1,322 matches
-
Băiatul a lut-o de mână. Avea încredere în ea, sigur o să-l ajute să ajungă și el în Grecia. S-au sărutat sub clar de lună. - Spune-mi, tu ce ai lucrat în Grecia? întrebă cu un fel de sfială băiatul. - Am făcut de toate, la început. Și menaj, am avut grijă de un copil. Și la un restaurant, spălam vase. Era foarte greu acolo. Am avut noroc de un ospătar, de prin părțile Sucevei. M-a recomandat unui patron
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
personal ne-am fi dorit și alte nume ilustre din preajmă prinse între coperțile volumului recenzat, mai ales că asupra valorii scrisului și operei lor, ca întotdeauna,academicianul Constantin Gh.Marinescu s-a aplecat în ultima vreme nu numai cu sfială, ci și cu parcimonia recunoscută. În concluzie, o ultra-necesară carte scrisă de o personalitate despre semenii săi, care-s parcă adunați sub umbrela unui Spiritus Rector, dar afirmați deopotrivă pe Altarul Românismului. Cinste autorului, model de viață și conducător al
CLUBUL DE ELITĂ AL REPREZENTANŢILOR DE SEAMĂ AI LITERELOR ŞI ŞTIINŢEI ROMÂNEŞTI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364185_a_365514]
-
luminoasă a omului. Am simțit-o, după priceperea mea, în momentele de iubire dintre el și Pilar del Rio, jurnalista și traducătoarea care i-a fost mereu alături în ultimii douăzeci de ani de viață. Cei doi se sărutau fără sfială, fără perturbarea prezenței străine, iar Saramago s-a ridicat de mai multe ori din fotoliu doar pentru a-i cere o îmbrățișare. Un documentar, José și Pilar, 2010, realizat de brazilianul Miguel Gonçalves Mendes ( http://www.youtube.com/watch?v
VIAŢA ŞI OPINIILE LUI JOSÉ SARAMAGO de DAN CARAGEA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364263_a_365592]
-
copil, mă lua de mânuță și mă ducea la biserică încă de la o vârstă fragedă. Eu mergeam în Casa Domnului ca-n casa bucuriei, a copilăriei de a trăi zilele de Paști sau alte sărbători mari din an, cu multă sfială și rugăciune. Eram prezent la slujbele religioase alături de bunicuța mea. Mama și tata se duceau mai rar, fiindcă mergeau la muncă, iar duminica, mai ales, se odihneau fiind frânți de oboseală, de la secere. Seceratul se făcea manual pe atunci. Deci
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA A II-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363247_a_364576]
-
realizat în chipul lor asemănarea cu Dumnezeu. Pentru Părintele Dumitru Stăniloae fiecare om era unic și niciodată nu făcea o ierarhie a persoanelor care-i călcau pragul. În camera sa de lucru, asemenea unei chilii de călugăr, pășeai cu multă sfială, dar o pace îți inunda întreaga ființă imediat ce intrai în spațiul acela sacru, venerabil, de imortalitate. În fața lui luminată, în ochii să mereu întredeschiși, în vorba lui dulce dar fermă, găseai imediat chipul marelui teolog, ori a părintelui duhovnicesc ce
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363188_a_364517]
-
tânărul emul, iar Octavian spre onoarea lui, într-un exces de devoțiune, admirație și chiar sacrificiu personal, a devenit editorul, confesorul, ba chiar executorul testamentar al averii sale lirice. La doi ani după ce i-a apărut volumul de poezii „Zdrențele sfielii”, Brăilița avea să ne facă „‚zdrențe” cu a doua sa carte, „Poezii arse de vii”(2009). Deja prietenii îl consacraseră drept „Inubliabilul”, iar prima șarjă a cărții a doua apăruse, stupefiant, omițându-se numele autorului (atât de fragilă să fie
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
ea de Cel de sus, Mai trist se contura chipu-i divin, Că Domnul, iubitor, pe înserat N-a mai putut, din bolta infinită Cu-n tunet a-ntrebat-o răspicat : -De ce ești, fata mea, nefericită ? -Părinte, Ți-o declar fără sfială, De mere până-n gât mi s-a acrit, Sunt singură și mor de plictiseală, Iar șarpele, și el s-a ramolit, Grădina înflorită,-nmiresmată, Ce mi-ai făcut-o-arată de minune, Mă-ntreb, însă, ce rost am eu ca fată Aicea
GENEZĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367812_a_369141]
-
Create pentru ea de Cel de sus,Mai trist se contura chipu-i divin,Că Domnul, iubitor, pe înseratN-a mai putut, din bolta infinităCu-n tunet a-ntrebat-o răspicat :-De ce ești, fata mea, nefericită ?-Părinte, Ți-o declar fără sfială,De mere până-n gât mi s-a acrit,... Copiii lăi m-au supălatLa glădiniță cu o veste,Că, Mos Clăciun e o poveste,Nu e si nici n-a ezigstat,Că nu ale nici sănioală, Nici balbă albă, nasu’ losu
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
venind de nicăieri, mereu plecând spre nicăieri, prinsă-ntre zboruri cu aripi de mercur. SĂ-MI MAI SCRII Îmi place să-mi scrii noaptea târziu, pe marginea foii albe. Fără cuvinte să-mi scrii! chiar și în grabă, gâfâind, cu sfială, fără teamă de ecoul sfâșierilor tale. Îmi place să-mi scrii chiar dacă nu mi-ai scris niciodată... Să-mi mai scrii... despre ce-ar fi putut fi și-n veci nu va fi! LASĂ-ȚI MAMĂ... Lasă-ți, mamă, sânii
