434 matches
-
și durabilă la pipăit, un personaj uluitor și pe ai săi, aceasta cu un gust sobru și sigur de sculptor dramatic. El intră în repertoriul de gust ales și mă obsedează." O legătură de filiație îl unește pe Jarry cu simboliștii. Ca și ei, el mărturisește că s-a plictisit foarte des la teatru, în Conferința despre paiațe, pronunțată la Libre Esthétique de la Bruxelles, la 21 martie 1902. Și el atribuie acest sentiment de plictiseală decepției cauzate de prezența unui actor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ceea ce ar fi fost dacă nu absurd, cel puțin foarte complicat pentru noi, și pe urmă nu eram sigur de ansamblul mulțimilor noastre, în timp ce la Guignol un mănunchi de greutăți și de fire comandă o întreagă armată."16 Ca și simboliștii, Jarry refuză sistematic realismul, fie că este vorba de subiectul dramei (acțiune și personaje), fie de realizarea sa (decor și joc scenic). Dacă parodiază Macbeth în Ubu-Rege, o face pentru că teatrul, după părerea lui, nu poate pretinde să reconstituie faptul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu poate pretinde să reconstituie faptul istoric. "Nu ni se pare onorabil să construim piese istorice", scrie el în Discursul pe care îl pronunță la 10 decembrie 1896 la Teatrul Operei cu ocazia primei reprezentații a lui Ubu-Rege. Ca și simboliștii, el consideră că misiunea scenei nu este de a reflecta realul. În "Despre inutilitatea teatrului în teatru", denunță, și el, cu violență, ineficacitatea decorului iluzoriu. "Nu vom reveni asupra chestiunii înțelese odată pentru totdeauna privind stupiditatea decorului în trompe-l
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și-l scandalizează pe cel care vede într-un mod inteligent și eligent natura, prezentându-i caricatura prin intermediul celui care nu înțelege. Zeuxis a înșelat niște brute, se spune, iar Tițian pe un hangiu." Totuși Jarry se îndepărtează radical de simboliști, tratând scena ca pe un loc abstract, și nu ca pe un spațiu oniric, unde convențiile sunt afișate în mod ostentativ. "Acțiunea se petrece în Polonia, adică Nicăieri"17, clamează el, cu ireverența-i caracteristică, în Discursul din 10 decembrie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mod ludic un fenomen de transexualitate, metamorfoza lui Thérèse în bărbat. Apollinaire definește, în Prolog, o dramaturgie nouă, caracterizată prin abandonarea unității de acțiune, singura unitate păstrată în teatru până atunci, atât de romantici, cât și de naturaliști sau de simboliști. Partizan al unei drame eterogene, după imaginea vieții care nu se desfășoară niciodată după o ordine logică, el refuză ca înlănțuirea diferitelor părți ale acțiunii să fie condusă de principiul cauzalității moștenit de la Aristotel. "Verosimilul", de acum înainte, nu mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
constrânge mișcările. Jucând mult Shakespeare, este obsedat de limitele scenei, mereu prea îngustă pentru el. Problema schimbărilor de loc, atât de frecvente la Shakespeare, i se pare atât de imposibil de rezolvat, încât se gândește, pentru un timp, ca și Simboliștii, că opera lui nu poate fi jucată, că este destinată mai mult lecturii decât reprezentării. Nevoind să rămână cu un eșec, citește numeroasele tratate de arhitectură pentru scenă 21, se apleacă asupra istoriei decorului. În Arta teatrului, el afirmă că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cum ar fi pătratul cu diagonalele sale, sau cercul, care determină pacursul actorilor-dansatori. După cum metronomul permite cuantificarea raportului muzicianului față de timp, geometria îi apare lui Schlemmer ca mijlocul de reglare a raportului omului față de spațiu. 2. Un teatru sacru Precum simboliștii sau Craig, mulți autori dramatici și regizori europeni, luîndu-i ca model, ar vrea să redea teatrului forța de care era investit la origini, când de-abia se distingea de cult, în Grecia antică sau în Europa medievală. Astfel, Jean Genet
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
d'une étoile." (Râmă înamorată de o stea). 94 Zola, în Naturalismul în teatru, consacră un întreg capitol decorurilor și accesoriilor, un altul costumului, un altul comedianților, un altul pantomimei. 95 Acest lucru îi va fi reproșat esteticii naturaliste de Simboliști. 96 Antoine este critic dramatic, director de teatru, actor la Teatrul Liber mai întâi, apoi la Teatrul Antoine. Mai târziu va fi cineast. 97 Chiar dacă repertoriul său nu este în exclusivitate naturalist. 98 Electricitatea, care înlocuiește gazul, este introdusă pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Actor, spațiu, lumină, pictură"). 11 Appia devine consilierul lui Emile Jaques Dalcroze (1865-1950), compozitor elvețian, când acesta a condus Institutul Jaques-Dalcroze, la Hellerau, lângă Dresda. 12 Camille Mauclair este totodată poet, romancier, eseist și istoric de artă. Pasionat de operele simboliștilor și de cele ale impresioniștilor pe care i-a apărat toată viața, a scris îndeosebi Stéphane Mallarmé (1894). 13 Maeterlinck, in La Jeune Belgique, 1890. Citat de Jacques Robichez, Le Symbolisme au théâtre. Lugné-Poe et les débuts de l'œuvre
