562 matches
-
de ‘singular’ (în opoziție cu dezinența -e pentru ‘plural’: lupte) și de ‘nominativ’ (în opoziție cu dezinența -e pentru ‘genitiv-dativ’: lupte(i)). În interiorul categoriei gramaticale a cazului, dezinența -ă determină sincretismul nominativ-acuzativ singular (fată, casă etc.), așa cum dezinența -e determină sincretismul genitiv-dativ (unei case, fete etc.). Acuzativul, apoi, adună sub aceeași dezinență sensuri funcțional-sintactice diferite: obiectual, agent, instrumental, locativ, temporal, sociativ etc. (Văd o fată, Merg cu o fată, Este iubit de o fată, Merge la școală etc.). Morfeme liberetc "Morfeme
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și dezinența -e sau -ă, expresie a persoanei a III-a, care urmează rădăcinii: să cânt-e. Făcând parte din structura morfemului complex să...e, dezinența e (ă) poate exprima singură, prin lipsa constituentului morfematic să, sensul de conjunctiv prezent, în sincretism cu sensul de persoana a III-a: „Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l.../ Ce-o să aibă din acestea pentru el bătrânul dascăl?” (M. Eminescu, I, p. 133). Observații: În limbajul popular sau în limbajul poetic, sintagmele analitice ale unor timpuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
hotărât. Substantivele feminine se caracterizează prin alte două forme distincte dezinențial numai la singular: una pentru nominativ-acuzativ-vocativ: mamă, alta pentru genitiv-dativ: (unei) mame. Vocativul prezintă dezinențe specifice în limbajul familiar: bunic-o. La plural, cazurile nominativ-acuzativ-genitiv-dativ sunt omonime: mame. În interiorul sincretismului număr-caz, forma de genitiv-dativ singular este omonimă cu forma unică de la plural: unei mame - niște(unor) mame. Fac excepție de la această distribuire a omonimiei substantivele din tipul IV de flexiune, care au la plural, prin una din dezinențe, o formă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
formă la singular și la plural: tron/tronuri. Așadar, numai cazul vocativ se caracterizează printr-o identitate distinctă marcată dezinențial, dar numai la singularul substantivelor masculine compatibile cu acest sens gramatical. În același timp, la vocativ, dezinența cazuală iese din sincretismul număr-caz; flectivul substantivelor în vocativ prezintă o dezinență de număr și una de caz: copil + Ø; copil + Ø + e/ule, copi(l) + i + lor. La substantivele feminine, din motive fonetice, dezinențele de număr și caz, la singular, se amalgamează, cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de categoria determinării. Rămâne în afara determinării numai cazul vocativ. Nominativul și acuzativul pot dezvolta toate gradele de determinare (deci, și determinarea Ø) iar genitivul și dativul au, sau determinare hotărâtă, sau determinare nehotărâtă; sunt incompatibile cu determinarea Ø. Datorită acestui sincretism caz - determinare, extins și la categoria gramaticală a numărului, deci: caz-determinare-număr, se înlătură, prin formele articolului, omonimiile de la nivel dezinențial. La masculin, la nivelul articolului, cele patru forme cazuale omonime se reduc la două: nominativ-acuzativ: sg.: un, -l: un student
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și număr, preia la nominativ-acuzativ și funcțiile dezinenței: student-a, poezi-a. La plural, distincția între cele două serii de cazuri se realizează numai prin articol: nominativ-acuzativ: niște, -le: niște studente, studente-le genitiv-dativ: un-or, -lor: unor studente, studente-lor În interiorul sincretismului număr-caz-determinare, articolul hotărât distinge formele omonime de genitiv-dativ singular - nominativ-acuzativ-genitiv-dativ plural: studente-i vs studente-le, studente-lor. Articolul posesiv-genitival, morfem cu formă variabilă după gen și număr: a, al, ai, ale, semnalează sau marchează situarea substantivului în genitiv, prin prezența
