749 matches
-
în față în veci păcatul tău? De la Matei, capul nouă: «Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc». Te văd pe sfinția ta binecuvântând, te aud slujind, lepădându-te de grija lumească pentru ca să-l poți primi pe Hristos, iar eu nu am în față decât neputința mea de a mă ruga și nu simt decât clocotul urii că am fost vândut și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
obraz și măria sa nici nu le simțea. L-am luat pe după umeri dând să-l așez în jilț, dar dânsul s-a învârtit, s-a plecat și, puindu-și capul la pieptul meu în hohote de plâns, a zis: „Crezi sfinția ta că, dacă ar fi fost omenește ușor, ar fi zis Iisus în Rugăciunea Împărătească să spunem «Și ne iartă precum și noi iertăm»? Viața omului este un șir de încercări din ce în ce mai grele și văz că cea mai grea este să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noi iertăm»? Viața omului este un șir de încercări din ce în ce mai grele și văz că cea mai grea este să ierți celor ce-ți greșesc; fără de asta nu poți să dobândești mila lui Hristos și loc în Împărăția Cerurilor. Or eu, sfinția ta, de câte ori rostesc Tatăl Nostru în biserică, am mereu înaintea mea neputința firii mele celei păcătoase de a ierta vânzarea prin care ai vrut să mă dai pe mâna călăilor de la Stambul. Pleacă, rogu-mă sfinției tale, pleacă și redă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Împărăția Cerurilor. Or eu, sfinția ta, de câte ori rostesc Tatăl Nostru în biserică, am mereu înaintea mea neputința firii mele celei păcătoase de a ierta vânzarea prin care ai vrut să mă dai pe mâna călăilor de la Stambul. Pleacă, rogu-mă sfinției tale, pleacă și redă-mi împăcarea sufletului. Când vei fi departe îmi va fi mai ușor să te iert. Cred că tot pentru că este un lucru anevoios a spus Dumnezeu să-ți iubești aproapele.” L-am așezat în jilț. Tremura
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca o rană dorul de sfatul său; de nașul Dinu, ce să mai zic. Domniile lor se cred nedreptățiți că i-am scos din dregătorii, i am scos ca să nu-i văz și să-i pot ierta, rogute pleacă și sfinția ta.” Mitropolitul tăcu. Mihai Cantacuzino observă că sfinția sa nu mai broda pentru că lumina care intra pe fereastră se împuținase; se ridică din jilț și se îndreptă spre geam. — Iar o să ningă, credeam că a stat. Or să se troienească drumurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
început cu ochi strein pe hârtia ce i-am pus-o în față, apoi în ochii lui căprui s-a aprins o scânteioară și a început să cerceteze de aproape izvodul și au prins a-i râde buzele: „Cu mâinile sfinției tale cioplești toată înălțimea catapetesmei?” Noi i-am răspuns doar dând din cap, că mi se pusese un nod în gât de bucurie. Atunci, râzând, s-a dus la o firidă și a scos două pungi și mi le-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-se asupra lui cu glas scăzut i-a spus în mare secret că Gin Ali Pașa a hotărât soarta lui Constantin Voievod. A spus: „Ghiaurul Altîn Bei, cu toți ai lui, grabnic vor fi aduși la Istanbul și dați morții”. Sfinția ta, eu am slujit în casa domnului Valahiei și nu știu ce să fac ca să-i răsplătesc binele cu care m-a înconjurat. — Stai aici, și patriarhul Ierusalimului îi arată pupitrul care mai era luminat puțin de soarele gata să apună. Stai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
țesălați, și măgarul cu cei doi desagi. „Cine mai vine cu noi?”, întrebă el sec. Neprimind nici un răspuns și citind mirarea în ochii ierarhului său, declară rebel „Eu pe Leu al meu nu-l las, nu-mi trebuie cal. Binecuvântează, sfinția ta, ieșirea robilor lui Dumnezeu Gherasim ieromonahul și a lui...” „Ștefan” se auzi glasul prințului. Așa au pornit pe înserat, ieromonahul în față călare pe Leu, apoi măgarul cu desagii și în urma lor, pe căluț, Ștefan. Au luat-o pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la Dumnezeu. De unde ești, părinte? Aș vrea să te trec în pomelnicul nostru... — Ieromonahul Gherasim, de loc de la Oncești, acolo unde am înălțat schitul... Neamul meu, pe vremuri, stăpânea la deal toate satele Cândeștilor. — Acum înțeleg de ce știe Leu, măgarul sfinției tale, drumul peste dealul Cândeștilor și te lasă să te odihnești fără