742 matches
-
argumentative este realizat, în general, prin inducție [dacă p atunci q] și prin silogism (cu varianta incompletă proprie discursului propriu-zis: entimema). În Analitica primă (24b, 18-22) și în Topica, Cartea I, 100a25-100b26 -, Aristotel ne prezintă o primă definiție a silogismului: Silogismul este un raționament prin care, date fiind anumite premise, rezultă de aici, în mod necesar, o nouă propoziție prin simpla prezență a acestor informații date." Mai trebuie adăugat că aceasta nu necesită nici suport, nici restricție și că regula inferenței
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
aceasta nu necesită nici suport, nici restricție și că regula inferenței reprezintă simpla aplicare a unei scheme abstracte (o schemă atât de formală, încât este posibil să rezulte de aici concluzii fie absurde, fie amuzante). Să reținem doar că structura silogismului corespunde schemei de bază: [premise (majore și minore)→ concluzie]. În raport cu această structură logică, gândită la modul puțin cam ideal și formal, discursul natural face însă apel mai degrabă la entimemă. La fel se întîmplă și în cele două exemple de
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
studii (1990: 121-133): (9) Toate virtuțile se află în flori Toate florile se află în miere. MIEREA TRUBERT (10) În fructe nu găsim bule de aer ATUNCI nici în Banga nu găsim bule de aer În (9) nu există concluzia silogismului: Deci toate virtuțile sunt în miere". În (10) se subînțelege o premisă: "Nu există decât fructe în Banga". În ambele cazuri, putem regăsi definiția aristotelică a entimemei. Aristotel, în Cartea I din Retorica, precizează că exemplul ca inducție și entimema
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
toate virtuțile sunt în miere". În (10) se subînțelege o premisă: "Nu există decât fructe în Banga". În ambele cazuri, putem regăsi definiția aristotelică a entimemei. Aristotel, în Cartea I din Retorica, precizează că exemplul ca inducție și entimema ca silogism sunt "compuși din puțini termeni și de cele mai multe ori mai puțini decât într-un silogism propriu-zis. Într-adevăr, dacă unul din acești termeni este cunoscut, nu este nevoie să fie rostit; auditorul însuși operează substituirea" (1357a). Dacă luăm în considerare
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în Banga". În ambele cazuri, putem regăsi definiția aristotelică a entimemei. Aristotel, în Cartea I din Retorica, precizează că exemplul ca inducție și entimema ca silogism sunt "compuși din puțini termeni și de cele mai multe ori mai puțini decât într-un silogism propriu-zis. Într-adevăr, dacă unul din acești termeni este cunoscut, nu este nevoie să fie rostit; auditorul însuși operează substituirea" (1357a). Dacă luăm în considerare exemplul unui atlet celebru, Aristotel explică faptul că pentru a concluziona, în loc să spunem "a primit
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
regresivă este mai degrabă legată de demonstrație și de explicație. Trebuie să subliniem că, în oral, ordinea este predominant regresivă: Se afirmă ceva care mai apoi se justifică sau se explică etc." (Apothéloz et Miéville 1989: 249). Recursul la analiza silogismului și entimemei ne obligă să revenim la forma informațiilor date (sau premise) și la concluzie. Am văzut mai devreme felul în care aceste două unități de bază ale secvenței argumentative se definesc una prin intermediul celeilalte: propozițiile care constituie premisele nu
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
al lui Iustin nu este prezent și la Irineu. Acesta din urmă construiește o teologie a istoriei pe principiul evoluției sau maturizării progresive, o teologie a istoriei tolerantă față de păgânism în general și față de stăpânirea romană, în special. El ramifică silogismul precursorului său, plasând sub stăpânirea diavolului numai ereticii, lăsând deoparte păgânii. Anticristul își găsește astfel un predecesor colectiv în grupările falșilor taumaturgi. Falșii taumaturgi Un alt aspect, legat de cel anterior, este săvârșirea minunilor. Evangheliile prezintă numeroase istorisiri despre minunile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
plasate cele câteva trimiteri la anticriști (foarte puternice, este adevărat), făcute de Ciprian. Anticristologia sa, esențial ecleziologică, o anticipează pe cea a lui Augustin, așa cum apare ea în al III‑lea tratat al Comentariului la Epistola întâi a lui Ioan. Silogismul lui Ciprian cuprinde următoarele trei etape: - „Există un singur Dumnezeu, un singur Cristos, o singură Biserică, un singur scaun, a cărui temelie statornicită de cuvântul Domnului este Petru. Nu poate fi ridicat un alt scaun, nu poate fi instituită o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
