1,177 matches
-
săritoare urmează Gaură de Șoarece 1, la cota -70 m de la gură avenului. Aceasta este o galerie de sub 1 m diametru pe care tirașul prin apă este barat de, culmea ironiei, o poartă metalică, Poartă Egoiștilor montată de speologii de la Sfinx din Garda de Sus. După poartă se ajunge pe buza unei săritori de 14 m care este de fapt în tavanul unei galeri. Se aterizează într-o altă descendentă. În amonte Galeria Roșie colmatata cu argilă se închide după câteva
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
a primit un impuls major în jurul anului 1934, când s-a format o nouă generație de actori: Stefan Jaracz, Mieczysława Ćwiklińska, Elżbieta Barszczewska, Kazimierz Junosza-Stępowski și Adolf Dymsza. În perioada respectivă s-a introdus sistemul de film de studio cu "Sfinxul" de Varșovia, fondat de Aleksander Hertz, care a devenit cea mai mare companie producătoare de filme la nivel local. Studioul a descoperit-o pe Pola Negri, în vârstă de 17 de ani pe atunci, și a făcut opt filme cu
Perioada interbelică în arta Poloniei () [Corola-website/Science/329193_a_330522]
-
concerte, până la destrămarea trupei și plecarea definitivă a lui Radu în SUA. În toamna lui 2005 este invitat de Conexiuni să participe la un concert în deschiderea trupei Europe. În 2006 alături de Vichi Stephanovici, Mișu Constantinescu și Țica Alexe ( vocal Sfinx Experience) scoate sub titulatura Sfera albumul rock Ne doare-n cot!. În toamna lui 2006 pune bazele trupei Bandidos cu care va scoate în 2007 albumul Nu-mi dai scăpare!. Tot în 2007 Victor Socaciu îl invită să imprime și
Victor Solomon () [Corola-website/Science/317676_a_319005]
-
de 3 hectare. Arealul „Grădină Zmeilor” prezintă o zonă naturală (din Podișul Someșan, subunitate geomorfologica a Depresiunii colinare transilvane), ce cuprinde un ansamblu neregulat de stânci ("Față Cătănii, Zmeul și Zmeoaica, Moșu, Călugării, Căpitanul, Acul Cleopatrei, Soldații, Eva, Dorobanțul, Degețelul, Sfinxul"), cu forme bizare (turnuri, ciuperci, ace, abrupturi stâncoase), dispuse la baza dealului „Dumbrava”. Formațiunile geologice (atribuite perioadei holocenului) alcătuite din gresii (de culoare cenușiu-gălbuie) cu intercalații de microconglomerate, s-au format prin acțiunile repetate ale aerului (îngheț-dezgheț, vânt, temperatura), apei
Grădina Zmeilor () [Corola-website/Science/323772_a_325101]
-
307 ha) și Peștera Răteiului (1,50 ha). Geologic, munții Bucegi sunt alcătuiți dintr-o mare varietate de roci: calcare, șisturi cristaline, fapt pentru care relieful este divers. Se întâlnesc aici forme deosebite: forme de ciuperci (Babele), cap de om (Sfinxul), turnuri, ace și polițe, peșteri (Ialomiței) și chei (Zănoagei, Ghimbarului). Frumusețea peisajului este sporită de culmile abrupte de peste 1000 m dinspre Valea Prahovei, de netezimea platoului Bucegilor și de cascade (Urlătoarea). Altitudinile oscilează între 800 m și 2505 m (vârful
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
aruncă razele peste o șopârla adormita,"/ "Peștișori cad din cer."/ "Dincolo de fereastră"/ Sunt soldați cu suflete încremenite."/ "Kafka stă pe un scaun pe malul mării,"/ "Cu gândul la pendulul ce mișcă lumea."/ Când cerul inimii se închide,"/ "Umbră nemișcata a sfinxului,"/ "Se preschimba în cuțit"/ "Și îți străpunge visul."/ "Degetele fetei înecate"/ "Caută piatră de intrare."/ "Ridicandu-si poalele vesmântului albastru"/ "Îl privește pe Kafka pe malul mării."/ Kafka nu înțelege cum de un cântec cu asemenea versuri a ajuns un
Kafka pe malul mării () [Corola-website/Science/315358_a_316687]
-
cântec a cucerit inimile atâtor oameni - este un cântec de dragoste scris pentru cea care îl cântă pentru a-și alină sufletul. Încearcă să înțeleagă însemnătatea acelor versuri cu gândul la tânărul din tablou. Norul din tablou aduce cu un sfinx ghemuit. Kafka = singurătatea enigmatica ce plutea în jurul tânărului din tablou; un suflet singuratic ce rătăcește pe o plajă absurdă. Mai identifica și alte versuri care se potrivesc cu situația în care se află - “ peștișori cad din cer”, “ cuțitul care străpunge
