673 matches
-
răniți. își închipuia cu ce sentimente contradictorii îi priviseră galoromanii pe când aceștia își făceau loc cu brutalitate printre ei. Dacă, pe de o parte, acei războinici i-ar fi putut apăra de prădători, era adevărat că însăși prezența lor în sihăstrie putea face să crească pericolul, atrăgând dușmanul, care, în schimb, știind că nu aveau de-a face cu oameni înarmați, poate chiar s-ar fi retras și ar fi renunțat să mai urmărească în munți câteva sute de persoane neînarmate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ai de spus? Unde sunt consătenii tăi? îngenuncheat lângă cal, cu mâinile pe coapsele ce se conturau descărnate pe sub rasă, omul îi zâmbi tâmp. — Consătenii... mei? — Da. Oamenii din sat. Unde sunt? Omul își roti privirea în jur, apoi spuse: — Sihăstria!... S-au dus la sihăstrie, da, azi-dimineață! Eu n-am nimic de-a face cu ei: sunt păcătoși! Păcătoși! Se cred în siguranță acolo sus, fiindcă valea e adâncă și locul e la înălțime. Aruncându-i lui Balamber o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
consătenii tăi? îngenuncheat lângă cal, cu mâinile pe coapsele ce se conturau descărnate pe sub rasă, omul îi zâmbi tâmp. — Consătenii... mei? — Da. Oamenii din sat. Unde sunt? Omul își roti privirea în jur, apoi spuse: — Sihăstria!... S-au dus la sihăstrie, da, azi-dimineață! Eu n-am nimic de-a face cu ei: sunt păcătoși! Păcătoși! Se cred în siguranță acolo sus, fiindcă valea e adâncă și locul e la înălțime. Aruncându-i lui Balamber o privire exaltată, arătă cu degetul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mare atenție ce spunea el. Pe fețele lor dure se puteau citi felurite expresii - de la batjocură la frica superstițioasă pe care neamul Hiung-nu o avea din totdeauna față de cei pe care îi invadaseră. Balamber îl mai întrebă: — Vorbești de o sihăstrie. Ce-i asta? O biserică de-a voastră? Acoperindu-și capul cu mâinile, omul scoase un geamăt lung. — Daaaaa! strigă după aceea, ridicând din nou capul și ferindu-și apoi repede ochii, înconjurați de cearcăne negre, dar cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
știa că prietenul său era, cu siguranță, stânjenit fiindcă în sat se făcuse purtătorul de cuvânt al văicărelilor războinicilor, și încerca, de fapt, să-i cerceteze starea de spirit, iritarea. Poate chiar se căise. Ridică, la rândul său, privirea către sihăstrie. Cu o zi înainte ajunseseră la picioarele acelei stânci uriașe pe la apus, după ce străbătuseră un traseu presărat cu urmele mulțimii de refugiați, dar pe care aflaseră și semne evidente ale trecerii a ceea ce mai rămăsese din mica armată de burgunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de ardezie, la baza cărora îngrămădiri de pietre mai mult sau mai puțin fărâmițate - semn evident al caracterului friabil al terenului - împiedica mersul cailor. Urcând împreună cu coloana, putea vedea, de pe anumite porțiuni ale drumului, în capătul urcușului, zidurile întunecate ale sihăstriei, conturate pe fundalul norilor în mișcare. Ploaia măruntă ce salutase trezirea din somn a războinicilor încetase. De la răsărit, huruitul tunetului răsuna încă, dar de acum, cerul schimbător al Sapaudiei pornise să se lumineze, lăsând să se filtreze raze aurii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îndepărteze o barieră rudimentară, din trunchiuri de mesteacăn - un jalnic bastion, ridicat în grabă, dincolo de care, după o ultimă bucată de drum foarte puțin înclinată, puteai ghici ieșirea pe o porțiune dreaptă, acoperită de iarbă și dominată din dreapta de zidurile sihăstriei, ridicate pe un povârniș stâncos. Ajunse din urmă și Khaba. — Au blocat cărarea, constată cu nemulțumire. Era de închipuit, nu? Nerăbdător, Balamber privea mai departe, către vechea construcție, din care putea vedea turnul și o bună parte din zidul înconjurător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nesupravegheată. Câțiva războinici descălecaseră și începuseră deja să îndepărteze trunchiurile puse unul peste altul de-a valma, cu o grabă vădită. Inisius, ajuns și el acolo, sări de pe catârul său și alergă să se cațere prin încrengătură, privind atent spre sihăstrie. întinzând arătătorul, Khaba îl anunță pe Balamber: — Uite acolo! Se deschide poarta. Trei bărbați ieșiseră din clădire. Distanța nu-i îngăduia lui Balamber să vadă bine, dar aprecie că unul dintre ei trebuia să fie