urmează o serie de articole în jurul noțiunii (Curentul socialist și literatura noastră, Sectari?, Arta socialistă, Supărarea socialiștilor), dar și atacuri care nu pot fi asimilate unei controverse literare: Interviul d-lui T. Meț (Tony Bacalbașa), Mille și „Mielul sugativ”, Din silogismele d-lui C. Vraja. Pentru Vlahuță arta are drept scop frumosul în sine, artistului i se cere doar să fie sincer și să se supună complexității vieții, iar tendința e înțeleasă ca aservire față de un partid. Foarte sensibil la ideea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
de pregnantă în alte tradiții creștine (cum este, de pildă, cultura siriacă). Pentru latini, gândul teologic trebuia înălțat metodic, cu răbdare, ca un acoperiș de catedrală gotică. Paradigma excelenței nu mai este acum elocvența, ci precizia. Summele medievale vor ca silogismul să epuizeze toate resursele inteligenței. Inteligența însăși devine „gândire calculatoare”. Astfel, tot mai puțin loc rămâne pentru inspirația sofianică a teologiei sau măcar pentru curiozitatea rebelă a poeziei. Dacă este să-l urmăm pe Martin Heidegger, „sistemul” propriu-zis avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Calitatea primă a volumului este una foarte modernă: pledoaria subiectivă pentru luciditate se conturează pe suprafața unui vast argument genealogic. Așa cum ne-a obișnuit, Patapievici discută autori faimoși, opere esențiale aparținând unor epoci distincte. Nicăieri erudiția nu sufocă elocvența, iar silogismele specifice unui discurs istoric sunt încununate de câteva splendide apoftegme. La prima vedere, Omul recent colectează o sumă de reflecții redactate pe teme diferite, separate formal în o sută șaizeci și patru de „capete”, cu și fără titlu. Ceea ce le
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
strict umani. Care să fie cauzalitățile ascunse în starea de mizerie ce condamnă la subzistență atâtea milioane de oameni ai planetei albastre? Există oare rațiuni istorice pentru faptul că treizeci și cinci de mii de copii mor zilnic prin înfometare 1? Câte silogisme economico-politice sunt epuizate pentru a explica de ce primii trei oameni bogați ai lumii pot deține în mod perfect legitim o avere mai mare decât aceea deținută de șase sute de milioane de oameni din cele mai sărace țări ale mapamondului? Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
înțelegînd, prin adevăr, spiritul pentru sine însuși..." [30 td]. Evidența [169] dovezii este de patru feluri [170]: percepția, deducția, comparația, aserțiunea. 12 obiecte ce trebuie dovedite, ce trebuie să devină evidente. 14 calități ale sufletului, corpul, organele senzației, obiectele simțurilor, silogismul. "Am văzut că în India lucrul principal este concentrarea sufletului în sine, înălțarea lui la nivelul libertății, gîndirea care se constituie pentru sine. Această devenire-pentru-sine a sufletului o putem numi în modul cel mai abstract substanțialitate intelectuală. Dar aici nu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
pare că, în momentul în care enunță [P1], nu prevăzuse [P2], ca și cum [P2] ar trimite la o altă modalitate. [P2] este un argument suplimentar. ÎNSĂ vizează chiar un text complet. De aceea, am putea parafraza sloganul sub forma următoarei entimeme (silogism trunchiat, raționament accesibil tuturor cu rolul de a persuada): (6) Toate răspunsurile se găsesc în cărți / incomplet / (or) Toate întrebările sînt [și ele] în cărți / incomplet / (deci) Toate răspunsurile și toate întrebările sînt în cărți. / complet / De fapt, este vorba
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în cărți. / complet / De fapt, este vorba de o falsă entimemă în măsura în care avem structura: Premisă: Toate A sînt în B Premisă: Toate C sînt în B Concluzie: Toate A și toate C sînt în B. Nu avem structura canonică a silogismului: Premisă majoră: Toate A sînt în B Premisă minoră: Toate B sînt în C Concluzie: Toate A sînt în C. În acest slogan se găsește iluzia unui raționament silogistic; de fapt, entimema este un silogism bazat pe asemănare și dezvoltat
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Nu avem structura canonică a silogismului: Premisă majoră: Toate A sînt în B Premisă minoră: Toate B sînt în C Concluzie: Toate A sînt în C. În acest slogan se găsește iluzia unui raționament silogistic; de fapt, entimema este un silogism bazat pe asemănare și dezvoltat plecînd de la un punct probabil, în direcția și la nivelul publicului: este un raționament care trebuie înțeles de un public foarte larg; transpunînd acest lucru în retorica publicitară, susținem ceea ce scrie J.-M. Adam față de
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
asemănare și dezvoltat plecînd de la un punct probabil, în direcția și la nivelul publicului: este un raționament care trebuie înțeles de un public foarte larg; transpunînd acest lucru în retorica publicitară, susținem ceea ce scrie J.-M. Adam față de entimemă: " Dacă silogismul poate fi trunchiat, atunci suprimarea uneia dintre propoziții este posibilă prin evidența ei și prin ușoara ei recuperare" (1987c, p. 233). Propoziția implicită indică faptul că cititorii pot găsi totul în cărți răspunsurile, dar și întrebările. Astfel, operînd o întoarcere
