2,790 matches
-
în voia valurilor. Cine ar fi fost Alexe fără plicurile lui albastre? se întrebă Carmina. Un cârtitor de duzină, un înrăit sadea, un suflu distrugător și veninos care trece vijelios și nu lasă în jur cadavre, ci doar nesiguranță și silă. Puterea lui stătea în plicurile albastre. Carmina se gândi să plece, simțea din nou că i se șubrezește încrederea... se temea de stările de amorțire, când se alarma de inutilitatea și delăsarea sa, când cădea într-o trasă de apatie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Alexe fu de ambele părți glacială. Poate citiseră pe figura ei vreun dram din marea dezamăgire ce-o încerca? Cine știe? Poate nu voiseră ca ea să fie martorului mituirii morale a zugravului și acum devenise incomodă? Plecă și o silă imensă îi îngreuna cugetul. I se părea că totul este întinat. În stratul de ceapă din fața unui bloc doi câini se fugăreau a hârjoană. Un gest animalic atât de simplu și răscolitor în mârâiturile și în lupta lor. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
șir de reproșuri în lanț, rostite sacadat, cu scrijelări ale gâtlejului, cu ochii tulburi, cu tentă vineție în obraji. Carmina îi asculta tirada cu pumnii strânși, cu ochii pierduți printre faldurile perdelei. Bine, bine, hai, lasă-mă, răspundea ea în silă. Nu faci decât să-mi distragi atenția. După plecarea lui dura câteva zeci de minute sau ore până când se restaura starea de calm când se putea din nou concentra asupra temelor sale. În cele din urmă, încordarea dintre tată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
servea o replică, parcă îl împingea cu umărul către locul dorit. Alexe para, amuzat că rivalul mușcase din nadă, nu exista nici o problemă la care să nu găsească o ripostă caustică, se mai hărțuiau fără vlagă o vreme, parcă în silă apoi se despărțeau, convins, fiecare în parte de dreptatea lui, credeau că au reușit să se impună, că în tot cazul, o dezbatere în contradictoriu are un rol pozitiv. În momentul în care plecau de la Alexe oamenii erau mulțumiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să te ocupi de o gazetă de perete? l-a întrebat, Vorbește cu Radu, mereu se plânge că nu are oameni suficient de combatanți care să știe să țină stiloul în mână. Nu mă ocup de așa ceva, îi răspunsese în silă și-i întorsese spatele. Șeful de secție văzând scena îl întrebă pe veșnicul lui însoțitor: Ce face Sfântul Petru, se chinuie să atragă sufletul păcătosului veșnic rătăcitor? Încearcă el, că încercarea moarte n-are dar cu acesta nu-i merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gata, crede că a ajuns la liman. Îi crește ăluia copila, intenționează să mai facă și ea vreo doi, trei plozi, astea îi sunt năzuințele și dacă până aici se mărginește, cum s-o faci să sară cu de-a sila peste prag? Din nou o expresie de suferință îi văluri ridurile. Își cuprinse între palme genunchii. Poate îi este suficient și atât, murmură cu ochii plecați și numai mie îmi displace ideea ca ea, ea, fata mea, să ude zarzavaturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu are în el atâta putere cât să câștige o femeie, să-l facă să-l urmeze orbește și să spună "da" fără să țină seama de obstacolele ivite în cale. Nu, Ovidiu nu depunea suficient patos, avea așa o silă în el, de ce să lupte când repurta atât de ușoare victorii asupra altor femei, numai ideea că ar trebui să insiste pe lângă Larisa îl inhiba, asta însemna să-și recunoască un sentiment de inferioritate ori lui îi era mai comod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să muște din plăcintă. Bună seara, a mai spus femeia și apoi s-a îndepărtat enervată. S-a oprit pe o bancă lângă hotel. Se simțea istovită de efortul de a se închipui altceva decât era în realitate. Îi era silă de ea însăși. Ce drum cotit îmi aleg, își spuse când ar fi mai simplu să-mi găsesc rezolvarea prin mine. Nu-i venea să se urnească de pe bancă, să urce în camera pustie, să se ducă la duș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
proceduri, precum și pe alegerea și aplicarea standardelor de referință. 31. Învățământul este un serviciu public organizat în condițiile unui regim juridic de drept public în scopul educării și formării profesionale a tinerei generații. 32. Învățământul cu frecvență, cu frecvență redusă sila distanță sunt forme de organizare a proceselor didactice care implică: a frecvență obligatorie pentru învățământul cu frecvență; b înlocuirea orelor de predare cu activități de studiu individual și întâlniri periodice, de regulă săptămânal, cu elevii/studenții/cursanții pentru desfășurarea activităților