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui (profesor de literatură la Universitatea din București), era pozitivist. Spre deosebire de relațiile păstrate cu Ion Bogdan, din cauza controversei sale literare cu Bogdan-Duică, abia își vorbeau 113. Sentimentele lui Iorga față de Lucian Blaga, Gheorghe Bogdan-Duică, Marinetti, Verlaine, Rimbaud (și față de alți simboliști) erau toate doar palide reflecții ale atitudinii ostile manifestate de el față de Tudor Arghezi, reprezentant de frunte al modernismului românesc. Tudor Arghezi ocupa un loc în panteonul său printre cei pe care "îi plăcea să-i urască". Tudor Arghezi (1880-1967
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mon péché je préfigurais, dès cette époque, une forme. " Notre traduction. 1491 V. Dumitru Micu, Lirica lui Lucian Blaga, op. cît., p. 11 : Tânărul mesager liric al Transilvaniei eliberate spărgea marginile versului cu o cutezanța fără precedent în prozodia românească. Simboliștii experimentaseră, e drept, versul liber [...], dar versul alb, aritmic, nu-l profesase încă nimeni sistematic. Le jeune messager lyrique de la Transylvanie libre brisait leș rigueurs du vers avec une audace sans précédent dans la prosodie roumaine. Leș poètes symbolistes avaient
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la Femme Fatale / 213 VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat / 223 VII.3. Figuri ale reveriei și melancoliei: simbolismul ca état d'âme / 230 VII.4. Muzica înainte de toate orfismul decadent / 241 Capitolul VIII. VIII.1. Kimon Loghi simbolistul / 251 VIII.2. Ștefan Luchian între secesionism și impresionism / 265 VIII.3. Cecilia Cuțescu-Storck ecouri prerafaelite / 274 Capitolul IX. IX.1. Secesiuni europene / 287 IX.2. "Sciziunea" românească și societățile artistice / 297 IX.3. Revista "Ileana" / 306 Capitolul X. X
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
2, Ianuarie-Februarie 1898, Ștefan Popescu concluziona că "realismul nu mai corespunde cu aspirațiile omului modern". Pictorul vizita expoziția de artă de la München, unde avea ocazia să vadă pictura prerafaeliților și în special a lui Burne-Jones, dar și pe aceea a simbolistului elvețian, Arnold Böcklin și a secesionistului Franz von Stück, ultimul abordând o tematică decadentă. Naturalismul lui Zola, respectiv realismul lui Courbet, corespondentul său în pictură, sunt respinse ca prozaice, istoriste, mercantile, în vederea înlocuirii lor cu un nou idealism. Argumentul pictorului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fie că artistul își va transforma propria locuință într-un spațiu destinat artei și construit, decorat în consecință, cum este casa-atelier-muzeu a lui Gustave Moreau, a lui Fernand Khnopff sau a Ceciliei Cuțescu-Storck. Mai mult decât atât, pentru artistul decadent / simbolist la maison c'est l'homme même. În salonul ținut de Macedonski, un anumit ceremonial care deschide către o pătrundere treptată, ințiatică, într-un spațiu sacru al poeziei, cu revelarea funcțiilor sacerdotale ale unor obiecte (dintre care cel mai important
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mistice în pictură prin prezențe nebuloase, misterioase, revelatoare. În pictura română lipsesc "satanismele", demonismele care se regăsesc în siajul unei culturi modelate de spiritul catolic, în schimb cealaltă dimensiune a prezenței difuze a religiosului se regăsește sub forma unui vag simbolist în picturile lui Artur G. Verona, la sculptorul Teodor Burcă sau la Theodorescu-Sion, Octavian Smigelschi sau Octav Băncilă. O parte dintre acești pictori, în special Artur Verona, privilegiază o ipostază sensibilizată simbolist, cum se întâmplă într-un tablou ca Speranța
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
secund este decelabil la nivelul unei retorici, a unei gramatici a deformării, a inflexiunii prin aluzie, sugestie etc. care include o stilistică proprie, o codificare estetică prin metaforă, alegorie, simbol. Considerațiile lui Francine-Claire Legrand în "The Symbolist Movement" cu privire la pictura simbolistului belgian Ensor, relevă caracterul specular al simbolismului, care se folosește de convenția mimetică a transcrierii realității pentru a o submina printr-un subtil indice de refracție, care scoate în evidență dimensiunea invizibilă, contrafactuală, onirică, irațională. În cazul lui Ensor, chiar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este ascunsă. Dar este prima prin care se ajunge la realitatea celei de-a doua"7. Din acest punct de vedere, simbolismul reprezintă o depășire a realismului infuzat cu elemente care-l deschid către o dimensiune transcendentă. Refuzul a ceea ce simboliștii numesc "artiști fotografici" precum Bouguereau, Meissonier, Gerveux etc., "Zola ai picturii" (Zolas of painting)8, nu exclude câtuși de puțin utilizarea strategiilor picturii realiste în detrimentul realismului. Jean Moréas, în manifestul simbolist din 1886, publicat în Le Figaro littéraire, consideră ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
