748 matches
-
care stabilește 47 Idem, op.citată, p.176. 34 contactul dintre cele două premise, poate fi subiect într-o premisă și predicat în cealaltă, sau subiect în ambele premise și predicat în ambele premise”48. Cea mai perfectă forma de silogism, pe care Aristotel îl numește „perfect” și "prim", este aceea în care premisele sunt universal afirmative, iar termenul mediu este subiect în majoră și predicat in minora. Forma lui logică este: Orice M este P Orice S este M Deci
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
prim", este aceea în care premisele sunt universal afirmative, iar termenul mediu este subiect în majoră și predicat in minora. Forma lui logică este: Orice M este P Orice S este M Deci orice S este P Conținutul cognitiv al silogismului ca atare reflectă deci unitatea dialectică dintre general, particular și individual. 48 H.Wald, op.citată, p.131. 35 LEGILE ELEMENTARE ALE GÂNDIRII LOGICE Gândirea logică nu se desfășoară oricum, ci ea trebuie sa țină seama de legile gândirii corecte
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
inegalabilă atât ca dimensiuni, cât și prin conținut, cuprinzând 18 volume în ediția Migne (vol. 47-64), comparabilă doar cu cea a lui Origen sau a Fericitului Augustin. Făcând o paralelă între Hrisostom și Augustin, Bardenhewer spunea: Augustin vorbea scurt, prefera silogismul; Hrisostom foarte lung, adesea câte două ore fără să producă oboseală ascultătorilor, ci dimpotrivă. Augustin se adresa mai mult minții, Hrisostom sufletului întreg, pe care voia să-l vadă mișcat la fapte creștine. Augustin urma în cuvântarea sa o cale
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
prilejul formării primelor noțiuni, H. Wald enumera ca forme ale logicului ; noțiunea (ce oglindește însușirile generale ale unor anumite lucruri individuale de același gen), judecata (ce reflectă autoraporturile dintre lucruri și însușirile lor cat și etero-raporturile dintre lucruri diferite) și silogismul (care privește autoraportul dintre un anumit lucru individual ce, aparținând unei specii, aparține și genului din care face parte acea specie), iar ca legi elementare ale gândirii logice a căror respectare este o condiție necesară a corectitudinii oricărui proces de
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
că noțiunea nu se referă numai la lucrurile reale de același gen ci și la cele posibile) și apodictice (cristalizează în ea dezvăluirea explicită a esenței). Ajunsă la înălțimea judecății apodictice, gândirea sparge judecata și începe să se desfășoare în silogism. Așadar, judecățile clasificate după calitatea copulei (afirmative și negative), după cantitatea subiectului (particulare și universale), după natura raportului dintre subiect și predicat (categorice, ipotetice și disjunctive) și după modalitatea raportului dintre subiect și predicat (asertorice, problematice și apodictice), constituie „cele
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
reflectarea a încă unui raport este raționamentul. Forma logică întreagă a gândirii nu este așadar nici noțiunea șl nici judecata, ci raționamentul. Noțiunea și judecata nu există decât în și prin raționament. 42 H.Wald, op.citată , p. 152. 31 Silogismul este o formă logică fundamentală a gândirii și este un raționament prin care, din două judecați date, dintre care una trebuie să fie, în mod necesar, universală, se obține o a treia judecată nouă. Silogismul este format din trei termeni
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
op.citată , p. 152. 31 Silogismul este o formă logică fundamentală a gândirii și este un raționament prin care, din două judecați date, dintre care una trebuie să fie, în mod necesar, universală, se obține o a treia judecată nouă. Silogismul este format din trei termeni, și trei judecați: primele două judecăți se numesc premise, iar a treia se numește concluzie. Structura formala a unui silogism perfect este: Toți M. sunt P. (judecata universală și premisa majoră) Și S. este M.
