441 matches
-
zice paiața, tîrfă ce ești? zvîrli el cu răutate. - Pojghița de lustru crapă repede! Îl persiflă ea, sarcastică. Problema ta, PM, e că tu n-ai nervi ca să Înfrunți o campanie care o să se lase cu sînge. Eu, da. Îl sfredeli cu privirea. - Dacă te pui de-a curmezișul drumului meu, te fac bucăți, chiar dacă pentru asta trebuie să dau la iveală secretul nostru În piața publică! Se răsuci pe călcîie, parcurse terenul de antrenament cu pas hotărît și tocmai trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
logică idioată, Valentine fusese ucisă cîndva. Degeaba o respingea cu furie, ideea că totul se repeta și că putea din nou s-o piardă pe femeia vieții lui fără ca el să fi putut face nimic ca să Împiedice acest lucru Îi sfredelea inima. Și iată că reperă sfărîmăturile unui vas, pe la ora 10. La cîțiva metri, un corp plutea... Cu voce surdă, Lucas Îi transmise informația lui Morineau a cărui vedetă era Încă departe de zona accidentului. Pilotul duse aparatul cît mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cît va fi nevoie. Dar nu uita niciodată, Marie: orice hotărîre ai lua, am să te iubesc mereu. Era gata să ia cutioara cînd auzi o ușă trîntindu-se la etaj. În hotel era un singur ocupant. O neliniște surdă Îi sfredeli pîntecele. Și atunci, Împinsă din urmă de un instinct mai puternic decît orice, uitînd de orice pudoare, se răsuci pe călcîie și se năpusti pe coridor. Lucas se Îndrepta spre ascensor ale cărui uși se deschideau deja În fața lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că se sufocă, ca și când Întreaga clădire ardea, iar flăcările pătrunseseră În odăiță. În timp ce Încerca să Își potrivească haina, mut și Încruntat, simțea asupra lui ochii dansatoarei, Înconjurați de umbre. Se Întoarse cu fața la perete, pentru a șterge privirea aceea care Îl sfredelea, iar apoi se Întoarse la loc, Învins. Antilia Îl fixa În tăcere. Se ridicase de pe pat și stătea nemișcată În mijlocul Încăperii, În goliciunea ei triumfală. Șarpele multicolor strălucea cu inelele lui ce păreau Însuflețite de răsuflarea femeii. Trupul, acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dacă m-ai fi lăsat să aleg prima n-ar fi ieșit mai bine gîngurește Angelina sorbindu-l din ochi pe Părințel, ar fi fost culmea să ne luăm de păr din cauza lor ca niște adolescente isterice, șoptește languros Tușica sfredelindu-l pe Curist în adîncul ochilor. Haideți odată că mă scoateți din minți cu încetineala voastră, își pierde Roja răbdarea, dacă de la bun început ne împotmolim în niște cifre fără importanță, n-o să-i mai dăm de capăt. Vai, dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
La dracu’ cu Partidul, cu Comitetele, cu Frontul Plugarilor, o să punem bazele unei formațiuni care să le cutremure din temelii pe toate celelalte, și chiar dacă am da-o în bară, cît ne-ar putea costa la urma urmei, i-a sfredelit cu privirea. O nimica toată, le amintește șoferul, la banii matale conașule, chiar dacă te-aș purta pe străzi toată noaptea ți s-ar părea un mărunțiș. — Ghinionul lui că n-a fost pe fază s-o șteargă din țară la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
meci mișto, blondule. I-am strâns mâna și am observat urme de sânge proaspăt pe manșeta lui dreaptă. — Mulțumesc, domnule sergent, i-am răspuns, apoi i-am întins mâna lui Fritz Vogel, care mi-o strânse o fracțiune de secundă, sfredelindu-mă cu o privire rece și mânioasă, apoi o lăsă să cadă, de parcă ar fi atins un căcat fierbinte. Lee mă bătu pe spate. — Bucky e un as. Și deștept, și cu cojoñes. I-ai povestit lui Ellis despre mărturisire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pușca și țintește. Și tot noi vorbim despre milă. Nu vedeam ce făcea Dinu. Eram atent numai la mine. Mă simțeam rău, nu-mi plăcea mirosul noroiului dospit de soare și mai eram și foarte nervos. Zbătându-se, cerbii îmi sfredeleau creierii cu mugetele lor. Experiența mea de viață nu era dintre cele mai trandafirii, totuși nu mă pregătise să fiu chiar atât de câinos. Fără Dinu alături, aș fi aruncat pușca. Așa, n-o făceam din vanitate și căutam tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am urcat muntele dinspre răsărit, trei zile. Auta îl privi cu ochi de frate mai mare, mândru de tânărul rob și tulburat. Apoi îi spuse să-l aștepte și se duse îndărăt în palat. Marele Preot ședea în jilț. Îl sfredeli de-acolo cu privirea și, când Auta deschise gura să vorbească, îl opri cu un gest: - Auta, știu că-ți va fi greu să-mi spui adevărul și că-ți va fi tot atât de greu să mă minți. Un sclav fugit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
