3,605 matches
-
s-a blocat niciodată, așa cum i se întâmplă - rar, e drept - atunci când, nervos ori nerăbdător, pentru a nu pierde ideea, atingerea mea implică o anume duritate, imperceptibilă mie, dar nu și sensibilității ei. Situație în care reiau, calm, fraza, cuvântul, silaba. Răspunsul vine domol și sigur, bine conturat. Colaborăm statornic; este elementul esențial într-o conviețuire. Nu avem acte care să ateste legătura noastră. Sunt vremuri noi, ne adaptăm. Chiar și câștigăm ceva bani împreună. Eu scriu povești. Erika le copiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Constanța Buzea O doamnă sensibilă, iubitoare de sonet și slujitoare la curțile lui, mărturisea undeva că i-au fost de trebuință două luni ca să îndrepte, n-are importanță la sugestia cui, unul din versuri în care se strecurase o silabă în plus. A reușit s-o elimine, refăcând astfel muzica sonetului, fără de care textul lui rămânea pentru eternitate un fel de rebut inofensiv. Citind o mulțime de încercări literare de toate calibrele ale unor autori de diferite vârste și inegală
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
în final Este ora 19. Urmează știrile: ,Păpușarii urcă alert treptele./ îi urmează, mimând viața,/ oamenii-roboți, făuritorii de scame./ încă vii, ce tupeu, câțiva bătrâni, ascund grabnic calendarul,/ Să înduplece iarna și facturile?/ între Ei și ei, șubrede poduri de silabe triste !/ între Ei și noi toți/ - ferecate uși -/ labirinturi noi de plus./ Ei în urcuș, mereu în urcuș,/ Noi, ca întotdeauna cu preșul duși!", datat acest text, noiembrie 2008. Și mai transcriu un text de anul trecut, intitulat Sunt pensionar
Poemul si scriitoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7878_a_9203]
-
aventuri ale lui Guliver. Lectorul își poate pune întrebarea dacă e luat în derâdere un gen de lecturi de cea mai pragmatică factură sau se iau în răspăr realitățile din... Molvania? De evidentă locație balcanică, Molvania asta își are prima silabă, totuși, de la o istorică provincie românească, tot așa cum celelalte evocă o alta. Ghidul îi trasează trecutul, încă din antichitate Tacitus ar fi scris despre: "Sunt scunzi și oacheși la înfățișare și nu au aplecare către munca grea și către gândirea
Din Vodenia în Molvania by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7377_a_8702]
-
literară decât propriu vorbind poetice. Poemul ilustrează câteva dintre temele principale ale gândirii lui Eminescu și este, în plus, unul dintre textele cele mai bine lucrate artistic. El este și o sinteză a vocilor lirice eminesciene. Versul iambic de 7-8 silabe nu-l slujește decât în parte pe poet și anume în chemările iubirii (care, luate separat, seamănă cu idilele), în episodul cu Cătălin, dar deloc în viziunile cosmologice, în reflecțiile lui Hyperion, adică în partea de simboluri romantice majore. Seducerea
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
refrenul unui cântec, oprindu-se uneori pe câte o notă distinctă, cum este cea dată de cuvântul „împreună". Cei doi stau împreună, iar fiecare moment cântărește imens, fiecare clipă îi aduce mai aproape de despărțire, iar tristețea se strecoară în fiecare silabă pentru că desfacerea acestui „împreună" imemorial pare de neconceput pentru fiu așa cum mama trăiește sentimentul de restriște și el imemorial de a-și lăsa fiul singur, cu toate că acesta este matur și capabil să trăiască pe picioarele lui. Sokurov ne arată cum
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
lui Ion Babu, Arghezi, Blaga, din Miorița și Meșterul Manole... După fiecare lectură care î consuma la maxim, marele actor șipoet se întreba dacă totul a fost bine... Ceputeairăspunde celui care însemnasepe iele de carte toate pauzele, toate accentele, toate silabele? Cînd își recita versurile proprii „ Vino, nu veni, iubito, între toate aleasă,/ Vino, nu veni, dulcea mea înserare/ Pe malul apei să amugm/icremenițL Ca statui funerare"... aveai impresia că nu va mai putea respira. În acel prim an al
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
transportării acolo trece prin uitări: „Te leapădă de gînduri, de simțire/ Alungă liniștea din amintire/ Rămîi atît cît să mai poți sui/ În palida, dreptunghiulara zi/ Ce ne așteaptă peste gheața goală,/ Puternică, pe cumpăna finală.../ Cuvintele să fie doar silabe/ Tîrîte după noi în patru labe/ Sui-vom fiecare doar cu sine/ Nimic din ce trecut-am nu vom ține,/ Chiar dacă fund de mare-a fost aici/ Cu scoici, cu ambulare, cu arici/ Tu uită tot, mă uită și pe
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
