721 matches
-
iluzionist care le citea În palmă fetelor, pe un sărut. În acea primă noapte am adormit imediat, epuizată din cauza călătoriei. M-am trezit În zori și am constatat că Julián ieșise. Kurtz dormea pe mașina de scris a stăpînului său. Sforăia ca un dulău. M-am apropiat de masa de scris și am văzut noul roman pe care venisem să-l ridic. Hoțul de catedrale Pe prima pagină, la fel ca În toate romanele lui Julián, era legenda, scrisă de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un somn de tunel. Somnul celor vinovați. Se lăsa seara cînd lespedea acelei letargii s-a risipit și am deschis ochii Într-o Încăpere Întunecată, străjuită de două lumînări istovite care pîlpîiau pe noptieră. Fermín, răpus În fotoliul din colț, sforăia cu furia unui om de trei ori mai mare. La picioarele lui, răsfirat În plînsul filelor, zăcea manuscrisul Nuriei Monfort. Durerea de cap se redusese la o palpitație lentă și călduță. M-am prelins pe furiș pînă la ușa Încăperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ci... Ei, ci? Ci sunt tare. Tare obosită și mă culc. Și mă uit (God, ce copilării sfinte!) la poza ta regăsită. Te sărut. Ana. * Se aud apoi cocoșii cântând (așa cum numai În sat Îi auzi) și descoperi că bătrânul sforăie alături de tine. Aprinzi lumina și-ți privești ceasul. Mai sunt două ore până când, pe la intersecția din centrul satului va trece autobuzul de dimineață. Te Învârtești o vreme prin cameră, privești pozele Învechite de pe pereți, aprinzi lumina și le examinezi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nici Popescu care să afla În picioare și mai aducea câțiva snopi de viță la Îndemână bătrânului, nici ceilalți care stăteau tolăniți pe jos de-a lungul pereților lipiți cu pământ și cu atât mai puțin șoferul de ambulanță care sforăia sub șopronul de la intrare, nici unul dintre aceștia nu a avut puterea să Întrebe cum e țuica sau să se ridice s-o guste. Erau cu toții subjugați de povestitor. Când el vorbise de sete și răscolise jarul, tuturor li se uscaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că am consumat un pahar, două de apă înainte de a demara procesul de decorporalizare; ne asigurăm că avem lângă pat o sticlă cu apă; evităm să respirăm pe gură pe parcursul călătoriei astrale (respirația pe gură ne usucă cavitatea bucală); dacă sforăim, căutăm să identificăm o poziție a capului în care acest fenomen nu se produce (sforăitul poate produce o uscare excesivă a cavității bucale); SALIVARE ABUNDENTĂ urmărim să nu ne focalizăm pe zona cavității bucale atunci când identificăm o salivare abundentă; evităm
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
un taxi? —Mmm. O să dorm puțin, iubire. Hrr. Își ridică picioarele Încălțate pe canapeaua mea cu o agilitate surprinzătoare și strânse una dintre pernele din set la piept. Trecuse puțin de două când am aruncat o pătură pe Philip, care sforăia, am recuperat-o pe Millington din spațiul dintre cadă și chiuvetă și ne-am băgat amândouă sub plapumă, fără să mă deranjez să mă dezbrac sau să sting lumina. 23 Sosise În sfârșit ziua: trebuia să plecăm În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
noapte. Trebuia să trecem printr-o pădure. Când soarele și-a luat în brațe ultimele raze și a trecut dincolo de deal - că de dealuri nu ne puteam plânge - „răcutele” - adică sergentul nostru - a dat comanda: „Înainte, marș”. Caii au pornit sforăind ca niște năluci. Când a apus soarele, ni s-a părut nouă că se ridică o perdea de nori cam negri, dar ce ne-am zis: norii cu treaba lor, noi cu treaba noastră. În scurtă vreme, am ajuns în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de rouă... Iată și trăsura cu negustori. Vine în trap întins. La mică distanță, vreo cinci harabale scârțâie sub greutatea poverii. Dintr-un salt, lotrii sunt în mijlocul drumului! Unul înșfacă frâiele cailor trăsurii, ridicând durda la vedere. Caii se opresc sforăind amarnic. Doi lotri sunt deja la ușile trăsurii, de o parte și de alta, cu pistoalele înfipte în pieptul negustorilor. „Scoateți pungile cu galbeni și tot ce aveți de soi! Fără vorbe!” - a poruncit apăsat unul din lotri. Ceilalți trei