grijă... Eh da, îl știe, că de la Snagov la schit la Oncești și de la Oncești la Hurezi a tot mers dobitocul și știe potecile. — La Snagov? Prințul întoarse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el, se uita la prinț și, pe fața care prin slăbiciunea ei dădea impresia că este construită doar din linii verticale, înflori un zâmbet cald. — Eh, beizadea Ștefan, noi doi ne știm de când lumea, ai uitat? — Cum puteam să uit? Sfinția ta - cel din urmă din Oncești... Am făcut schitul de la Cândești și i-am spus Oncești, sunt cel din urmă și dacă mă ajută Dumnezeu mut pietrele și oasele... — Intrasem de la joacă în răcoarea bisericii de la Snagov și sfinția ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
uit? Sfinția ta - cel din urmă din Oncești... Am făcut schitul de la Cândești și i-am spus Oncești, sunt cel din urmă și dacă mă ajută Dumnezeu mut pietrele și oasele... — Intrasem de la joacă în răcoarea bisericii de la Snagov și sfinția ta mi-ai citit pietrele. — Nu ți le-am citit, le-am spus că le știam și atunci pe din afară: „A fost tăiat dumnealui Udrea de către Mircea Voievod în satul Oncești; a fost fiul lui Dragomir postelnicul și al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu ochi verzi? — Ce mai e prin târg, cuvioase? întrebă domnul. — Ce să fie, femeile vopsesc ouă și bărbații după treburi... Sfinția sa Antim e cam ostenit... L-au chemat la casele stolnicului, nașul măriei tale, că pregătesc schimbarea dregătorilor. Dar sfinția ta de unde ești, că nu te cunosc? — Nevrednicul Gherasim ieromonah, de la episcopia Târgoviștei. Nu am loc în vreo mânăstire anume, slujesc acolo unde este nevoie de mine, când cade bolnav sau moare vreun popă; până vine altul păzesc eu turma
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ta, o să înnebunesc eu! — Eu mi-am terminat treaba, anunță Gherasim. Nu cred că trebuie arse locurile cu fierul, a rămas doar carne vie curată, în câteva zile or să se închidă rănile și or să se usuce. Uită-te, sfinția ta, cum fac eu, ca să știi să faci și domnia ta așa ca mine, și doftorul dădu la o parte una din cârpele ude de pe spinarea voievodului și începu cu altă cârpă să curețe coaja neagră care se înmuiase. Așa... Vezi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să zemuiască un fel de apă, așa... Din când în când trupul domnului se încorda și se trăgea în față ca și cum ar fi vrut să se sustragă durerii, dar buzele lui nu articulau nici un sunet. Doctorul oftă: — Grele vremuri trăim, sfinția ta, grele... Ieromonahul se apropie de urechea grecului și i șopti ceva. — Bine, bine, ai dreptate, mă ocup eu de tânăr. Ai dreptate, măria sa se ține să nu țipe ca să nu-l sperie. Așa este, nu este bine să ții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-mi mai alergau gândurile, le stăpâneam cu mintea mea și le îndreptam spre ceruri în rugăciune. Doar câteodată mi se părea că ies din temniță și pornesc călare și colind pe cal Țara Românească din mânăstire în mânăstire, așa cum faci sfinția ta, doar că eu găseam, în visul ăsta pe care-l simțeam aievea, toate porțile închise. În auz îmi spunea cineva: „La Sfântul Gheorghe cel Nou, la mânăstire, acolo, prin ușița cea tăiată scund în porțile cele mari, o să poți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am nimic! Călugărul privi picioarele cu rănile sângerânde, mâinile cu degetele învinețite și pe piept carnea supurândă, jupuită de pielea carbonizată, și dădu din cap într un fel nelămurit, fără să se înțeleagă dacă nega sau afirma ceva. — Te așteptam, sfinția ta, știam că o să vii, dar nu credeam că o să vii chiar din primul ceas de cum am ieșit din Ediculé. — Să nu te înșeli, măria ta, și să crezi că-i o minune. Din clipa când te-au mazilit, tot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arătat că moșii mei m-au vândut, o jalbă mare... Aștepta să fiu cuprins de mânie și să-i spun că toate acele fapte care erau trecute acolo, dacă s-au făcut, împreună cu ei s-au făcut. — Și? — Am tăcut, sfinția ta, am tăcut cum tace un mormânt, că știu că degeaba mi-aș fi întinat sufletul cu vânzarea lor, preț nu luam, soarta mea este pecetluită. Prea multă ură era în Damad Ali Pașa, ca să nu-i citesc