POEZIE CONTEMPORANA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367999_a_369328]
-
nu se termină niciodată, afundându-se tot mai mult în adâncul, în abisul smereniei. Pe treptele înalte, cunoașterea de sine înseamnă a simți deplin condiția de creatură, față de Creatorul iubitor. Așadar, atunci când definește omul, spirirualitatea ortodoxă vorbește despre el cu sfială duhovnicească și îl numește ,, taină teologică,,. La fel, întreaga sa viață sau întregul dinamism al vieții sale duhovnicești, în centrul căruia se află sistemul minte - inimă, constituie o taină. De aceea, teologia are o cunoaștere mai adâncă, interioară despre elementele
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
nu se termină niciodată, afundându-se tot mai mult în adâncul, în abisul smereniei. Pe treptele înalte, cunoașterea de sine înseamnă a simți deplin condiția de creatură, față de Creatorul iubitor. Așadar, atunci când definește omul, spirirualitatea ortodoxă vorbește despre el cu sfială duhovnicească și îl numește ,,taină teologică,,. La fel, întreaga sa viață sau întregul dinamism al vieții sale duhovnicești, în centrul căruia se află sistemul minte - inimă, constituie o taină. De aceea, teologia are o cunoaștere mai adâncă, interioară despre elementele
PERSOANA TEOLOGICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367371_a_368700]
-
într-o poziție defavorabilă față de țările occidentale, mai ales la capitolul economie? Până la urmă, și felul cum evoluează realitatea economică, ținând cont că suntem conectați deja la spațiul Uniunii Europene, contează foarte mult. - Sunt unul dintre cei care crede, fără sfială, că spațiul românesc ascunde nenumărate comori spirituale. Nu trebuie să nesocotim patosul vieții care, de-a lungul istoriei, le-a scos la iveală! Sunt frumuseți tocmite parcă în cer, mai înainte de-a fi zidite pe pământul moldav, transilvănean sau
MIHAIL NEAMTU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366796_a_368125]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > RENAȘTERE Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 205 din 24 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Sublime miresme înoată-n albastru, Cireși înfloriți, sălcii verzi, alb de nufăr Privesc cu sfială spre-al zilelor astru, Încet mă strecor înspre vis ... nu mai sufăr! Văd firul de iarbă cum crește-n tăcere Și muguru-i gata plesnit, ce splendoare! Narcisa-mi zâmbește-unduind de plăcere Redând bucuria în suflet de floare. Și-un zumzet
RENAŞTERE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366852_a_368181]
-
realizat în chipul lor asemănarea cu Dumnezeu. Pentru Părintele Dumitru Popescu fiecare om era unic și niciodată nu făcea o ierarhie a persoanelor care-i călcau pragul. În camera sa de lucru, asemenea unei chilii de călugăr, pășeai cu multă sfială, dar o pace îți inunda întreaga ființă imediat ce intrai în spațiul acela sacru, venerabil, de imortalitate. În fața lui luminată, în ochii să mereu întredeschiși, în vorba lui dulce dar fermă, găseai imediat chipul marelui teolog, ori a părintelui duhovnicesc ce
PARINTELE DUMITRU POPESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366864_a_368193]
-
aprindă focul și să trăiască altcumva decât ceilalți și și-ar fi dorit să intre în spațiul trăirilor și transparențelor sale. Chipul ei avea o transparență infinită, semăna cu un trandafir care-și schimbă necontenit culorile. Avea ochii încărcați cu sfieli și visa tot timpul, surprinsă de evenimente, că ea era corabia făcută din lemn de cedru care plutea tot timpul în derivă, arborând permanent în larg. Iubea natura pentru neobositul ei mister, pentru că o simțea descătușată din brațele suferinței umane
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
Norii călători prin țară. Pe potecile pierdute, Trece vâtul șueră, Alungând cântările, Și chemând noienile. GRĂBITA TOAMNĂ Ceață deasa Bate-n poartă Peste frunzele Pădurii. Toamnă lasă Prea grăbita Poleiala aurita. Tufele de mărăcine, Cer o dulce Sărutare, Și-n sfiala Roșul prinde, Toate frunzele Oștire. Referință Bibliografica: ELEONORA(LIDIA) DONDESI. Chemarea vântului / Varvară Magdalena Măneanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1349, Anul IV, 10 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Varvară Magdalena Măneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ELEONORA(LIDIA) DONDESI. CHEMAREA VÂNTULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367654_a_368983]
-