interzisă pe vremea lui Ceaușescu. Așa că atunci când ușa se deschidea și intra dascălul, fiecare elev se ridica în picioare și recita câte un vers din Doina interzisă. Când un elev se așeza, altul se ridica, până la ultimul, și până la ultima silabă din Doina lui Eminescu. Cei care au trăit înainte de 89 știu foarte bine ce însemna doar să vorbești despre ceva interzis de regim, darămite să faci din asta un crez, să îți asumi un asemenea gest indiferent de consecințe, ca să
Un dascăl care a înfrânt sistemul comunist () [Corola-journal/Journalistic/67803_a_69128]
-
literare", la Perpessicius și, deci, în edițiile curente. Nu știu cum explică grămăticul, dar se accentuează diferit -și, deci, sunt ritmuri diferite: Ștefane, Măria Ta - și Ștefane Măria Ta: în prima formă, cea eminesciană, versul are două accente, cu ictusul pe prima silabă, fiind ca o repetiție - iar în a doua formă, maioresciană, accentul exploziv pe inițială ține tot enuințul. Este evident că Eminescu rostește tradițional: Ștefane, ca în poezia populareă: „Ștefan, Ștefan, Domn cel mare, / Seamăn pe lume nu are...". Dacă își
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
vizual, ci și sonor. Muzica ce se naște din sin-fonia sau diafonia cuvintelor este una primordială: "la început a fost cuvântul și cuvântul era sunet". O muzică ce acceptă materia literelor ca singură substanță sonoră și unic fenomen fonic. Fonemele, silabele, cuvintele se supun astfel dicteului letrist, așa cum rostirea însăși era subjugată, în dadaism, dicteului automat. Creatorul letrismului este convins că "nu există nimic în Spirit care să nu fie sau să nu poată deveni literă". Dar literele sunt aidoma obiectelor
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
ne e dat să trecem. Iată, chiar la masa mea, gata să o ating cu mâna, una din popularele cântărețe ale muzicii ușoare din anii șaizeci-șaptezeci. Nu există român în floarea vârstei care să nu-i recunoscă vocea de la prima silabă. A părăsit țara prin anii '80, tocmai când situația începuse să se împută definitiv. A revenit pe valurile unui scurt entuziasm la începutul anilor '90, iar apoi a intrat pe panta coborâtoare ce duce la uitare ori, mai rău, la
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
alergare de cai, de la gară, stîrnită de copilărești ambiții de întîietate. Ici-colo, discuții grave, drame prefirate în vacanța fără nici un cusur. Îngropate acolo unde stau secretele, se acoperă cu cîte o frază care spune totul și nimic: "...Sânziene, murmură Monica silabele tremurătoare de soare ca un vers uitat de albine pe buzele copiilor." (p. 21). Prezențe blajine, care nu sînt de-adevăr, ca a bunicii Monicăi, în odăi cu ochelari răbdători, și cu mirosuri din cuhniile lui Pillat, umplu casa Deleanu
Copilării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7442_a_8767]
-
într-un articol intitulat Un magnat al poeziei și magna sa. Nichita Stănescu - ouă și sfere, Marin Sorescu sfârșea comentariul cam în aceiași termeni: "Așa cum există Ťcuplurileť la Breban (observația aparține lui Eugen Simion), există amorul vocalelor, al consoanelor, al silabelor lui Nichita Stănescu, din care rezultă ceva de tot pur și diafan. Văd poezia lui ca un imens câmp de zăpadă imaculată, peste care un vultur Ťzboară pe spateť; iar umbra lui vânează iepuri înzăpeziți, cărora, după ce le scoate ochii
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
extrăgând din gabardină un stetoscop ale cărui tuburi nu se terminau niciodată, îndoite și reîndoite în buzunarul infinit. - Întrucât nu tușește e posibil să fie moartă, a dedus el cu o voce ca de după o draperie, pe măsură ce furtuna îi risipea silabele la fel cum sufla frunzele salcâmului din curte, redus la o anatomie de coaste fracturate de apă, de vânt și de porumbei care i se răstigneau pe ramuri. Bucătăreasa își scărpina pleoapa cu colțul șorțului, caporalul a luat poziție de
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
harul poetic nu are cum să-l înalțe pînă la stratosfera unui interes mai general. Și apoi citesc cu oarecare dezagrement încercărle trudnice, precum și aceasta de față, de a face compuneri poetice în metru antic. Prozodia veche, cu versuri avînd silabe în numere fixe și accente ce cad la intervale prestabilite și invariabile, ca și cea de mai tîrziu, avîndu-și originile în Evul Mediu de mijloc și în folclor, cu zdrăngăneii rimelor - își au explicația în necesitățile mnemotehnice ale unor timpuri
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
de duminică a copilăriei și tot zorile așteaptă un suflet la apus figuri de stil în buzunar pun în buzunar antiteza timpului, epitetul vieții, oximoronul dragostei, personificarea urii, tautologia invidiei răstorn realitatea cu o frunză și tac nu mai rostesc silabe sfinte, nu mai cânt fragmente din Miorița, nu mai scriu nici un vers pe pana cucului pun în buzunar figuri de stil, tropi și procedee stilistice liniște nici un cuvânt, nici un gând, nici un epitet liniște, liniște, liniște, o respirație adâncă: de la cer
