578 matches
-
cari încă nu s-au clădit. [1931] * BOALA Intrat-a o boală în lume, fără obraz, fără nume. Făptură e? Sau numai vânt e? N-are nimenea grai s-o descânte. Bolnav e omul, bolnavă piatra, se stinge pomul, se sfarmă vatra. Negrul argint, lutul jalnic și grav sunt aur scăzut și bolnav. Piezișe cad lacrimi din veac. Invoc cu semne uitare și leac. [1931] * LUMINA DE IERI Caut, nu știu ce caut. Caut un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată e
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
argint îl străpunge. Pe țărm unicornul, o clipă cât anul, se-nfruntă-n poveste cu oceanul. E apă, sau altă ființă, cu plesne, în care se simte intrând pân la glesne? Se-nalță de spaimă-n paragini când taina se sfarmă la margini. [1938] * COASTA SOARELUI lui Vasile Băncilă Frunză verde, dragele linele colinele strâng de sus luminile. Ape cântă, largele. Trec pe drum copitele și prin gând ispitele. Pasărea din iniște sparge bolți de liniște. Chiparoși ca fusele 'n toate
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
face anumite răutăți, căci Îl cunosc toți, zic bine? suntem băgați În necaz, ginerele meu are depresie, boala secolului, și n-are leac, vrea să mă omoare pe mine, care am șaizeci de ani și osteoporoză, că oasele mi se sfarmă ca sticla, eu le-am spus judecătorilor că ginerele meu are ochi ciudați și gânduri Întortochiate, și are puști de război, nu de joacă, dar corbii Între ei nu-și scot ochii, nu știu dacă mă Înțelegeți. O Înțelegea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Cu sulița în coastă L-au împuns Pâine cu oțet și fiere l-au dat Crucea de stejar în spate l-au pus De-a urcat cu ea dealul Golgotei Intre doi tâlhari l-au răstignit Gleznele picioarelor l-au sfărmat..! Cât a pătimit Iisus, iubiți credincioși, pentru mântuirea noastră... Cât!.. Și, a înviat cu moartea pre moarte călcând!... așa, predica preotul Paroh, cu glas molcom, rar și cu mult har. Iubiți creștini, Puterea Lui a început din clipa în care
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
jumătate de milă la treburile lui. Pînă-nțelege. Până înțelege că, de fapt, a murit. De data asta, am picat eu între pumnii seriei ei de întrebări. M-a martelat din două mișcări, m-a izolat de principiile mele, mi-a sfărmat capul din mai puțin de trei croșee interogative. 199 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Pentru a se întoarce în străduța Perone, din para de foc în care pluti și-n noaptea de miercuri spre joi, 21 aprilie 1988, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în afară de soarta umană! Și iluzia femeii crezând a-ți oferi uitarea și nefăcând decât a te verifica de depărtarea ta de toate și de tot! De ce nu s-o-ndura pământul să-și deschidă văgăunile și-nghițindu-mă, să-mi sfarme oasele și să-mi sugă sîngele? Doar numai așa s-ar împlini visul de groază care mă așază sub greul munților și mărilor. Nu sânt un stârv care zărește din fundul lumilor cum se zdrobesc tării și bolți, spre a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
printre muritori, când tu cânți din orgă și ei din fluier? Flautul îmi poartă părerile de rău spre toate femeile pe care le-am născocit în bănuiala nostalgică a altor lumi. Și tot el îmi descoperă o existență ce se sfarmă de toate clipele... Are cineva dreptul să-și asculte până la capăt îngînările șoaptelor lăuntrice? Când ne apropiem de ultimele noastre voci este ca o autodistrugere în cer..., o stare de sfințenie... Aș vrea să mor, dar de atâta moarte nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe care l-au visat ceasurile neprielnice ființei și leagănul suprem al vastelor oboseli. Răsfiră miresme de adormiri peste necugetatele mele răzvrătiri, soarbe-mă în tine, ucide-mi zvâcnirea spre zori și îmbieri, îneacă-mi înălțarea nebună a gândului și sfarmă-mi piscurile luminate de vecinătatea ta! Întinde-ți umbrele, acoperă-mă de întunecimi vrăjmașe, eu nu-ți cer harul clipelor miloase, ci vestejirea veșnică și aspră și mărinimia nopții tale. Seceră-mi recolta de nădejdi ca, deșert în tine, lipsit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de regimurile dictatoriale? Încordarea excesivă și anormalul ritmului numai în război își află o ieșire, afară de tiranie, care naște revoluția. În perioada democratică a unei țări, o revoluție n-are un sens măreț și nici o dimensiune monumentală. Numai întru cât sfarmă tradiția unei tiranii, primește un caracter de întorsătură istorică. Împotriva dictaturilor, toate obiecțiile pe care le-a adus lumea se reduc la atîta: cu ce drept ne impune un dictator voința sa? De unde erijarea unui individ în absolut? Obiecția sau