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
altfel îmi vorbea din scaunul de cenzor: "Percepi deformat realitatea noastră, tovarășa Marievici, vezi numai partea rea. Nu-i sănătos. Contradicțiile societății, spune și Tovarășul Secretar General, sînt normale. Noi aicea..." I-aș zice cîteva de la obraz, dar mi-e silă. Din timp în timp, sila (dublată de dispreț) mă face să nu mai reacționez cum ar trebui să reacționez. La ce bun? Staliniștii ("un antisovietic este un dușman al poporului" a devenit "un antiamerican este un antiromân") metamorfozați în aprigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de cenzor: "Percepi deformat realitatea noastră, tovarășa Marievici, vezi numai partea rea. Nu-i sănătos. Contradicțiile societății, spune și Tovarășul Secretar General, sînt normale. Noi aicea..." I-aș zice cîteva de la obraz, dar mi-e silă. Din timp în timp, sila (dublată de dispreț) mă face să nu mai reacționez cum ar trebui să reacționez. La ce bun? Staliniștii ("un antisovietic este un dușman al poporului" a devenit "un antiamerican este un antiromân") metamorfozați în aprigi agenți de influență compromit, năclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lux a stripperului. Cică spartanii se rugau de zei să le dea puterea de-a suporta nedreptatea. Și eu mă consideram nedreptățită. Chiverniseam salariul (bănuții nu-mi erau de-ajuns, însă de la Marx tot am învățat ceva: mi-a transmis sila de sacul cu bani capitalist, de scopurile materiale scuzînd mijloacele), mă împrumutam să le fac rost de bunătăți. Patrick întîmpina cu lehamite toate gesturile de gazdă binevoitoare. "A, Pepsi!" Prefera Cola. "A, portocale!" Prefera mandarine. În tandem, și lui Brăduț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
privată, fără spectatori. Ce-ar zice bunica Leonora să vadă la mine-n poartă scene de Fellini? "Zăbzucile aistea" de fete se comportau aberant doar pentru că îndrăzneau să poarte dressuri negre. "Îți sparg ecranu' dacă nu dispari, babo". Mi-e silă și milă de fata care se lasă sărutată, mîngîiată între o rîgîială și-un scuipat. Țucături și țucale. Tano apare izbăvitor și-i împrăștie. Era și cazul, îi reproșez cîinelui meu. Pentru cîți te latră pe tine, io ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Bunicului îi pîrîia spinarea muncind de ici-colo". În șirul de tracasări, cel mai rău fusese altceva: "Nu creșteam. Mă oprisem din crescut pe la 5-6 ani, din nu știu ce deficiență. Mă arătau studenților de la medicină, ca material didactic: dezbrăcată cu de-a sila și analizată pe-un podium de amfitreatru. Dacă n-am murit atunci de rușine, nici n-o să mai mor. La opt ani, bunicul s-a gîndit că la casa de copii or să mă îngrijească mai bine. Mama n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
meu și-al lui. Atîta. Așadar, speram chiar într-o nominalizare. împachetasem cartea s-o trimit juriului. Rusalin avea îndreptățire să spună că "nici un premiu din lume nu adaugă ceva valorii operei", dar nu eram dispusă să i-o acord. Sila de coterii, de cronicari contra-cost și-o manifesta cu o octavă mai sus. "Greața lui Sartre e floare la ureche față de-a mea". Era foarte "ambarcat", cum ar fi spus Liselle. Prea sceptic, prea tăios cu confrații. Nici disprețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
strident cu piatră pe la ochi, cu lichidul ăla din liftul sângelui cu sens unic, exagerat de tatuată cu galben dulceag și cărămiziu molâu, violet pupăcios, maronul sclivisit, verdele palid, pe când copacii ei sunt stripperi, câmpurile obscene așteaptă o țoală de silă, de milă, risipitoareo! Și tornadele de frunze galbene și gunoaie își roteau trunchiurile conice străbătând străzile de la un capăt la altul, căutând intențiile iernii care-ncepuse să-și trimită scrisorile de acreditare! Vântul se înșurubă pe trupul damnaților inspirați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu ambele mâini, porni, cu cătunul smuls cu greu din pământ, înapoi, la drum... D acă am urât ceva mai mult pe lume a fost școala. Mă consideram foarte bătrân și ratat. Nu iubeam nimic și pe nimeni. Mi-era silă de mine însumi, de foșnetul lanurilor de porumb, atât de întinse, atât de verzi încât l-am întrebat odată pe tata când se termină porumbul. Niciodată mi-a răspuns el. E un soi care crește în toate anotimpurile numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