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iunilor substantivale" Locuțiunile substantivale variabile realizează opoziția de caz, asemeni substantivelor simple, la nivelul primului constituent: nominativ-acuzativ: aducerea-aminte, băgătorul de seamă genitiv-dativ: aducerii-aminte, băgătorului de seamă vocativ: băgătorule de seamă! În desfășurarea flexiunii nominale, opoziția cazuală se realizează complet, în interiorul sincretismului determinare-număr-caz și în legătură cu genul substantivelor, prin convergența a cinci modalități: dezinența, morfemele determinării, prepoziția-morfem pe, articolul și intonația. Substantive masculine Singular N.: un/-l: un copil/copilul Ac.: (pe) un/-l: (pe) un copil/copilul G.: (al) unui/-lui: (al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tehnică vocală și interpretativa, se exersează capacitățile de trăire, se însușesc bazele culturii muzicale. În cadrul activităților extracurriculare se participa la concerte, serbări, recitaluri și cercuri sau programe educaționale prin care se asociază artele. 1.5.4.4 Dânsul Desprins din sincretismul artei primitive, dansul devine preocupare umană distinsa, arta coregrafica complexă cu semnificații și simboluri profunde. Mijlocul de comunicare prin dans este mișcarea armonioasă, expresiva. Dânsul sculptează în spațiu imagini prin mișcările corpului, exprimând stări sufletești diferite. „Dânsul este un comentariu
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
existența etnoesteticii ca parte componentă a esteticii populare,ambele integrabile în estetica generală. Etnoesteticului ii sunt atribuite mai multe funcții teoretice și practice , de la constituirea categoriilor ca instrumente tehnice de apreciere, la studiul formelor artei , din punctul de vedere al sincretismului și oralității , iar mai apoi din perspectiva modalităților de distribuire a valorilor. Etnoestetica are la bază studiul axat pe geneză, structura și funcțiunea categoriilor esteticii populare specifice: tragicul , comicul , dramaticul , grotescul , burlescul „ din perspectiva comunității etnice ”, precum și modalitățile de cristalizare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
exercitat-o asupra elitelor europene timp de peste douăzeci de secole constituie un fapt religios adânc semnificativ și ale cărui urmări n-aufost încă evaluate. Desigur, inițierea eleusină și riturile secrete orfice, exaltate de unii autori tardivi, reflectă gnosa mitologiz, antă și sincretismul greco-oriental. Dar mai ales această concepție a Misterelor și a orfismului a influențat hermetismul medieval, Renașterea italiană, tradițiile "ocultiste" ale secolului al XVHI-lea și romantismul; Misterele și Orfeul literaților, misticilor și teologilor alexandrini au inspirat fără încetare poezia europeană
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
transmisă de Plutarh (secolul al Il-lea, d. Hr.) în tratatul său De Iside et Osiride. Căci, așa cum am remarcat cu privire la cosmogonie (§ 26), textele egiptene se referă numai la episoade izolate, în ciuda anumitor incoerențe și contradicții, explicabile prin tensiunile și sincretismele care au precedat victoria finală a lui Osiris, mitul său central se lasă cu ușurință reconstituit. După toate tradițiile, el era un Rege legendar, celebru prin vigoarea și dreptatea cu care guverna Egiptul. Seth, fratele său, îi întinde o cursă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
administrație și în reședințele regale 50. Numeroase divinități străine erau nu numai tolerate, dar și asimilate zeităților naționale, în plus, zeii egipteni încep să fie adorați în țările străine și Amon-Ra devine un zeu universal. Solarizarea lui Amon ușurase atât sincretismul religios cât și restaurarea zeului solar în rangul întâi. Căci Soarele era Zeul Universal accesibil 51. Cele mai frumoase imnuri închinate lui Amon-Ra, exaltându-1 ca pe un creator universal și cosmocrat, au fost compuse la începutul epocii "imperiale". Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
