404 matches
-
aplicabil). *1) Conform definițiilor autovehiculelor și remorcilor din categoriile N și O așa cum sunt definite în Anexa 7 a Rezoluției de ansamblu pentru construcția de vehicule (R.E. 3) sau în Directivă 97/27/CE . *2) Se va (vor) bară simbolizarea (simbolizările) neadecvata(e). *3) Se va bifă mențiunea valabilă. *4) Se va înscrie valoarea constructivă corectă. O valoare de 44 ț nu va putea modifica masă maximă autorizată înscrisă în documentele de înmatriculare. *5) Substanțele admise pentru cisternele cu codul menționat
EUR-Lex () [Corola-website/Law/190263_a_191592]
-
remarcabile ale repertoriului de semne și semnale" După cum se știe, în teoria comunicării socioumane „repertoriul de semne/semnale” este vocabularul/lexicul personal al fiecărui individ, format din toate noțiunile/conceptele pe care le-a procesat și le-a interiorizat prin simbolizare și categorizare specifică (semnele), asociate, fiecare dintre ele, cu câte o etichetă lingvistică sub formă de termeni/cuvinte (semnalele). Acest „repertoriu de semne/semnale” se instituie într-un veritabil „rezervor” la purtător, pentru comunicarea curentă, mereu în expansiune și îmbogățire
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
remarcabile ale repertoriului de semne și semnale" După cum se știe, în teoria comunicării socioumane „repertoriul de semne/semnale” este vocabularul/lexicul personal al fiecărui individ, format din toate noțiunile/conceptele pe care le-a procesat și le-a interiorizat prin simbolizare și categorizare specifică (semnele), asociate, fiecare dintre ele, cu câte o etichetă lingvistică sub formă de termeni/cuvinte (semnalele). Acest „repertoriu de semne/semnale” se instituie într-un veritabil „rezervor” la purtător, pentru comunicarea curentă, mereu în expansiune și îmbogățire
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Ambianța e absolut inedită. Se vede încă o dată arta cu care Alexa Visarion știe să compună stări exacerbate, cu relații insolite între personaje și cadențe ferme, utilizând, fără spirit digresiv, mijloace variate care merg de la reproducerea naturalistă a mizeriei până la simbolizarea rafinată a fricii. Atitudinea sa creatoare duce la un realism de sinteză. Spectacolul, socotit "eveniment al stagiunii", incită la gândire, la reflecție. (Valentin Silvestru) Florin Zamfirescu Rică Venturiano și Dorina Lazăr Veta 1980 ECHIPA DE ZGOMOTE Fănuș Neagu Teatrul Giulești
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prezența unor alte persoane semnificative pentru copil, din afară familiei; capacitatea copilului de a-și exprima emoțiile (această capacitate poate fi invalidată de alte experiențe de viață nefavorabile, violente sau de vârsta copilului; „exprimarea”se referă la orice formă de simbolizare a emoțiilor: desen, dans, sculptură, poezie, pantomimă etc.); posibilitățile menținerii rutinei vieții cu care este familiarizat copilul (se asigură astfel stabilitatea și continuitatea în mediul și viața copilului); nivelul de sprijin pe care copilul îl are din partea familiei, dar și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
apriorice oricărei educații, adică sunt primare; b) natura lor este "simțuală", sunt realități ale simțirii generale; c) sunt împărtășite ca realități comune, "sunt unificate în individ, dar și între indivizi, deci sunt comunitare, nu doar unitare"; d) se manifestă prin simbolizări, adică prin "obiectivări", sau, altfel spus, prin "exteriorizări simbolico-artistice", prin mentalități, prin obiceiuri, stereotipuri etc. Două dintre aceste trăsături sunt de o importanță deosebită: faptul că sunt realități sufletești primare și faptul că sunt comune sau populare. De aici rezultă
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în albii subterane, care pot reveni la un moment dat la suprafață, către albia-mamă. Datele noi ale realității exercită presiune asupra memoriei, iar reprezentările lor ajung în timp, prin zona de trecere în care sunt filtrate (prin procesul de imaginare, simbolizare, transpunere în narațiuni etc.), în mentalul colectiv, unde își pot găsi un loc în rețeaua deschisă a imaginarului. Aceste reflexe ale concretului pot deveni creative (sau nu), pot avea (sau nu) o istorie "imaginară" proprie. Tot așa apar presiuni și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
desemnează drept: reprezentare sensibilă, comparație, metaforă − latina adăugând și mai mulți termeni sinonimi: fabula, fictio, figmentum, significatio, similitudo, figura (Wunenburger 18, 58-66). Latinescul imago este utilizat în mod indeterminat, pentru a include forme circumscrise conceptului de reprezentare și procesului de simbolizare: semn, simbol, metaforă, alegorie, emblemă, tip, arhetip etc. sau forme în care există o imagine: sigiliu, efigie, emblemă heraldică, portret etc. Această retorică ambiguă, moștenită de altfel din textele antice, se regăsește astăzi nu doar în critica de text, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