literar le-a tezaurizat ulterior ca un propriu al lui. Un mod de a face diferența ar fi utilizarea acestor circumscrieri tematice sesizabile într-o continuitate care precizează afinități structurale între pictura prerafaeliților britanici, Secession-ul vienez, cel german, pictura simboliștilor scandinavi, precum Edvard Munch, a celor adunați în jurul expozițiilor rozacrucianului Joséphin Péladan, a grupului Les XX în Belgia, sau cea a pictorilor de sensibilitate simbolistă din estul Europei, spre exemplu cei de la Tinerimea Artistică în România. Din punct de vedere
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de afect și cogniție. Munch este un caz interesant și prin aceea că el se află la confluența mai multor tendințe, este asimilat naturalismului prin elementele unei autobiografii psihologizate și printr-o încadrare întrucâtva realistă a tablourilor sale, este socotit simbolist de către Rapetti, apare uneori ca reprezentant al expresionismului, deși, spre exemplu, Dietmar Elger 25 nu-l include printre expresioniști, ci printre pictorii care au exercitat o influență în acest sens alături de Van Gogh, James Ensor, Paul Gauguin, Robert Delaunay. Iar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
marcat și prin stil sau exacerbarea unor états d'âme precum angoasa și anxietatea se insinuează și o dimensiune decadentă. Demersul criticului privitor la trădarea convențiilor naturaliste prin insinuarea unei dimensiuni simboliste sau decadente poate fi extins și în pictura simboliștilor central și sud-est europeni, un caz interesant reprezentându-l pictorul polonez Jacek Malczewski. Tablourile sale de o precizie naturalistă se focalizează asupra "etapelor", scenelor de repaos din marșurile epuizante ale insurgenților mișcărilor naționale deportați în Siberia. Inspirat de poemul Moartea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care arta le face la intrarea ei în vârsta modernității se află imprecizia și indeterminarea, care-și găsesc expresia și ca inovații tehnice precum în cazul impresionismului, prin descompunerea obiectului în componente ale luminii, dizolvându-i contururile. În cazul simboliștilor, nu atât diviziunea culorii sau efectele de lumină contează, cât faptul că pictura devine expresia unei état d'âme, a unor stări intraductibile, insondabile, ineluctabile; în plus, simbolismul este o artă a simbolurilor incarnate. Simbolismul s-ar cantona altfel sub
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
realizat, istoricul de artă sesizează întrebuințarea civică a unui limbaj plastic simbolist, de la nudul feminin senzual, la alegoriile sensibilizate, de la gesticulația hieratică, la spiritul emblemelor, de la lirism, la spiritualism etc. Pictorul de origine română aplică principiile unei picturi murale impregnate simbolist ale maestrului francez. "Utilizarea tentelor pastel, respectând tonalitatea mai mult sau mai puțin gri a pietrei, absența profunzimii, subtituirea liniei modelului, toate aceste principii moștenite de Puvis de Chavannes vizează respectarea suprafeței tabloului, adaptării acestuia peretului și asigurării inserției sale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
temele sale, au o dimensiune narativă, sensul nu este numaidecât recuperabil, ci unul difuz. "Trilogia pesimistă" cum numește Rapetti cele trei pânze, Fiul risipitor (1879), Sărmanul pescar (1883), Orfeu (1883) conferă picturii sale nota simbolistă printr-un efect de atmosferă. Simboliștii refuză impresionismul, contestându-i aplicarea spre observarea realului și interesul canalizat exclusiv de redarea luminii pe pânză. Expresie a supremației artei asupra naturii, dar și a unei sensibilități care se conturează problematic odată cu pierderea Euridikei, alegerea unui personaj mitologic ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
influențat pictori precum Hodler, Seurat, Emile Bernard, Gauguin. Pictorul dezvoltă o adevărată "estetică a transpoziției", "apropierii aluzive de culoare, care, independent de imperativul mural, devine ea însăși un semn de nesupunere față de realismul dominant, alăturându-se voinței de abstractizare a simboliștilor"62. În acest fel, Puvis de Chavannes redă pictura unui hieratism capabil să genereze misterul și un efect de distanțare, de elongație nedeterminată în spațiul fără frontiere al reveriei. Simbolismul lui Puvis de Chavannes nu se tulbură niciodată, nu admite
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe pictorii români. Rodolphe Rapetti consideră că Böcklin reprezintă pentru cultura germană, ceea ce Gustave Moreau sau Puvis de Chavannes reprezintă pentru cultura franceză. La rândul său, Ștefan Popescu realiza corect influența pe care a exercitat-o Arnold Böcklin asupra pictorilor simboliști Max Klinger, Ludwig Herterich, Franz von Stück, Hans Thomas. Altfel, pictorul este așezat de critici și scriitori în panteonul marilor figuri ale culturii europene alături de Homer, Phidias, Shakespeare, Dürer, Rembrandt dar și Goethe, Beethoven sau Wagner 63. Notorietatea lui Böcklin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]