P. Faure, "Speleologie crâtoise et humanisme", p. 40. Ihid., p. 40. Numeroase peșteri sunt dedicate sfinților și mai mult de o sută de capele sunt instalate în grote; ibid. Capitolul Vi RELIGIILE HITTITILOR și ALE CANAANEENILOR 43. Simbioză anatoliană și sincretism hittit S-a remarcat surprinzătoarea continuitate religioasă în Anatolia, din mileniul al VH-lca până la implantarea creștinismului.,. Nu există, într-adevăr, veritabilă soluție de continuitate între informele statuete ale unei divinități masculine urcată pe spinarea unui taur, așa cum au fost găsite
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
statuile lui Jupiter Dolichenus pe care îl adorau soldații legiunilor romane; nici între zeița cu leoparzi de la Latal Htiyiik, zeița hittita Hepat și Cybcla clin epoca clasică."1 în parte, cel puțin, această continuitate este consecința unei uimitoare vocații pentru sincretismul religios. Etnia indo-europcană desemnată în istoriografia modernă sub numele de hittiți a dominat Anatolia în timpul celui de al II-lca mileniu (vechiul regat, ~ 1740-1460, și Imperiul, ~ 1460 până în jur de ~ 1200). Subjugându-i pe hattieni - cea mai veche populație anatoliană căreia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cărora li se ignoră numele anatoliene. Numele hurrit era Șanșka. Dar trebuie ținut seamă de faptul că Iștar babiloniană, zeiță a dragostei și a războiului, era cunoscută în Anatolia; prin urmare, în anumite cazuri, avem de-a face cu un sincretism anatolo-babilonian. Zeul-Soare, fiul lui Teșub, era considerat, la fel ca și Samas, apărător al dreptului și al justiției. Nu mai puțin popular era Telipinu, el însuși fiu al lui Teșub, al cărui mit ne va reține mai încolo. În ceea ce privește viața
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
155. Un alt text face aluzie la "fixarea destinelor" de adunarea zeilor; cf. Gurney, op. Cit., p. 152, id., "Hittite Kingship", pp. 107 sq. 13 E vorba de traduceri hittite din texte hurrite, efectuate în jur de ~ 1300. "Teogonia" hurrită reflectă sincretismul cu tradițiile sumeriene și nord-siriene mai vechi. Anu, cel mai important dintre zei, se prosterna în fața lui și îl slujea. Dar după nouă ani, Anu 1-a atacat și 1-a învins. Atunci Alalu s-a refugiat în lumea subterană
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în sfârșit, importanța acordată de "reforma" lui Akhenaton "învățăturii" este comparabilă rolului Torei în iahvism. Pe de altă parte, societatea ramessidă, în care a fost crescut Moise, la două generații după represiunea "reformei" lui Akhenaton, nu putea să-1 atragă. Cosmopolitismul, sincretismul religios (mai ales între cultele egiptene și canaaneene), anumite practici orgiastice (prostituția celor două sexe), "cultul" animalelor constituiau tot atâtea abominațiuni pentru unul care fusese crescut în "religia Părinților". În ce privește ieșirea din Egipt, pare sigur că ea reflectă un eveniment
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un profet extatic și oracular și un "magician"; modelul preoților leviți și șeful charismatic prin excelență, care a reușit să transforme un grup de clanuri într-un nucleu de națiune, poporul lui Israel. 60. Religia sub Judecători: prima fază a sincretismului S-a convenit să se numească epoca Judecătorilor perioada care se întinde între ~ 1200, când grupul lui Moise a pătruns în Canaan, condus de către losua, până către ~ 1020, când Saul a fost proclamat rege. Judecătorii erau șefi militari, consilieri și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Regi, 10: 19). Dar e vorba de un tip de experiență extatică destul de comun în Orientul Apropiat antic, cu excepția Egiptului. Sumerienii cunoșteau "omul care pătrunde în Cer", nume 33 Vezi lista acestor sanctuare în G. Fohrer, op. Cit., pp. 111-113. Asupra sincretismului cultelor, vezi G. W. Ahlstrom, Aspects ofSyncretism în Izraelite Religion, pp. 11 sq.; H. H. Rowley, op. Cit., pp. 58 sq. 34 Cf. H. Ringgren, op. Cit., p. 56; G. Fohrer, op. Cit., p. 105. 35 G. Fohrer, op. Cit., p. 106; G. W
