776 matches
-
permanent, drumurile dispăreau sub nisip, puțurile secătuiau și mai știa, din proprie experiență, că cei care desenau acele hărți nu intrau niciodată în erg ca să-l măsoare cu precizie, ci se limitau să-i traseze conturul aproximativ, fără să se sinchisească prea mult dacă lipseau sau prisoseau o sută de kilometri. într-un moment de cumpănă, acei o sută de kilometri puteau reprezenta diferența dintre viață și moarte, mai ales când jeepului i se rupea un ax și trebuia să continui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
te bârfească, să te știe tot cartierul ce bagi în cratiță și cu cine te fuți. Unele ca Roșioara, Geta și Vasilica, veșnic puse pe rele, dar pentru tine prea puțin conta, Mirelo, lăsai să treacă de la tine. Nu te sinchiseai, îți mergea prea bine ca să-ți stea mintea să le tai din porție, să te chivernisești și tu ca orișicare, să faci provizii, să strângi, ba bine că nu. Le dăduse la început câte un borcan de bulion sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
acum că tac-tu abia ar aștepta să-i duci pe cap niște copii să-i crească, când de fapt tac-tu habar n-are de tine, și nu mai spun că-n ăștia patru ani nici nu te-ai sinchisit să-l cauți, să te dai bine pe lângă el ca să caști gura să te-ajute, la care Mirela că nu și nu, tu nu știi, și Rafael cum dracu’ să nu știu ce mi-ai povestit tu cu gura ta, doar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
veste că fusesem plecat, totul putea să se schimbe, cât ai clipi. Atunci ar fi avut ce să-mi audă urechile. După ce Paolo m-a lăsat singur, am scos capul cu mare prudență prin gaura din fereastră. Nimeni nu se sinchisea de mine. Nici măcar tata. Juca mai departe boccia și era clar că mă uitase cu totul. Chiar m-am supărat pe el un pic pentru asta. Colindasem prin pădure aproape o zi întreagă, luptasem cu mulți dușmani, descoperisem un lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la școală și intram în curte. Vacanța de vară așternuse liniștea peste tot. Uneori veneau câțiva copii să se joace, pe urmă plecau în altă parte. Apoi soseau ciori, vrăbii și porumbei și ciuguleau boabe de pe pământ, fără să se sinchisească de mine. Își luau zborul și ele. Pe sub platani adia o boare de vânt, care făcea cugetarea mai plăcută. I-am scris Leei o scrisoare, însă nu mi-a răspuns. Așa se întâmplă când nu te cheamă Bogart sau Belmondo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
grabă, mă mai lipesc o dată ușor de ea la despărțire, cine știe când o voi revedea. Lângă ambulanță s-au adunat câțiva vecini curioși, ce s-a întâmplat, întreabă ei compătimindu-l, iar el, care în general abia dacă se sinchisește să le dea buna ziua, le răspunde cu seninătate, punându-i la curent cu cele petrecute în cursul dimineții, iar fiica vecinilor de sub noi, care tocmai se întorsese din India, îi povestește despre un medic tibetan extraordinar, dacă nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să învingem boala, dar ea s-a strecurat între noi, te face să mă urăști, iar pe mine, să te urăsc, la rândul meu. Știu, șoptește el, ți-ar fi mult mai bine dacă aș muri, eu nu mă mai sinchisesc să neg, somnul va șterge oricum toate șoaptele acestea fără sens, deja nici eu nu mai știu dacă să cred ceea ce spune, când mă grăbesc dimineața la mașină, obosită și îngrijorată, mă întâmpină un clinchet limpede de clopoței, este ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de sânge și lichidele prin care a trecut în drumul său spre a se naște, iar atunci simt din nou cum mă umplu de resentimente față de mama aceea tânără, cum să îl vindece pe Udi, de vreme ce nici măcar nu s-a sinchisit să își spele fetița. O pun repede înapoi în coș, înainte să mi se dezintegreze în mâini, iar spre norocul meu, ea continuă să doarmă liniștită, ca și când nici nu s-ar fi născut încă, ies pe terasă, astăzi nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un ton stins, bine, nu-i nimic, data viitoare, ca și când mâine ar fi iar ziua ei. Marva are un campionat de fotbal de la care nu poate lipsi, șoptește ea, iar eu mă gândesc la cei care nici măcar nu se vor sinchisi să ne anunțe că nu vin, pentru că sunt siguri că toți ceilalți vor veni și nu li se va simți lipsa, pe măsură ce se apropie ora, încep să îmi mușc tot mai tare buzele, să spun ceva sau nu, să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