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI CINCI Fereastra de pe hol scârțâi. Trei pași ușori pe podeaua dormitorului. Buzz se foi, se rostogoli de lângă Audrey, băgă mâna sub pernă și apucă pistolul, camuflându-și mișcarea cu un căscat de om adormit. Alți doi pași. Audrey sforăia ușor, iar printr-o crăpătură dintre perdele răzbătea lumina. O siluetă apăru dinspre partea lui de pat. Se auzi cum se armează un pistol. — Mickey, ești un om mort! Buzz o împinse pe Audrey pe podea, departe de voce. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de tradiția de armistițiu, între bancă și catedră, din prima lecție de după vacanță, și a-nceput să asculte: ― Să puftească buierii: Azimioară Ion... Boroianu Ion... și Condurățeanu Vasile! Statistica imediată: 2X3=6 în total, și "la revedere, mogarilor!" Chiorul dormea sforăind ușor și poate visa la caltaboșii, tobele și trandafirii mâncați de sărbători, în familie, la Focșani! Fischer continuă: ― Să mai puftească și buierii: Cohn Zalman, Constantinescu Teodor... și Dinulescu Stelian! Löbel, când aude că-l cheamă pe Chiorul la lecție
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
speranță, scotocește tarabele închise, dar nu mai găsește nimic care să nu fi fost deja mâncat de alți copii flămânzi sau de câinii vagabonzi care-și fac veacul pe acolo, în căutare de hrană. Descurajat, se așază lângă cerșetorul care sforăie tare. Încearcă să nu se mai gândească la ce i s-a întâmplat. Tatăl lui e mort. Și oricum, nu era tatăl lui. El este fiul englezului din fotografie, care a murit și el. Asta îl face și pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Marea Împărăteasă va crede că sunteți pregătită pentru asta. Servitorii se uită la mine fără nici o expresie. Habar nu am ce e în mintea lor. — V-am desemnat cei mai buni servitori, zâmbește strâmb eunucul-șef Shim. Pe cei care sforăie i-am dat doamnei Mei, iar pe cei leneși i-am dat doamnei Hui. I-am desemnat pe cei răi doamnei Yun și... Îmi aruncă o privire și face o pauză, de parcă s-ar aștepta să spun ceva. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vedea pe oricine ar vrea să intre. Eunucii patrulează prin palat în schimburi, astfel încât întotdeauna este cineva treaz. An-te-hai doarme adânc pe jos. Eunucul-șef Shim m-a mințit când mi-a spus că mi-a dat oameni care nu sforăie. An-te-hai sforăie ca un ceainic care dă în clocot. Însă lucrurile se vor schimba mai târziu, când, după ani de izolare, agonie și teamă, sforăitul lui An-te-hai va deveni cântecul Cerului pentru mine. Dacă nu-l auzeam, nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
oricine ar vrea să intre. Eunucii patrulează prin palat în schimburi, astfel încât întotdeauna este cineva treaz. An-te-hai doarme adânc pe jos. Eunucul-șef Shim m-a mințit când mi-a spus că mi-a dat oameni care nu sforăie. An-te-hai sforăie ca un ceainic care dă în clocot. Însă lucrurile se vor schimba mai târziu, când, după ani de izolare, agonie și teamă, sforăitul lui An-te-hai va deveni cântecul Cerului pentru mine. Dacă nu-l auzeam, nu puteam să dorm. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Soarele bate deasupra acoperișului și aerul din cameră s-a încălzit. Parfumul dulce de iasomie de la plantele așezate în colțuri se răspândește în încăpere. Treptat, lumina soarelui modifică forma umbrelor aruncate de plante pe podea. Împăratul Hsien Feng începe să sforăie. Prințul Kung își freacă mâinile și se uită în jur. Servitorii vin și strâng ceștile de ceai, după care aduc farfurioare cu prune japoneze. Nu am poftă de mâncare. Nici prințul Kung nu se atinge de fructe. Ne uităm fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
țâțână și pe dracul ce dormea acolo Îl azvârli În mijlocul drumului. Se rostogoli de câteva ori, Își Înnodă Între ele Îngrozitoarele copite de dinapoi și coada și se prăvăli greoi În șanțul În care, beat și el, nea Mitu Păcătosul sforăia adânc somnul vinului din găleata zincată. În vreme ce carul, cu codirla atârnând, se Îndrepta către Răsărit, nea Mitu Începu să se trezească nu din beție, dar din somn. Se propti cum putu În capul oaselor, se frecă la ochi cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