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
canaaneană în același timp profundă și multiformă, într-adevăr, se împrumută de la canaaneeni sistemul ritual, locurile sacre și sanctuarele; clasa sacerdotală se organizează după modele canaaneene. În sfârșit, profeții care nu vor întârzia să reacționeze împotriva supremației preoților și împotriva sincretismului cu cultele fertilității sunt, ei înșiși, produsul unei influențe canaaneene. și totuși profeții se reclamă de la cel mai pur iahvism. Dintr-un anumit punct de vedere, ei aveau dreptate; dar iahvismul pe care îl proclamă asimilase deja elementele cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
verbal solemn (lat. uoueo, gr. eukhomai), banchet somptuos (lat. daps), fumigație (gr. thiio), rit al luminii (lat. lustro)"*. Cât despre "rugăciune", terminologia s-a constituit plecând de la două rădăcini 5 în plus, sacralitatea reprezentată de Soare a permis, în vremea sincretismului greco-oriental, o îndrăzneață reelaborare teologică și filosofică, astfel încât s-ar putea spune că zeul solar a fost ultima teofanie cosmică ce avea să dispară în fața expansiunii monoteismului iudeo-creștin. 6 Adăugăm că, mai târziu, omul, ca făptură terestră (GHCMON), se opune
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Misterelor, care mor și învie. Influențele egeene persistă chiar și în epoca clasică; le remarcăm, de exemplu, în statuile înfățișând un zeu tânăr și imberb. Dar e vorba de supraviețuiri tolerate, dacă nu încurajate de vastul și inepuizabilul proces al sincretismului 1]. Căci la Homer deja, Zeus cumulează prestigiile unui adevărat zeu suveran indo-european. El este mai mult decât zeul "cerului nesfârșit", el este "părintele zeilor și al oamenilor" (Iliada, 1,544). Într-un fragment din Heliadele sale (fr. 70, Nauck
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu siguranță de origine orientală, așa cum stăruitor o indică tradiția (Herodot, 1,105; Pausanias, I, 14,7). În Iliada, Afrodita îi protejează pe troieni. În plus, ea prezintă analogii cu divinitățile de tip Iștar. Totuși, în Cipru, centru milenar al sincretismului egeeano-asiatic, începe să se precizeze figura ei specifică (Odiseea, 8,362 sq.). Procesul de elenizare este destul de avansat în Iliada (5, 365), unde Homer o proclamă fiică a lui Zeus și a Dionei, și soție a lui Hefaistos 36. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la lucrările lui H. S. Nyberg și G. Widengren în Le Chamanisme, pp. 312 sq. Zarathustra și religia iraniană implicând dezmembrarea trupului și regenerarea viscerelor - se întâlnesc doar în texte târzii, putând să reflecte influențe străine (centrasiatice sau derivând din sincretismul elenistic, în special din religiile de Mistere)12. Se poate admite că lui Zarathustra îi erau familiare tehnicile șamanice indo-iraniene (cunoscute de altfel de către sciți și de indienii epocii vedice), și nu vedem de ce s-ar suspecta tradiția explicând extazul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în tot imperiul său cultul pentru dacva - ceea ce îl apropie și mai mult de religia lui Zarathustra. Dar mai târziu, și anume începând cu inscripțiile lui Arthaxerxes II (405-359), Mithra și Anăhită apar alături de Ahurâ Măzdâ. Or, vom vedea, un sincretism analog se manifestă în Avesta recentă, unde aceleași nume de zei sunt citate alături de Ahură Măzdă și de spiritele Amesa Spenta 38. Controversată rămâne și problema magilor și a raporturilor lor cu zoroastrismul. Ei au fost considerați, de exemplu, drept
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]