3,661 matches
-
al nostru și nu al lor? Pentru a-l putea revendica când ni se face de oameni singuri cu titlu de proprietate? Tatăl nostru, om de zăpadă, ne ascundem după tine ca după o redută, rupem bulgări, aruncăm cu bucăți de sfințenie în cei care nu au după cine să se adăpostească. Cine se crede drept să ridice piatra? Cine se crede stăpân peste înțelenire să lovească cu ea? Petru, în fiecare seară, repeta îndoiala: Tatăl celor mulți, tatăl celor puțini, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o împuternicire notarială, ștampilată de însuși Sfântul Petru, să te îmbraci cu el, să ameninți, să blestemi, să legi și să dezlegi cu supremația sa, să naști, să arzi, să te desfaci, motivând trecerea ca pe o lege organică a sfințeniei. Atât de simplu să ucizi cu mâna lui, să îndulcești cafeaua, să scârbești iluzia, să întuneci așteptările, să aprinzi lumânări pentru vii, să clipești blițuri în zori, să amesteci nuanțe, să numeri pe sărite, să schimbi priorități, să desenezi etichete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de rugăciune, grabnic ajutătoare, mijlocitoare, ardere de tot, jertfă pentru o mântuire comună. A bătut de trei ori în poartă și i-a deschis răzvrătirea. Dincolo de gard, o rezervație de individualități, fiecare în parte parte pentru sine, haită de lupi; sfințenia sfâșia până la os. Doamne, am fugit de lume și tot în lume am ajuns. Decorul acesta incert mă încape ca pe o promisiune amânată și nu ca pe o parte dintr-un întreg divizibil. Decorul mă vrea plată în avans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se sfârșește păcatul de care vorbești? Pune necurăției limite și tot ce o să văd de-a stânga mea voi mărturisi ție, dar până atunci, spune-mi, te rog, câtă nelegiuire se ascunde într-o iubire de om simplu și câtă sfințenie încape neputința de a coborî de pe cruce? Iubirea mea este ascunsă sub un șotron desenat cu creta pe asfalt; un șotron fără fereastră este precum un om fără inimă, unde să-mi înfig crucea părinte? Pământul, o vegetare în iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu atât pacea limpezea viețuirea. Pentru unii, viața de obște, un sac de utilitate comună; se exfoliau pe scaunul spovedaniei, aruncau păcatele ca pe niște resturi menajere, căutau un model după care să-și plieze ridurile frunții, apoi își rânjeau sfințenia într-o oglindă de împrumut. Adâncul limpede doar dincolo de poarta cetății; chipul fericirii în obște ridiculiza decorul, fericirea de unul singur schimonosea icoanele; câteva tinichele hodorogite împărțeau libertăți. Petru, în fața altarului, cu lumânarea aprinsă, primea viză pentru o zi. 57
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și a început, disperat, să cerceteze cu privirea siluetele fumegânde. Ion, unde-i Ion? El trebuie să știe cine a pus focul, el le cunoaște mințile, el îi alintă, el îi caută în coarne, el... Ioaneeee! Protosinghelul salva fâșii de sfințenie din mijlocul necurăției. Icoanele descompuse, sub o stâncă, își dădeau duhul, focul dizolva tempera, chipurile se prelingeau peste pietre ca o poleire de curcubeu (pânza giulgiu pentru împachetat iluzii, ramele de stejar închideau cerc de foc în jurul aparențelor). Ioane, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
clavicule până la cer și nicio urmă de aripă. Stăpâne, iartă-mi egoismul care nu mă mai încape de unul singur! Necurățenia ridică zid între două nelocuiri. Sparge, Dumnezeule, această obscuritate ce nu-mi dă voie să mor cu ochii deschiși! Sfințenia este o luptă în care timpul capitulează. Tată Ceresc, treci cu vederea secunda descompusă-n în cenușă, dar mai ales, rogu-te, nu-mi judeca lașitatea de a rămâne în afara chipului tău! Am trecut pragul casei tale, Doamne, precum Lazăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o sută de ani după moartea lor: mod în care amintirea defectelor și extravaganțelor lor piere odată cu ei; martorii vieții lor și cei care ar putea depune mărturie împotriva lor nu mai există; nimic nu se mai opune ideii de sfințenie pe care vor să o dea publicului. Să ni se ierte această digresiune. Recunosc, altfel, că există uneori necesități supărătoare, cînd un principe n-are cum să nu rupă tratatele și alianțele. Numai că trebuie să le desfacă cinstit, avertizîndu-și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
din partea teologilor. Partizanii libertății spun că, dacă oamenii nu sînt liberi, atunci înseamnă că Dumnezeu e cel care lucrează prin ei, că Dumnezeu e cel care comite, astfel, omorurile, hoțiile și toate celelalte crime; ceea ce e un lucru vizibil opus sfințeniei sale. În al doilea rînd, că dacă Tatăl Suprem este tatăl viciilor și autorul nelegiuirilor care se comit, nu s-ar mai putea pedepsi vinovații și n-am mai putea spune că există nici crime, nici virtuți în lume. Or
