528 matches
-
Iată câteva titluri semnificative pentru parabola cercetărilor literare ale scriitoarei, distinse în 1996 cu premiul USR: "Scenarii și limbaje poetice", 1989; "Marin Sorescu și deconstructivismul", 1995; "A discourse Analysts's Charles Dikens", 1999; "Discursul modernist", 2000; "Discursul postmodern", 2002; "Sensul sincronismului", 2004. Invalidarea superstițiilor despre izolarea și intimismul resemnat la interesul local al literaturii române este încă un teren aproape nedefrișat și deci un reper aproape obligatoriu pentru cercetătorii, eseiștii și interpreții acesteia. Am greși dacă am susține că bazele școlii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
unor tipuri de discurs și a textelor de autoritate pledează pentru caracterul profund formalizat al scrierilor noastre timpurii, străbătute de o neliniște a obârșiilor, prisoselnice în citate, aluzii, referințe livrești și operații intertextuale. Maria-Ana Tupan ne face părtași la jubilația sincronismului literaturilor și artelor în lumea spiritului. Astfel, când informații din scrierile lui Aethicus Histricus, preluate de Isidor din Sevilla, îI vor inspira pe D. Cantemir, autoarea scrie că s-a împlinit "superba circularitate a actului de cultură. Dar și miraculoasa
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
o filosofie imanentă, continuă cărturarul, care nu putea să-i scape speculativului Eminescu. Protocronismul, ce făcea din Paul Anghel un prozator universal superior lui Tolstoi, a fost anestezicul performant al spiritului critic, pericolul numărul unu pentru totalitarism. În fruntea adversarilor sincronismului lovinescian, Dan Zamfirescu (ofițer de securitate sub acoperire) și Mihai Ungheanu, sub stindardul "conștiinței de sine a literaturii române", acuzau partida "normalității" de conspirație antinațională. Concluzia criticului Eugen Negrici e că, în privința destrămării iluziilor și miturilor, istoricii și interpreții fenomenului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și adăugându-le unele nuanțe într-o demonstrație coerentă, însă nu întotdeauna convingătoare din punct de vedere estetic. Ca și Ibrăileanu, crede că influența Occidentului e foarte benefică în politică, știință și tehnică, dar nu în literatură. Se pronunță împotriva sincronismului, ignoră complet simbolismul și curentele moderniste, „care literatură mare sau cel puțin propriu-zisă nu pot da”. Se afla astfel într-o gravă eroare, căci mai toată literatura interbelică îl va contrazice. Criticul transformă specificul național într-o judecată de valoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
la români „individul nu e complet detașat de mediu”, că în societate s-ar manifesta spiritul tranzacțional, de compromis. De aici, puținătatea conflictelor. Observațiile acestea sunt însă contrazise, cel puțin în parte, chiar de romanele apărute în epocă. Adversar al sincronismului, deși e un degustător al lui Marcel Proust și André Gide, pe care îi comentează, criticul rămâne un admirator al lui Balzac, Dickens, Tolstoi, al romanului realist, obiectiv. Dacă e să fie căutat scriitorul R., mai mult decât în eseuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
idei cu cineva trebuie să-i semeni cât de cât. Cultul actual al lui Lovinescu, a cărui premisă a fost punerea lui în inferioritate față de Călinescu în regimul trecut, se întreține din potrivirea de mentalități. Ideea mutației valorilor, combinată cu sincronismul, are, pe lângă justificarea ei, efectul de depreciere a trecutului. E.L. a scris istoria unei perioade de 25 de ani. Dacă ideea de istorie ar mai persista la criticii tineri, una despre ultimii zece ani s-ar scrie acum. Raportul dintre
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3015_a_4340]
-
literar de la Sibiu, echinoxiștii ar fi năzuit spre lovinescianism., ca spre un "model secret": Nu ne-am revendicat public modelul, însă a fost mereu evident că publicația n-a derapat de la criteriile lui fundamentale: preeminența esteticului și a spiritului citadin, sincronismul, cosmopolitismul, relativismul valorilor". E adevărat, însă trebuie să remarcăm că altele au fost condițiile la finele anilor '60 decît la începutul anilor '40. Cerchiștii și-au făcut apariția pe fundalul unui tradiționalism îngustat și etatizat, patriotard, pe cînd junii clujeni
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
sincronizarea" culturală cu Occidentul, demonizat pînă atunci cu excepția unor irelevante eșantioane "progresiste". Ca urmare, pe de o parte nu mai exista un real pericol "sămănătorist", iar pe de altă parte "criteriile fundamentale" indicate de dl Poantă, preeminența esteticului, spiritul citadin, sincronismul etc., nu mai puteau fi specifice unei grupări, fiind decelabile în viața literar-artistică în genere. Prin forța lucrurilor, Echinoxul nu se afla în postura de a miza, în contextul maximei "deschideri" de la sfîrșitul deceniului șapte, pe un impact protestatar singular
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
