Negrul argint, lutul jalnic și grav sunt aur scăzut și bolnav. Piezișe cad lacrimi din veac. Invoc cu semne uitare și leac. [1931] * LUMINA DE IERI Caut, nu știu ce caut. Caut un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată e
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
argint îl străpunge. Pe țărm unicornul, o clipă cât anul, se-nfruntă-n poveste cu oceanul. E apă, sau altă ființă, cu plesne, în care se simte intrând pân la glesne? Se-nalță de spaimă-n paragini când taina se sfarmă la margini. [1938] * COASTA SOARELUI lui Vasile Băncilă Frunză verde, dragele linele colinele strâng de sus luminile. Ape cântă, largele. Trec pe drum copitele și prin gând ispitele. Pasărea din iniște sparge bolți de liniște. Chiparoși ca fusele 'n toate
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
era pus pe fapte mari! Chiar din prima zi a luat, în sinea-i, o hotărâre măreață: să scoată din amorțeală (moștenită din „vremurile de tristă amintire” - nota autorului) bătrânul târg în care pare a nu se întâmpla nimic; să sfarme inerții, prejudecăți, dușmănii nejustificate între șefii celor mai importante instituții și întreprinderi locale. El trebuia să fie liantul, elementul dinamic, omul necesar! Dar...cum? Iată întrebarea! Pentru că, lucrul naibii! cu toată pasiunea arzătoare pentru cultură fizică și sport, tov. Căpuștean
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nea’ Florin. El uitase că eu sunt pe acolo. și-a adus aminte de mine la prânz când s-a oprit să mănânce. A așezat un ștergar mare, de in, peste un țol. A scos brânza, ceapa pe care a sfărmat-o în căușul palmelor sale uriașe și dintr-un ștergar a scos mămăliga. A pus deoparte strachina cu jumări și mi le-a ales pe cele macre. Mâncam fericit, uitându-mă la rodul muncii mele de azi. Pământ cât vezi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
umplea sufletul cu plânsul ei ca un zâmbet. Ar fi vrut să întindă mâinile să o strângă la piept, dar nu o ascultau. Fata ei o striga, era pe mâinile altora, iar ea nu o putea ajuta. Inima ei se sfărma bucată cu bucată la fiecare suspin al noii făpturi. Nu putea să o ajute și își lăsă lacrimile să îi spele neputința. De ce nu i-o aduc să o simtă? De ce nu poate deschide ochii, de ce fata ei încă plânge
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cu sete fructele negre lucioase de strugurele câinelui. Luată prin surprindere, buruiana își pierdu și câteva din florile albe gata legate să facă fruct. Varvara înghiți apoi boabele mărunte, mai luă o mână și încă o mână. Ultimul bob îl sfărmă între dinții ei mici, lăsând zeama amară să-i umple gura. Cu s-a ales în viață? Varvara era pe pat, învelită în coverturi și privea tavanul. Se liniști, spasmele o lăsă și îi putea auzi pe cei din jur
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
comoara. Dar Dumnezeu ridică toiagul, Îl atinsese ușor pe negustor. Sf. Petru se târâia În coate ca să poată ieși din râpă.Dumnezeu spuse atunci către negustor: „ Să te târăști pe pămînt așa cum se târâie Petru acum, iar oamenii să-ți sfarme capul așa cum ai vrut tu să mă omori aici, În drum!” Deși Dumnezeu abia Îl atingea cu toiagul, negustorul nu putea face nici o mișcare.Și pe dată se transformă Într un șarpe. Șarpele se târie pe pământ, de atunci iar
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să mă omori aici, În drum!” Deși Dumnezeu abia Îl atingea cu toiagul, negustorul nu putea face nici o mișcare.Și pe dată se transformă Într un șarpe. Șarpele se târie pe pământ, de atunci iar oamenii cînd Îl Întâlnesc, Îi sfarmă capul cu un bolovan. LEGENDA RÂNDUNICII A fost odată un Împarat bâtrân care avea o grădină cu care se lăuda și toți vecinii când veneau În ospeție vroiau să se plimbe prin grădina cea vestita. Aici Înfloreau flori albe, roșii
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să-l distrugă pe Menaguti și pe alți mulți să-i tragă, suiș și coborâș, așa. Dacă maestrul Pedro, cel care pe dedesubt, bine face după părerea mea, mișcă mașinăria toată, nu se oprește, atunci se strânge, se ghemuiește, îi sfarmă capul cu mai multă ușurință, ca și cum ar fi făcut din pastă de marțipan. Și la nimic nu servește că maestrul Pedro nu se reține să nu-l avertizeze pe don Quijote că personajele acestea nu sunt decât figurine de pastă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
schimba nu-i liber nici a-și alege munca și se vede constrâns a da o direcție falsă silințelor, facultăților, capitalurilor și agenților pe cari natura i-a pus la dispoziția sa. Se compromite pacea între popoare, căci înseamnă a sfărma relațiunile cari le unesc și cari vor face războaiele imposibile, pentru cu le vor face oneroase. Și într-adevăr cum s-ar putea ca protecționismul să nu fie reacționar când el constituie o mărginire considerabilă a libertății individuale în favorul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
după acestea chiar se mai nimici o mare oaste romeică în strâmtorile de lângă lacul Scutari. Aceste stări înfricoșate grăbiră invazia polovților (pecenegilor ) în Tracia veche și în Macedonia. Ceea ce cruțase războiul bulgar pieri acum (1048 - 1051) și când pecenegii, după ce sfărmaseră de trei ori despărțămintele de armată romaeică, trecură îndărăt peste Dunăre, veniră apoi, de la 1065 începînd, crunții cumani, se uniră cu pecenegi și prădară, uciseră și părăduiră țările dunărene până adânc în suta a douăsprezecea. Când la 1122 a succes
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]