două procese numite anterior (de realizare a imaginii și de realizare a sensului) sunt însă diferite de tehnicile de reprezentare specifice artelor plastice sau de analiza modurilor de semnificare, specifice științelor limbajului. Ele se "traduc" pentru imaginar prin activitatea de simbolizare, care ține în același timp de mímēsis și de sēmeiōsis. Ca să închidă cercul conceptualizării acestei structuri, Thomas adaugă o accepțiune a simbolului ce servește afirmației anterioare: el este, în funcție de "limbaj", imagine sau cuvânt, derivat dintr-un proces complex
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
termenului de simbolul duce în mod comun la confundarea lui cu un mod de semnificare - în acest caz, e suficient să se vorbească de "semn" - sau cu un mod de reprezentare - și e suficient conceptul de "imagine". Thomas precizează că simbolizarea este un mod de desemnare, ce acoperă simultan atât procesul de reprezentare, cât și pe cel de semnificare. Pe schema procesului semiotic, simbolul se comportă precum o construcție convențională, compusă dintr-un simbolizant − o bază materială complexă, de genul unei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
străin sau un animal fantastic) − și un simbolizat (respectiv sacrificiul animalier într-un nou teritoriu). Se obține astfel o suprastructură, plurală, ce combină mai multe componente încadrate la rândul lor simbolic (precum mitul întemeierii unei țări - cazul Moldovei). Modul de simbolizare este polisemic, este o răscruce a sensurilor multiple; el solicită un efort de interpretare (Thomas 25), într-o înlănțuire, posibil infinită, de structuri și de nivele optime pentru crearea simbolului. Raportul de simbolizare, opus față de modul de semnificare, operează prin
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
întemeierii unei țări - cazul Moldovei). Modul de simbolizare este polisemic, este o răscruce a sensurilor multiple; el solicită un efort de interpretare (Thomas 25), într-o înlănțuire, posibil infinită, de structuri și de nivele optime pentru crearea simbolului. Raportul de simbolizare, opus față de modul de semnificare, operează prin discontinuitate, pentru că nu se trece direct de la simbolizant la totalitatea sensurilor care îl reprezintă: între cele două planuri intervine o fractură, din care rezultă că o parte a sensurilor rămâne ascunsă, cu toate că activă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
bestiarului animalier, în Istoria ieroglifică), o figură de construcție în retorică. Ciudat, am zice, pentru că cele două structuri seamănă foarte mult, ambele ținând de gândire; ceea ce practic le diferențiază este ordinul de mărime. Totuși, subiectul receptării, implicat în procesul de simbolizare, se poate simți emoționat în raport cu valoarea unui simbol − spre diferență de un semn (Thomas 25) −, fie pentru că acesta este un simptom al fantasmelor provocate de o tra(u)mă refulată (teoria freudiană), fie pentru că este manifestarea vizibilă a unui arhetip
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
un alt plan, acolo unde, la confluența cu alte semnificații, se diversifică și se consolidează într-o gamă conceptuală superioară. Emblema (vulturul basileic bicefal, spre exemplu), prin intervenția subiectului utilizator (comunitatea afiliată) se "blurează" și capătă o funcție potențială de simbolizare (în cadrul unui program politic de resuscitare a "himerei bizantine"). Narațiunea parabolei sau a apologului (panegiricul lui Constantin I) acționează atât de persuasiv asupra receptorului, încât poate constitui o poveste sau un mit fundamental (al întemeietorului de civilizație creștină), reprezentat printr-
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu ansamblul sau contextul mută iconul pe planul simbolismului politic; descrierea ritualului înscăunării poate avea un caracter documentar, dar integrată unei narațiuni mitizante, capătă de asemenea o aură simbolică). Din momentul în care imaginea face parte dintr-o schemă de simbolizare, intră implicit în relație cu a doua unitate funcțională a imaginarului, simbolul, și redă un alt conținut, mai bogat în semnificații (sceptrul este un icon simbolic în heraldică sau în imaginea plastică a autocratului înscăunat etc.). Cu semnul, în schimb
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
comunități, dintr-o perioadă dată, ci suportul său pentru memorare. Către una din ipostazieri, cea medieval-ortodoxă, vom merge mai departe. Absorbirea de către sistemul imaginarului a formelor de reprezentare a sinelui și a alterității îi dovedește forța și remarcabila capacitate de simbolizare. Lume internă a mentalului colectiv în care se proiectează imaginea "prismatică" (descrisă de Wunenburger) - zonă de intersecție a reprezentării senzoriale cu reprezentarea intelectivă și cu cea creativă, imaginarul rămâne ancorat în referința sa istorică, deși el o memorează și o
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
integrat de instituțiile puterii. Precum la Dosoftei, în Psaltirea pre versuri tocmită, sacrul (religiosul) traversează palierul istoriei și se configurează ca mit, iar mitul, prin discursul creștin, revine către istorie (precum în iconografia murală). Astfel se declanșează multiple circuite de simbolizare, care uneori se intersectează și dau seamă de o cultură orală dinamică, omogenă în cele din urmă, jalonată de mituri construite solid, dintre care cele mai importante se bazează pe modelele puterii, laice sau religioase, culte sau populare. Apelul la
