5,479 matches
-
nu ezită să se pună în slujba Securității, scriind pamfletul reprodus în România literară. Labilitate, oscilație morală tipică. Pe Ion Vinea aveam să-l văd prima și ultima dată la palatul Mogoșoaia. El apăruse însoțit de M., o fată băiețoasă, simpatică, folosită de securitate pentru abordarea scriitorilor mai în vârstă afirmați în vechile regimuri burgheze. M. ținuse să mă recomande lui Vinea. Pe atunci, poetul avea vreo șaptezeci de ani. Întinzându-mi mâna cu o distincție britanică, el mă privise în
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
calitate și cu oameni foarte diferiți ca sensibilitate și temperament portretizați cu un acut spirit de observație. Frumosul păr negru al prietenei Mitzi Zehender, cinismul lui Ion Frunzetti, eleganța aristocratic-artificială a Stelei Nemoianu sau fardul strident al unei colege altfel simpatice se fixează în memorie, la fel obsesia uneia dintre gazdele Miei din timpul studiilor că Mihai Constantinescu îi încurcă franjurii de la covor atunci cînd vine să repete împreună ( Mia pieptănînd aceiași franjuri după fiecare repetiție...). Maria Frunzetti povestește cu talent
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
sub rezerva unei inapetențe pentru metafizic și pentru tragic). Un anume pitoresc al mobilității intelectuale și al facondei pline de sine, încordate de contrarietate, o propensiune spre postura marțială sau burlescă, spre autoritarismul decorativ sau spre umorul suculent, îl fac simpatic, nu neapărat în lumea de cafenea care ilustrează varianta joasă a speței. O atracție spre culoarea vie, spre exagerare pînă la "a se da în spectacol', le este însă comună balcanicilor de diverse spețe (de la caragialescul "văd enorm și simt
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
și cu replica 'Mon cul!' pe care o 'lipește' lîngă toate afirmațiile lor cu greutate... Fiind vorba de Queneau, nu trebuie să uităm superbele jocuri de limbaj, 'recuperate' reușit în traducere de Laszlo Alezandru. Și ca să încheiem cu o coincidență simpatică: personajele din Zazie în metrou se plîng, în repetate rînduri, de dispariția cuvintelor de altădată, cu sensul lor precis, neechivoc... Pierderea inocenței cuvintelor era unul dintre subiectele preferate ale lui Nabokov. Raymond Queneau ' Zazie în metrou, Editura Paralela 45, Colecția
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
umorul de bună calitate, poeziile cu poezia au ceva desuet, enervant, bătrînicios, sînt făcute parcă spre deliciul unei sensibilități literare cu totul demodate. Intertextualitatea e și ea mult exploatată, nu fără farmec, cu o lipsă de gravitate care face textul simpatic - o modă în cenaclul pomenit, e suficient să ne gîndim la Sorin Gherguț, de pildă. Simona Tache nu are umorul nebun al acestuia, dar reușește colaje interesante. Toate poemele sînt impregnate de o acută realitate, o realitate imediată, prezentă prin
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
pentru că avea atîtea cărți traduse și nu recomanda (așa credeam noi; nu știu și nici nu contează dacă era așa sau nu) și alți autori români la editurile cu care avea de-a face. Nici azi nu mi-e cine știe ce simpatic poetul oltean, dar măcar asta nu i-o mai pot pune-n cîrcă. Să recomanzi și alți autori români? Dar, în primul rînd, nu ajungi niciodată să discuți cu un editor în străinătate. Cu toate cărțile care mi s-au
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
idei, am mari îndoieli că liberalul, pro-occidentalul Banat ar dori să fie integrat unei Transilvanii retrograde, devenită bastion al naționalismului și intoleranței de tip România Mare. Nu prea-i văd eu pe timișoreni acceptând să schimbe miticismul bucureștean, oricum mai simpatic și mai ușor de convertit la o cauză bună, tocmai în numele inconsistenței sale, cu strepezitul, compactul, intolerantul "românism" care-a triumfat și va mai triumfa la Cluj încă multă vreme de-aici înainte. Sau poate că n-am înțeles eu
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
retoric periculos apare în urma parafrazărilor mult prea lungi. Toți cei patru folosesc procedeul cu generozitate. La Ion Stanomir parafraza se transformă într-un ciudat stil indirect liber - autorul își afișează sarcasmul folosind sintagme întregi din retorica specifică epocii. O mișcare simpatică, dar care, generalizată, se transformă într-un adevărat argou critic. La Paul Cernat sau la Angelo Mitchievici, parafraza ajută la "analiza pe text", altă practică abuzată din plin de autorii noștri. Identificarea ironiei din parafrază devine iarăși un "sport" destul de
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
