2,296 matches
-
există doar în conjuncție una cu alta, căci își sunt funcții una alteia. Distruge Trandafirul și vei distruge legătura noastră cu Continuumul Dimensional. Și-atunci nici noi n-o să putem supraviețui. — Grimus a folosit greșit Trandafirul, și-a amintit eul-Vultur. Sincopele dovedesc că a fost deteriorat și împins până aproape de limita rezistenței. Nu putem continua să îl folosim așa cum o făcea Grimus. — Gorfii au creat Trandafirul ca să conecteze Dimensiunile între ele! a strigat eul-Grimus dinăuntrul meu. Distruge-l și ne distrugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să se implice în a-l determina pe copil să iasă din starea de emoție distructivă, să-i arate că cei din jur sunt toleranți, că oricărui copil și matur i se poate întâmpla să nu poată trece peste niște sincope ce par de netrecut. Ei trebuie să înțeleagă că la școală se vine cu plăcere, cu o stare de fericire. Nu există datorie pe care să o neglijăm, mai mult, avem obligația de a fi fericiți, datorită faptului că avem
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
o chemase desperat prin telefon. Pe când pornise cu un automobil de piață, două trăsuri de la moșie și un alt auto, mobilizat de Doru, o căutau. Înainte de sosirea ei se petrecuseră grozăvii. EJ găsise pe Lenora căzută într-un fel de sincopă apoplectică, cu gura încleștată, cu un ochi vânăt, plină de contuziuni și arsuri. Jumătate cuverturii, percleluțele erau arse, Doru nu era de recunoscut: cu ochii bolboșați, cu părul vâlvoi, năuc. Slugile fugiseră în toate părțile și baba o luase razna
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de înfometare și cele în care mă îndopam s-au calmat foarte mult și asta fără să fac vreun efort în acest sens. Ceea ce nu însemna că nu mai aveam și zile proaste. Aveam. Situația nu s-a îmbunătățit fără sincope. La doi pași înainte, făceam și unul înapoi. Erau momente când nu-mi doream altceva decât să trag obloanele, să evadez din realitate pentru o vreme, să scap de deprimarea pricinuită de luciditatea aceea de neîndurat. Nu mi se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi răsplătit răbdarea. Întâmplarea ar fi dobândit, eventual, un nume, un traseu, să nu mai afli nici un tren potrivit evadării. Se cerea, însă, răbdare, curiozitate, modestie, professore. Modestia dialogului și a primejdiilor sale, professore. Nu te-ai fi plictisit în sincopele și capcanele sale. Ai fi aflat că începutul unei noi zile poate readuce același chip de ghips încrețit în fereastra zorilor: Orest Popescu. Fantoma care te așteaptă, cuminte, la fiecare alt gong al calendarului, să-ți amintească subterana în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
S-a-mbătat criță. Harcea-parcea. Comă alcoolică. Fără comentarii de prisos. Din cauza lui și-a ălora ca el, beția nu se prenumără și ea, printre cele șapte virtuți unanim consacrate. Detestabil! Cât despre dumnealui, Fratele nostru, se pare că a avut o sincopă. O cădere de calciu. O să-i treacă imediat ce va pompa o guriță de tratament ecologic de-al tău. De aldămaș. T'aves bahtalo! À votre santé! Sus inima, anti-post moderniștilor! Hai, noroc să fie...! Ca mai întotdeauna, Dănuț are perfectă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
avea 25 de ani, era institutoare și locuia în Liestal, în cantonul Bîle-Campagne. Tovarășa ei, Gertrud Frank, era germană, stabilită de câțiva ani la Freiburg, funcționară în administrația unei edituri. Rezultatul autopsiei confirmase primele presupuneri: moartea fusese provocată de o sincopă cardiacă. Cum era singurul care se putea înțelege cu Veronica, singurul în prezența căruia era liniștită, petrecea mult timp la clinică. Aducea un magnetofon, pe care avea grijă să-l camufleze, înregistra câteva ore pe zi, mai ales atunci când vorbea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
entuziasmul naiv al ființării întru cotidian. Deși este incapabilă să le înțeleagă esența, rigoarea socială învăluie și așează aceste inevitabile apariții ca repere enigmatice asupra cărora privirea mundanului cotidian nu trebuie să zăbovească. La fel sunt abordate și accidentele sublime, sincopele majestoase în indefinibilul străfulgerării prin care pot lumina viața unei ființe umane integrate cotidianului. Una dintre aceste paranteze insulare ce, uneori, punctează edenic parcursul individualității umane este experiența perturbantă a erosului. Întâlnirea cu cel care ne devine drag deșteaptă și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
așezate sub spectrul unui control îndelungat și eficient, sub imperativele ce nu le permit sustragerea din mecanica amprentării sociale, mecanică ce cuprinde cum deja a fost evocat, și vârstele vieții umane. Un alt exemplu de paranteză magică, de interval și sincopă edenică ce ar putea interveni în viața omului cotidian este reprezentat de inspirația și actul creației artistice. Individualitatea ce posedă o tainică înclinație pentru deschiderile frumosului și armoniei sensibile se poate întâlni cu clipe de extaz în care își proiectează