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7795_a_9120]
-
secolul XL. numai un poet știe cum plâng îngerii, ce culoare au lacrimile lor ce să cerșesc poemului ce să cerșesc poemului când existența e un poem și poemul e o dragoste când versurile pășesc prin inimă și sufletul adună silabe când pixul scrie fără vreun efort
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7795_a_9120]
-
în pasă rea, litere și linii. Lucrînd parcă sub blestemul, romantic, al lui Hasdeu: "O poezie neagră, o poezie dură, o poezie de granit./ Mișcată de teroare și palpitînd de ură,/ Cu vocea răgușită pe patul de tortură,/ Cînd o silabă spune un chin nemărginit." Viziuni într-o peșteră neîncălzită, de lume hăituită de spaimele miezului de noapte, în cîteva secunde cît un coșmar: În horn înoptați ca'ntr'o turlă/ Nebunii închiși ai văzduhului urlă/ Sau viscolul orb al amărăciunii
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
conform Gramaticii Academiei, pe care cei care fac subiectele n-o consultă, construcția incidentă cuprinde vocative! Se scrie asta, negru pe alb, la pagina 741, vol. 2. Al treilea item se referea la măsura versurilor. Dacă n-ai numărat corect silabele o dată în viața ta, ai pierdut 6 puncte, mai mult decât valorează singurul exercițiu de morfologie, pe care o studiem 8 ani, în sute de ore... Și, dacă tot veni vorba, dacă n-ai scris un adjectiv propriu-zis, nu iei
EVALUARE NAȚIONALĂ 2014. Elevii de clasa a 8-a, batjocoriți la proba de limba română. Scrisoarea unei profesoare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78126_a_79451]
-
primul subiect a fost un fragment din romanul "Scrinul Negru" de George Călinescu. Prima cerință se referă la sinonime pentru mormane - grămadă sau pentru uzate - deterioarate. A doua cerință: Rolul cratimei trebuia la nivel fonetic marchează rostirea într-o singură silabă a cuvântului câte și al articolului hotărât "un". La nivel morfologic desparte părți de vorbire diferite. La numărul 3 - locuțiune verbală "a pune umărul" sau locuțiunea adverbială "umăr la umăr". La numărul 4 - perspectiva narativă era obiectivă, pentru că se nara
Barem Limba romană - Bacalaureat 2013. La orizont, un nou scandal by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78162_a_79487]
-
simțul estetic, poezia, tot ceea ce ar trebui să reprezinte latura frumoasă a vieții. Nen ("Nenuțu când îmi cerea o favoare. Oricare. Nenusu când îmi era recunoscătoare. Nenu eram în lipsă, când întreba de mine. Nenus, cu accentul pe a doua silabă (nu pe prima - ca în Venus, de pildă -) când mă implora să o ajut să-și facă tema la română. Niciodată - Nenișor."), personajul narator al romanului, trăiește spleen-ul bărbatului ajuns în preajma vârstei de 40 de ani. Locuiește împreună cu amanta
Romanian Beauty by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7596_a_8921]
-
mitologie la credință, trecînd prin dovezile concrete, se mișcă, deopotrivă cu soarele și celelalte stele, pentru temelia unui vis. După Oglinzi pasionate, calitate foarte nepotrivită cu firea lor de martori reci, nelăsînd nimic de la ele, cuvintele se sfărîmă în abia Silabe potrivite. Jocuri fine, părînd a fi scrise de un alt poet, în sprințăreala lor de cioburi colorate: Dar bucurii, din glii, din ciocârlii/ pe la Florii, când vii, sglobie'n vii./ E primăvară." (Triumful primăverii) Un vag alean de caligrame atinge
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]
-
de un alt poet, în sprințăreala lor de cioburi colorate: Dar bucurii, din glii, din ciocârlii/ pe la Florii, când vii, sglobie'n vii./ E primăvară." (Triumful primăverii) Un vag alean de caligrame atinge aceste încercări sonore, aruncînd ici-acolo o silabă, un cîntec. Glume cu aer serios, jucîndu-se cu o bucurie în care nu te-ai încrede, sînt Poeme-le mici: Duce lunecând domol/ ecuatorul către pol.// Luntrea cu parfum și opiu/ duce somn și vis la Tokio.// Luntrile de cantaride
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]
-
revine la prezentul "meteorologic", după care, imediat, o altă istorie începe: cea a lui Darius Pop, viitorul (acum dispărutul) socru al lui Cassian. Încerc să-l exprim, să mă substitui lui, după ce, multă vreme, l-am dedus din gesturi, lacrimi, silabe și propoziții abia începute." (p. 172), notează acesta pe marginea filelor de viață reproiectată. Puțin mai devreme, auto-explicarea scriitoricească e și mai îngroșată: "Darius. Nu este nici furt, nici falsă memorie, nici exercițiu de imaginație, ci un fenomen fără un
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]