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cămașă de gaz care trăda mai mult decât acoperea piepții cei mai rotunzi, mai albi, mai mici, ce păreau sculptați {EminescuOpVII 194} într-o marmură de argint de mâna unui sculptor orb, căci, văzând, n-ar fi putut decât să sfarme de gelozie opera sa. Ea juca pe-un înger, într-o feerie fără de înțeles cu dei ex machina, care plăcea și era frumoasă numai pentru că persoanele ce jucau în ei plăceau și erau frumoase. Își pusese aripele albe; își gătise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
arunca cu furie în brațele mărei de foc care creștea în toate părțile, prinzând din vântul cel rece și barbar mii și mii de suflete nouă și repezi. Vaietele și bocetele s-auzeau cumplit, astfel încît pietrele s-ar fi sfărmat de durere auzindu-le, orașul înflacărat prin foc și vânt se unise cu cerul, căci între cer și pământ nu mai era deosebire. Flacăra zbura piezișă după îndreptarea vântului... aerul ardea cu fum cu tot, cerul se dogorise, astfel încît
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spre a se uita în bobocul de roză, în înțelesul acestor nerozii dulci de care ești în stare să spui o mie pe zi... și fiecare gentilă, fiecare interesantă... Câte enigme i-ai dat tu asară de ghicit, de-și sfarmă capul cu ele... Tu nu știi puterea ta, tu guriță de roză ce ești! sau ești șirată, te faci că nu știi! Elli râse cu glăsciorul ei de argint... - O, eu știu că sânt frumușică, zise ea înecată de plăcere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mare. Numai valurile sfinte ale Gangelui murmurau lin ca înțelepciunea vremilor. Simbol uriaș al timpului. Paria se uită lung în el, și-l înțelese. Auzi vorbirea sântelor sale origini, înțelese ce este aceea ce mișcă cele trecătoare ale pământului. Își sfărmă arfa de o stâncă și se duse-n sus. Răscoli popoare contra regilor și legilor lor, răsturnă regii și marii pământului și în fruntea acelor popoare, unele de origini sânte, altele de origini obscure, el curgea de-a lungul râurilor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la lectura cunoscutului „studiu” despre portocală: Ca și în burete, există în portocală o aspirație de a-și relua fireasca înfățișare după ce a fost supusă la proba stoarcerii. Dar buretele reușește totdeauna, iar portocala niciodată: căci celulele ei s-au sfărmat, țesuturile ei sunt sfâșiate. În timp ce doar coaja își recapătă molatec forma datorită elasticității sale, un lichid de ambră s-a răspândit, întovărășit de prospețimi, de parfumuri suave, desigur, dar adesea și de conștiința amară a unei expulzări premature de sâmburi
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
brață-ți mă țîi”... În poemul citat este indicată, ca simptom al bolii de origine erotică, pierderea simțurilor. În alt loc (Omule, slabă ființă) suferința ia o formă mai concretă: inima „se despică”, În Scrisoare către Zulnia aceeași inimă se sfarmă „de săgeți și de cuțite”. Conachi Înregistrează și amețeala („dar ce-i amețeala asta de care mă văz cuprins?”), junghierea inimii și, din nou, despicarea inimii, risipirea trupului: „Despice-să inimioara În bucăți ca de cuțît. Răsîpească-să tot trupul și să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nesfârșite. Non est haec via redeundi ad patriam"29 Prima etapă a fost Roma. A stabilit cu grijă cu cine să aibă de-a face și pe cine să viziteze, alfel Sfânta Inchiziție l-ar fi stors în ghearele ei, sfărmându-l. Și-a ales pe cei cu care să poată sta de vorbă, s-a spovedit unui cardinal ce i s-a părut demn de respect pentru ideile lui liberale și prin modul cu care abordase mereu argumentările teologice. Cardinalul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Dar nu se întâmplă așa, doar cel mai tare om din lume își poate smulge cătușele, dar, și pe acelea, numai dacă sunt măsluite. În astfel de situații, cel mai tare om din lume nu e acela care rupe și sfarmă, căci asta nu e cu putință. Cel mai tare om din lume e cel ce rezistă. În cele din urmă, brațul amorțește și are senzația că nu-i mai aparține. Își sprijină capul de umăr și senzația îi vine doar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