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
subiective", sunt ele însele constituite judicativ. De asemenea, faptul de a fi posibil și statutul de variabilă, caracteristicile aspectului formal al judicativului, își păstrează poziția; e drept, într-un context nou care are ca diferență fundamentală față de contextul mai vechi simbolizarea substratului, corespunzătoare unei redefiniri, în manieră mai complexă, a poziției de subiect logic. Se cuvine a face din nou o trimitere către studiul lui Frege, On sense and reference / Despre sens și referință, fiindcă acolo se află contexte semnificative privind
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
putem înțelege relațiile cauzale dintre evenimente, reușim să deducem din acestea noi forme de cunoaștere, să rezolvăm probleme, să prevedem consecințele unei conduite. Astfel, procesele de gândire devin, în mod progresiv, independente de referenții concreți imediați. Această flexibilitate remarcabilă a simbolizării și independența sa în raport cu constrângerile realității amplifică extraordinar de mult posibilitățile gândirii. Autorul adaugă ideea potrivit căreia gândirea are propriile sale procese de verificare care nu necesită o revenire sistematică la verificări concrete. In consecință, o funcționare cognitivă valabilă are
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ales, cu antropologii funcționaliști, relația dintre mit și societate a devenit criteriul principal de definire și analiză a fenomenului mitologic. Din această perspectivă, mitul se individualizează (altfel spus, este „autonom” În raport cu alte forme de povestire sau cu alte moduri de simbolizare) prin faptul că Îndeplinește o funcție socială. Așa cum remarca un specialist În mitologia greacă, „antropologii funcționaliști consideră că textul ca atare este lipsit de sens atunci când este desprins din țesătura organizării sociale sau din activitățile practice și valorile morale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
niciunui sistem rațional și niciunor reguli: mai degrabă el devine un proces În momentul de fuziune sau intersectare a diferitelor registre de semnificare sau de raționare. Am sugerat șîn alte studii - n. M.C.ț că magia și vrăjitoria pot fi simbolizări ale proceselor și dinamicilor care, Într-adevăr, trec dincolo de limitele rațiunii (B. Kapferer, p. 2002, 22). În dezbaterile antropologice recente, relația dintre magie și știință - altfel spus, dintre gândirea simbolică și gândirea științifică - nu mai este pusă Într-o schemă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
reprezentările colective”. Pentru C. Bell (1992, p. 195), ritul politic evocă simboluri tradiționale și, astfel, „el este construit pe un ansamblu de valori tradiționale general acceptate, producând un sentiment puternic de continuitate socială”, iar pentru B. Alexander (1987, p. 180) „simbolizarea reușită a puterii impune ca acele contradicții sociale care apar inevitabil În procesul arbitar de atribuire a puterii să fie mascate și doar aspectele adecvate sau legitime ale puterii să fie arătate”. În sfârșit, referindu-se la sărbătorile politice, C.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mâinilor indică fascinația pe care o reprezintă relația dintre interiorul și exteriorul lumii oamenilor și al zeilor. Religiile cunosc numeroase modalități prin care diferitele etape sunt reflectate ca mărci ale întâlnirii cu bucuria ori cu suferința; de pildă, budiștii sugerează simbolizarea supremă, atingând pământul cu mâna dreaptă ori căutând iluminarea, prin întâlnirea mâinilor înțelepte, stilizate, pe care figurinele lui Buddha le asociază cu ajutorul mudrelor ori a mâinilor în poziția de discuție, stând pe un lotus cu policele și degetul arătător de la
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de avansare. Pentru realizarea acestui deziderat se folosește schema analizelor încrucișate. Aceasta presupune centralizarea costurilor pe diverse trepte pornind de la nivelul cel mai de jos până la primul nivel în care se obține costul produsului finit, în acest scop fiind folosită simbolizarea cifrică atât pentru părțile componente ale produsului cât și pentru prestadiile de fabricație. După elaborarea schemelor încrucișate, se întocmește graful PERT cu rolul de instrument de previziune. Durata medie a fiecărei activități , termenul minim de execuție , termenul maxim de terminare
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
pe acțiuni obiectuale, fie pe imagini, fie pe mijloace verbale, aici se vede importanța aplicării În procesul de Învățare a principiului unității didactice dintre senzorial și rațional În concluzie accentul se pune pe acțiuni obiectuale și procedee imagistice, procedee de simbolizare și pe mijloace verbal - logice. Educatoarea trebuie să Întrețină o atmosferă de conlucrare, care să stimuleze activismul copiilor. Didactica modernă prevede ca educatoarea să fie bine pregătită profesional, În mod sistematic, deoarece ea modelează cel mai fin și complex materia
Învăţământul românesc în context european by Colpoş Lenuţa () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2350]