bătrân. înainta cu pași măsurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vadă că puteau comunica în limba sa, călugărul răspunse pe un ton liniștit: — Numele meu e Canzianus. Sunt aici ca să vorbesc cu tine, dacă tu ești comandantul acestor războinici. — Da, sunt în subordinea mea. Deci?... Bătrânul încuviință: — Sunt abatele acestei sihăstrii. Ceea ce vezi tu, de fapt, nu mai e demult un post militar, ci un loc de rugăciune și de reculegere. Nu păstrăm aici bogății de nici un fel și... — Păstrează-ți suflul, călugărule! Știm bine că sihăstria ta e plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încuviință: — Sunt abatele acestei sihăstrii. Ceea ce vezi tu, de fapt, nu mai e demult un post militar, ci un loc de rugăciune și de reculegere. Nu păstrăm aici bogății de nici un fel și... — Păstrează-ți suflul, călugărule! Știm bine că sihăstria ta e plină de oameni fugiți din Vesontio și din satele de-aici, din împrejurimi. Nădăjduiau că nu-i vom urmări și cu siguranță au luat cu ei aur și bijuterii. Numai că, uite-ne aici! Cum vezi, nu trunchiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
astea sunt aiureli. Cu cine îți închipui că stai de vorbă? Oamenii mei au dus în dimineața asta o lungă bătălie și pe drept vor să fie răsplătiți: le e foame și sete. La noapte o să ne așezăm tabăra în sihăstria ta și o să luăm ce-o să ne placă. — Dar... sihăstria e deja plină de lume. Balamber râse: — Nu-ți fie teamă, o să ne facem loc. Dădu să se întoarcă spre ai săi ca să le dea ordine și să-i pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vorbă? Oamenii mei au dus în dimineața asta o lungă bătălie și pe drept vor să fie răsplătiți: le e foame și sete. La noapte o să ne așezăm tabăra în sihăstria ta și o să luăm ce-o să ne placă. — Dar... sihăstria e deja plină de lume. Balamber râse: — Nu-ți fie teamă, o să ne facem loc. Dădu să se întoarcă spre ai săi ca să le dea ordine și să-i pună în mișcare, dar Canzianus întinse brațul și-l opri. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întoarcă spre ai săi ca să le dea ordine și să-i pună în mișcare, dar Canzianus întinse brațul și-l opri. Fusese soldat în tinerețe și știa bine ce ar fi însemnat să-i lase pe huni să intre în sihăstrie. Nu! Așteaptă: dacă animalele și bunurile lor le vreți, ei o să ți le dea de bună voie. O să strângă tot ce au și o să le aducă aici. — A, da? Mă iei de prost? Cu siguranță, o să ascundă cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în brâul verde ce-i încingea mijlocul, își trecu privirea peste chipurile războinicilor ce-i înconjurau și pe toate citi descumpănire, frică, nesiguranță. De undeva de jos, dinspre războinicii care nu-și putuseră da seama de ceea ce se întâmpla în fața sihăstriei, începeau, între timp, să vină primele proteste. Abatele era acum hotărât să tragă toate foloasele posibile din situația neprevăzută, dar favorabilă, ce se ivise. — Cum ai văzut și singur, îi spuse prompt lui Balamber, Dumnezeul meu pedepsește, dar și iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Războinicul cel corpolent îl ridică pe Inisius ca pe o surcea și-l puse cu ușurință, de parcă ar fi fost o legătură de cârpe, pe umărul celui mai robust dintre războinicii ce urmau să-l însoțească, apoi o porni către sihăstrie, în urma celor doi călugări. în vreme ce Balamber dădea porunci oamenilor săi să urce și să se așeze în luminișul acoperit de iarbă dinaintea mănăstirii, abatele privea grupul ce se îndepărta. Se simțea sleit de tensiunea acelor tratative ce-i păruseră interminabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să facă dragoste! Sebastianus îi auzi, dar nu le dădu nici o atenție. 40 Hunii căutau zadarnic, de multe zile, să prindă detașamentul care săvârșise atacul devastator în tabăra lor. De la bun început, Odolgan propuse, ca represalii, să se întoarcă la sihăstrie și să-i măcelărească pe monahi și pe mulțimea de fugari care încă se mai afla acolo, dar Balamber, fidel cuvântului ce i-l dăduse lui Canzianus și temându-se puterea sa, îi respinse propunerea. Avură nevoie de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