dată-n picioare: (ibidem). Sau: ,,poemul ca un pistol versurile ca gloanțe viața ca vestă antiglonț/ purtată direct pe iriși sînge și mușchi" (dîra de miere și sînge plutește între cer și pămînt). Firește, totul e doar o înscenare, un simpatic décor al violenței în efigie, în felul în care Breton nu ezita să afirme: ,,actul suprarealist cel mai simplu constă în a ieși cu revolverul în stradă și a trage în mulțime, la întîmplare". Un terorism de cabinet! Precum în
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
tonul solemn din rondoul Pensa alla Patria. Într-o lume ideală vocea ei ar fi puțin mai amplă, dar chiar și așa Oana Andra știe deja să-și valorifice atuurile unui tip de voce rar. Robert Nagy este un Lindoro simpatic, credibil scenic cu eleganță și humor; el face un recitativ bine ritmat și un cantabile sensibil dar vocea nu îl servește pentru această partitură plină de vocalize, cu atacuri incomode în acut și (cel puțin în seara premierei în cavatina
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
pe sol indigen a ideilor (că de n-ar fi, nu s-ar povesti!), dl Marino denunță o deturnare a lor personală, un destin simpatetic...inevitabil: "În România idiosincrasiile personale sînt mult mai puternice decît ideile, decît adeziunile ideologice. Ești simpatic, nu ești simpatic - asta este totul. Trăim într-o țară de un personalism acut, plină pînă la sufocare de subiectivism, în care ideile nu au un mare prestigiu. Dacă cel care le exprimă nu este simpatic și monden, nu este
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
a ideilor (că de n-ar fi, nu s-ar povesti!), dl Marino denunță o deturnare a lor personală, un destin simpatetic...inevitabil: "În România idiosincrasiile personale sînt mult mai puternice decît ideile, decît adeziunile ideologice. Ești simpatic, nu ești simpatic - asta este totul. Trăim într-o țară de un personalism acut, plină pînă la sufocare de subiectivism, în care ideile nu au un mare prestigiu. Dacă cel care le exprimă nu este simpatic și monden, nu este și sociabil, nu
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
decît adeziunile ideologice. Ești simpatic, nu ești simpatic - asta este totul. Trăim într-o țară de un personalism acut, plină pînă la sufocare de subiectivism, în care ideile nu au un mare prestigiu. Dacă cel care le exprimă nu este simpatic și monden, nu este și sociabil, nu este și telegenic, curtenitor, el nu are nici o șansă". Depinde pe ce latură abordăm chestiunea! Firește, ideile, atîtea cîte există în țara noastră "de un personalism acut" (ar fi oare preferabilă o țară
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
surîzi și faci o carieră socială, avec un petit mot gentil. Deci el este chiar prototipul acestei petit mot gentil eficace. Îi lipsește doar "canotierul" lui Chevalier, baston are, totdeauna poartă o batistă albă. Este un personaj monden. Mi-e simpatic, dar nu pot să-l iau mereu chiar foarte în serios". Nu cumva asistăm aci la o derivă serioasă a disciplinei "ideilor literare", căci acestea s-ar fi cuvenit demontate, înfățișate în erezia lor epicureică, în frivola lor vacuitate "șansonetistă
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
înfățișate în erezia lor epicureică, în frivola lor vacuitate "șansonetistă", aspectul social și vestimentar al autorului în chestiune fiind relativ irelevant? Nu cumva "literatura" îi joacă un renghi celui ce-o demonizează? Dar să recunoaștem că hermeneutul devine, la rîndu-i, simpatic, prin întorsătura boemă (vai, și aici e tot "literatură"!) pe care știe s-o dea, la un moment dat, pedanteriei d-sale doctorale: "ca să glumim puțin, eu ofer, pe loc, trei sticle de Cotnari vechi sau de Ballantine's Finest
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
dovadă de-o impardonabilă naivitate dacă ne-am fi închipuit că într-un asemenea context cvasisistematic, de "curățire a terenului", ar fi putut fi cruțați Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, cărora pontiful "ideilor literare" mărturisește a nu le fi fost "simpatic" și pe care, în consecință, doar cu o acră politețe, îi scoate în afara scenei literare. Punctul de pornire îl constituie, așa cum am fost obișnuiți, lepădarea falsei modestii: "Dar nu eram nici simpatic, fiindcă (...) aveam conștiința realizărilor mele. Nu înțelegeam să
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
ideilor literare" mărturisește a nu le fi fost "simpatic" și pe care, în consecință, doar cu o acră politețe, îi scoate în afara scenei literare. Punctul de pornire îl constituie, așa cum am fost obișnuiți, lepădarea falsei modestii: "Dar nu eram nici simpatic, fiindcă (...) aveam conștiința realizărilor mele. Nu înțelegeam să fac curte unor persoane cu care fusesem coleg de facultate, ne cunoșteam foarte bine, care însă n-au dat nimic echivalent. A face emisiuni este una, chiar emisiuni foarte importante din punct
