1,492 matches
-
În strofa a doua identificăm un alt simbol bacovian frecvent: simbolul păsării; pasărea "cu pene albe, pene negre" dintr-un coșmar existențial, populat cu fantome. Natura primordială a romanticilor a fost înlocuită cu o natură artificială, a parcului solitar (motiv simbolist), devastat. În ultima strofă, moartea universală simbolizează degradarea spirituală: "Și frunze albe, frunze negre/ Copacii albi, copacii negri;/ Și pene albe, pene negre,/ Decor de doliu funerar..." Repetarea obsedantă a culorilor "alb-negru" asigură muzicalitatea versurilor, substantivul "ninsoare" sugerează moartea universală
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de "ninsoare", iar peisajul concret din această poezie se restrânge la drama eului liric. Identificăm în text, corespondențe, cromatică, muzicalitate, versul liber; cuvinte-simbol: "parc" (parcul exterior al lumii), simboluri existențiale: copaci, pene, frunze. Decembre În poezie descoperim motive din imaginarul simbolist (iarna, ninsoarea, noaptea), tema naturii asociată cu tema iubirii, spațiul hibernal delimitat de spațiul domestic, familial, confortul cosmic " Hai spune s-aducă jăratic", amenințarea atmosferică ("Te uită, zăpada-i cât gardul"). Titlul poeziei este scris în grafie regională și în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
forța" nuvelei și talentul autorului său. Nicolae Davidescu e un alt subtil intelectual care scrie, într-un stil elegant caracterizat de o concizie a expresiei, pagini comprehensive despre proza și personalitatea lui Ioan Slavici. Cel mai important critic al poeților simboliști români care promitea el însuși să fie un poet simbolist "de amprentă baudelairiană și crepusculară" (Marian Papahagi), va publica în 1928 un articol intitulat Ioan Slavici: Din bătrâni ce se înscrie în seria paradoxurilor ce au caracterizat demersul critic al
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
alt subtil intelectual care scrie, într-un stil elegant caracterizat de o concizie a expresiei, pagini comprehensive despre proza și personalitatea lui Ioan Slavici. Cel mai important critic al poeților simboliști români care promitea el însuși să fie un poet simbolist "de amprentă baudelairiană și crepusculară" (Marian Papahagi), va publica în 1928 un articol intitulat Ioan Slavici: Din bătrâni ce se înscrie în seria paradoxurilor ce au caracterizat demersul critic al acestei personalități simptomatice pentru primele trei decenii ale secolului al
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
experiența avangardistă. Aceeași formulă artistică este folosită și în cărțile ulterioare, apărute până în 1944, ce i-au adus autorului Premiul Societății Scriitorilor Români pentru sonet (1932, 1935) și poezie (1942) și Premiul Fundațiilor Regale (1935). Marea vânătoare (1935) accentuează latura simbolist decadentă a poemelor, marcate pe de o parte de un „lirism dezinvolt și spontan” (Ov. S. Crohmălniceanu), iar pe de alta, de sintaxe imagistice insolite: „Columna unui arbore-n crepuscul/ Împrăștie-n fereastră balsamul evocării./ Odihne rubinii în piscină/ Pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
rindeaua dulce a uleiului de migdale” (Poem). În volumul Tărâmul celălalt (1938), lirica sinestezică a lui G. își găsește deplina forță de expresie, ceea ce se petrece, paradoxal, la nivelul structurilor fixe de sonet. Întreaga materie poetică, apropiată tematic de registrul simbolist (reveria agonică, respingerea și în același timp atracția față de citadinul maladiv, amurgul în acorduri de clavir sau de marș funebru), se convertește în secvențe ce țin de imaginarul suprarealist: „Să mă sculptez într-un ghețar de vers/ Cu creștet înclinat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