foșnet se auzi mult mai aproape. Auta deschise ochii. Întâi nu văzu nimic, decât un fel de umbră rotundă. Se uită mai bine și deodată zări doi ochi arzători care, apropiindu-se treptat de ochii săi, îl priveau pătrunzători, îl sfredeleau, aprinși. Întinse mâna să-și ferească fața, și mâna lui se lovi de ceva rece, sticlos. Ochii străini ajunseseră în clipa aceea lângă ochii lui. Atunci Auta leșină din nou. CAPITOLUL XVI Când deschise ochii, soarele era sus. Întâi, îi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ridicat. Poate ai văzut-o și tu și de aceea te lauzi... Bătrânul porni spre apus, dar celălalt se luă după el. Bătrânul se opri și-i străpunse ochii cu privire de cuțit. Dar ochii străinului nu clipiră: știau să sfredelească și ei. Bătrânul îl întrebă: - Cine ești de nu mă socoți nebun, ca ceilalți? Sau mă socoți nebun, dar nu ți-e frică și vrei numai să-ți râzi de mine? Omul străin vru să răspundă ceva, dar tăcu. - De unde
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
alăturată, de-ți tăia respirația. Decorată fastuos, totuși cu gust. Mobilată cu o canapea stil. O măsuță de muzeu. Două fotolii, în carapacea cărora vizitatorii fură invitați să se afunde. Doamna se postă în fața celor doi, preferând canapeaua. Șoferul o sfredeli, într-o doară, obraznic, pe servitoare. Își dădu drumul la guriță, să nu lase să se aștearnă tăcerea și să se depună praful peste antren. - Ați zărit, cumva, pe urmele de la niște predicții, de la fătuca asta, și niște bășicuțe, ce-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
comandamentul unui malac, programe de ordine, curățenie și educative. Ori se hârjoneau prin tratamente. Te strigau, dacă-ți știai numele, te ridicai și plecai, nu știai câtă rețetă îți rămâne până la raiul cel mare. Îți împingeau acul sub piele, îți sfredeleau vena și te împroșcau din raiul cel mic. Majoritatea pacienților vioi încercaseră, cel puțin o dată, să-și realizeze stocuri de medicamente în scopuri de sinucidere (suicidar). Pe Doru Cișmea, poreclit Sinistratul, l-au adus la sanatoriu direct de pe spinarea unei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
iarăși secretul în spatele ei. — Domnul Page are o cheie de la ușa din celălalt capăt, spuse ea. Vine când poate. Se sprijini de șopron, părând epuizată. Apoi, brusc, se îndreptă hotărâtă. — Acum îți mai spun ceva, Vultur-în-Zbor, prietene, începu iarăși ea, sfredelindu-l cu ochii ei gri. Atinge-mi pântecul, îi porunci apoi și când el ezită, îi luă nervoasă mâna și i-o așeză pe stomac. Simți ceva? îl întrebă. Nu, zise el. Un stomac. Păi, atunci pipăie-mi sânii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a mai venit niciodată În mijlocul nostru. De fapt, În toamna aceluiași an, am aflat că Iulian a fost ucis de un mistreț hăituit, care l-a surprins În timp ce se Întorcea de la scăldat, În marginea unor bălți cu stuf Înalt. Soneria sfredelește aerul insistentă. Iau ce găsesc mai aproape - o Biblie veche - și arunc cu toată forța În ușă. Se aud pași precipitați stingându-se Într-o liniște clară. Dinspre oraș, nici cel mai vag zgomot. Mă Îndrept spre fereastră. Lumina amurgului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pază. De când, acum optsprezece luni, au redecorat holul clădirii Edwin Morgan Forster, care Înainte arăta ca o bancă, Încăperea seamănă cu unul dintre acele țarcuri pentru pinguini proiectate de constructiviștii ruși. Toate suprafețele sunt de un alb arctic care-ți sfredelește retina, cu excepția peretelui din fund, pictat În aceeași nuanță de turcoaz pe care o avea săpunul Yardley, preferatul străbunicii Phyllis, acum treizeci de ani, dar care a fost descris de designerul holului drept „o culoare oceanică, simbol al viitorului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lăptărese? Sau practicau de-adevăratelea meseria asta? M-a izbit gîndul că poate locuitorii Estrellei de Mar nu erau atît de prosperi pe cît păreau. Undeva de pe pantele dealurilor, mai jos de club, Începu să sune o alarmă de securitate, sfredelind noaptea ca o cicadă metalică. Sirena de răspuns a patrulei de pază voluntare porni să urle printre palmieri, ca un spirit vestitor de moarte plutind peste vilele cufundate În Întuneric. Crime