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
asupra acestui novator. Aromanul trandafirului este mărturia unui eșec, a unei incapacități de adaptare care l-a urmărit pe autor de-a lungul întregului său parcurs artistic. Tocmai din acest motiv nu poți savura liniștit povara "trandafirilor" politici postrevoluționari, a simpaticelor personaje Rozel și Rozica, a vieții cotidiene dintr-o țară numită Totalomnia etc. Prizonier al propriilor invenții, cam acesta ar fi răspunsul după lectura jocului de-a publicistica. Gheorghe Ene, Aromanul trandafirului (proză scurtă), Editura Paralela 45, Colecția '80, Seria
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
Emil Brumaru să aibă parte de un carpe diem halucinatoriu, secondat de un eros șturlubatic și năbădăios. Nu doar bulimia fantastă este maladia poetului, ci și invenționita sau ficțiunea hemoragică. Parcă i-ar curge prin vene un curcubeu de personaje simpatice și ușor scelerate./.../ Emil Brumaru nu are nevoie de nocturnalii, ficțiunile sale populînd cu nonșalanță lumina zilei în care fantasticul se simte chiar mai bine decît sub faldurile întunericului." Se vede bine dragostea autoarei pentru mulți dintre poeții antologați, o
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
lei Critica și rîsul Foarte interesantă cel puțin ideea lui Valentin Ionescu de a se ocupa de valențele comice ale scrierilor non-beletristice ale lui G. Călinescu. Ideea s-a născut natural, iar nu livresc și autorul face la început o simpatică poveste a vieții acestei idei de la rîsul provocat spontan de multe pasaje călinesciene, la documentarea filosofică ce a urmat, pînă la apariția acestui volum. Din păcate umorul nu se păstrează și în textul propriu-zis al studiului, exprimarea lui Valentin Ionescu
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
bun început fructuoasă și credem că ne va urmări cu interes. Nu și cu destulă pricepere însă dacă nu-i vom expune mai întîi puțină teorie." (19) Rămîne să te întrebi, ca cititor, oare autorul a vrut aici să fie simpatic? Se pare că nu, pentru că într-adevăr ne servește "puțină teorie", preparată cam școlărește cu formule de tipul "Explicația cea mai limpede și universală a comicului ne-a dat-o acum 150 de ani Arthur Schopenhauer" sau "Nicolai Hartmann a
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
cade a recunoaște că expresivitatea i se concentrează pe segmentul derivat, corupt. Astfel că nimic nu ne oprește a răsturna clișeul, socotindu-l pe Alexandru Mușina ca pe un cinic care, pentru a-și disimula fondul tarat, elaborează trăsături sensibile, simpatice, "mîntuite", precum o grimă. Oricum, trecerea de la paradiziac la infernal constituind trama compozițională a creației în cauză, punctul terminus e, în maleficul său, prevalent ca pondere textuală și totodată umorală. Din aranjamentul de interferențe al celor două medii se degajă
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
de a doza, în chip judicios nevoile și dorințele diverselor grupuri. Nu mi se pare chiar o sarcină atât de întortochiată și ponderoasă. Cu puțină bunăvoință, judiciozitatee și integritate se poate (re)constitui o stare de normalitate dintre cele mai simpatice. Sigur, un "multiculturalism" dăscălesc, cu nuiaua în mână, "monitorizat" (à la Chicoș Rostogan) va duce la neplăceri grave atât într-o direcție, cât și în direcția opusă. Numai că acesta nu e necesar și chiar ar trebui să fie respins
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
de a-l prezenta pe Daniel, personajul său predilect din alte cărți, "un băiat de nouă ani, voinic, tuns scurt, cu un nas mic și cârn", străduindu-se să... intre și el în poveste, împotriva dorinței autorului. În Virusul mileniului, simpaticele personaje străbat întreaga lume în căutarea "virusului mileniului", pe care vor să-l nimicească pentru a salva umanitatea de un mare pericol, cu atât mai mare cu cât nimeni nu și-l reprezintă clar. De altfel, nici inamicul public nu
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
ale Mioarei Cremene, recent apărute sub forma unor dialoguri cu Mariana Sipoș (La ce e bun Parisul, Ed. Universal Dalsi), mi-a atras atenția și cred că nu numai mie, pentru că e vorba acolo de un personaj pitoresc și extrem de simpatic, neobișnuit în peisajul Bucureștilor atît de pragmatici de acum două sau trei decenii: un Paganel sau un Don Quijote, pasionat al unei iubiri intelectuale absolut gratuite, cineva mistuit de o benefică monomanie, inofensivă pentru alții, plină de suferință dar și de
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]