Kafka pe malul mării () [Corola-website/Science/315358_a_316687]
-
Jiu, între confluența Jiului de Est cu Jiul de Vest și confluența cu valea Sadului și reprezintă o zonă montană (cu stâncării, abrupturi calcaroase, vârfuri, grohotișuri, chei, cascade, ponoare, pajiști montane și păduri), în arealul căruia sunt incluse rezervațiile naturale: Sfinxul Lainicilor (formațiune geologică megalitică de forma unui sfinx) și Stâncile Rafailă (arie protejată de interes geologic și peisagistic, pe al cărei teritoriu se află mai multe formațiuni stâncoase alcătuite din roci metamorfice de structură șistoasă, cu inserții de cloritoid). Aria
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
de Vest și confluența cu valea Sadului și reprezintă o zonă montană (cu stâncării, abrupturi calcaroase, vârfuri, grohotișuri, chei, cascade, ponoare, pajiști montane și păduri), în arealul căruia sunt incluse rezervațiile naturale: Sfinxul Lainicilor (formațiune geologică megalitică de forma unui sfinx) și Stâncile Rafailă (arie protejată de interes geologic și peisagistic, pe al cărei teritoriu se află mai multe formațiuni stâncoase alcătuite din roci metamorfice de structură șistoasă, cu inserții de cloritoid). Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
și poate fi vizitat doar parțial. Pentru a pătrunde în edificiu se parcurge o alee de platani, lăsând în dreapta "Musée de Cires" (Muzeul Figurilor de Ceară) în care 15 scene evocă istoria castelului și principalele sale personaje.La intrare, doi sfincși deschid drumul peste un pod basculant care traversează râul Cher și conduce spre terasa înconjurată de șanțuri cu suprafețe smălțuite. În stânga, splendid "parcul Dianei de Poitiers", străjuit de imobilul administrației. Desfășurată simetric, în partea dreaptă, este grădina magnifică a Caterinei
Castelul Chenonceau () [Corola-website/Science/311664_a_312993]
-
mai creativi chitariști români, fiind apreciat și ca un bun tehnician („seria” chitariștilor "solo" care au studiat mai întâi vioara îi cuprinde și pe Mugur Winkler, Sorin Chifiriuc, sau pe mai tânărul George Dimitriu). Aldea a scris și interpretat cu Sfinx piese precum: „Șir de cocori”, „Om bun”, albumul-concept „Zalmoxe”, piesele „Din nou acasă”, „Fetele albine” ș.a. A participat în calitate de compozitor sau instrumentist la înregistrarea discurilor unor artiști ca Dida Drăgan, Anda Călugăreanu, Mircea Vintilă, Vali Sterian. Într-un interviu luat
Dan Andrei Aldea () [Corola-website/Science/299695_a_301024]
-
marcat cu bandă galbenă ce urmează linia telefonică până la cabana Babele. Durata traseului este de aproximativ 5 ore. Traseul Bușteni-cantonul Jepi este recomandat de parcurs doar vara. Ciupercile de piatră numite „Babele” — monumente ale naturii — aflate chiar în fața cabanei, precum și Sfinxul din imediata apropiere, constituie atracții importante, explicând afluența turiștilor la cabana Babele. Păstrând legătura cu Sfinxul, Babele au fost supranumite „Altarele ciclopice din Caraiman”, fiind închinate Pământului și Cerului, Soarelui și Lunii, ca și lui Marte, zeu al războiului și
Vârful Babele, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/300906_a_302235]
-
5 ore. Traseul Bușteni-cantonul Jepi este recomandat de parcurs doar vara. Ciupercile de piatră numite „Babele” — monumente ale naturii — aflate chiar în fața cabanei, precum și Sfinxul din imediata apropiere, constituie atracții importante, explicând afluența turiștilor la cabana Babele. Păstrând legătura cu Sfinxul, Babele au fost supranumite „Altarele ciclopice din Caraiman”, fiind închinate Pământului și Cerului, Soarelui și Lunii, ca și lui Marte, zeu al războiului și al agriculturii. Despre apariția lor s-au format legende și teorii. Unii cercetători apreciază că agenții
Vârful Babele, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/300906_a_302235]
-
Ialomiței prezintă diverse forme de relief: relief glaciar, circuri glaciare, morene frontale și laterale, vai glaciare, relief carstic bine definit: chei, peșteri - Peșteră Ialomiței cu o lungime de 450m, câmpuri de lapiezuri în zona nord-vestică a bazinului, relief tip „babe”, Sfinxul, Babele.
