988 matches
-
sale de către domnie, conform hotărârii judecății divanului din 5 septembrie 1812 . Cercetările efectuate pe baza cărții de judecată a divanului din 1812 demonstrează stăpânirea căminarului Iordachi Râșcanu asupra Întregului sat Drăgușănii de pe Stavnic, cu vad de moară pe Stavnic În siliștea Cănceștilor . La 28 iunie 1814 s-a decis ca stolniceasa Maria Holban , iar căminarul Iordache Râșcanu să-și Întregească moșia Drăgușănii până la . La 27 iulie 1818 căminarul Iordache Râșcanu cercetează pricina dintre Handocești pentru moșiile Petrești, Mogoșești, Borăști, Chiujdești și
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
câșlegile Sân Petrului brânză (r.t.) 27 zile peveț cântăreț de biserică pevețoaie A clocit un ou subsuoară (r.t.)* din care a ieșit un diavolaș (r.t.) pe care îl ține în steclă (r.t.) curături soroc (r.t.) siliște cisla satului (r.t.) poieni gropi de pâne (r.t.) " Molifta ta preute Costandine dela Crămășani, fericită sănătate și tot binele de folos îți poftim dela Domnul-Dumnezeu. Astăzi Duminică toți răzeșii sunt strânși aici la mine pentru purcesul la războiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vel-hatmanului Rădăuți Bacău are un osebit vornic Tătari în Bugeac Orumbet-Ugli și Oran-Ugli Căușani lângă Botna. Unt de pe buruieni (pag. 81 "D.M.") Despre oi și alte animale; despre glușcă sau ieruncă și alte Minciuni vânătorești Vizirul chihaia și tefteudarul turcesc siliște pustie) Costantin Mere-acre Chirilă dela Dăunteni Gherghina Ursa Contăș, diac de jitniță Ghelasie Sora Pivnicerul dela Cotnari Teofan Manoilă Feltiu Gheorghe Murat Sava Blându Lupu Vremeș David Corbea Nechifor Țurcan Nistor Crețu Griga Neculai a Lolăi Costea Andronic Lohan Căliman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Gheorghe Roșca Ionaș Bârlădeanu Grigorașcu Pelin Miclăuș Cristea Șeptilici Dumitrul Șoldan Andronic Ionașcu Vulpe Neculai Aramă Mihai Stângaciu Isac Mereacre Popa Nicoară Rugină, șatrar Buzdugan Alexa din Cotnar Ștefan Murguleț nepotul pivnice Pavăl Călătoru rului Savin în sat la Grijalovi Siliștea lui Oțel, a lui o nișă la frunte și cu Petrilă Armășel vad de mură, loc de pri Pe Bârlăzel... Toplița Surlariu sacă și grădină de Braniștea domnească... jumătate pomăt Păstrăv Lohănaș din Copăceana I-a aprins casele și heiurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ulmului Poienița Klingului Budăul lui Onică Ariniș Vindirei Poiana lui Brumă Fântâna lui Pipirig Dumbrava lui Crăciun Vâlcan Chezaș demască Poiana Nastei Fântânițe Hold = leagă pârgari Prisaca lui Badin Straja odăi = sălașe Rădiu Neagului Pârâul Turbatei Runc Salce pripas tălmaci Siliștea lui Dominte Asan Beg han al Turcomanilor în Persia Duma Braz Stanciu Costea Dan Stibor Lazea Pitic boieri ai lui Aron V. în 1475 Vlaicu pârcălab Hotin Tăutu diac Nume proprii: Arhim la Neamț Agafia Anastasie egumen Andronic Anghelina Antohi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a ținut liniștit satul prin sfaturi. Dealtfel nu era greu căci sătenii sunt liniștiți și pașnici de felul lor. Au alungat ei singuri pe cei de la Giurgești cari veniseră să facă zurbavă la Valea Glodului. Iuliu C. Dimitriu, din Știrbăț (Siliștea) Sătenii s'au mișcat și cu mânie s'au îndreptat spre moșia fostului prefect Bonachi, ca să devasteze curtea. Dimitriu, amenințat de săteni, n'a denunțat hotărârea lor. În ziua când trebuiau să pornească ei la Siliște, venea și el la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
C. Dimitriu, din Știrbăț (Siliștea) Sătenii s'au mișcat și cu mânie s'au îndreptat spre moșia fostului prefect Bonachi, ca să devasteze curtea. Dimitriu, amenințat de săteni, n'a denunțat hotărârea lor. În ziua când trebuiau să pornească ei la Siliște, venea și el la Folticeni, convocat din ordinul inspectorului școlar. După amiază, oamenii au împresurat curtea, apoi începând turburburările [sic], dau piept cu armata. Se trag salve, cad morți și răniți, se fac arestări numeroase. Un absolvent al școlii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a cumpărat de la mai mulți boieri 16 sate și seliști, plătind 1490 de zloți tătărești după care, se arată în document, “ne-am sculat și am întors și am supus și am lipit aceste de mai sus numitele sate și siliști către târgul nostru al Vasluiului să fie domniei mele uric cu tot venitul și fiilor domniei mele și nepoților, strănepoților și răstrănepoților și la tot neamul domniei mele, nerușeit nici odinioară, nici în veci.” Deși în document se spune că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
