685 matches
-
tabloului [...] un tablou fără colori e ca o sculptură fără marmură"39. Dan Hăulică se situează în descendeța Laoconului lui Lessing atunci când sesizează resorturile dialogului dintre arte. Articolul rămâne însă la nivelul unor observații generale despre legătura dintre artele de simultaneitate și cele de succesiune, situând cercetarea acestei coabitări estetice într-un viitor neprecizat: Dezvoltarea contemporană a artelor așază raporturi noi între artele de simultaneitate și acelea de succesiune: distincția tradițională a lui Lessing trebuie să facă loc unor cazuri neașteptate
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
dialogului dintre arte. Articolul rămâne însă la nivelul unor observații generale despre legătura dintre artele de simultaneitate și cele de succesiune, situând cercetarea acestei coabitări estetice într-un viitor neprecizat: Dezvoltarea contemporană a artelor așază raporturi noi între artele de simultaneitate și acelea de succesiune: distincția tradițională a lui Lessing trebuie să facă loc unor cazuri neașteptate, de un indubitabil interes estetic 40. O mult mai articulată analiză a similitudinii dintre artele cuvântului și artele vizuale face Eugeniu Sperantia. "Papillons" de
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
lui Uranus, mai degrabă decât din apa mării, doar."360 Umberto Eco este de părere că întreaga reprezentare a lumii pe care o avem astăzi, a globalizării uniformizatoare (pe anumite direcții și categorii care pornesc din anumite centre diseminatorii), cu simultaneitatea temporală (și aproape spațială), este una mitologică și care comportă dimensiuni abstracte care aparțin civilizației occidentale. Cine vrea să fie global, trebuie să o facă pe aceste direcții și în aceste limbaje disponibile. Cine refuză, nu există (ori cel puțin
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pentru a nu răpi aerul "realist" al desenelor, pentru a evita probabil artificialitatea, însă în acest caz se degajă un aer "raportat", care nu mai poate fi al participării directe, care reproduce astfel "aspectul fabricat al romanului", renunțându-se la simultaneitate, imaginea fiind aservită textului (cea ce nu mai este o bandă desenată, ci mai degrabă o poveste ilustrată).531 Dar în banda desenată imaginea nu este doar un suport al textului, nu există un "divorț" între acestea, precum în romantism
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
către poetică și naratologie, interpretările tind la fixarea momentelor relevante „în aventura căutării unor universalii ale narațiunii”. Varietatea grilelor critice aplicate dă seama de mobilitatea și suplețea exegetului, cercetarea la obiect fiind prezidată de perspectiva istorică și teoretică într-o simultaneitate care îi individualizează demersul. Povestirea. Destinul unei structuri epice (1972) și Aventura formelor. Geneza și metamorfoza „genurilor” (1996; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) sunt, în raport cu celelalte, cărți de accentuată reflecție teoretică. Prima poate fi considerată monografia unei „structuri”, privită ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
simultană a formelor de artă, respectiv texte, sculptură si pictură. Piramida este adevărul întreg al artei, obținându-se un mesaj estetic de ansamblu. Intrăm chiar în inima artei. Suntem misterul cosmic, ordinea secretă a universului. Din punct de vedere estetic, simultaneitatea, originea formelor artei și permanenta lor conlucrare în crearea mesajului estetic a fost afirmată simultan de celebrul Hegel în ,,Estetica”și de fondatorul istoriei artei Winhelman în,,Istoria artei antice”, pentru a fi reluată de Goethe, Benedeto Croce, Blaga, Baudelaire
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Marcuta Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2368]
-
negare a nonvalorii și de propagare a actelor de cultură menite să contribuie la evoluția culturii. Dar, asumarea acestui rol presupune, de asemenea, și elaborarea unui sistem obiectiv de criterii prin intermediul cărora să stabilească valoarea sau nonvaloarea unei opere. Dar simultaneitatea rolurilor de judecător și de lector impuse de orice operă supusă cercetării face ca obiectivitatea să devină aproape imposibil de atins. În funcție de principiile teoretice care stau la baza fiecărui demers critic se pot distinge două tipuri esențiale de critică: critica
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
și rapidă periferică, capacitate de apreciere optico-motorie, cunoștiințe și deprinderi tactice, viteză de reacție, atenție și concentrare, voință, spirit de colaborare și de adversitate, motivație. Aceste componente, și desigur și altele, se exprimă în joc într-o succesiune care atinge simultaneitatea prin câteva faze: perceperea de către jucător a situației; analiza și interpretarea ei; găsirea soluției mentale; Actul tactic și, prin el, tactica în ansamblu poate reprezenta o soluție învățată, antrenată la solicitări de joc previzibile, și în acest caz este de
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