Valea Ialomiței () [Corola-website/Science/317397_a_318726]
-
Gheza, gravi și robuști, critica de specialitate a consemnat: „În limbajul sculpturii, toate se exprimă prin calmul obiectiv și mut al formei, care ne poartă adeseori spre zările spațiilor libere de teorii și interpretări, la marginea cărora se află imperturbabilul Sfinx. Ca și acesta, bătrânii lui Vida fac punte între viață și moarte. Cu înfățișarea lor exterioară dezolantă, acești oameni colțuroși sunt totuși blânzi ca o adiere, iar elocvența lor misterioasă e rostită muzical. Poate în imperiul bătrâneții lor n-au
Sfatul bătrânilor din Baia Mare () [Corola-website/Science/314154_a_315483]
-
supraviețuirea și dezvoltarea civilizației egiptene antice. Progrese majore în arhitectură, artă și tehnologie au fost făcute în timpul Vechiului Regat, alimentate de productivitatea agricolă crescută printr- o administrație centrală bine dezvoltată. Unele dintre vechi realizări ale Egiptului, Piramidele din Giza și Sfinxul, au fost construite în timpul Vechiului Regat. Sub supravegherea vizirului, funcționarii de stat colectau taxele, coordonau proiectele de irigații pentru a îmbunătăți randamentul culturilor, organizau țăranii pentru proiectele de construcții și stabileau un sistem de justiție pentru a menține pacea și
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
sensul unei active și istorice finalități umane, ci măreția înfricoșătoare a petrecerii condiției umane într-un timp vast, fără început și sfârșit , indiferent la înălțări și coborâri, la învieri și treceri în neant. Privirea care naște imaginea picturii invocă privirea Sfinxului, îmbătată de propria lui nemișcare și tăcere, dominând timpul prin atâta efemeră moarte, așteptând ca el să se reverse ca o apă a vieții, egal și pur, dintr-un viitor căruia nu-i putem nici măcar întrezări hotarele. Cornel Radu Constantinescu
Viorel Grimalschi () [Corola-website/Science/317059_a_318388]
-
cursul căreia el omoară doi oameni. Unul dintre aceștia era Laios, propriul său tată pe care însă Oedip nu-l cunoaștea. Astfel se împlinește profeția. După moartea lui Laios, rege al cetății Theba devine Creon. La Theba, Oedip accepta provocarea Sfinxului. Acesta punea câte o întrebare tebanilor și cum nu puteau răspunde îi ucidea. Atunci regele Creon făgăduiește mâna Iocastei - și coroana regală - aceluia care îi va scăpa de Sfinx. Oedip a avut de răspuns la următoarea enigmă: Cine merge dimineața
Oedip () [Corola-website/Science/298170_a_299499]
-
Alexandrine Dureux, o tânără educatoare, de care se îndrăgostește. Legătura lor a durat douăzeci și cinci de ani, până la moartea Alexandrinei, fără a fi legalizată printr-o căsătorie. În 1864 este distins cu o medalie a "Salonului Oficial" pentru tabloul "Oedip și Sfinxul", iar în 1868 devine membru al juriului concursului pentru ""Grand Prix de Rome"", ceea ce nu împiedică însă, în 1869, criticile defavorabile pentru "Prometeu" și "Jupiter și Europa", care-l determină pe artist să se țină în acel an deoparte de
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
muritor în stană de piatră. Sângele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit când ca otravă ucigătoare, când ca un leac tămăduitor. Feminitățile de la periferia mitologiei eline reflectă un tip de imaginar ce expulzează natura din cultură. Eriniile, Harpiile, Gorgonele, Sfinxul reprezintă aberații ale formei pământești, factori de tulburare a echilibrului universal (împotriva cărora vor lupta eroi civilizatori ca Heracles). Poziția lor este marginală în ansamblul mitico-religios; fiind divinități htoniene, fiice ale Nopții, locuitoare ale tărâmurilor de întuneric, mai mult sau