care o impun decisiv pe Hortensia Papadat-Bengescu în literatura momentului său, prin cultivarea lor prozatoarea integrân-du-se unui curent de înnoire mai larg. Fiind cum este "ea demolează prejudecățile și idilismele semănătorismului românesc", acțiune care în chip natural o solidarizează cu sincronismul lovinescian și o apropie, după război, de cercurile moderniste și de mișcarea de la "Sburătorul". Incitante sunt considerațiile Eugeniei Tudor-Anton referitoare la faptul că "mai toate romanele scriitoarei se petrec într-un spațiu închis", în "spații-limită, înguste, spații fără ieșire" și
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
fiind mai direct în expresie decît toți, bănuiala cu pricina are mai mult un temei lingvistic. E de notat că G. Călinescu greșește rareori în observația concretă, de amănunt. E greu de retorcat bunăoară obiecțiilor sale la conceptele lovinesciene de sincronism, diferențiere ori mutație a valorilor. Ceea ce i se poate obiecta, la rîndul lui, este că n-a măsurat corect impactul lor în epocă și mai ales în posteritate. Chiar juste, remarcile par astăzi meschine, cînd Lovinescu a devenit, prin răspîndirea
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
ideologic la cel al birocrațiilor tranziției, astfel încât posibilitățile unui cinematograf excepțional devin coordonatele unui cinematograf al excepțiilor, „un cinema care nu există decât prin excepții”, cu formula inspirată a lui Anne Jackel. Lovinescian prin structură, Valerian Sava readaptează termenul de sincronism pentru cinematografie, privindu-l, în primul rând, ca pe o necesitate mai ales pentru ceea ce criticul numește „marile cinematografii mici ale Europei”. Există și o parte a articolelor concatenate în „istoria subiectivă” care alunecă spre pamflet, unde urzicătura se transformă
Ultimul Val – cronica unei generații by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4937_a_6262]
-
Epigonii, numai că el nu socotește pe urmași drept epigoni și-i recitește poematic. El însuși, Nichita, se declară părtaș la această "dimineață a poeților": "Eu aparțin generației lui Cârlova", una întemeietoare și plină de însuflețire. E o replică la sincronismul lovinescian, care e just, inclusiv teoria "mutației valorilor", dar din punctul de vedere al continuității, al întregului și chiar al modernității, întoarcerea la rădăcini, mișcarea în vreme este imperativă. Altfel spus, între generații nu există o ruptură, ci o permanentă
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
cunoscută. Mai trebuie numai amintit că Nichita, hagiograful, are în vedere special, creșterea limbii românești / și-a patriei cinstire", faimosul Testament, meșteșugul, esența poeziei căutată în limbă. "Temeneaua" la Anton Pann tot pe motivul "poveștii vorbei" se produce. Și al sincronismului. În anul de grație 1831, când s-au fost tipărite Poeziile deosebite sau cântece de lume ale mândrului și balcanicului "iubăreț", Goethe tipărea partea a doua din Faust, Edgar Allan Poe își publica poemele, Stendhal dădea la iveală Roșu și
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
burghez atașat valorilor morale ale umanismului occidental, format la școala clasicismului greco-latin, dar atent la mutația valorilor, la nou, la modernitate. Critica lui literară a pledat constant pentru modernitate. E. Lovinescu a avut teorii clare în această privință. Aceea a sincronismului a făcut epocă. La fel ca și liberalismul politic, sincronismul literar lovinescian e departe de a-și fi pierdut actualitatea. Nici chiar epuizarea modernismului (pentru care autorul Istoriei literaturii române contemporane s-a bătut vreme de cîteva decenii), într-un
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
clasicismului greco-latin, dar atent la mutația valorilor, la nou, la modernitate. Critica lui literară a pledat constant pentru modernitate. E. Lovinescu a avut teorii clare în această privință. Aceea a sincronismului a făcut epocă. La fel ca și liberalismul politic, sincronismul literar lovinescian e departe de a-și fi pierdut actualitatea. Nici chiar epuizarea modernismului (pentru care autorul Istoriei literaturii române contemporane s-a bătut vreme de cîteva decenii), într-un moment în care postmodernismul vine cu perspective și soluții noi
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
Valentinei Curticeanu se concentrează asupra a două lucrări de referință din bibliografia lovinesciană - "Istoria civilizației române moderne" și "Istoria literaturii române contemporane". Sunt pagini extrem de documentate, ăn care autoarea stăruie ăndelung asupra unor concepte fundamentale pentru sistemul teoretic al criticului (sincronism, diferențiere, imitație, originalitate), pagini pândite totuși de monotonia și uneori, redundanta inerente oricărui demers didactic. Mai interesantă ni se pare demonstrația atunci cand alunecă spre trasarea unei paralele cu prezentul. "Este uimitor pentru cititorul de azi al cărții lui Lovinescu să
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
