3,370 matches
-
și-a plâns, „cui mă lași tu, Nelule...” și tata i-a spus „proasto, te faci de râs, marș și te culcă...” și mama m-a lăsat să stau chiar lângă sicriu și-am văzut cum au bătut cuiele în sicriu, avea un ciocan mare, am aruncat și eu cu țărnă când l-au coborât pe frânghii în groapă. Și bunica mi-a zis să nu spun la nimenea că l-am găsit spânzurat în magazie, că nu mai vrea popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Mergi matale și te închină mai ’nainte pe la icoane, pe la Născătoarea, pe la sfinți, vezi mortu’, până termin eu aici. Of, de-aș muri, să scap odată de blestematu’ ăsta de mucegai... În capelă sunt doar vreo cincisprezece oameni, în jurul unui sicriu de brad. Masa cu pomul mortului, cu mere și prune înfipte-n țepușe, cu struguri pe-o tabla albastră de plastic, cu prosoape flaușate, chinezești, legate la lumânări, cu sticla de vin roșu și colacii în formă de cruce. - Costache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Dialogul a fost întrerupt de preotul care dă semnalul de plecare. Pun și eu mâna, ridic și cobor masa, „Veșnica lui pomenire, veeeșnicaaa luii pomenireee”, îmi fac cruce. De mai multe ori. - Du-te-n față, trebuie patru să ducă sicriul... îmi șoptește contabilul. - De ce eu? - N-avem altul! Ce vrei, să pun vreo babă? - Dar eu... - Un, doi, trei... acum, ridicați! sprijin mortul pe umărul drept. Lângă mine, Ionel, băiatul mortului, privește în gol, ca soldatul înainte de începerea marșului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dar tot n-avem vreme să terminăm până ajunge nea Costache. Aștia au scurmat ca găina... - Ionele, n-au terminat ăia groapa, mamă! Du-te și sapă, că noi venim mai pe urmă cu taică-tău. Te înlocuiește altcineva la sicriu. - Părinte, părinte, stai mai încet... aleargă contabilul. - Ce-i? Nu mai avem mult, vreo două cădelnițări! - Părinte, n-au terminat bețivanii ăia groapa, n-avem unde să-l îngropăm pe Costache! - Ei, ’tu-le muma lor de puturoși, Doamne iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trecut cam jumătate de oră. Am reușit să fumez două țigări, ascuns după un monument cu un înger, parcă puțin cocoșat, aplecat s-adune în căușul palmelor suflarea muribundului, s-o poarte la ceruri, dar n-am cum să plec. Sicriul trebuie dus la destinație și, din nefericire, nu suntem decât vreo patru care putem îndeplini această sarcină. - Încă nu e gata, părinte, dar nu mai e mult... E și pietros al dracului, iertare, pământul aici, greu se sapă! Au găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tancurile diviziei a XIV-a prin stomac! - Care Lenin? n-are ce face criticul și-i dă apă la moară. - Ei, care Lenin? Dumneata! Să nu-mi spui că n-ai știut? Ai curat față de Lenin, când stă întins în sicriu, cu perna roșie sub cap, cu brațele pe lângă el, singurul mort care nu are mâinile pe piept, ai observat? Ai barbă de Lenin, mai scurtă, ca atunci când s-a întors din Finlanda, vorbești ca un Lenin și mă indispui. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de sub control. Cu toți cumpărătorii ăia care se așteaptă la o dramă reală, desigur, cred că Evie inventează pe loc. — Fratele tău, zice Evie, chiar l-ai văzut când a murit? Pe bune? Sau l-ai văzut mort? Într-un sicriu, știi tu, cu muzică. Sau un certificat de deces? Toți oamenii ăia se uitau. — Mda, zic. Cam așa. De parc-aș vrea să fiu prinsă cu minciuna? Evie nu mă slăbește: — Deci l-ai văzut mort sau nu? Toți oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mare împodobit de inele și androidului metis de serviciu care încearcă să ne oprească îi zice să stea calm dacă nu vrea să moară la reintrare. Înapoi pe pământ în secolul XXI, Lincoln-ul nostru închiriat, cu interiorul lui albastru de sicriu, așteaptă să ne ducă la un hotel frumos. Pe parbriz e un bilet de amendă, dar când Brandy se duce val-vârtej să-l rupă, biletul e o carte poștală din viitor. Poate cele mai groaznice temeri ale mele. Pentru ca Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fără-ndoială că aveam să urmez Medicina. Tată, tată, tată, tată, tati, n-am reușit să trec nici de porcul fetal de la primul curs de biologie. Acum eu sunt cadavrul. Scuze, mamă. Scuze, Doamne. Evie ar fi alături de mama, lângă sicriul deschis. Evie s-ar bălăbăni pe picioare sprijinindu-se de Manus. Știi, Evie ar fi găsit ceva absolut grotesc cu