494 matches
-
Principalele specii ale genului dramatic sunt: - tragedia - specie a genului dramatic, în versuri sau proză, cu un conflict foarte puternic și un deznodământ tragic în care personajul (sau personajele) principal moare. Tragedia, ca specie a genului dramatic, cuprinde: tragedia antică, shakespeariană și tragedia clasică franceză. Exemplu: Hamlet de W. Shakespeare - comedia - specie a genului dramatic, în proză sau în versuri, cu un conflict aparent puternic și un deznodământ vesel, care urmărește să provoace râsul spectatorilor prin surprinderea moravurilor, a unor defecte
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
op de arte să se poată privi ca un bas-relief din care nici o figură să nu răsară prea afară de margi-nele care despart statua izolată de bas-relief. Deosebirea între trupă și Rossi este prea mare, încît, pentru a stabili unitatea concepțiunii shakespeariene, am trebui să scădem mult din Rossi sau să adăugăm mult trupei. În trupă avem "un orchestru în care un singur instrument prevalează cu mult. Nu-i vorba, celelalte instrumente acompaniază bine și cu măsură, dar totuși partitura unui singur
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
un truc atât de copleșitor, cu atâtea necunoscute. Ce era acolo? Ce vroia să i se spună? Din ce planetă îi venea o astfel de istorie? "Istoria e reală și s-a petrecut aievea, îi spusei afară, ca un erou shakespearian (Hamlet, care pune în scenă o crimă imaginară ca să descopere o alta, adevărată, printre spectatori), abia existam noi când s-au întîmplat toate acestea... Se găsesc totdeauna amatori care să dea un sens superior, chiar metafizic, crimelor demențiale, numai pentru că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tot felul de decizii aberante. Astfel, Gladley remarcă faptul că isteria colectivă prin care mulțimi uriașe de nemți altminteri normali se identifică și își unesc energiile, prin uriașele spectacole de sunet și furie (ce nu semnifică nimic, parafrazându-l pe shakespearianul personaj Macbeth), cu al lor conducător iubit sunt forme de a combate mortalitatea inerentă a individului prin imortalitatea grupului și a ideologiei sale. Teama morții apare la nivelul întregii comunități locale atunci când este anunțat pericolul produs de un nor toxic
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
internaționale în context american. Astfel, Endgame a lui Samuel Beckett a primit un Obie pentru cea mai bună piesă străină în 1958, în același an în care George C. Scott a câștigat premiul la actorie pentru performanța sa din piesele shakespeariene Richard al III-lea și As You Like It. Tot în același an au fost premiați Stuart Vaughan, directorul artistic, și compania New York Shakespeare Festival, inițiatori ai ceea ce se numește azi Shakespeare in the Park (reprezentații gratuite ale pieselor marelui
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
este și performanța dublă, de actor și regizor (prima sa încercare de acest fel) în documentarul Looking for Richard, despre un alt dur, de data asta medieval și foarte englez, regele Richard al III-lea. Filmul pleacă de la actualitatea creației shakespeariene în cultura contemporană, incluzând fragmente din realizările teatrale remarcabile, pe care o consemnează și prin interviuri cu shakespearologi importanți și cu oameni de pe stradă, la fel de importanți. Un actor mare precum Pacino poate fi apreciat și prin rolurile pe care le
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
pierdere fără regăsire și potențare a identității persoanei, ca într-un carnaval la sfârșitul căruia individul rămâne pe față cu masca, nemairevenind la propria personalitate. Arta e mai mult decât fantasmă, mai mult decât jocul de măști. Revin la exemplul shakespearian dat de Eminescu: "Predecesorii noștri credeau în ceea ce scriau, cum Shakespeare credea în fantasmele sale, îndată însă ce conștiința vede că imaginile nu sunt decât un joc, atunci, după părerea mea, se naște neîncrederea sceptică în propriile sale creațiuni". Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Aristotel la adresa practicii murdare și neproductive a c]m]ț]riei și-a menținut forță pan] în secolul al XVII-lea. Numai cei aflați la marginea societ]ții, si nu cet]tenii respectabili, se ocupau de astfel de practici (personajul shakespearian Shylock din piesă Negustorul din Veneția era un marginalizat și un c]m]tar). Spus] pe larg, aceasta este istoria eticii afacerilor, un atac de la inceput pan] la sfarsit asupra afacerilor și practicilor acestora. Iisus i-a alungat pe schimb