neștiute scuturau somnul Estrellei de Mar. Mi-a zburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de stînga... Exersam pe terenul de tenis cînd a sunat telefonul, dar nu l-am luat În seamă și m-am concentrat asupra barajului de mingi lansate de mașina de tenis, returnîndu-le departe către linia de fund. Telefonul continuă să sfredelească liniștea casei goale, sunetul lui fiind amplificat de șirurile de scaune aurite de pe terasă. — Charles...? — Ce-i? Cine e? — Paula. Sun de la Clubul Nautico. (Părea stăpînă pe sine, dar simțeam o tensiune ciudată În vocea ei.) Poți să vii pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dacă n-a fost Violet? insistă Fisher. Nu știu, minții eu. Dar sunt aproape sigură că n-a fost decât un incident izolat. Adică nu cred că trebuie să te temi că se va repeta, MM. —De ce nu? zise ea, sfredelindu-mă cu privirea. I-am aruncat o privire lui Matthew, care stătea lângă ea; încă părea extrem de jenat. —Ți-o spun din instinct. Și eu m-aș baza pe el. MM se uită insistent la mine. —Paul a fost? zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ar rade, mai râde puțin când vede cum Zanzibaria se ferește să n-o pocnească Pișcot ăl chior, femeia se agață de brațul lui, șantieristul dă să-l pocnească p-ăla, femeia se lipește de spatele lui, îi simte țâțele sfredelindu-l, „d-alea țapene“, tresaltă șantieristu’, „mamă, să fie ca acu’ cu mine col’șa la tufănele, ce jaf i-aș face, mujdeială și trei reprize de picamăr pă nerăsuflate“, tresaltă șantieristul, se scutură dedulcit la ispită, n-are ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Început, gura peșterii se deschidea aproape imediat spre o cavernă uriașă, de vreo cincizeci de metri lungime și tot atîția lățime, Înaltă, uscată și primitoare, straniu luminată, Într-o tonalitate difuză pe care i-o ofereau zeci de găuri micuțe sfredelite În peretele de stîncă și În care urzeala cuiburilor de părăsi marine formase, de-a lungul veacurilor, un fel de persiană neobișnuită, ireală și delicată. Străbătu Încet minunata sa descoperire; băgă de seamă că galeriile Înguste Înaintau și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gît: ― Sandi! Șerbănică clipea nedumerit. Îl trase de mânecă pe profesor. ― Ce? Ce spune? Ce se întîmplă? Nu înțeleg nimic! Fără s-o vadă nimeni, Melania Lupu băgă o fondantă în gură. " O meriți, draga mea." * Telefonul zbârnâi lung, strident, sfredelind întunericul somnului. Tânărul întinse buimac mâna și aprinse lampa de pe noptieră. Se uită reflex la ceas: 2, 45. ― Alo! ― Domnul Alexandra Miga? ― Da. ― Sînteți singur? ― Da, răspunse încă aiurit. Cu cine să fiu? Inginerul râse. ― De obicei, bărbații tineri tară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o dată în viață. Celelalte răbufniri sunt doar replici anodine. Neîmplinit în absolut, erosul se sedimentează în biologic. Don Juan nu a găsit iubirea unică. Pentru că nici nu a căutat-o! Iubirea - o pată de sublim pe existența noastră. Telescoapele artei sfredelesc sufletul, așa cum știința nu a visat vreodată. Dragostea ridică ratingul fiecărei clipe. O iubire poate dura și cât statuia unui nor. Pentru creatorii de artă, iubirea continuă să fie o bornă spre eternitate. Iubirea - un alt cui în coasta perisabilității
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gestul făcut de el nu e decât o nimica-toată și că nu-l deranjează absolut deloc. Într-adevăr, realitatea nu putea fi ignorată, îl chinuia moartea prematură a prietenului său, a cărui imagine i se plimba prin fața ochilor și îi sfredelea creierul încă de joi, ziua decesului. De ce tocmai el și tocmai acum a cedat? Cu fizicul lui de atlet, dotat cu abilități deosebite pentru sport, campion la trântă, bun alergător și, în special, bun fotbalist, era considerat cel mai sănătos
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
omul, iese învingător, și aceasta datorită vicleniei. Omul, uneori, știe mai puține lucruri despre purtările lupului, decât știe lupul despre obiceiurile omului. Acum stăteau și așteptau... poate așteptau o greșeală a omului. Ei stăpâneau lumea, cu ochii lor ageri, cât sfredeleau în noapte depărtările. Urlau... urlau, urletele lor păreau rugăciuni la luna care-i încălzea cu razele ei reci. Pădurarul îi privea cu bucurie în ochi... nici un mușchi nu i se clintea pe față. Și moșierul îi urmărea cu admirație dar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]