târgului Tecuci. Așadar, restaurarea domeniului domnesc, atunci când este vorba de ocoalele târgurilor, se limitează la trei cazuri: Vaslui, Bârlad, Tecuci. În primul caz este un spor foarte însemnat de 16 sate, în cel de-al doilea caz doar de o siliște. În toate cazurile, Ștefan cel Mare nu înzestrează ocoalele târgurilor cu danii din domeniul domnesc. El cumpără sate și, în aceeași zi în care cumpără, le donează ocoalelor. Numărul satelor din ocoalele târgurilor trebuie să fi fost însemnat și, oricum
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
îi reveneau moșiile celor care nu aveau moștenitori. Un asemenea caz îl întâlnim în privilegiul dat la 5 aprilie 1488. Ștefan cel Mare dăruia pârcălabului Duma “un sat dintre satele noastre, anume unde a fost Fete, pe Bogdana și o siliște în același hotar, pe Trotuș, anume unde a fost Oană din Moișa, care sate ne-au rămas de la Vâlcea și de la cneaghina lui Olga, din privilegiul bunicului nostru, Alexandru cel Bun.” Dintr-un privilegiu dat la 6 aprilie 1488 aflăm
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
i se dă “valea până unde cade Smila în Bârlad” ca să își facă sat (18 iunie 1444). La 5 aprilie 1445, Ștefan voievod îi dăruia Mihului logofăt și fratelui său Duma, postelnic, “un loc în pustie aproape de granița leseșcă, anume siliștea Gavrilăuți, ca să își întemeieze sat”. După un an, la 25 ianuarie, întărindu-i Mihului logofăt mai multe bunuri funciare, se menționează și satul la graniță, aproape de Sneatin, Gavrilăuți, pe care el însuși l-a întemeiat din pustie”. Lui Roșca și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la obârșia Șomuzului. Urma un alt grup de sate, aflate în ținutul Neamț. Ele se grupau în jurul comunelor Girov (Iucaș în document), Mărgineni-Plopești, la Slatina, Dumitrești și Cărbunești. La Sud-Est de Buhuși se aflau alte sate ale lui Oană vornicul: Siliștea (azi Români), unde era o altă curte a vornicului, iar lângă Roman, contopindu-se cu această comună, erau satele Cărbunești și la Văratec. Nu departe de Roman, pe Bistrița, se afla satul Costinți (azi Costișa). La foarte mare distanță, între
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
numeroasele probleme care trebuiau rezolvate cât mai repede, ca să ne luăm cuibușorul În primire. Am Început un șir Întreg de audiențe la Spațiul Locativ ca să obțin o locuință. Întâmplarea a făcut ca un consătean, maistru croitor, stabilit În București, Eugen Siliște, să posede pentru Închiriat un “apartament” cochet, pe strada Arsanca nr. 14, constituit din două cămăruțe despărțite printr-un zid de o cărămidă, străpuns de o sobă de teracotă și o ușă de circa 80 cm lățime, un antreu și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de Iorest Dan, și a emis o altă ipoteză. În planul din 1771 se arată că, pe locul satului Corni, situat la nord-vest de așezare, locuiau „poslușnici ai Episcopiei” (oameni aduși din alte țări) și că „acolo a fost silesce (siliște, vechea vatră de sat, n.a.) de satu vechi la o depărtare de târg ca la un ceas”. Deci, bazându-se pe evoluția hotarelor orașului, episcopul credea că husiții nu au întemeiat Hușii, ci s-au stabilit pe locul unui vechi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
vatră de sat, n.a.) de satu vechi la o depărtare de târg ca la un ceas”. Deci, bazându-se pe evoluția hotarelor orașului, episcopul credea că husiții nu au întemeiat Hușii, ci s-au stabilit pe locul unui vechi sat (siliște), punând temelia, la mică distanță de curtea domnească, unui sat cu centrul spre Dric, pe moșia domnească Corni, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Numit inițial Ieronim, satul a primit la o dată necunoscută numele de Corni și, treptat, s-a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
se mai păstra. El apare în documentul din 13 martie 1489, despre care am amintit, publicat de Ioan Bogdan, în care Ștefan cel Mare confirmă lui Lupe Armașul o bucată de pământ din hotarul Alboteștilor, la gura Sărății și o siliște peste Prut, „unde a fost târgul Sărății, din sus de gura Sărății”, cumpărată de la nepoții lui Oană vornicul și de la „Stanciul, fiul lui Jurja Husea.” (subl. ns.). Trecând în revistă cele două ipoteze privind originea numelui orașului Huși, cea referitoare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
astăzi, Huși, orașul este menționat în hrisovul scris de Toader diiac în Suceava, la 15 octombrie 1491, păstrat numai în traducerea românească, nu și în originalul slavon. Ștefan cel Mare descrie hotarul cel nou al târgului Vaslui, cu satele și siliștile lui, precizând punctele de reper: „și din gios de pădure în capul dumbrăvii, în dreptul pădurii la movila săpată, și apoi în gios piste zăpodia și piste drum(ul) ce mearge de la Vasluiu la Huși” (subl. ns.). Deci, la sfârșitul secolului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