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și de ironie. V. dezvăluie calități de pamfletar în portretul antitetic pe care, „cutremurat și înfricoșat”, îl face în memoriul din 1786 - semnat „Toată obșteasca raia a Țării Românești”, dar redactat de el (Andrei Pippidi) - domnitorului Nicolae Mavrocordat, văzut aproape shakespearian, ca smintit și „poznă a firii”: „Jecmănindu-i pe săraci, totuși nu contenește a se lăuda că e sfânt și că stă de vorbă cu Sfântul Duh, care i se înfățișează prin vedenii și apocalipse, că e ajutat de îngeri
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
și izbutesc să-și impună punctul de vedere împotriva prejudecăților de tot felul, într-un final care abundă în farse. Conflictul între generații este speculat la maxim în Comedie cu olteni (jucată în 1969), tratare în registru comic a motivului shakespearian din Romeo și Julieta. Două familii rivale se judecă de ani întregi pentru tot felul de pricini ridicole, însă dragostea copiilor lor le aduce în cele din urmă împăcarea. În aceeași realitate se plasează și comediile într-un act compuse
VLAD-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
descoperit că mare parte din lucrările incluse în edițiile tipărite ale operelor lui Chaucer - (de pildă, The Testament of Creseid (Testamentul Cresidei) și The Flower and the Leaf (Floarea si frunza) - nu putea fi autentică. Chiar și astăzi problema canonului shakespearian este departe de a fi rezolvată. Se pare că aici pendulul a oscilat, ajungând în prezent în poziția opusă celei din vremea când 99 Wilhelm Schlegel susținea cu stranie convingere că toate apocrifele ar fi autentice și i-ar aparține
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
Edmond Malone a demascat falsurile stângace ale tânărului Ireland ; dar chiar și el, ca și Chatterton și Ossian, a avut apărători de bună-credință (ca Chalmers, un om de mare erudiție) care n-au fost lipsiți de merite în istoria cercetărilor shakespeariene. De asemenea simpla bănuială că ar îi un fals la mijloc i-a forțat pe cercetători să consolideze argumentele oare pledau pentru datarea si atribuirea tradițională si astfel să treacă de la acceptarea tradiției la argumente pozitive; de exemplu, în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
Hurqaliya nu este numai o reprezentare a realității materiale sau istorice. Shakespeare dramatizează aspecte ale unei lumi care a existat fără îndoială înaintea lui dar iluminează în plus ceva din această lume, iluminează ceva ce nu putem vedea în afara operei shakespeariene. Bloom crede că Shakespeare face loc în dramele lui unei lumi imaginale, adică unei lumi care este, așa cum ar spune Corbin: „loc al sufletului”, adică loc pentru sufletele protagoniștilor din teatrul lui. Acest transfer riscant al ezotericului în estetic, nesocotește
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
Vrancea, Timișoara, Buzău), au comunicat și au legat prietenii. Elevii noștri sunt actori amatori, dar comunitatea surzilor din România se mândrește cu actorul surd de origine română Jianu Iancu, actor profesionist care interpretează de 30 de ani piese din repertoriul shakespearian la teatrul “Tyst Teatre” din Stockholm. Elevii noștri au avut ocazia să îl cunoască participând la o reprezentație a acestuia la Teatrul Național din București. I-am pus pe elevii noștri în contact cu ceilalți membri ai comunității surzilor, o
Cultura surzilor- reper de identitate al comunit??ii surzilor. Exemple de bun? practic? by Ana Irina Imbir () [Corola-publishinghouse/Science/84046_a_85371]
-
că vrea să descopere sensul și valoarea atribuite operelor literare de către chiar autorii acestora și crede cu tărie în ideea că, de exemplu, sensul atribuit de Shakespeare operelor sale este cel mai important dintre sensurile ce le pot avea operele shakespeariene". 5. De exemplu în Poets and Playwrights, Minneapolis, 1930, p. 217; și From Shakespeare to Joyce, New York, 1944, p. ix. 6. De exemplu, în Lily Campbell, Shakespeare's Tragic Heroes: Slaves of Passion, Cambridge, ,1930; de asemenea, Oscar J. Campbell
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
de altă parte, mărturisește că ar fi putut atinge perfecțiunea artei antice (în Scrisori) după care tânjea. A deschis drumul către simbolism, a scris o poemă existențială demnă de un Camus (nu lipsește din ea nici stânca lui Sisif). Sonetele shakespeariene i-au fost la îndemână și l-au îndemnat la emulație. La fel cosmogoniile din Rig-Veda. Și așa mai departe. Mereu în căutarea adevărului în cuvânt și topirea acestuia într-o eufonie superbă, depășind jocurile simboliste cu cuvintele, i-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Lear, Goneril și Regan, ci Cordelia!" Răspunsul metaforic dat de autor atunci este și o concluzie așteptată într-un fel: "Poate că primul secretar Vasiliu e un comunist așa cum cred că ar trebui, de vreme ce a receptat cu simpatie răspunsul meu "shakespearian"" (785). Interesante sunt reflecțiile despre societatea socialistă și comunistă, despre teoria marxistă și chiar despre proasta înțelegere a filosofiei materialiste, aplicată anapoda în țările unde a învins clasa muncitoare și așa cum se petrec lucrurile și azi, încât, concluzia este aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