capul, îi zăream urechea mică, albă. Din când în când îmi adresa și câte un cuvânt. Uneori aveam ce să-i răspund, alteori erau vorbe fără noimă sau chiar nu auzeam ce spune, dar se pare că ea nu se sinchisea nici dacă-i răspundeam, nici dacă nu-i răspundeam. Când termina ce avea de spus, își vedea mai departe de drum. Eu mă consolam în sinea mea, gândindu-mă că e o zi frumoasă pentru plimbare. După felul cum mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai comodă și am băut vinul care mai răm\sese în cea de a doua sticlă. Socoteam că e mai bine să o las să vorbească și să spună tot ce are de spus. Am decis să nu mă mai sinchisesc de ultimul tren și de săritul porții căminului. Povestea lui Naoko n-a mai continuat multă vreme. Nici nu mi-am dat seama când s-a oprit din vorbit. Undeva i s-a rupt firul. Parcă ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
poți dacă vrei. Ce se întâmplă când omul își deschide inima? Cu țigara între buze, Reiko și-a împreunat mâinile pe masă, gata-gata să bată din palme. Se face bine. Scrumul i-a căzut pe masă, dar nu s-a sinchisit. ~mpreun\ cu Reiko am p\r\sit clădirea principală, am traversat un deal, apoi am trecut pe lângă un bazin, pe lângă niște terenuri de tenis și unul de baschet. Pe terenul de tenis se aflau doi bărbați - unul slab, între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am luat autobuzul și ne-am dus în Shinjuku. Am intrat într-un bar subteran, undeva în spatele librăriei Kinokuniya. Am început amândoi cu două pahare de vodcă și apă tonică. — Vin aici din când în când, spuse ea. Nu se sinchisește nimeni că bei ziua-n amiaza mare. — Obișnuiești să bei peste zi? — Câteodată, spuse ea, făcând să răsune cuburile de gheață din pahar. Uneori, când mi se pare grea viața... vin aici și beau vodcă și apă tonică. — Ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
încât să fii fericit. Cred că nu e cazul să-ți spun cât de rău îmi pare că relația ta cu Naoko nu va avea un sfârșit fericit. Dar cine știe oare ce e bine și ce nu? De aceea, sinchisește-te mai puțin de alții și, ori de câte ori ți se ivește prilejul, te rog să fii fericit. Îți spun din proprie experiență că dacă scapi asemenea șanse - și ele nu sunt decât două-trei în viață - o să regreți apoi câte zile vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de la mine. Mă întorc la cartea mea, evitând intenționat să mă uit la Jake, care se șterge cu prosopul. Pentru câteva minute bune, stă în picioare în fața mea, așteptând să îl privesc, să-mi schimb părerea, dar eu nu mă sinchisesc, așa că, în cele din urmă, se duce să se întindă pe prosopul lui. Am sentimentul că acum el e cel care ar vrea să mă atingă sau să se alinte, dar eu nici nu mă gândesc. Sunt supărată, aproape furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
găsesc nici un mesaj de la Jim, dacă nu cumva și-a luat pseudonimul Sal#% 880!!! și vrea să-mi vândă Viagra pe internet. Ben și Finn au început să se îngrijoreze. Sunt chiar impresionată de această solidaritate masculină; fetele nu se sinchisesc nici pe jumătate. Cred că toate l-am considerat pe Jim o prezență incomodă, deoarece ședea mereu tăcut, cu un aer profund deprimat. Nu-ți dădea chiar fiori, totuși - Jim era mult prea trist ca să dea fiori; nu avea mutră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
puțin Pilade Închide, iar noi n-am ajuns la nebuni.” „Ajung imediat. Nebunul Îl recunoști imediat. E un stupid care nu cunoaște trucurile. Stupidul Încearcă să-și demonstreze teza lui, are o logică șchioapă, dar are. Nebunul, dimpotrivă, nu se sinchisește să aibă o logică, procedează prin scurtcircuitări. Totul, pentru el, demonstrează totul. Nebunul are o idee fixă și tot ceea ce găsește Îi vine bine ca s-o confirme. Pe nebun Îl recunoști după libertatea pe care și-o ia față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