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
din sângele lui Uranos mutilat înghițit de Geea, au „ șerpi veninoși încolăciți în jurul capetelor, ochii scăpărându-le de o mânie cumplită” . Harpiile sunt „duhuri necurate, monștri înaripați cu corp de pasăre, cap de femeie, gheare ascuțite și miros puturos” , iar Sfinxul este un monstru jumătate leu, jumătate femeie. Se poate vorbi, prin urmare, de o construire imaginară a arhetipului din terori fragmentare, dezgusturi, spaime, repulsii instinctive, translatate toate într-o imagine cât mai tenebroasă a feminității. Gilbert Durand observa că unele
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
Gilbert Durand observa că unele populații primitive repartizează lingvistic substantivele în două genuri: andric și metandric , acesta din urmă incluzând obiectele neînsuflețite, animalele și femeile. Co-naturalitatea feminității cu animalitatea e specifică și vechii mitologii eline, care feminizează monștrii teriomiorfi ca Sfinxul sau Sirenele. Potrivit celor mai cunoscute analize simbolice, figuralitatea animală evocă teroarea în fața morții (prin devorare) sau a schimbării (prin diferența de nivel ontologic). Teriomorfia în forma ei devoratoare, părul alcătuit din șerpi, exprimă o dramatizare negativă a feminității, într-
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
într-o atmosferă de teroare și catastrofă. Dacă o valorizare estetică a unor asemenea figuri va fi posibilă în atmosfera intelectuală a Renașterii, pentru „stilistica” grecilor, posibilitatea deconstruirii frumosului prin grotesc e amendată simbolic. Himera, ca simbol al fanteziei, sau Sfinxul, ca simbol al realității (propune enigme despre lume și om) avertizează asupra unui virtual clivaj din ordinea experienței, iar grecul polis-ului nu are decât a se teme de orice i-ar revela natura himerică a lumii. Feminitățile monstruoase ale
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
decât a se teme de orice i-ar revela natura himerică a lumii. Feminitățile monstruoase ale mitologiei eline, întruchipări ale unor instincte agresive refulate, deschid o breșă în civilizația greacă a realului, în care iraționalul se suprapune necunoscutului; nu întâmplător, Sfinxul poate fi învins numai de intelect, când enigma îi este dezlegată. Astfel de reprezentări traduc teama că psihologicul nu este o lume închisă, așa cum și-ar fi dorit grecii, ci o zonă vulnerabilă și instabilă, deschisă tuturor influențelor exterioare (adesea
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
construită pe o logică angoasantă a transgresării: transgresarea corporalității antropomorfe, a succesiunii patriliniare (Echidna, în care Jung încarnează „o masă de libido incestuos” , văzând-o ca prototip al Marii Prostituate Apocaliptice, se împerechează cu fiul ei, câinele Gerion, dând naștere Sfinxului), transgresarea idealului regularității (taxis) și al armoniei. „Femeia-Styx de multiplicitate”, cu o formulă a lui Gilbert Durand, e închisă de greci într-un simbolism nefast. Ulterior, moderniștii vor redimensiona această imagine: femeia baudelairiană este „harpia, uriașa, îmbinând candoarea și lubricitatea
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]