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și în gura lui Baruh: ce rațiune poate să aibă pedepsirea poporului ales, Israel, prin intermediul unui alt popor, deloc mai breaz decât el? Altfel spus, cum justifică Dumnezeu alegerea Babilonului ca instrument de corecție morală și religioasă a Ierusalimului? Moralitatea/sfințenia nu se poate măsura la scara popoarelor, ci numai la scara indivizilor: „Fără îndoială, Tu vei găsi oameni vestiți care au păzit poruncile Tale, dar nu vei găsi nici un popor întreg șîntr-o asemenea situațieț” (III, 36). Așadar sfințenia rămâne un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ierusalimului? Moralitatea/sfințenia nu se poate măsura la scara popoarelor, ci numai la scara indivizilor: „Fără îndoială, Tu vei găsi oameni vestiți care au păzit poruncile Tale, dar nu vei găsi nici un popor întreg șîntr-o asemenea situațieț” (III, 36). Așadar sfințenia rămâne un ideal realizabil doar la nivelul individului, nu și la cel al umanității. Paradoxul revelat și imputat de Ezdra lui Dumnezeu este următorul: cum de numai poporul lui Israel suferă consecințele păcatelor sale, în vreme ce babilonienii, mult mai vinovați și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a lui Cain, seminția nelegiuiților. Aceste două seminții ar fi rămas despărțite foarte multă vreme: „Neamurile coborâte din Seth cel drept nu au primit legături decât cu cei din neamul și din sângele lor și au rămas mult timp credincioși sfințeniei părinților lor și strămoșului lor comun, fără a se murdări cu răutățile și ticăloșiile neamului celui rău, care păstra în el sămânța necredinței” (Conl. 8,21); de aici și numele de „îngeri ai Domnului” (angeli Dei) pe care Biblia îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ș...ț văzându-le pe fiicele celor născuți din sângele lui Cain și fermecați de frumusețea lor, și-au luat soții dintre ele.” „Ele le-au trecut și soților lor păcatele părinților lor și i-au făcut să decadă din sfințenia în care se născuseră și din simplitatea strămoșilor lor.” Acest eveniment a antrenat o serie de catastrofe de ordin psihologic și ontologic. Fiii lui Seth au uitat atunci foarte repede uera physicae philosophiae disciplina moștenită de la strămoși, cunoaștere pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iubește decât bucuriile pământului” (15, 15). Asta înseamnă că Seth ar închipui un anumit tip de omenire, reperabil cam în toată istoria. El nu este neapărat cel de-al treilea fiu al lui Adam, ci fiul care imită și perpetuează „sfințenia fratelui său” ucis, Abel; numele lui înseamnă „înviere” și, lucru semnificativ, descendența lui nu cuprinde nici o femeie; în plus, „numărul generațiilor care se succed prin Seth, de la Adam până la Noe, este de zece, numărul dreptății” (15,20). Istoria omenirii este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la începutul secolului al VII-lea î.Hr. Ulterior, este admisă în canon și literatura profetică, atât de importantă în perioada de restriște a exilului babilonian. Ageu, Zaharia și Malachia formează ultima serie (în viziunea rabinică) de profeți inspirați de către Duhul sfințeniei (ruah ha-qodesh). În perioada elenistică, se vorbește despre structura tripartită a Bibliei ebraice: Pentateuhul (Torah), Profeții (Neviim), celelalte cărți sau hagiografii (Ketuvim). Urmează perioada „creștină”, când disputele asupra canonului Bibliei ebraice se radicalizează. Abia la sfârșitul secolului al II-lea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
viziunea ortodoxă cel mai înalt arhiereu după Cristos. ș...ț În Maica Domnului omenirea și lumea îngerească captează toată lumina dumnezeiască de care este capabilă creațiunea”199; 2. un studiu „despre ierarhie și sinodalitate”200, care actualizează învățăturile Areopagitului asupra sfințeniei credinței și a ierarhiei preoțești; 3. paginile din Teologia dogmatică ortodoxă consacrate cunoașterii apofatice, creației lumii și energiilor necreate 201. Stăniloae îl citează aproape întotdeauna pe Pseudo-Dionisie în compania lui Maxim Mărturisitorul, marele său interpret din secolul al VII-lea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