exprimă decât un răsfăț mimetic, o curiozitate mai curând deviantă, cu consecințe, pe termen lung, deformatoare. Prefer copiii care citesc Andersen, frații Grimm, Creangă și Ispirescu. Cei care se aferează printre picioarele adulților răsfoind dialogurile lui Platon sau vreo pagină shakespeariană mă neliniștesc. Simt o adiere de nefiresc, de afectare și paradă (încurajată, vanitos, de surâsul exaltat și complice al părinților). În ce mă privește, mi-am făcut, nespectaculos, traseul lecturilor „de etapă“: mi-am citit, cuminte, basmele (printre care unele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o putere atât de mare, încât este în stare să devoreze pe cel cu care s-a identificat, așa după cum Nichita Stănescu ajunge (ca și Eminescu) să înțeleagă suferința mortală a creației 45, ca și în iubire. Asumându-și tragismul shakespearian al unei posibile voci universale, Nichita Stănescu se întreba: De ce fiecare vrea să fie Eminescu dar nu vrea să trăiască viața lui? Și cum vrem cu toții să semănăm cu Dostoievski, dar să nu fim condamnați la moarte ?46 Iar altundeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
toată viața sa, aidoma personajului din Sărmanul Dionis: "Asta-i întrebarea, [...] enigma ce pătrundea ființa mea. Oare nu se mișcă lumea cum voi eu? [...] Oare fără s-o știu nu sunt eu însumi Dumne......"49. Și-atunci, parafrazarea clasicei interogații shakespeariene din finalul prozei arată cât de greu cântărește Eros în nemarginile gândirii poetice: Fost-au vis sau nu, asta-i întrebarea 50. Când poetul în Odă (în metru antic) se chinuie mistuit de propriu[l] vis, când se topește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sunat-au, plângea a lui aramă 296. Așa cum am mai remarcat, chiar atunci când plânge moartea mamei sale, Eminescu nu poate să nu rememoreze moartea iubitei: Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o297. În varianta Elena, subintitulată Meditațiune 298, interogația shakespeariană devine firească, iar plânsul o imagine laitmotivică: A fi sau a nu fi au nu e tot una?; Nu plâng a ta moarte ci mai fericesc/ O rază trecută din caos lumesc; Eu nu plâng pe-un angel ce n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dedicat genezei leninismului romantic în perioada 1965-1971. Orice încercare de a rezuma acest capitol este destinată eșecului. Ar fi ca și cum cineva ar tatona rezumarea tragediei prințului Hamlet la problema oedipală a acestuia. Desigur, și aceasta este una dintre problemele dramei shakespearine, dar multiciplitatea problemelor reflectate în ea ar transforma acest rezumat al tragediei într-o tragicomedie. Iar "tragicomedia comunismului românesc" (sintagma unui binecunoscut politilog de origine cartierprimăvăratecă) își are originile tocmai în convingerile de natură leninist romantică ale conducătorului acestuia. În
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Imperator este conferit tradițional celui mai înalt ofițer executiv al Ordinului Rosicrucian. Sir Francis Bacon a fost recunoscut ca unul dintre cele mai mari genii literare. Mulți cursanți cred sincer, din cercetările lor, că el ar fi fost autorul pieselor shakespeariene. Istoria rosicruciană arată că Sir Francis Bacon a fos autorul pamfletelor care au revitalizat Ordinul din Germania. Cartea lui Bacon The New Atlantis indică conexiunile sale cu publicațiile rosicruciene apărute în Germania între anii 1610 și 1616. Michael Maier (1568-1622
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
S.H.B.: Cât privește muzica, o parte din mine iubește barocul, sunetele de flaut, de orgă (la care cântam cândva), de corn îndoit, de flaut mic sopran, de pian. Fiecare instrument fiindu-mi predat de prof. William Elton în cadrul orei sale shakespeariene la CCNY (City College of New York). Ascult Mozart, Beethoven, Dvořák, mai ales când șofez și dau de gropile și zgomotul din trafic. Iubesc și acum cântecele adolescenței mele: genul doo-wops al anilor '50 și muzica populară. Îmi plac foarte mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nu ascund un gând: vă consideram mai sfătoasă. Comentarii critice "... în fapt, între cărțile citite, teatru, jurnalistică, proză și viață e un transfer continuu de energie, o geneză reciprocă...Carmen Mihalache regăsind ceea ce aș numi declanșatorul textual într-o frază shakespeariană, în viața unui jurnalist, în evocarea unui serial TV. [...] În fond, textele lui Carmen Mihalache nu sînt simple comentarii la cărți sau spectacole de teatru; acestea nu sînt surse bibliografice, ci argument, declanșatori, reazemul credințelor și convingerilor interioare. Omul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]