brave, dar de rang secund. Dar unde sânt Lovinescu, Zarifopol, Zeletin? Pur și simplu omiși. Iar din generația mai tânără Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, adică toată "Școala critică"? Iar presa democratică unde este? Că doar nu exista doar Sfarmă Piatră și Bunavestire. Pe lângă o presă de dreapta ― Universul lui Stelian Popescu, Curentul lui Pamfil Șeicaru și Cuvântul lui Nae Ionescu, în care, în treacăt fie spus, Sebastian îl ataca pe Lovinescu ca "prea democrat" ―, peisajul publicistic era dominat de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însăși în aiurările cele mai perverse, în calomnii de-a dreptul criminale. Astfel ea zice cum că la Calafat oastea română e de-o poștă îndărătul orașului, ca să nu fie ajunsă de ghiulele [le] din Vidin, că orașul nostru e sfărmat cu desăvârșire, pe când în Vidin au ars numai două case ș-au fost rănite două babe, că la Oltenița, la împușcătura în vânt a unui monitor, toți soldații noștri s-au retras. Vapoarele noastre "Fulgerul" și "Ștefan cel Mare" au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Aviz mandatarilor țărei! Trei moduri sânt de-a rezolva o cestiune. Cel întîi e că vezi lucrurile, surâzi amar, te îndoiești... dar stai la îndoială și nu mergi mai departe. Scepticism. Cel de-al doilea e că vezi răul, îți sfărmi capățîna de-i afli cauzele, calculezi cu cifre pozitive și nu imaginare, iluzorii, își scurtezi din plapomă binișor și te-ntinzi numai pe cât ți-ai scurtat-o... devii onest și econom. Pozitivism! Al treilea e că: văzând răul, surâzi cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sus lumina lunii scotocește locul de îngrășat al fiului trupesc. Și în fiecare duminică o iau pe mama cu mine, și pot să am și eu o baftă la fund pe locul sfânt de îngrășat. Până când capacul sicriului o să-ți sfarme coșul pieptului, mama și cu mine o să ne ușurăm peste tine. Așa de greu de îngrășământ o să fie locul nostru că blestematul de pământ o să trebuiască în final să te înghită, până când o să fii turnat pe gât până la capăt. SEPP
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Lear și Bufonul) LEAR: Vînturi, suflați, și-obrajii spargeți! Viforîți, Ruperi de nori; și trîmbe, potopiți Pîn' ne-necați clopotniți, pește vîrf! Sulfurice, blestem-purtînde focuri, Vestiri de trăznete stejarii despicînd, Pîrliți-mi părul alb! Tot-zguduinde tunet, Izbește sfera lumii-aceste o turtind, Sfarmă tiparele naturii, germenii Toți zvîrle-odat', ce fac ingrat pe om! BUFONUL: Unchiule, agheazma de curte într-o casă uscată este mai bună decît apa de ploaie afară. Unchiule bun, hai înăuntru, și cere binecuvîntarea fiicelor tale. Asta-i o noapte
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Hei, șir, ascultă, prietene, vorbeste! Să fi murit așa? Nu, își revine. Dar ce ești, șir? GLOUCESTER: Fugi, lasă-mă să mor. EDGAR: De n-ai fi fost fir de paing, fulg, aer, De la atîția stînjeni prăbușit, Te-ai fi sfărmat că oul; dar respiri, Esti greu, nu sîngerezi, vorbești, esti teafăr. Zece catarge cap la cap nu fac nălțimea De-unde căzut-ai perpendicular. Minune-i că trăiești. Vorbește iar. GLOUCESTER: Dar am căzut sau nu? EDGAR: Din groaznic vîrfu-acestei
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
frîngă-mi inima de-urîi vreodat Pe tine-ori tatăl tău. EDGAR: Mărite prinț, O știu. ALBANY: Pe unde te-ai ascuns? Cum ai știut de-a' tatălui tău chinuri? EDGAR: 'Ngrijindu-le. Asculta o poveste. După ce-o spun, o, inima-mi se sfarme! De sîngerosu-acel anunț să scap, Ce mă-urmărea, o, cît de dulce-i viața, Ca-n chin de moarte ceas de ceas murim, Decît deodată să murim! eu m-am schimbat În zdrențe de nebun, am luat un chip Că
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
are young Shall never see șo much, nor live șo long. Exeunt, with a dead march. FINIȘ Te rog, desfă ast nastur; mulțumesc, șir. Vedeți? Priviți la ea, priviți buzele ei, Priviți, priviți! (Moare) EDGAR: El leșină! Milord, milord! KENT: Sfarmă-te, inima, te rog, te sfarmă! EDGAR: Milord, deschide ochii! KENT: Lasă-i duhul. Lasă-l să treacă. Îl urăște-acel Ce-ar vrea pe roata-acestei crude vieți Să-l mai lungească. EDGAR: Mort e,-ntr-adevăr. KENT: E o minune c-a-ndurat
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]