doi polițiști, cutiuța strălucitoare ferecată în aur și argint, cu străvechile ei însemne-indentații templiere. Hoo...! Pe asta, de unde-ați mai șparlit-o, băi, descreieraților?! dă glas agentul aceleiași interogații nerostite, care sfredelise concomitent, mintea șefului său direct. Fără să se sinchisească, Vierme deschide capacul lăcriței, extrăgînd din interior, cu gingășie, un mic obiect rotund, aparent de uz casnic, din lut ars sau din ceramică obișnuită, nepictată. Obiect pe care îl așează cu cea mai mare atenție, pe lemnul biroului prevăzut cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dete seama c-a greșit, se strâmbă la cățelul care nimerise mai bine și, negăsind ascultare de bunăvoie, îl înșfăcă de ceafă și-l tăvăli puțin, ca să-l învețe minte, iar pe urmă se apucă de mâncare, fără să se sinchisească de chelălăiturile tovarășului mai mic și nici de baba care îl probozea: "Nu vă învoiți, ai, fire-ați ai dracului!" Copilul lui Vasile se hățănea mereu pe portiță, parcă nici n-ar fi vorbit cu el adineaori baba Ioana. ― N-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uruit zgomotos și o trâmbiță care tutuia amenințător. Zări în marginea cealaltă a uliței găinile scăldîndu-se într-o pojghiță de pulbere, cu cocoșul lângă ele. Strigă necăjită: ― Păsărelele mamei... Automobilul se apropia în goana mare și găinile nici nu se sinchiseau. Desperată brusc că o să dea mașina peste ele, baba se repezi să treacă, să le ferească de primejdie. Nu apucă însă să ajungă decât până în mijlocul uliței. Șoferul răsuci aprig volanul și automobilul țâșni pe lângă ea ca o săgeată, gata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fiece casă și la fiecare geam ochi lacomi priveau luminile focului, așteptând un semn sau o chemare tainică. Apoi deodată, pe uliță, dinspre Ruginoasa, se văzu venind un pâlc de oameni, fluierând de zor, parcă nici nu s-ar fi sinchisit de prăpădul din urma lor. Cu cât se apropiau, cu atât oamenii păreau mai îndrăzneți, ca și când ar fi vrut să batjocorească prin purtarea lor pe cei ce stăteau în fața postului de jandarmi. Trecând, unul din grup strigă simplu: ― Bună seara
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îl părăsiră unul câte unul, răcoriți sau flămânzi de alte fapte. Fără sprijinul țăranilor, Miron Iuga se prăbuși cu fața-n jos, scormonind pământul și mirosindu-i mai lacom ca totdeauna aroma dulce-amară, pentru ultima oară. Nimeni nu se mai sinchisea de dânsul. Țăranii, îmbrîncindu-se fără odihnă, treceau peste trupul lui, îl călcau în picioare, apăsîndu-i și frămîntîndu-l cu pământul în care își înfipsese din viață toate rădăcinile. 5 ― Petrică, sai că oamenii au omorât pe boierul cel bătrîn! strigă în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
degetelor vietatea și le retrase repede. Creatura nu reacționă. Puse mâna mai mult timp, mângâind cu palma spatele acesteia. Era uscată și rece. Respirația domoală îl scârbea și ceva îl îndemna să și-o retragă din nou. Creatura nu se sinchisea, așa că trase cu toată puterea de pielea groasă. Fără nici un rezultat. Chestia aceea nici nu se mișcă și nici nu-și eliberă prada. ― Lasă-mă să încerc și eu, zise Ash care se afla lângă un rastel cu instrumente nemedicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de a bănui pe cineva, amușină de două ori în semn de complicitate. Deodorantele nu erau excepționale pe o navă de mărimea lui Nostromo. Închiși ani-lumină în cochilia lor de metal, eroii noștri, având alte griji mai importante, nu se sinchiseau de efluviile vecinilor. Ripley își păstrase înfățișarea îngândurată! ― Ce te necăjește? Tot la hotărârea lui Ash te gândești! Nu-ți place deloc că ne-a lăsat să intrăm? ― Cum ai putut să-i îngădui să ia o asemenea inițiativă? răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Era atașat de responsabilitățile lui ca de o femeie. Împuțită treabă! În această clipă, ar fi făcut schimb cu Ripley sau Parker. Mai ales cu Parker. Cei doi ingineri puteau să se întoarcă în habitaclul personal și să nu se sinchisească de tot ce nu-i privea direct. Cât timp aveau grijă de motoarele și sistemele de propulsie ale navei, îi durea în cot de celelalte. Dallas își zise că nu-i prea plăcea să ia hotărâri. Poate că din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]