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
una trebuie să fie, în mod necesar, universală, se obține o a treia judecată nouă. Silogismul este format din trei termeni, și trei judecați: primele două judecăți se numesc premise, iar a treia se numește concluzie. Structura formala a unui silogism perfect este: Toți M. sunt P. (judecata universală și premisa majoră) Și S. este M.(premisa minoră) Deci S. este P. (concluzia) La ora de Limba romana, un silogism ar suna astfel: Toate cuvintele care denumesc obiecte sunt substantive Și
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
premise, iar a treia se numește concluzie. Structura formala a unui silogism perfect este: Toți M. sunt P. (judecata universală și premisa majoră) Și S. este M.(premisa minoră) Deci S. este P. (concluzia) La ora de Limba romana, un silogism ar suna astfel: Toate cuvintele care denumesc obiecte sunt substantive Și cuvântul „casă” denumește un obiect. Deci cuvântul „casă” este un substantiv. Concluzia se deosebește de premisele sale atât calitativ cât și cantitativ și ea conține o cunoștință imposibil de
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
un obiect. Deci cuvântul „casă” este un substantiv. Concluzia se deosebește de premisele sale atât calitativ cât și cantitativ și ea conține o cunoștință imposibil de găsit în vreuna din cele doua premise 43. În subcapitolul intitulat „Izvorul inductiv al silogismului”, H.Wald subliniară că premisa majoră a celei mai depline forme de silogism este concluzia unei inducții căci, formându-se ca predicat al unei concluzii silogistice, noțiunea se formează și ca predicat al unei concluzii inductive. „Contradicția dintre inducție și
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
sale atât calitativ cât și cantitativ și ea conține o cunoștință imposibil de găsit în vreuna din cele doua premise 43. În subcapitolul intitulat „Izvorul inductiv al silogismului”, H.Wald subliniară că premisa majoră a celei mai depline forme de silogism este concluzia unei inducții căci, formându-se ca predicat al unei concluzii silogistice, noțiunea se formează și ca predicat al unei concluzii inductive. „Contradicția dintre inducție și deducție nu constă nicidecum în faptul că inducția ar urca de la judecăți particulare
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
Contradicția dintre inducție și deducție nu constă nicidecum în faptul că inducția ar urca de la judecăți particulare la judecați universale, în vreme ce deducția 43 H.Wald, op.citată, p.158-159. 32 ar coborî de la judecăți universale la judecăți particulare. De altfel, silogismul însuși este, în același timp, și generalizant și particularizant. Contradicția dintre inducție și deducție rezidă în faptul că, în vreme ce inducția este o ridicare de la senzorial la rațional, deducția este o mișcare exclusiv rațională, fie că urcă, fie că coboară 44
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
mișcare exclusiv rațională, fie că urcă, fie că coboară 44. Inducția se termină în momentul în care atinge planul logicului. Sfârșitul inducției coincide cu începutul deducției; de îndată ce devine o formă logică, inducția se transformă în deducție. „În vreme ce premisele majore ale silogismului alcătuiesc depozitul de adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează gândirea cu cunoștințe. Premisa majoră a unui silogism este o concluzie inductivă, iar premisele inducției sunt concluzii deductive” 45
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
formă logică, inducția se transformă în deducție. „În vreme ce premisele majore ale silogismului alcătuiesc depozitul de adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează gândirea cu cunoștințe. Premisa majoră a unui silogism este o concluzie inductivă, iar premisele inducției sunt concluzii deductive” 45. Între inducție și deducție există deci o unitate dialectica, ele sunt, pe de o parte, contradictorii și inseparabile, pe de altă parte sunt într-un proces continuu de întrepătrundere
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
este cu atât mai probabilă cu cât legătura dintre însușirile asemănătoare luate în considerație este mai strânsă. Analogia are însa anumite limite pe care n-are voie să le depășească, căci atunci totul devine identic 47. Gândirea nu operează cu silogismul în general, ci cu anumite moduri silogistice care fac parte din anumite figuri silogistice. Modurile silogismului sunt determinate de calitatea, cantitatea, relația și modalitatea premiselor, iar figurile silogistice sunt determinate de poziția pe oare o ocupă termenul mediu în cele
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
strânsă. Analogia are însa anumite limite pe care n-are voie să le depășească, căci atunci totul devine identic 47. Gândirea nu operează cu silogismul în general, ci cu anumite moduri silogistice care fac parte din anumite figuri silogistice. Modurile silogismului sunt determinate de calitatea, cantitatea, relația și modalitatea premiselor, iar figurile silogistice sunt determinate de poziția pe oare o ocupă termenul mediu în cele două premise. Un silogism este format din trei judecăți și din trei termeni. Judecățile pot fi
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