petreceam pe năsălie vara, cu sfeșnicele plopilor de aur”. Principalul model e Ion Pillat, de departe vizibil în Douăsprezece poeme într-un vers, dar ușor de identificat și în alte compuneri, unele - ca Răsar pe ape - cu o vagă tentă simbolistă: „Răsar pe ape lebedele lunii/ și în clopotniți orele se sting,/ miresmele din cupe de petunii/ peste pădurea liniștită ning”. Interogarea prin definiție include ecouri și din poezia de inspirație tradițională, scrisă chiar și înainte de primul război mondial, compatibilă fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
sursa citadină și, rar, prin natura „decadentă” a unor mijloace plasticizante („crin bolnav”, „mucede arcade”, „strâmbe degete”, „duhul țigării”, „gleznele unei femei pe un pian negru”), prin verslibrism, romantismul primește o notă personală de modernitate, pe alocuri în variantă exterior simbolistă: „Nu, toamna nu e marea ce leagănă, amare,/ corăbii vechi, ca osemintele de sare,/ flăcări rotunde trupul i-l bântuie, sonore,/ precum minutele se caută prin ore,/ iar somnul nu e moarte, nici stea în coborâre/ pe-nsângerate dâre”. Oricare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
proiectează pe un perete de contimporaneitate”. Sunt formulări ce participă la fondul comun de idei al tendințelor „moderniste” ale momentului, neavînd În ele Însele nimic șocant. Vorbind despre „sufletul nou În poezie”, un Ovid Densusianu le anunță Încă În spațiul simbolist, iar pentru E. Lovinescu „spiritul veacului” va constitui una din pietrele de temelie ale doctrinei sale. Și cînd Voronca afirmă, În primul număr al revistei Integral, că: „tăria Însăși a curentului actual constă În integralul tuturor eforturilor de pretutindeni, filon
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
streșinile roase / prin care curge brumă tăcerea nopții joase / (ca un tavan sub care privirea ți-o apleci) / și ulițele strîmbe ca niște brațe rupte...”), celelalte texte țin de universul reveriei sentimentale, Într-un decor citadin modelat În cîteva toposuri simboliste, receptate fie din sursă directă, fie - mai evident - din interpretările bacoviene ale unor Demostene Botez sau Camil Baltazar, văzute cu ochiul unui adolescent ce-și pune pe față, pînă la identificare, masca lamentației elegiace. De la autorul Plumbului, Voronca moștenește cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Înscrise Într-un album adolescentin: „PÎnă cînd va tîrÎ sufletul mantaua mîhnirilor sfîșiate? /.../ Păsările tristeții mă ciugulesc ca pe o bucată de pîne, / și-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite toate, toate” (Neliniști). Însemnări, așadar, tînguitor-juvenile, regizate În decorul simbolist amintit, de unde nu pot fi absente, desigur, nici referințele muzicale tipice - „notele de pian În singurătate”, „clavirul... cernit și stins”, „serenada plopilor”, „sonata tăcerii”, „romanța apei” etc. etc. Pe alocuri, semnele unei conștiințe a convenționalității acestui univers transpar cu destulă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu destulă claritate: „Era În toate acestea tristețea unei poezii vechi”, „Toate acestea - știi? - sînt ca Într-un vechi album”, „Vezi seară romantică și fată ca lumină la ferestre”; rare momente de distanțare, Într-o poezie dominată, totuși, de langoarea simbolistă, de „spital”, Întreținută de decorul monoton-sumbru al „orașului Întunecat”. Tentația evaziunii („Case mici și albe voiau din orașul Întunecat să fugă”, „O! Lumina care vine acolo de pe cîmp, luminoasă”) completează evantaiul simbolist al viziunii; eliberare promisă de un peisaj idilic
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
distanțare, Într-o poezie dominată, totuși, de langoarea simbolistă, de „spital”, Întreținută de decorul monoton-sumbru al „orașului Întunecat”. Tentația evaziunii („Case mici și albe voiau din orașul Întunecat să fugă”, „O! Lumina care vine acolo de pe cîmp, luminoasă”) completează evantaiul simbolist al viziunii; eliberare promisă de un peisaj idilic, (cvasisămănătorist!): „Și am vrut amîndoi bisericuța mică și albă din sat / așa simplu, cum ar vrea un copil bun o jucărie” - e afirmată decis: „Vreau să rătăcesc dincolo de mîhniri”. Iar acest „dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