Kristeva. Michael Riffaterre 22 (marea prezență, probabil; sau dublă, dat fiind că semnează două articole) consideră că prin intertextualitate trebuie înțeles conflictul dintre text și intertext. Textul devine o unitate de semnificație (signifiance) unind într-un tot simbolic perceput în simultaneitate sensurile succesive ale componentelor lui lexicale și sintactice, în timp ce lectorul simte că textul este complementar unui intertext căruia îi inversează mărcile, pe care îl anulează ori căruia îi oferă opoziție binară. Daniel Bilous atribuie intertextului o funcție sinecdotică: l'intertexte
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Fuga din timpul profan trădează efortul de anulare a istoriei. "Amețit de oscilația care îl duce când spre înaintare, când spre recurență (memoria), destinatarul ajunge să reducă temporalitatea pentru a nu-i mai considera decât forma pură: cea a unei simultaneități sau a unei instantaneități" (Helbo: 1978, 25). Fraza mai sus citată suprinde plastic reeditarea hipotextului prin hipertext, dar ea este valabilă și pentru repetarea mitului. Blocul temporal. În intertextualitate, lectura devine tabulară, asocierea hipotextului cu hipertextul nu se realizează în afara
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ca atare decât în ochii analistului. Aceste două procese lectoriale sunt simultane și ele îmbogățesc textul cu bifurcații ce deschid puțin câte puțin spațiul semantic (Poétique: 1976, 266)9. Fenomenul are loc și în retrăirea unui mit, caz în care simultaneitatea illud tempus-prezentul celui care oficiază nu este efect, ci scop al ceremonialului. Studiul de față se bazează pe anularea duratei profane și instaurarea timpului sacru, fenomen care se produce în repetarea de tip intertextual, ca și în aceea a mitului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
al ceremonialului. Studiul de față se bazează pe anularea duratei profane și instaurarea timpului sacru, fenomen care se produce în repetarea de tip intertextual, ca și în aceea a mitului. O atenție deosebită merită faptul că vizualizarea relativă a timpului, simultaneitatea, contemporaneizarea se traduc în termenii unei dimensiuni temporale unice și line, atractive, revelatoare. Fizica ultimilor ani s-a preocupat intens de chestiunea timpului, a triplei repartizări ce dictează conjugarea existenței umane, deși convențională (repartizarea). "Albert Einstein exprima această idee într-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în raport cu proprietatea termenilor, căreia îi este preferat, ca instrument explicativ, aspectul plastic al imaginii. În mod paradoxal, el mizează pe conotație și câștigă denotație. (H) Timpul nu este o noțiune empirică care ar putea fi abstrasă din vo experiență. Căci simultaneitatea cât și consecutivitatea n-ar putea fi percepute dacă în fond n-ar subsista apriori reprezentația timpului. Numai sub supoziția aceasta ni putem reprezenta unele ca fiind în unul ș-același timp (simultan), altele în deosebiți timpi (dupăolaltă) (Eminescu: 2011
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
supoziția aceasta ni putem reprezenta unele ca fiind în unul ș-același timp (simultan), altele în deosebiți timpi (dupăolaltă) (Eminescu: 2011, IX, 483). (h) Timpul nu este un concept empiric care să fi fost scos dintr-o experiență oarecare. Căci simultaneitatea sau succesiunea nu ar putea intra în percepție, dacă reprezentarea timpului nu ar servi a priori ca fundament. Numai prin presupunerea ei ne putem reprezenta că ceva este în unul și același timp (simultan) sau în timpuri diferite (succesiv) (I.
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sau intertipicitatea. HELBO André [1975] (1978) Michel Butor, spre o literatură a semnului, precedat de un dialog cu Michel Butor, traducere de Marian PAPAHAGI, Cluj-Napoca: Editura Dacia (Michel Butor. Vers une littérature du signe, Bruxelles: Éditions "Complexe", Collection "Creusets"). * intratextualitatea; * simultaneitatea în intertextualitate. HUTCHEON Linda [1988] (1997) Politica postmodernismului, traducere de Mircea DEAC, București: Editura Univers, Colecția "Studii" (The Politics of Postmodernism, London: Routledge). * identificare/repeta * re; * parodia (politică). LIMAT-LETELLIER Nathalie et MIGUET-OLLAGNIER Marie (1998) Intertextualité, Besançon : Annales littéraires de l
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este ordinea relației în care se află un eveniment cu altul. Această particularitate nu depinde de percepție ci de capacitatea copilului de a decentra un eveniment exterior în raport cu intuiția personală a duratei trăite de el. Timpul conceptual se definește prin simultaneitatea sau succesiunea evenimentelor reperate prin cele trei secvențe temporale: anterioritate, actualitate, posterioritate în raport cu o mișcare exterioară supusă ordonării, de exemplu ceasornicul. Psihologii apreciază că dificultățile pe care le întâmpină copiii în reprezentarea temporală rezidă în maturizarea tardivă a structurilor din
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
regula funcțională fiind cea a majorității unificate. Au existat cel mult situații în care majoritatea parlamentară inițială a suferit o serie de modificări, dar fără a ajunge în disonanță cu cea prezidențială. De astfel, regulile sistemice, și în mod desosebit simultaneitatea alegerilor parlamentare și prezidențiale, nu favorizează apariția majorității disjuncte. În treacăt fie spus, revizuirea sistemului politic francez prin egalizarea mandatului prezidențial cu cel parlamentar (al primei camere mai exact, cea aleasă direct) reprezintă o măsură de blocare a situației de