care să-l pună pe antreprenorul de pompe funebre să mă îmbrace. Așa că Evie își aruncă un braț pe după umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Știi, Evie ar fi găsit ceva absolut grotesc cu care să-l pună pe antreprenorul de pompe funebre să mă îmbrace. Așa că Evie își aruncă un braț pe după umerii mamei mele, iar Manus nu se poate dezlipi destul de repede de sicriul deschis, iar eu zac acolo în sicriul ăla de diftină albastră ca interiorul unui Lincoln Town Car. Desigur, mulțumesc, Evie, am pe mine chimonoul ăsta chinezesc de seară de mătase galbenă de concubină, crăpat pe-o parte până la brâu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
grotesc cu care să-l pună pe antreprenorul de pompe funebre să mă îmbrace. Așa că Evie își aruncă un braț pe după umerii mamei mele, iar Manus nu se poate dezlipi destul de repede de sicriul deschis, iar eu zac acolo în sicriul ăla de diftină albastră ca interiorul unui Lincoln Town Car. Desigur, mulțumesc, Evie, am pe mine chimonoul ăsta chinezesc de seară de mătase galbenă de concubină, crăpat pe-o parte până la brâu și ciorapi negri de plasă și dragoni chinezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
era dat să fie, atunci, în adîncul sufletului se consola cu ideea că ar putea sta alături de Balbo. Ce altceva decît un aviator era Italo Balbo? Iar aviator, oho, și ce aviator, nu oricine s-ar fi urcat în toate "sicriele zburătoare" în care a zburat el, chiar fără să-i pese de nimic!, aviator era și el. Atîta doar că despre Balbo se vorbea, se scria în toată Europa, iar despre Pangratty nu prea. Iar la o dreaptă cumpănire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
milion de Mahi-Mahi au să înoate în jurul ei. Miti Matái va străbate, intru veșnicie, oceanul liniștit și, în fiecare seară, va veni să viziteze insula în care se născuse și al carei erou - cel mai legendar dintre eroi - devenise. Cand sicriul celui mai mare dintre Marii Navigatori dispăru în întuneric, iar bolta cerului se umplu de milioane de stele, Tapú Tetuanúi caută una nouă și strălucitoare, care, din clipă aceea, avea să poarte numele lui Miti Matái, consulta Drumurile de Stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
automat de făcut gheață. Toate astea zboară la cincisprezece mii de metri altitudine, cu o viteză de 0.88Mach, undeva deasupra Mediteranei. Cu toții beau Scotch whiskey. Toate astea, mai drăguțe decât orice loc în care vei fi vreodată. Poate cu excepția sicriului. Webber își dă băutura pe gât, vârându-și nasul cât un cartof roșu sub aerul rece, și se vede că nările lui nu mai duc nicăieri. Însă Webber întreabă: — A ce miroase? Și Flint adulmecă și zice: — A nitrat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de exigențele bunului gust? Avea dreptate patronul. Așa că, o dată pe lună, trecea și pe acolo. Detesta coroanele de hârtie. Ca să n-o supere, patronul a amenajat În curtea din dos o seră În care creșteau garoafe și cale. „Vă oferim sicrie și coroane la orice oră”. În ce o privea, va lăsa prin testament să fie incinerată, iar cenușa să fie dată celor de la serele de flori. Câte rădăcini nu-și vor disputa atunci esența trupului ei? Pentru că doar ele vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la Întoarcerea din Galiția, când se credea că e doar rănit, nu și tuberculos, din care cauză a și murit după ce, mai Întâi, a pierdut ceva din greutate și chiar din Înălțime, cum s-a putut constata la așezarea În sicriu, spre ușurarea cioclilor și a groparilor. Zâmbetul: ironic Încă din leagăn. Grație lui, sufletul lui Flavius-Tiberius era tot atât de greu accesibil ca și turnul prefecturii plin de porumbei și de lilieci. Peste toate acestea plutea un aer de „ființă În trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mezelăreasă. Lucru firesc de altfel pentru toți cei din familia Cosici. Aidoma celorlalți eroi locali ai Revoluției, Eustațiu a fost Înmormântat pe banii primăriei În cimitirul de lângă stadion. Holul teatrului i-a primit apoi pe cei care au rămas lângă sicriu până la coborârea sa În groapă după serviciul religios, discursurile funebre, Moartea lui Fulger și Odă În metru antic recitate de actori de frunte ai generației mai vârstnice și prieteni apropiați ai sufleorului-martir. S-a divagat până seara târziu despre reabilitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de