prodigioasă de a se exprima În comparații și imagini” care, adaugă criticul, „se anulează tocmai prin acumulare”. Or, acest imagism, de pe acum abundent, atestă o fantezie asociativă extrem de mobilă, cu Îndrăzneli „moderniste” În linia unui Adrian Maniu, prelucrînd abil sinestezia simbolistă și forțînd, În sens pre-avangardist, apropierea unor elemente relativ distanțate. Dacă numeroase metafore in praesentia precum „mantaua mîhnirilor sfîșiate”, „roțile deșertăciunii”, „păsările tristeții” ori „vata mîhnirilor” pot trezi serioase rezerve, altele - cele mai multe - nu sînt ale unui poet oarecare: „iedera glasului
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
indică Întreaga distanță - enormă - parcursă Într-un foarte scurt interval de tînărul poet. Ceea ce frapează, la nivelul universului imaginar, este Întîi de toate o importantă amplificare și transformare a reperelor: decorului posomorît și opresant al orașului provincial, modelat conform convențiilor simboliste cu urme, chiar, de idilism tradiționalist În configurarea orizontului „evaziunii”, i se substituie acum viziunea caleidoscopică a metropolei moderne, spectacolul Înnoit și mereu surprinzător al „fazei activiste industriale” promovate de Contimporanul, peisajul natural profund marcat de Însemnele civilizației tehnice. „Geometria
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu ușurință. Ea contează deopotrivă În demersul mai general avangardist al momentului de reformare a limbajului liric românesc prin elemente cert Înnoitoare, ca și În evoluția propriei personalității a poetului, ca Încercare (și reușită) de autodepășire, În sensul abandonării epigonismului simbolist, al concentrării și rafinării expresiei. În ciuda distanțelor pe care le ia față de universul Restriștilor, această carte conservă totuși date esențiale ale unei sensibilități elegiace, neliniștite. Ele transpar Îndeosebi În reinterpretările expresioniste ale unor elemente constitutive universului imaginar al cărții de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Fără să prefigureze prea mult din spectaculoasa evoluție avangardistă a lui Voronca, Restriști-le debutului trasau totuși o schiță semnificativă a ceea ce urma să se definitiveze ca vectori ai viziunii sale În Întreaga creație următoare. Rezolvată, pentru moment, În interiorul convenției simboliste de coloratură bacoviană, „schema” structurantă viza organizarea universului imaginar ca spațiu Închis, stagnant și inert, opresant pentru ființă, generator, ca atare, al unei permanente tensiuni, exprimate fără vehemențe conflictuale, dar lizibilă În lamentația elegiacă a subiectului liric urmărit de imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
alte discipline, împrumutându-le metodele și aplicând nu o dată criterii străine de esența ei. Conceptul de autonomie a artei, apărut pe la mijlocul secolului al XIX-lea, se leagă de numele lui Théophile Gautier și al lui Gustave Flaubert, de parnasieni și simboliști, de pictura impresionistă și de muzica lui Richard Wagner. Arta devine tot mai inaccesibilă, mai ermetică, dorind să scandalizeze publicul și sfârșind prin a-i face concesii odată cu primirea la Academia Franceză a lui Paul Valéry (Arta și publicul). Z
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
Jugendstil. Apar însă și manifestări de saturare a formulei, care tinde spre ruperea grilei. Cea dintâi dintre ele este tematica dominantă a textelor - poezie, proză sau traduceri, critica nefiind prezentă -, anume conștiința târziului unui tip de trăire; familiară și „decadenților” simboliști ca mediu pentru melancolii sinestezice, scenografia de amurg sugerează acum o viziune culturală; imaginarul estet, alterat de plictis și osteneală, e concurat de un altul, al ruinării și relicvelor; se mai face observată o înclinație spre ricanare, alta decât în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