O fi vreun blestem. Mi-o fi făcut cineva vrăji...” Se ridică și porni spre dormitor. Sufletul, tulburat de dragoste și de rămășițele făcătoare de rău ale vinurilor din noaptea ce trecuse, Îl durea. Intră În baraca În care ceilalți sforăiau ori visau cu voce tare. Se culcă și se prăvăli Într-un somn greu. Dormi toată ziua. Spre seară, un plutonier veni să-l trezească. „Spală-te pe ochi, Cătănuță, că pleci În misiune, n-am ce-ți face. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aceste - filozofice, În cele din urmă - discuții, Baronu adormise În poartă de-a-mpicioarelea, cu capul sprijinit de bară și cu un cot proptit Într-un ochi al plasei laterale. Unii, care se aflau În apropiere, se jură că l-au auzit sforăind. Adversarii au ținut cont de avertizările publicului și au dat o grămadă de goluri (unii spun că s-a ajuns până la treizeci, alții numai până la douăzeci și opt - nu e nimic sigur căci, copleșit de numărul lor, dar și epuizat și mahmur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și naive, care pe Director Îl mișcaseră și-l Înmuiaseră, tăindu-i toate avânturile de răzbunare și prefăcându-le Într-o duioșie aproape de lacrimi. Înainte să-l acopere cu o pătură vărgată și plină de găuri pe bărbatul gras ce sforăia Întins sub pomul de Crăciun furat, răzbunătorul apucase să vadă că, În chip de daruri, poetul Își pusese lângă buturuga În care Înfipsese pinul cele două vechi ceșcuțe cu porțelanul Îngălbenit, dăruite cândva de mama vitregă a Directorului elevului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am întins la loc pe pat, într-o poziție care speram să fie seducătoare. — Cred c-am băut prea multă șampanie, a mugit Randall, aruncându-se, fără vlagă, deasupra mea. Eu rămas nemișcată. În mai puțin de cinci secunde, Randall sforăia - iar eu l-am dat ușor la o parte, de pe mine. Când m-am trezit a doua zi dimineață, Randall dispăruse. Așternutul de pe partea lui de pat era întins cu grijă. O cameristă îmi împacheta lucrurile în tăcere. — La jimnastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe puținii călători spre stația deautobuz. Căciuli, sacoșe, basmale, boccele. Se strânseseră, așteptând, așteptând și înmulțindu-se, în jurul chioșcului închis, unde se vindeau cândva țigări și biscuiți. După aproape o oră de așteptare, apăru, în sfârșit, cu farurile mijite, Bătrâna. Sforăia, clătinându-se, zornăia din șuruburi, ușile se bălăbăneau, roțile pufneau în obositele anvelope. Piciorul pe scară. Pensionara abia de putea căra atâta amar de lume. Avansa greu, pe drumuri cotite, noroioase. Bătrâna trecu podul, începu să urce, epuizată, șoseaua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lucrez la compania aeriană, mă întrebam ce se întâmplă când stăm peste noapte undeva. Mă întrebam dacă nu cumva membrii echipajului trebuie să împartă camerele. Și poți să-ți alegi cu cine împarți camera sau poți să ajungi să-ți sforăie în cap vreo vacă? Așa încât vă puteți închipui ce încântată am fost când am văzut că avem fiecare o cameră de hotel imensă. Aștept la mine în cameră să iasă mama din baie, când aud un bip de la mobilul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
iar Lissy ridică din umeri. — Jemima, să nu zici că nu te-am avertizat. Pornesc către ușă, apoi mă Întorc și o privesc extrem de serios. Dacă se află ceva din ce-am discutat - absolut orice - am să spun tuturor că sforăi. — Ba nu sforăi ! sare Jemima oripilată. — Ba da, spune Lissy. Mai ales după ce bei alcool, se aude până la parter. Și o să spunem tuturor că ți-ai luat pardesiul Donna Karan de la un depozit cu reducere. Jemima rămâne fără aer. — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din umeri. — Jemima, să nu zici că nu te-am avertizat. Pornesc către ușă, apoi mă Întorc și o privesc extrem de serios. Dacă se află ceva din ce-am discutat - absolut orice - am să spun tuturor că sforăi. — Ba nu sforăi ! sare Jemima oripilată. — Ba da, spune Lissy. Mai ales după ce bei alcool, se aude până la parter. Și o să spunem tuturor că ți-ai luat pardesiul Donna Karan de la un depozit cu reducere. Jemima rămâne fără aer. — Ba nu-i adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
în compania bolșevicior de pe aici? întreabă pe neașteptate Jiang Ching în întuneric. Sunt obosit. O să cercetez chestiunea după... după... ce termin cu congresul Partidului. Pot să iau parte și eu la congres? Nici-un răspuns. Ea întreabă iar. Mao începe să sforăie. * Dincolo de valea aspră din Yenan, lumea se îndreaptă brusc, clătinându-se, către cea mai mare conflagrație a secolului. Naziștii germani încep să se deplaseze prin Europa. Japonezii se răspândesc ca un evantai peste Pacific. Mai aproape de casă, Mao își începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]