șiretenia. Pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și tresar prin somn, de le e milă slugilor când trec pe lângă ușa odăii lor. Mersul doamnei l-ai văzut? Dar fața Bălașei? Crezi că n-a secat izvorul lacrimilor lor? Îmi spui că pot să dorm acum. Nu pot, sfinția ta, să adorm fără să mă întreb cum de nu am putut cunoaște ce era în sufletul lui naș Dinu și al lui neica Mihai. E greu când te vând cei pe care i-ai iubit, e tare greu, grea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înaintea jilțului meu, scoate-ți potcapul, așa... Mâinile cu degetele vinete, aproape negre, ale domnitorului se lăsară pe creștetul monahului. Lacrimi cât boabele de rouă se prinseră de pletele-i albe. Clipele treceau măsurate de bătaia inimilor lor. — Iartă-mă, sfinția ta, nu se cuvenea să stai așa în fața noastră, domnia ta, față bisericească. Dar altfel cum aș fi putut să te îmbrățișez? Și domnul arătă spre arsura de pe piept a cărei zemuială încă nu se uscase peste tot. Îți mulțumesc că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noastră, domnia ta, față bisericească. Dar altfel cum aș fi putut să te îmbrățișez? Și domnul arătă spre arsura de pe piept a cărei zemuială încă nu se uscase peste tot. Îți mulțumesc că ai încercat să-mi pătrunzi încâlcișul gândurilor. Vezi, sfinția ta, de ce trebuie omul să se mărturisească? Pentru că atunci când dai glas cugetărilor, pornirilor și simțămintelor tale, ele se orânduiesc, se aleg și se despart cele bune de cele rele și ai puterea să-ți vezi greșelile și să te rogi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu lumânări aprinse spre arhondărie, întretăindu-se în drum cu cei câțiva arnăuți ai domnului. — Doamna Păuna... — E doamna Păuna, se auzeau șoaptele. Spre cenușiul de afară, ferestrele iatacului doamnei prinseră a se lumina; al treilea țipăt sfâșie văzduhul. — Binecuvântează, sfinția ta, binecuvântează, se auzeau speriate glasurile celor printre care chir Ioan arhimandritul trecea îndreptânduse spre arhondărie. Peste câteva clipe preotul sta la căpătâiul femeii, alături de Ștefan Voievod. — Să trimitem după doftor, propuse starețul de la Hurezi. Nu este de doftor, răspunse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bătrân îmi pare... Auu, nu! zbieră ea. Nuu, mă îneacă sângele ăsta, e prea gros. Să meargă să toace și să bată clopotul de utrenie, porunci arhimandritul, scoțând capul pe ușă, să intre lumea în biserică, o să vin și eu. — Sfinția ta, crezi că și-a pierdut mințile? rugător întrebă vodă. — Mi-e teamă. Parc-ar avea o vedenie. Să vină cineva să stea cu dânsa, să-i citească psalmi, o monahie bătrână. Să trimită maica stareță pe cineva care a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
crud? Cred că ți-am mărturisit deja chestia cu ficatul pe care l-am cumpărat de la măcelărie și pe care l-am cordit în spatele în spatele unui panou publicitar în drum spre bar-mițva. Ei bine, vreau să mărturisesc totul până la capăt, Sfinția Ta. Că aia - ăla - nu era primul pe care l-am avut. Pe primul l-am avut în intimitatea locuinței noastre, înfășurat pe pulă, în baie, la trei și jumătate - iar apoi, încă o dată, în dinții furculiței, la cinci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o țigancă strânsă sub sâni într-un ilic violet și la tâmple cu bariz roș. Se împinse într- o babă supărată și, oprindu-se la castraveți, întrebă de preț, apoi începu iar să strige zâmbăreață : - Chepteni, hai la... - Săru’ dreapta, Sfinția ta. - Buna, buna, domnu’ Lazăr. Cu ochi vicleni, zbârciți în coada pleoapelor, un om zâmbea încercând să pară prietenos și să-și ascundă răutatea din ochii suri ; își căscase într-un zâmbet larg gura cu doi colți galbeni, parcă rupți
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
găseai la mine în grădina din poiană și... iată-te! Bine ai venit, fiule! Sărut dreapta și bine te-am găsit, sfințite! D-apoi de când te aștept!? Mă gândeam că supăratu te-ai pe mine. Cum să mă supăr pe sfinția ta? Păi, pe un om bătrân ca mine îi mai greu să-l simți aproape și să-l iubești cu adevărat. Dacă sfinția ta nu mi-a lua-o drept lingușeală, aș îndrăzni să spun că atunci când sunt în preajma sfinției
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]