la acest capitol. Nouă lectură propusă de Valentina Curticeanu nu numai că umple un gol, dar ne readuce an atenție, prin mijlocirea textelor lovinesciene, eternele aporii ale culturii și istoriei noastre literare. Nu putem să nu reflectam - recitind paginile despre sincronism, interdependenta și imitație - la inerția mentalităților ce se perpetuează și astăzi ăntr-o cultură măcinata anca de complexe și prejudecăți. De altfel această inerție reprezintă principala tema de reflecție a "Istoriei civilizației(...)" - care, deși se oprește asupra momentului de ănceput al
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
social. Repetarea e un instrument al integrării noastre într-o colectivitate. Dar prin repetiție impresiile nu mai rămîn aceleași, intrînd în joc imaginația, din îmbinarea căreia cu mimarea iau naștere imagini și idei ce pot fi taxate drept originale. Legea sincronismului, propusă de E.Lovinescu în Istoria literaturii române moderne, întemeiată pe legea imitației a lui Tarde, pare argumentată de acea „contagiune ideologică" ce caracterizează perioada modernă, sugerînd poate o nevoie de așezare, de potolire a efervescenței culturale. Specificul contribuției fiecărui
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
sincronizare fiind repudiată, altminteri, de către poet): apelul la artă pură în Parisul de după Primul Război Mondial. Charles Edouard Jeanneret (Le Corbusier) și Amedee Ozenfant își lansau manifestul întoarcerii la principiile ordinii clasice (de aici, probabil, disprețul lui Ion Barbu pentru sincronismul lovinescian), intitulat « Purismul», în cel de al patrulea număr al revistei L'Esprit Nouveau. După Babelul avangardist și irațional, considerat responsabil moral pentru recent încheiatul cataclism mondial perceput ca un absurd carnagiu, se apela la logică - născută din constante umane
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
Cum interpretările succesive, extrem de diferite, dar învîrtindu-se cu încăpățînare în jurul aceleiași povestiri de Henry James, se așază una peste cealaltă pe măsură ce seminarul avansează, se ajunge la revizuire. Revizuirea văzută prin Henry James ca un Lovinescu-romancier și fără bastonul (elegant) al sincronismului. Curs de "orientare critică", este și un curs de orientare în pedagogia literară, o demonstrație a cooperării Profesorului cu studenții (nici ei aleși chiar la întîmplare) și cu teoriile care fac din critică o întreprindere incomodă în universități: critica orientată
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
numai el a plagiat? Toate marile adevăruri sînt plurale, domnule Manu. Un caz de afurisenie Într-un interviu din cotidianul ZIUA din 8 noiembrie, dl Sorin Dumitrescu îi trage un perdaf zdravăn lui E. Lovinescu, sau, mai exact, conceptului de sincronism pe care l-a inventat, altfel zis ideii că imitarea occidentului materialist și acultural ar fi fiind benefică, deși tocmai ea ne-a privat de apa curată ca lacrima a izvorului nostru românesc și ortodox de inspirație artistică. Ce soartă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
rod al gîndirii și practicii masonice; au mai venit și primele două decenii de comunism, internaționaliste, ce-i drept, dar primind lumina numai și numai de la răsărit (vorba, suspectată de unii tot ca masonică, a lui M. Sadoveanu) și condamnînd sincronismul ca pe un servilism rușinos față de imperialiști; ba ne-am pomenit, în următoarele două decenii, că protocroniștii în cap cu E. Papu s-au supărat și ei pe Lovinescu, acuzîndu-l că n-a văzut că românii au fost, sînt și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
s-au supărat și ei pe Lovinescu, acuzîndu-l că n-a văzut că românii au fost, sînt și vor fi mereu primii, descoperind înaintea tuturor mașina cu vapori și pastelul; și cînd credeam că gata! s-a zis cu inamicii sincronismului, mai ales că Europa s-a decis să ne integreze ea pe noi, cu de-a sila și în pofida faptului că ne-am străduit cît am putut să amînăm încheierea negocierilor (nu ne-a mers de data asta!), cînd am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
Europa s-a decis să ne integreze ea pe noi, cu de-a sila și în pofida faptului că ne-am străduit cît am putut să amînăm încheierea negocierilor (nu ne-a mers de data asta!), cînd am zis, așadar, că sincronismul își trăiește a doua tinerețe, iată, vine dl Sorin Dumitrescu și ne afurisește cu mofturile noastre europene cu tot, invocînd mireasma locului și duhul sfinților părinți care s-a pogorît asupra noastră care nu ne-am învrednicit să... să... Iartă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
dreptate lui Flaubert în procesul în care acesta a fost acuzat de atentat la bunele moravuri pentru Madame Bovary, îl iubesc pe Baudelaire cel amorezat de o prostituată cu pielea neagră. Singurul lor păcat este de a nu crede că sincronismul în materie de artă și morală este la noi - căci suntem la porțile Orientului - numai legendă. Disputa se întinde pe aproape un deceniu și rămâne de văzut dacă la începutul anilor ’40 publicul românesc depășise acest impas al receptării cărților
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]