abate. Totuși, constată, cu mare surprindere și iritare, că micul cortegiu era urmat la distanță de Inisius. Când îi ceru explicații lui Mandzuk, acesta ridică din umeri și, desfăcând brațele, îi spuse că în momentul când Canzianus ieșea pe poarta sihăstriei pentru a se preda, nebunul acela năvălise în spatele său, cerând cu putere să-i împărtășească soarta, și nu putuseră cu nici un chip să-l despartă de el. Balamber îl văzu, înfrigurat și cuprins parcă de o febră, în rasa sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ai spus? Bine. Fie cum vrei! Dădu imediat ordin să se ridice un alt rug, la câțiva pași de acela al lui Canzianus. Acesta, resemnat, nu mai zise nimic. între timp, o mulțime tăcută apăruse pe cărarea ce cobora de la sihăstrie. Sute de bărbați și femei, care, venind în urma călugărilor, își părăsiseră refugiul și coborâseră la vale în procesiune mută, refuzând să-l abandoneze pe Canzianus în momentul suprem. Balamber ordonă alor săi să blocheze cărarea, dar ei se răsfirară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din umeri și lăsând privirea în jos, scutură din cap amărât. — Rău, din păcate. în cel mai rău mod posibil. Ceva m-a lovit în cap, mi-am pierdut simțurile și n-am mai văzut nimic. M-am trezit în sihăstrie, înconjurat de confrații mei. Mă priveau ca pe un ucigaș, iar abatele îmi vorbea cu asprime. M-am ridicat pe coate și am întrebat de băiat. Mi-au spus că murise. Și câinele murise, iar vechilul cerea satisfacție. Acu’... trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sumă fixă pentru călătoria de la bazar la livadă și înapoi. Chiar și autobuzele care duduiau pe șosele în drum spre destinații mai îndepărtate au început să facă ocoluri regulate pentru ca pasagerii să-l poată vedea pe acest faimos Baba în sihăstria sa din vârf de copac, să poată zări dulceața zâmbetului său, seninătatea absentă a privirii sale. Cărarea ce ducea la copacul lui Sampath fusese lărgită și era măturată și stropită cu apă de trandafiri; o scară mică fusese sprijinită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lui privitor la această chestiune, gândindu-se că ar fi trebuit să-i prezinte scuze lui Hideyoshi și să renunțe la îndatoririle de vasal sau să se elibereze de chinurile pentru sora lui în fața acesteia, cerându-i să trăiască în sihăstrie? Dar niciodată nu i se oferise ocazia. Se angaja într-o călătorie din care n-avea să se mai întoarcă niciodată și, evident, simțea că trebuia să-i spună ceva despre acest lucru lui Oyu. Nu putuse spune nimic când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aproape neobservat de nimeni, se închina la icoane și se așeza în ultima strană. Avea trupul aplecat de muncă și bătrânețe, dar în ciuda neputințelor trupești se dovedea sprinten la mers. Toți îi spuneau grădinarul. A fost călugăr în obștea de la Sihăstria Voronei până în ziua în care a fost nevoit să plece în lume din cauza decretului 410 din anul 1959, care dispunea ca cei tineri din mănăstiri să se întoarcă în lume și să se angajeze. Ioachim în această mănăstire l-a
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
să mă rog, să rabd și să studiez mult. Dacă-i ascult sfaturile - zicea părintele Ioachim - el vede în mine un om mare pentru biserica noastră ortodoxă”. A mai spus Patriarhul, că părintele Ioachim a rămas în peșterile chinoviei de la Sihăstria Voronei unde iarna îi primea și pe șerpii locurilor să stea în locul unde dormea el. Pentru un om sfânt animalele sălbatice nu erau periculoase. Le vorbea și se înțelegea cu ele. Patriarhul, apoi, a insistat să spună că acest om
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
moarte... la mănăstire Bârnova, unde au fost căutat și îngrijit... cât au fost bolnav”. Deci, în vremea ciumei, la mănăstirea Bârnova au fost îngrijiți și bolnavi de ciumă. Asta îi o noutate pentru mine, părinte. Eu știam doar de „Schitul Sihăstriei deasupra Socolii în codrii Iașului” (Schitul lui Tărâță), că a fost destinat de Ioan Theodor Calimah voievod ca bolniță pentru ciumați, pus sub epitropia mănăstirii Sfântul Spiridon. Asta ar fi ca o lecție pentru tine, care te învață să citești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu la Pasărea (unde a și fost Sophie în duminica în care pe ea a uitat s-o mai ia de la Școală). De-ar avea pe suflet atâtea păcate câte are Sophie, s-ar duce tocmai într-un schit, la sihăstrie... Și ce-i mai îngrozitor, ce-i mai teribil și mai palpitant este că ușa dinspre terasa cu clematite este deschisă... — O zi teribil de caldă a fost astăzi, nu ? Și nu vi se par spiritele mai agitate ca totdeauna
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]