realizat în chipul lor asemănarea cu Dumnezeu. Pentru Părintele Dumitru Stăniloae fiecare om era unic și niciodată nu făcea o ierarhie a persoanelor care-i călcau pragul. În camera sa de lucru, asemenea unei chilii de călugăr, pășeai cu multă sfială, dar o pace îți inunda întreaga ființă imediat ce intrai în spațiul acela sacru, venerabil, de imortalitate. În fața lui luminată, în ochii să mereu întredeschiși, în vorba lui dulce dar fermă, găseai imediat chipul marelui teolog, ori a părintelui duhovnicesc ce
DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
-
că în lupta aceea crâncenă cu forțele obscure ale unei lumi nevăzute, bunica lua asupra ei o mare parte din energiile negative pe care se străduia să le alunge din noi și dintre noi. M-am apropiat de ea cu sfială și smerenie, am luat-o în brațe și i-am sprijinit fruntea obosită pe umărul meu, mângâindu-i încet părul răvășit. - Ești bine, bunico? am întrebat-o eu șoptit. Nu mi-a răspuns. Doar se abandonă mai mult brațelor mele
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Poeme > Dorinte > POEME DE DRAGOSTE (1) Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 168 din 17 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Renaștere Sublime miresme înnoată-n albastru, Cireși înfloriți, sălcii verzi, alb de nufăr Privesc cu sfială spre-a zilelor astru, Încet mă strecor înspre vis ... nu mai sufăr! Văd firul de iarbă cum crește-n tăcere Și muguru-i gata plesnit, ce splendoare! Narcisa-mi zâmbește-unduind de plăcere Redând bucuria în suflet de floare. Și-un zumzet
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
primește căldura și hrana pieptului Maicii Lui. Protipendada romană și locală, slujitorii ei înarmați au rămas în urmă, parcă ei înșiși au pălit și și-au pierdut din orgoliu nemăsurat și putere, au rămas descumpăniți și fără glas. Intrăm cu sfială și pași înceți călcând peste paiele uscate în staulul animalelor, ce vegheară sfânta minune și caznă a nașterii Împăratului Lumii și Luminii. O îngenunchiere a tuturora pentru o rugăciune care să primească binecuvântarea Fiului Luminii care s-a născut și
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
și critici ai poemelor sale, recenzori ai cărților de poezie, pe bună dreptate o califică unanim pe Mariana Gurza ca fiind o poetă creștină. Este corect acest lucru, concretizat prin dorința sa neclintită de apropiere de cele sfinte, îmbrăcând cu sfială haina unor reale valori creștine: umilința, iubirea, dăruirea... „Sunt o frunză înnourată / Căzută la picioarele tale Iisuse, / Doar rugăciunile îmi dau putere / După atâta zbucium și durere. (Smerenie) Conștientă de tarele lumii în care trăim, poeta își păstrează speranța că
UNIVERSUL TAINIC ÎNTRE „DUMNEZEU ŞI UMBRĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368587_a_369916]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > RUGA Autor: Roznovan Amelia Lavinia Publicat în: Ediția nr. 2282 din 31 martie 2017 Toate Articolele Autorului Iubirea ce o simt mă poartă cu sfiala În lumea ta curată , lipsită de-ndoiala Și ating cerul , luna și stelele târzii Când ochii tăi sublimi se sparg în ciob de zi. În dimineața vieții am îndrăznit să cer Să - mi stai de pază în suflet, iubite grănicer
RUGA de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368631_a_369960]
-
te perpelești!Să simt cum arzi mocnind zi după ziSă simți cum mor când te aștept să vii !... XIII. RUGA, de Roznovan Amelia Lavinia , publicat în Ediția nr. 2282 din 31 martie 2017. Iubirea ce o simt mă poartă cu sfiala În lumea ta curată , lipsită de-ndoiala Și ating cerul , luna și stelele târzii Când ochii tăi sublimi se sparg în ciob de zi. În dimineața vieții am îndrăznit să cer Să - mi stai de pază în suflet, iubite grănicer
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
Mai întâi am căutat să aflu cine sunt prin oamenii din jur, prin familia mea, prin tot ceea ce am trăit...Descoperindu-mă, descoperind omul din mine, am descoperit măreția creației Lui Dumnezeu...OMUL.” În alt loc ea ne mărturisește cu sfială “ Sunt un om simplu, înconjurat de vise, de idei, trăiesc clipe fericite, triste dar cel mai important este că nu mi-e frică de sufletul meu.” Am citit cu interes o carte a căutării și a găsirii de sine, a
SUFERINȚA CARE TE FACE LIBER de DORINA STOICA în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368719_a_370048]
-
merge dimineața în patru picioare, la amiază în două și seara în trei, autorii ar putea răspunde cu propriile nume, sprijinindu-se, în târziul serii lor, pe o carte, nu pe altceva, pe o carte în care au intrat fără sfială, ca într-un scriptorium al aventurii vieții lor. Cu această carte au învățat să decidă singuri când este important să traseze linii pentru scriere, unde este locul înfloriturilor, cum citesc codicele și ce notează pe tăblița personală. Mai mult, poate
VREAU SĂ FIU LUCEAFĂR! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363663_a_364992]