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
metafizică a spiritului față de trup să alterneze cu cea a trupului în raport cu spiritul este, în acest context, exclusă clipele prăbușirii sufletești nefiind tolerate drept alternative ce trebuie să urmeze momentelor înălțării. Dimpotrivă, se intenționează reducerea fundamentală și excluderea finală a sincopelor de umbră spirituală, a insulelor de rătăcire și slăbiciune dionysiacă. Menajarea impulsiunilor corporale este postulată pentru trăirea mistică drept precedentul ce oferă elanul exceselor viitoare ale trupului care îi sunt astfel deschise perspectivele unei extensii dominatoare asupra sufletului. Lumina profunzimilor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în miezul vulcanic al lumii circumscrise istoric presupune, așadar, o deșteptare, o deschidere a privirilor interioare spre realitatea abordării celuilalt de către o mare parte a ființelor umane. Deșteptarea, trezirea, accesul intelectului la luciditate presupune o etapă anterioară de orbire și sincopă metafizică, un somn lipsit de visele transcendenței, o beznă fără străfulgerări crepusculare. Ciocnirea de răutatea celorlalți și suportarea copleșitoare, adesea traumatizantă, a unei astfel de plăgi negative aduce ca un prim impact disiparea confuziei dintre cei buni și cei răi
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
peste cel autentic, o față preluată din exterioritate, o amprentă străină ce vine în întâmpinare fără a marca interioritatea pe care o ascunde. În confruntarea măștilor se apropie de izbândă cel care înșeală pâna la capăt, cel care nu cunoaște sincopele și ezitările regretului, momentele în care masca este atinsă de transparența prin care răzbat ecourile adevărului. Așadar, forța și energia de seducție și înșelare a chipului fals constă în stabilitatea sa interioară, în capacitatea de a nu se dilua sub
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
un gol metafizic în locul celui pe care l-am investit ca țintă a iubirii noastre, nu mai apare menținându-se o sferă închisă oricărei noi persoane ce s-ar ancora în preajma sinelui nostru. Aici prezența celui drag este înlocuită, fără sincopa unei pauze interferente, cu prezența morții acestuia, chipul viu al ființei iubite fiind alungat de chipul morții sale ce-i preia locul și statutul de oglindă răsturnată, oglindă nu a sufletului ci a despărțirii dintre spirit și caverna corporalității. În
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lumea prezența, cel mai adesea, în mijlocul ei, a suferindului? Această prezență survine, în primul rând ca perturbare insulară, ca pată metafizică de neconformitate în raport cu mundaneitatea aplatizantă. Suferindul apare drept o disfuncție ce atentează la normalitatea optimismului cotidian, drept irumpere și sincopă în fluxul banalității ce-și consumă agitația zi de zi. Ca problemă ce obstrucționează țipând strident în uniformitatea apatiei sociale, suferința individuală trebuie estompată și rezolvată în sensul normalizării, reintegrării în firescul mundan a permetrului ontic afectat de către ea. Acea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
este negată și acceptarea suferindului ca reper de frontieră metafizică între efemeritate și atemporal, ca punct ființial de maximă trăire unde împreună cu deschiderea către și dinspre transcendență survine și indicarea deșertăciunii drept realitate definitorie a cotidianului mundan. Suferința individuală ca sincopă cutremurantă, ca paranteză ce rupe secvențial continuumul social exprimă profetic fragilitatea existențială a parcursului uman terestru la nivelul formelor particularului sau ale extensiei generale. Această survenire încărcată cu semnificații ultime nu poate fi privită de generalitatea socială decât ostentativ și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
îi aruncă pe oameni în demersul radical de susținere al celui suferind, ci ascultarea și împlinirea acelei dorințe intense a voinței cotidiene anonime ca lumescul viețuirii sociale de zi cu zi să-și urmeze inserarea în vulgul imanentului neperturbat de sincopele unor deschideri transcendennte. Slujitori ai acestui deziderat, majoritatea ființelor umane acționează asemeni resorturilor integrate și pierdute în ansamblul unei construcții gigantice și unitare. Aici suferința, fie ea a trupului, a deficiențelor corporale sau motivată numai de cauze spirituale, străbate, precum
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre a întârzia afectiv și contemplativ iubitorul operei de artă, admiratorul ce-și alunecă ființa indusă în extazul izbăvitor al frumuseții care-i surâde precum o taină înălțătoare. Reculegerea în fața operei de artă presupune, așadar, o astfel de pauză, de sincopă existențială în care pulsația conștiinței este răpită spre și întru sublimările unui absolut întemeietor. Frumusețea ce-și deschide aici prea-plinul atinge și învăluie individualitatea predispusă fascinării prin întâlnirea cu armoniile artei, o înalță spre vitalitatea unei redimensionări a perspectivei interioare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