cu anumite moduri silogistice care fac parte din anumite figuri silogistice. Modurile silogismului sunt determinate de calitatea, cantitatea, relația și modalitatea premiselor, iar figurile silogistice sunt determinate de poziția pe oare o ocupă termenul mediu în cele două premise. Un silogism este format din trei judecăți și din trei termeni. Judecățile pot fi afirmative sau negative, universale sau particulare, categorice, ipotetice sau disjunctive, asertorice, problematice sau apodictice, de esență sau de relație, iar termenii, care se repetă fiecare de doua ori
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
care stabilește 47 Idem, op.citată, p.176. 34 contactul dintre cele două premise, poate fi subiect într-o premisă și predicat în cealaltă, sau subiect în ambele premise și predicat în ambele premise”48. Cea mai perfectă forma de silogism, pe care Aristotel îl numește „perfect” și "prim", este aceea în care premisele sunt universal afirmative, iar termenul mediu este subiect în majoră și predicat in minora. Forma lui logică este: Orice M este P Orice S este M Deci
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
prim", este aceea în care premisele sunt universal afirmative, iar termenul mediu este subiect în majoră și predicat in minora. Forma lui logică este: Orice M este P Orice S este M Deci orice S este P Conținutul cognitiv al silogismului ca atare reflectă deci unitatea dialectică dintre general, particular și individual. 48 H.Wald, op.citată, p.131. 35 LEGILE ELEMENTARE ALE GÂNDIRII LOGICE Gândirea logică nu se desfășoară oricum, ci ea trebuie sa țină seama de legile gândirii corecte
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
sursele de creștere a avuției sociale, remarcînd atît creșterea resurselor cetății, cît și reducerea cheltuielilor. Ca metodă, sunt folosite analiza și sin-teza, logica, deducția și inducția. Din experiență, cu ajutorul inducției sunt extrase principiile; din ele, pe baza deducției și a silogismelor, se trag concluzii particulare. Este vorba de o metodă istorică și dialectică. Aristotel consideră drept sursă inițială a avuției pămîntul, cu resursele solului și ale sub-solului, pe care munca omului le transformă în avuție efectivă. În ce privește statul, Aristotel consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
agresiv al realului obiectual (preferat în schimb de Dr. Marcu), suferă de orbire. Intermitentă, parțială, progresivă oricum. Reală sau închipuită, orbirea judelui este un semnal de alarmă pe adresa formației sale mentale de a da crezare numai mecanismului aparent al silogismului. Prin orbire devine compatibil cu revelația obscură a combinațiilor aleatorii, a jocurilor nedeslușite de semne. Ceea ce-i explică misiunea finală de a-l întâlni pe singurul locuitor de pe Strada Dreaptă, numitul Anania, convertitul la credința Vizitatorului Angelic, potențial nucleu de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
către Unu. Toate dualitățile și opozițiile nu sunt disjuncte, ci polare. Aceste adevăruri pot suna straniu față de modul convențional de a gîndi, care e cu totul dualist și ai cărui sclavi am devenit cu toții în acest univers de simțuri și silogisme. Noul mod de a gîndi nu se bazează pe "logică", nici pe ordonarea dualistă a ideilor, așa cum ne-am deprins aproape tradițional să ni se picure în minte, umplîndu-ne de un soi de angoasă spirituală greu de înlăturat. Gîndirea modernă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
deci Socrate este o pisică și are patru labe, la fel ca un cîine care, prin urmare este și el o pisică de fapt "pe la două după-amiaza, oare ce făcea Socrate?"... Între silo gismul aiuritor al Logicianului lui Ionesco și silogismele amărăciunii lui Cioran, ar fi, poate, un loc și pentru pisica lui Schrödinger, metaforă a paradoxului perfect, imagine a neputinței realului (cel puțin a realului care ne e accesibil prin simțuri) și a atotputerniciei limbajului și a spiritului. Căci, potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de l'exhaustif, dans Henri Michaux, Œuvres récentes, Paris, Le Point Cardinal, 1985 * Cioran, Œuvres, Paris, Gallimard, 1995 (abrevieri folosite în texte : Pe culmile disperării CD ; Cartea amăgirilor CA ; Lacrimi și sfinți LS ; Amurgul gîndurilor AG ; Tratat de descompunere TD ; Silogismele amărăciunii SA ; Tentația de a exista TE ; Căderea în timp CT ; Demiurgul cel rău DR ; Despre neajunsul de a te fi născut NN ; Sfîrtecare S ; Exerciții de admirație EA ; Mărturisiri și anateme MA ; Caiete C) * Cioran, Cahiers 1957-1972, Paris, Gallimard
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pare că, în momentul în care enunță [P1], nu prevăzuse [P2], ca și cum [P2] ar trimite la o altă modalitate. [P2] este un argument suplimentar. ÎNSĂ vizează chiar un text complet. De aceea, am putea parafraza sloganul sub forma următoarei entimeme (silogism trunchiat, raționament accesibil tuturor cu rolul de a persuada): (6) Toate răspunsurile se găsesc în cărți / incomplet / (or) Toate întrebările sînt [și ele] în cărți / incomplet / (deci) Toate răspunsurile și toate întrebările sînt în cărți. / complet / De fapt, este vorba
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]