bucată de loc nu a fost de nici o treabă nici domnilor și nici altor sate ce ascultă de ocolul târgului Huși” . Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606), prin hrisovul din <1602-1604>, făcea danie Episcopiei de Huși „satele Plopeni, Căzăeci (Căzăești), Rășăști și siliștile Crețăști și Spărieți ce sânt la țin<u>t<u>l Fălciiului și Căcăcenii la țin<u>t<u>l Lăpușnii și cu mori la Pănoasa ce sânt la gârla Prutului”, sate care „au fost drepte a domnii mele și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
-i dăduse domnitorului șase cai și 200 galbeni ungurești la vreme de restriște. În vecinătatea ocolului Hușilor se afla ocolul Stănilești, constituit, probabil, în legătură cu morile domnești de acolo, sub domnia lui Ieremia Movilă. În 1627, ocolul era deja desființat și siliștea era atribuită de Miron Barnovschi (1633) lui Ionașco Cehan, atunci mare pitar. Cehăneștii au devenit în timp proprietarii unor moșii întinse în această zonă. Aceluiași Ionașco Cehan, în 1630, i se întărea siliștea Stănilești de lângă Huși, proprietate substanțială, ce apare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
În 1627, ocolul era deja desființat și siliștea era atribuită de Miron Barnovschi (1633) lui Ionașco Cehan, atunci mare pitar. Cehăneștii au devenit în timp proprietarii unor moșii întinse în această zonă. Aceluiași Ionașco Cehan, în 1630, i se întărea siliștea Stănilești de lângă Huși, proprietate substanțială, ce apare în documente în mai multe rânduri. La 10 martie 1635, Vasile Lupu îi reconfirma siliștea Stănileștilor, fostă proprietate domnească „lângă târgul Huși și a avut și sate de ocol”. Siliștea Stănilești îi aducea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
devenit în timp proprietarii unor moșii întinse în această zonă. Aceluiași Ionașco Cehan, în 1630, i se întărea siliștea Stănilești de lângă Huși, proprietate substanțială, ce apare în documente în mai multe rânduri. La 10 martie 1635, Vasile Lupu îi reconfirma siliștea Stănileștilor, fostă proprietate domnească „lângă târgul Huși și a avut și sate de ocol”. Siliștea Stănilești îi aducea acestui mare proprietar din zonă venituri consistente, căci Vodă o dăruia „cu bălți de pește și cu vad de moară în Prut
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
i se întărea siliștea Stănilești de lângă Huși, proprietate substanțială, ce apare în documente în mai multe rânduri. La 10 martie 1635, Vasile Lupu îi reconfirma siliștea Stănileștilor, fostă proprietate domnească „lângă târgul Huși și a avut și sate de ocol”. Siliștea Stănilești îi aducea acestui mare proprietar din zonă venituri consistente, căci Vodă o dăruia „cu bălți de pește și cu vad de moară în Prut..., care acea seliște a fost dreaptă domnească lângă târgul Huși, și a avut și sate
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și sate de ocol” . După cum arată uricul din 10 martie 1638, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) „dă și întărește” lui Ionașco Cehan, acum vornic, și lui Duca, comis, satul Novaci, la nord de Huși. Domnul îi mai întărește lui Ionașco Cehan siliștile: Stănilești, Voloseni, Măicani și Erbiceni cu bălțile de pește: Căușul, Alba, Neagra, Paplea, Cerbicana, Gârla Stâlpului și Lungul. Voievodul a confirmat celor doi dregători (Ionașco Cehan și Duca) „a lor direaptă ocină și daanie și cumpărătură din ispisoc” satul Novaci
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
printre altele, și de colectarea obligațiilor locuitorilor către domnie, în bani (camăna) sau în produse: podvoade, cai de jold, sulgiul (darea pe vite sau pe oi tăiate), ilișul (dare percepută pe cereale), bezmenul de ceară (darea pe ceară), ialovița de siliște (impozit plătit Porții Otomane în vaci grase), de braniște (moșie domnească folosită ca pășune și fâneață) ș.a. În alte documente era menționat termenul ispravnic, superior șoltuzului și pârgarilor; de exemplu: „ispravnici de Huși și Stănilești”. Funcția de ispravnic, menționată mai
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
vornic de târg. După părerea lui Melchisedec, se ocupa cu instituirea și menținerea ordinii, era un căpitan de târg. Ajutorul ureadnicului era vătămanul, amintit în hrisovul lui Antonie Ruset (1675-1678) din 1676, prin care poruncea: „Diregătoriului și Vătămanului său din siliște din Crețești”. Existența ureadnicilor se constată de timpuriu, fiind legată de curțile domnești din diferite localități. Numiți și vornici de târg, dregători sau namestnici, ureadnicii erau reprezentanții autorității domnești pe lângă organele administrative orășenești alese. Ei dirijau întreaga administrație locală și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]