limbajul pământesc al zidirilor supuse parcursului spre gradualele ruinări. Eșecul mistic raportează constant sacralitatea templului la realitatea materiei și finitudinilor umane nepermițându-i plutirea într-un absolut survenit prematur, desprinderea totală și saltul ireversibil spre transcendență. Însă, cel mai adesea, sincopele, decăderile, pasul în golul derizoriului și-al neputinței nu închid definitiv experiența mistică a unei conștiințe ce pășește în templu sub spectrul reculegerii și ratează extazierile credinței. Dimpotrivă, ele pot surveni ca încercări, drept baraje ce solicită efortul înălțării peste
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
orice fază. Acest criteriu al măsurării dă posibilitatea consilierului PR să controleze pas cu pas, etapă cu etapă, dacă strategia propusă pentru atingerea țelului este aplicată întocmai. Totodată, se verifică și eficiența diferitelor sectoare ale sistemului, inter-venindu-se acolo unde apar sincope sau disfuncționalități, de orice na-tură ar fi ele. 5. Țelurile trebuie fixate și formulate, astfel încît să se poată ajunge la ele într-o anumită perioadă de timp. Este foarte important să știm care este intervalul de timp în care
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
mare folos, deoarece ne creează un profil al aparițiilor și al prezenței imaginii sistemului propriu atît în mass-media și, implicit, în mentalul individual sau cel colectiv. Într-o perioadă mai lungă de timp pot apărea curbe ascendente sau descendente sau sincope, sau urcușuri și coborîșuri din care se poate desprinde tendința de creștere sau de descreștere sau constanța unei imagini. Avînd asemenea informații, consilierul PR va ști cum să reacționeze, pentru a stabiliza sau a ține sub control, între anumiți parametri
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
reușește este cîștigarea rapidă a încrederii maselor într-o nouă imagine a sistemului. Pentru obținerea acestei încrederi, noua imagine trebuie promovată constant o anumită perioadă de timp pînă cînd se fixează în mentalul colectiv, iar ulterior, dacă nu vor exista sincope, va apare și încrederea. Repetarea unor asemenea schimbări bruște va avea un efect catastrofal asupra sistemului și în mod normal acesta își va pierde credibilitatea și va dispărea. Întotdeauna o schimbare bruscă trebuie să revigoreze sistemul, să-l aducă pe
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
e discutabilă, dar care, pe de o parte, i-au dat o configurație specială sinelui, i-au acutizat sensibilitatea și dorința de cunoaștere, iar, pe de alta, i-au sporit distanța față de o societate și de o lume cu dezechilibre, sincope, iluzii, înfrângeri, solitudine, motive recurente în volum. Inadaptabilitatea (având drept corolar solitudinea) la aceasta, la preocupările ei, determină fie aspirația spre alte regnuri (De ce m-ai născut din carne, mamă, / când aș fi putut repeta piatra / când aș fi putut
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lui Ion Lazu sunt traversate de sentimente care nu ating intensități extreme, spectaculoase: iubirea este domoală, calmă, împlinită și nici măcar moartea nu naște spaime, fiind, mai degrabă, privită cu împăcare, ca un dat: Moartea e încuibată în / Șuierul planetei Pământ. Sincopele speranțelor - sau ale viețuirii depline, în general, - sunt înregistrate tot molcom: Prin sufletul nostru nu se mai vede / Ca printr-o fereastră prea veche... Nici timpul, în curgerea lui continuă nu-i provoacă eului liric lamento-uri, deși înregistrează cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Vorba fântână, ca să poți zidi). Privind, așadar, olimpian, de la înălțimea dureroasă a treptelor urcate - În chin mă sui cu fiecare treaptă -, în sonetele volumului 7, poetul se dovedește a fi un solitar, simțind tot mai acut clisa toamnei și inerentele sincope ale drumului ales aparent deliberat, ipostaziindu-se, într-un fel ca un alt meșter Manole (Clădesc cetăți din putrede cuvinte), fiindcă mă încurc în umbre strânse stol și, la fel ca toți creatorii, conștientizează că limitele nu pot fi depășite: Urc
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se simțise rău. Luau gustarea după repetiție în cerc intern, când feciorul, lăsând brusc jos o tavă, avusese numai timpul să se repeadă spre stăpână pe care o văzuse pălind și o susținuse până la canapea, unde Elena avusese o scurtă sincopă. Revenindu-si surâsese lui Drăgănescu 261 care, speriat, îi ținea mina și întinsese mina liberă lui Marcian, foarte alarmat, sub aparențe calme: - M-am prostit de tot, declarase Elena. Nu vroise însă să consulte un doctor. Drăgănescu, din inițiativă proprie
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]