călduros discipolul, urându-i nici mai mult nici mai puțin decât să ajungă cât Țițeica de mare. Apoi, într-o rară pornire de generozitate, el îi oferi în dar toată colecția interbelică a "Gazetei matematice", pe care o păstra cu sfințenie, sub lacăt, în sertarele biroului său (mai ales că, în câteva numere din anii 30, figurau și unele contribuții de-ale lui, din anii studenției politehnice). Mai mult decât atât, abandonându-și rezervele obișnuite, Sever își lăudă neofitul, în termeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cuvântul "dincolo". Nemiloasa întorsătură a istoriei l-a făcut însă să înțeleagă repede. Ochii de copil se deschideau și mai mari de admirație, inima îi bătea mai repede când apăreau coloanele de cai. Mergeau în tropot domol și ascultau cu sfințenie de frâul domnilor falnici și fercheși care îi călăreau. "Cavaleria ! Cavaleria !", exclamau cei mari. Atunci cioplise cai din lemn, pentru el și pentru cei doi băiețași ai învățătorului lui, domnul Ovidiu, mobilizat și el. El era comandantul cu coif din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
până acum, de îngăduința mea, nu ți se pare oare? Așa încât, ia atent aminte că, dacă te va împinge cumva gândul neinspirat și tare păgubos să nu-mi aduci banii pe care mi-i datorezi pe marfă, îți jur cu sfințenie că eu, Torpilă, și nimeni altul decât eu, mă voi asigura personal că, până la urmă, tot îmi voi căpăta datoria de la tine cu orice preț, iar tu vei sfârși în colb, zăcând amarnic. Nici nu-ți închipui de câte pot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu îmi dădeam seama dacă fericirea exista în afara mea, adică în oameni, în bunurile materiale (deci și în narcotice) și în tot ceea ce mă înconjura, iar eu doar trebuia s-o aduc în mine și s-o păstrez cu mare sfințenie, sau dacă ea nu care cumva mocnea dintotdeauna în mine, iar mie nu îmi rămânea de făcut decât s-o scot din străfundurile ființei la suprafață și să mă bucur de ea tot restul vieții. Și, nu bag mâna în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Sabia curajului, primită de la fratele vinovat, care își ceruse astfel iertare, Giuvaerul de jad, și el unealtă a marii ademeniri de sub arborele Sakaki, și Oglinda în care zeița se cunoscuse pe sine. Împărații Japoniei, descendenți din Cea-Care-Strălucește-pe-Cer, le păstrează cu sfințenie până astăzi, chezași ai sângelui divin. Prima parte SABIA La prima vedere. Scurtă radiografie a unei națiuni asistate Mură-n gură.... Vorbă proastă O vedere inițială asupra Japoniei poate fi excitată de o mulțime de lucruri: riscând o glumă de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
celor vii, ci celor morți și ei sunt aceia care-și vor da seama înainte lui Dumnezeu de cele ce au făptuit în această viață și de ceia ce au dorit să li se împlinească de către urmași. Respectați deci, cu sfințenie și îndepliniți întocmai dorința morților voștri dragi, dacă voiți să aveți liniște sufletească"197. Discursul funebru rostit de către Șerboianu în 1937 la ceremonia incinerării Elizei Conta este din păcate unicul de gen care a fost publicat în revistă, deși arhimandritul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
-i păstra ca pe niște moaște aducătoare de fericire și apărate de necazuri. S-au perindat apoi curtenii și întreg poporul cerând binecuvântare și smulgând părul, barba și toți perișorii de pe corpul bietului cioban proroc și sfânt, care auto-hipnotizat de sfințenia sa, nu suflă nici un cuvânt și răbdă ca un stoic ceia ce-i făcea inconștiența norodului. Fericiți de binecuvântarea cerească, s-au înapoiat la casele lor. Împărăteasa însă, damele de onoare și femeile din popor, au cerut și ele să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
celor vii, ci celor morți și ei sunt aceia care-și vor da seama înainte lui Dumnezeu de cele ce au făptuit în această viață și de ceia ce au dorit să li se împlinească de către urmași. Respectați deci, cu sfințenie și îndepliniți întocmai dorința morților voștri dragi, dacă voiți să aveți liniște sufletească. Dar vom mai reveni asupra acestei chestiuni atât de interesante. (Flacăra Sacră, VI, 9, 1939, pp. 3-5). P.C. Arhimandrit C.I. Șerboianu, membru de onoare al Soc. "Oganj
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
zece sau unsprezece ascultători. Ne aplecam în față și puneam mâinile pâlnie la ureche, ca s-o pricepem ce spune. Cei mai buni ani ai vieții ei, zicea, i-a folosit ca să scrie și să țină conferințe despre sfinți și sfințenie. Dacă ar vrea, ar putea să ne enumere sute de sfinți, numele lor, cum au trăit și mai ales cum au murit. S-a dedicat cu un zel pe care nici ea însăși nu-l înțelege studiului și descrierii sfințeniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]