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
un concept asemănător celui de spațiu. Mai mult. Aici s-a realizat un fel de asimilare a timpului la spațiu"98. Califică aici, bergsonian bineînțeles, determinațiile timpului și spațiului omogen, durata pură și eterogenă, pentru a invoca apoi succesiunea și simultaneitatea stărilor de conștiință, amintind astfel și alte trăsături din fișa caracterologică a eului fundamental de care vorbea Bergson. Îl citise, ca student, pe Bergson, îl citează în franceză atunci cînd își redactează teza de licență, după cum, tot aici, alătură trimiteri
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
el calculează "o medie teoretică", încercând "să fixeze natura în constantele ei"79. Tot astfel gândește și Dilthey când notează chiar la începutul Introducerii în științele spiritului: "Toată cunoașterea noastră se limitează la constatarea uniformităților care apar în succesiune și simultaneitate"80. Să ne amintim acum cuvintele lui Comte din Cours de philosophie positive: "Printr-o bine chibzuită îngemănare a teoriei cu observația, tindem să descoperim numai și numai legile care acționează asupra fenomenelor, adică relațiile lor neschimbătoare, conform succesiunii și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pozitivistă 155; de asemenea, ideea unei psihologii descriptive esențiale la Dilthey pentru științele spiritului este tot de sorginte pozitivistă; în același timp am semnalat faptul că în cunoașterea pozitivistă nu putem năzui dincolo de "constatarea uniformităților care apar în succesiune și simultaneitate", idee pe care Dilthey probabil nu atât sub influența filozofiei pozitiviste, cât mai ales a spiritului științific, a scientismului din epocă o preia aproape textual de la Comte și de la Mill, ceea ce-l determină pe filozoful german ca, în raport cu ultimele taine
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
caută să aplaneze respectiva contradicție printr-o conciliere a perspectivei iluminist-romantice care încercase să stabilească o identitate între planul conștiinței și cel al existenței cu punctul de vedere al cercetării pozitive, care urmărea despistarea "uniformităților ce apar în succesiune și simultaneitate". Căci ce altceva sunt paradigmele despre care vorbim decât astfel de "uniformități"? Subliniem și aici (vezi de asemenea I, 3F) că autorul nu contestă decât în ansamblu la scara istoriei și din perspectiva conștiinței istorice rezultatele metafizicii tradiționale. Altminteri, ele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
filozofic în parte. Sub aspectul formei, lucrurile stau deci cu totul altfel. Am afirmat deja că la Dilthey întîlnim "formele deschise" ale romanticilor; or, paradigmele despre care vorbim sunt tocmai astfel de forme sau "uniformități ce apar în succesiune și simultaneitate", dacă e să recurgem la termenii specifici epistemologiei științelor pozitive. Judecând lucrurile în spiritul filozofului german, socotim că tipologiile în care se încadrează sistemele rămân, desigur, "închise", dar numai în afară față de celelalte "unități". (Ele sunt precum monadele lui Leibniz
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
desemnată "interacțiunea specifică dintre conexiunile legice și acțiunile intenționale"93. Însuși sistemul științelor îi apare lui Dilthey ca un mare Zusammenhang. Întreaga noastră cunoaștere se limitează să constate 94 în spirit pozitivist niște principii: "regularitățile ce apar în succesiune și simultaneitate". În Einleitung..., filozoful german consideră că aceste principii sunt limitele care ne condiționează experiența "în orice punct al științelor naturii", fără a fi însă "niște bariere exterioare" ale cunoașterii, ci "niște condiții ale acesteia, imanente experienței înseși", ceea ce nu înseamnă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ce o afectează pe cea dintâi, în condițiile în care ele au fost separate? Ar exista o singură posibilitate: prima particulă trimite către a doua un semnal energetic. Dar „călătoria” acestui semnal ar necesita un anumit timp, fapt incompatibil cu simultaneitatea schimbării celor două particule. O asemenea incompatibilitate este impusă de teoria einsteiniană a relativității. La data când s-a dat publicității „paradoxul Einstein-Podolsky-Rosen”, teoria relativității avea un prestigiu imens. Ea rezistase tuturor testelor experimentale și părea de necontrazis. Problema pe
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un periplu prin arta universală, în Antichitate și Renaștere, ghidat de intuiții sigure, bun gust și rafinament. În demersul său, întotdeauna un discurs îndrăgostit, se conturează lucruri scoase din încatenarea lor temporală și spațială, pentru a fi așezate într-o simultaneitate justificată originar, prin apartenența lor la tărâmul artei. Aflat la interferența mai multor școli literare, scriitorul a fost văzut deseori ca o efigie, ca „personalitatea-tip secolul al XIX-lea” (Vladimir Streinu), tocmai prin conjuncția unor orientări altfel dispuse succesiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]