excepții Firesc, après tout C'est notre compatriote, vorba Compatriotului nostru transfug De la Biserica Ortodoxă Română Din Paris-Bien-Sur-Seine 9 bis rue Jean de Beauvais La doi pași de Eminescul nostru Și la unul doar De Cioranul tuturor Pitit În sicriu De teama vânătorilor de autografe plătiți Cu bucata De Ambasadă și Academie Sub ochii spleenetici a doi Seinarzi Anonimi dar adevărați. Amețitor acest joc de cuvinte Ai putea scrie așa chiar romane De-a dreptul voluminoase Și totuși profunde Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fiecare Îmbrățișare, iar el tot mai detașat de victoriile sale ca un premiant de carieră. Trăiesc atârnată de gâtul lui ca o cunună uscată de lauri. 8. A murit și bunica. Și tot În august. Doar eu și Szántó vegheam sicriul. Prin ușile larg deschise ale capelei se vedea cimitirul inundat de flori și verdeață: 6 August. Sezonul de băi nu era Închis Încă, dar lumina verii era mult mai blândă. Schimbarea la Față era, de când mă știu, Începutul toamnei. Cireșul din livadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Pentru că și acolo mai plângea Încă lumea, În loc să se bucure amintindu-și te miri ce despre cel dispărut, chiar și cei mai puțin avuți și-l doreau În capul mesei pe părintele Tatu. 11. Înmormântarea a decurs normal până la coborârea sicriului greu În groapă, când a picat din senin o ploaie torențială, binevenită altfel, dar nu În cel mai potrivit moment. Se Îneacă mortul, scânci o bătrânică. Lângă groapă am rămas doar mama, eu, Szántó și preotul. Ceilalți s-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În loc de flori, studii și articole publicate de profesor de-a lungul unei vieți. Toate cu dedicații. Cam aceleași formule. O operă impresionantă. Discursuri, elogii. Atât de emoționante Încât unora li se părea chiar că Îl mișcau și pe cel din sicriu. Altfel, lume distinsă, sobră, elegantă. Totul a decurs conform programului. Doar la groapă s-a Întâmplat ceva mai puțin obișnuit. Paginile cu dedicații au fost smulse În același timp din zecile de studii și articole și lăsate apoi să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sobră, elegantă. Totul a decurs conform programului. Doar la groapă s-a Întâmplat ceva mai puțin obișnuit. Paginile cu dedicații au fost smulse În același timp din zecile de studii și articole și lăsate apoi să cadă În groapă peste sicriu odată cu primii bulgări de pământ arucați cu mult respect de patru gropari fără studii superioare, dar cu dragoste de carte.” 17. Acesta a fost pe scurt visul. A doua zi, Petru a primit un telefon de la secretara decanului, care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu desăvârșire: mobilier alb pe mochetă albastră. Își duse două degete la tâmplă cum făcuse și „generalul” și Îi Întrebă dacă mai găsește pe undeva ziare. La tutungerie, să trăiți, veni răspunsul, cum ieșiți imediat pe dreapta, după magazinul de sicrie al lui Wellmann. Știa tutungeria, știa și magazinul de pompe funebre „Viața de apoi”. Acum câțiva ani, Însă, era a statului. Amândouă prăvăliile erau deschise. La Wellmann În vitrină doi Îngerași gonflabili vegheau un sicriu de stejar Îngropat sub coroane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe dreapta, după magazinul de sicrie al lui Wellmann. Știa tutungeria, știa și magazinul de pompe funebre „Viața de apoi”. Acum câțiva ani, Însă, era a statului. Amândouă prăvăliile erau deschise. La Wellmann În vitrină doi Îngerași gonflabili vegheau un sicriu de stejar Îngropat sub coroane de flori artificiale. Pe o lespede funerară din polistiren se putea citi următorul text: „Sicrie, coroane, lumânări servim. La orice oră din zi și din noapte și la cele mai mici prețuri. Asigurăm gropari calificați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Acum câțiva ani, Însă, era a statului. Amândouă prăvăliile erau deschise. La Wellmann În vitrină doi Îngerași gonflabili vegheau un sicriu de stejar Îngropat sub coroane de flori artificiale. Pe o lespede funerară din polistiren se putea citi următorul text: „Sicrie, coroane, lumânări servim. La orice oră din zi și din noapte și la cele mai mici prețuri. Asigurăm gropari calificați și transport pentru mort, rude și apropiați pe orice distanță și pe orice vreme. Vă așteptăm cu drag.” În tutungerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]