badinerie cu recuzită macabră, pe motivul amorului sadic criptat în statuile feminine dintr-un parc, văzute ca „o sută de poeme trăite-n altă lume”. Notabilă e și inserarea, alături de textul minulescian, a poemului Tanit de Iuliu Cezar Săvescu, precursorul simbolist defunct; invocarea lunii, cu reminiscențe eminesciene, turnată în stanțe după model macedonskian, e o mostră de confluență a modurilor de poematizare în pragul noului secol. Poeziile de debut ale lui Ion Vinea și ale lui Tristan Tzara arată și ele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
reminiscențe eminesciene, turnată în stanțe după model macedonskian, e o mostră de confluență a modurilor de poematizare în pragul noului secol. Poeziile de debut ale lui Ion Vinea și ale lui Tristan Tzara arată și ele o culminare a manierei simboliste, ancorată încă în lirismul de tip Verlaine-Laforgue-Samain la cel dintâi, dar ajunsă în proximitatea parodicului și antilirismului prin minulescianismul dezarticulat al celuilalt. Poemele lui Vinea, Sonet, Lewdness, Mare, arată un condei sigur în imagistica impresionistă somptuoasă, cu ninsori pointiliste, pulberi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
cât modul în care scriitorul își plasează propriile obsesii într-un context ficțional. Numeroasele trimiteri la literatura universală instituie un paralelism sistematic, ca instrument predilect în construcția critică (de pildă, în cazul lui Blecher se fac referiri atât la poeții simboliști, cât și la Eugen Ionescu, André Breton sau Sigmund Freud). În același scop sunt aduse în discuție opiniile celor mai importanți critici și teoreticieni ai momentului; discutând, bunăoară, despre teatrul absurdului și despre Sartre, H. citează amplu din Martin Esslin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
norocoase, denotă un spirit cultivat, cu apetit pentru teoretizări. De altfel, ele capătă uneori alura unor studii. Atras și de filosofie, profesorul nu a apucat să-și publice lucrările, care s-au păstrat în manuscris. Indecis între nevrozele și nălucirile simboliste și estetismul parnasian, cu tenta lui de exotism, I. scrie o poezie livrescă - sonet, rondel, psalm, elegie -, într-o formulă căutată, pretențioasă și abstractizantă (Poteci în lăuntrul meu, 1932, Meandre, 1938). Stările de teamă și neliniște (în fața unui „rău tentacular
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]
-
rău tentacular”), tristețe și îndoială, singurătate și zbucium (când se clatină „cumpăna-ntre lut și Dumnezeu”) ar fi putut alcătui o „suită patetică”, dacă dicția crispat modernistă nu ar goli de fior ambițioasele texte. Într-un decor cu o recuzită simbolistă binecunoscută („roze”, „cavouri”, „parcuri moarte”, pietre prețioase) se consumă iluminările poetului, ca și bâjbâielile lui prin indestrămabile neguri. Simplitatea, chiar în tonuri de romanță, priește mai mult liricii lui I. A publicat în periodice traduceri din Baudelaire (pentru care pare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]
-
prin accentul liric imprimat versului, expresie a eului „avid de reurcare”, dar și printr-un „danț pe-abise”: „Tu vei danța în negrul șir/ Pe drumul spre metamorfoze” (Flori de sânge). Visare, spleen, arome producând extazul, simboluri, analogii atestă și influența simbolistă (Vibrațiuni,Yahtul negru). Printr-o ușoară notă parodică la adresa propriei figurații simboliste, O. îl anunță pe Ion Minulescu. A cultivat cu insistență sonetul și rondelul, „poème exquis”, cum îl numea Théodore de Banville. Pantheea este o amplă invocație, cu reflexe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]