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Ferice de noi” - exclamă Filip Melanchton - „dacă din mila lui Dumnezeu, studiile adevărate (clasice, n.n.) vor renaște.” Și mai categoric avea să se exprime Nicolas Bourbon: „Până acum noi am trăit ca niște orbi. Noi n-avem în minte decât silogisme întortocheate, sofisme de tot felul, prostii anoste, vorbe goale, fumuri și nebunii. Dar acum au căzut acești monștrii și, pe căi minunate, adevărul s-a coborât din nou pe pământ”. Desigur, o judecată corectă a fenomenului ne va îndreptății să
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
un ritual rațional al generalității. Perspectiva devine astfel reflectarea esențială a implicațiilor ultime pe care le aruncă în joc interioritatea angajată pe cale și adună determinațiile fundamentale care servesc drept criteriu orientativ pentru ceea ce nu poate fi o înlănțuire neîntreruptă de silogisme, pentru ceea ce nu poate întrupa o înșiruire algoritmică nesfârșită. Expozeul discursiv este o realitate logică presărată cu devieri de opțiune, cu sincope ale liniei despărțitoare între demersuri coerente punctuale, cu adăugiri de comentariu lămuritor sau de explicitări încărcate de virtualitate
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
tinerețe, îndeosebi a Schimbării la față a României, în raport cu care trebuie inevitabil decodificat eseul din 1960155. Apărută la trei ani după ce autorul refuzase premiul Sain-Beuve pentru eseu (1957), Istorie și utopie nu a avut o receptare critică atît de entuziasmată. Silogismele întîmpinării au oscilat între caracterul "tres (trop?) prophétique" (Erica Marenco) și impresia de noeme deja datate: "les idées mortes du siècle dernier" (J. Duvingnaud), recunoscîndu-se, e drept, și o anume sensibilitate la schimbările petrecute, cum s-ar spune, sous nos
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
deloc unul al rigorii epistemologice, al sistematizării intenționate, ci este întreținut de o rațiune sentimentală, rafinată în bolgiile biologicului transfigurat, argumentat sau exacerbat, după cum e cazul, de o nestăpînită erezie subversivă. Viul, sau Viața, este cel ce domină. Prin vinele silogismelor sale pulsează, ca și prin spiritul autorului, globulele Asiei, și nu claritatea și ispita latină. Gînditorul însuși se simte, ne-o spune în Lettre à un ami de lointain, ca și cum ar fi un "ultim mongol, un suflet turanic însoțit de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sînt infailibile, dar sînt convinsă de un lucru: forțînd limitele, dacă ar fi trebuit să argumentați pro un atare demers, ați fi făcut-o tot într-o manieră irecuzabilă. Asta ține de abilitatea de a pleda inteligent și onest, construind silogisme, fără a cădea în capcana unei sofistici banale. Problema mea însă e legată de atitudine: haideți să nu mai fim atît de încrîncenați față de copilăriile altora. E-adevărat, întrebările sînt puerile, dar sînt ingenue totodată. Acceptînd să răspundeți, ați admis
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
literar, 17 august 1940, op. cit., pp. 29-31. 86 v. conferința radio "Despre omul mediocru", 20 ian. 1938, în ibidem, pp. 94-100. 87 Ibidem, p. 95. 88 Ibidem, p. 99. 89 Ibid., pp. 99-100. 90 v. "Timp și anemie", în Cioran, Silogismele amărăciunii, Editura Humanitas, București, 1996, pp. 36-45. 91 Prima variantă a acestui text se află în Ion Dur, Hîrtia de turnesol. Emil Cioran inedit. Teme pentru acasă, Editura Saeculum, Sibiu, 2000. 92 v. Silogismele amărăciunii, ed. cit., p. 39. 93
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
v. "Timp și anemie", în Cioran, Silogismele amărăciunii, Editura Humanitas, București, 1996, pp. 36-45. 91 Prima variantă a acestui text se află în Ion Dur, Hîrtia de turnesol. Emil Cioran inedit. Teme pentru acasă, Editura Saeculum, Sibiu, 2000. 92 v. Silogismele amărăciunii, ed. cit., p. 39. 93 v. cap. "Să cazi din timp...", în Cioran, Căderea în timp, Editura Humanitas, București, 2008, pp. 153-162. 94 Ibidem. 95 v. textul integral, publicat inedit, în Ion Dur, Hîrtia de turnesol, ed. cit., pp.
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ci <<devine>>", spunea Blaga pentru a sublinia "patosul mișcării" în constrast cu "statica ideilor platonice"48. Faptul că Hegel contestă imuabilitatea legilor clasice este subliniat și de Noica: "Descoperirea lui Hegel a fost că legile devin, Spiritul devine. Dumnezeu e silogism!"49 O asemenea paradigmă romantică, descinsă din istorism, conduce la o perspectivă relativistă și relativizantă, dominată de constatări amare și concluzii sceptice în legătură cu o realitate pe care a încercat s-o reconcilieze cu rațiunea prin intermediul unui principiu ordonator, după ce tot
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]