episoadelor din Cronica unei zile însîngerate, credeam că băieții ăștia au o cauză nobilă, însă se pare că m-am înșelat ca un ageamiu. Uitați-vă la ăsta, dom’ Colonel, zice Poștașul începînd să simtă și el un gram de silă în suflet, „Se deschid porțile iadului“, „La Jilava continuă sadismul“. Uite de asta aș vrea să le am pe toate, spune Bătrînul fără să l audă, dacă ai putea să renunți la colecție mi-ai face o mare bucurie, îl
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de nas, foarte atent pe unde calcă, începu să slalomeze printre movilițele de excremente și băltoacele de vomă. Nu mai e loc nici cît să arunci un ac în tot Bucureștiul de atîta mizerie. Cum să nu ți se facă silă de un oraș ca ăsta? Nu e de mirare că nu mai auzi de la nimeni nici un cuvînt bun despre așa o capitală. Cînd să iasă în partea cealaltă, două potăi costelive se zbîrliră la el din dosul unei grămezi de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lui Traian Bădulescu-Șuțeanu. FantazAri sordide Ovidiu Băjan este un poet talentat, cu un temperament de răzvrătit, specializat în contestarea lumii. El se consideră, pe urmele lui Tudor Arghezi, „singur și pieziș“ în univers: „nu există lumea numai eu / plin de silă-n fața unor ani / craniu-mi stă în gura unui leu / inima un cuib de șobolani // poezia nu e numai eu / deturnând cuvintele din haos / printre rime sunt un derbedeu / vieții pure inutil adaos“. Nu se poate să nu remarcăm
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fac parte din folclorul mediilor non-intelectuale și sunt de un prost-gust remarcabil (chiar dacă în unele cazuri își dovedesc eficacitatea!). În afară de sexism, Horia V. Pătrașcu profesează și un rasism al vârstei, scriind cu un dispreț deșănțat despre femeile în vârstă: „Dar silă mai mare nu-i decât vederea unei scârnăvii bătrâne. Farduri... miros de spermă și sânge menstrual, dinți falși care ascund dinți bolnavi / cariați, ca niște buboaie gata să se spargă...“ Când nu filozofează, ci doar povestește, Horia V. Pătrașcu o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
îl folosește pentru a incrimina Securitatea: „Azi, nu ne mai pândește nimeni în taină pe la uși; / S-a dus Securitatea și nu mai sunt în țară ruși: / dar încă păstrăm teamă și-n cugete avem dureri, / Ca oarbă moștenire din sila anilor mizeri.“ Securitatea ne pândea... în taină! Poetică Securitate! Nu ne mai rămâne decât să ne-o imaginăm poleită, noaptea, de lumina Lunii... În aceiași termeni este evocat comunismul însuși: „A fost în lumea asta comunismul cea mai cumplită eră
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fac apariția doi tineri, un băiat și o fată, relaxați ca după o întîlnire furată. Uită-te la bețivan, spune băiatul cu un dezgust necamuflat. O fi bețivan, dar este un om totuși... De ăștia n-am milă. Îmi este silă de ei... Tinerii trec pe celălalt trotuar și grăbesc pasul, neîncetînd să privească înspre "bețiv". Își dau seama că nu procedează ca niște adevărați creștini, și-și motivează aitudinea prin argumente ipotetice. Dacă te apropii de ăștia, te poți trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a doua zi cu cine a avut de-a face, cui i-a oferit virginitatea, a început să plîngă și a ținut-o tot așa pînă l-a născut pe Bogdănel. Sentimentul matern l-a înlocuit cu un soi de silă, pe care o trăise cu țăranul știrb și cu nasul roșu. N-a simțit regrete cînd a abandonat plodul. Era de aproape 17 ani și sentimentul matern nu era deloc sesizabil. Bogdănel a pornit pe lungul drum al suferinței, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și "lideri regionali", adică un fel de șefușori pentru bulgari, sîrbi, unguri, moldoveni și, dacă exagerăm puțin, și peste georgieni. Dacă amintirea nu ne joacă feste, și peste ruși și chinezi, cînd încercam să-i facem frați cu de-a sila. Blegii români sînt blegi numai în viața de zi cu zi, mai precis cînd este vorba de competență sau de fotbal. În politică nu-i întrece nimeni. Acolo chiar poți excela și ca "bleg". Sfatul meu este ca atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]