247,628 matches
-
particulare care nu mai poate și nu mai vrea să lupte cu un mediu asasinat de sărăcie. Personajul feminin e de fapt un personaj insuportabil: instinctul matern e aproape anulat, copilul trăiește într-o sălbăticie de necrezut, e înfometat, mizerabil, singur. Iubirea e redusă la o poftă carnală pasageră pentru un bărbat cunoscut în adolescență și la un trist concubinaj cu un altul. Se petrec și două avorturi promiscue, desfășurate fără vreo criză interioară. Mănîncă pîine goală, aproape moare de frig
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
să-l fi călcat pe bătături cu abuzurile sale. Faptul că nu mai controlează județele - baronii locali și-au cam luat-o în cap și puțin le pasă de urletele de la centru - l-au dus la constatarea că e mai singur și mai slab decât își închipuise. Nu cred, însă, că aici trebuie căutate originile aberației năstăsiote. Nu de dragul lui Iliescu a riscat el acest act nesăbuit, ci de spaima a ceea ce l-ar aștepta după dispariția lui Iliescu. Deocamdată, "cârpa
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
închipuise. Nu cred, însă, că aici trebuie căutate originile aberației năstăsiote. Nu de dragul lui Iliescu a riscat el acest act nesăbuit, ci de spaima a ceea ce l-ar aștepta după dispariția lui Iliescu. Deocamdată, "cârpa kaghebistă", vorba lui Vadim, este singurul politician român ce posedă un electorat captiv. Or, un P.S.D. fără Iliescu e o pradă sigură pentru extremiști, dacă nu chiar pentru momentan adormita opoziție. Un nou mandat de președinte n-ar mai însemna pentru Ion Iliescu nimic. Din punct
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
nu chiar pentru momentan adormita opoziție. Un nou mandat de președinte n-ar mai însemna pentru Ion Iliescu nimic. Din punct de vedere financiar, este asigurat pe viață, din punct de vedere politic va găsi oricând o formulă de supraviețuire. Singurul lucru de care se temea Ion Iliescu - scormonirea dosarelor privind evenimentele din decembrie și mineriadele - nu mai interesează astăzi decât câțiva marginali obsedați de principii etice. Iar în 2004 nu va mai interesa chiar pe nimeni. Cu totul altfel stau
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
căutat de asemenea contemporaneitatea, altminteri de ce ași fi scris despre ea. Ea este o altă contemporaneitate aflată nu doar în experiența mea proprie sau chiar în experiența generației mele, ci cu mult mai generală și neschimbătoare. E de ajuns un singur exemplu pentru a lămuri ce înțeleg prin contemporaneitatea generală a tragediei grecești. Pentru toți aceia care și-au pierdut pe cei apropiați, singura consolare, dacă există vreuna, este de a înmormânta trupul celui dispărut, conform cu ritualul moștenit și sacru. Pentru
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
sau chiar în experiența generației mele, ci cu mult mai generală și neschimbătoare. E de ajuns un singur exemplu pentru a lămuri ce înțeleg prin contemporaneitatea generală a tragediei grecești. Pentru toți aceia care și-au pierdut pe cei apropiați, singura consolare, dacă există vreuna, este de a înmormânta trupul celui dispărut, conform cu ritualul moștenit și sacru. Pentru aceia dintre noi care nu se bucură de această favoare, care nu știu unde se află mormântul taților, mamelor, fraților, surorilor, fiilor și fiicelor lor
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
Viorica Bucur Stuart Little 2 - S.U.A., 2002. Au trecut doi ani de când soții Little (Geena Davies și Hugh Laurie), de teamă ca micuțul George (Jonathan Lipnicki) să nu fie "singur la părinți", au făcut o adopție mai puțin obișnuită și s-au întors de la orfelinat cu un șoricel alb - Stuart (voce Michael J. Fox). Acum simpaticul și inimosul Stuart și-a câștigat un binemeritat loc în familia Little, mândrindu-se
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
de mînă, după părerea mea unul dintre cele mai izbutite din volum: "Eram numai noi/ și soarele roșu/ ca un pește cu nasturi așezat în fotoliu.// am întrebat-o: n-ai vrea/ să ai falus/ și un tată cu un singur ochi?// mi-a răspuns: am/ cunoscut anii trecuți un domn/ care-și purta peste tot propriul sînge/ într-o valiză de mînă.// am întrebat-o n-ai vrea/ să ai falus/ și un tată cu un singur ochi?// într-o
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
tată cu un singur ochi?// mi-a răspuns: am/ cunoscut anii trecuți un domn/ care-și purta peste tot propriul sînge/ într-o valiză de mînă.// am întrebat-o n-ai vrea/ să ai falus/ și un tată cu un singur ochi?// într-o zi i-am smuls valijoara cu gînd să o pun după colțul clădirii/ în timp ce mă îndepărtam cu sîngele-n brațe l-am privit peste umăr/ era tot mai palid de-acum/ toată noaptea m-am visat culcată alături de
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
oarecum, exteriori, Sorin Dumitrescu invocă un proiect academic, și anume o Academie de artă răsăriteană, iar Paul Gherasim se limitează exclusiv și smerit la Creator, la natură, la pictura rupestră și la arta paleocreștină, fără a aminti nici măcar numele unui singur profesor. Din punctul de vedere al conștiinței de sine și, în subsidiar, al sistemului de autoevaluare, la un pol s-ar găsi Florin Mitroi, Horia Paștina și Ion Grigorescu, oameni de o modestie înaltă, aristocratică în sensul cel mai profund
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
mai târziu, vor avea doi copii cu destin tern și tragic, vor trăi permanent în exil într-o solidaritate agitată, ca doi anarhiști hotărâți și, în ciuda tuturor nefericirilor, foarte veseli. Acest ciudat însoțitor al Norei e scriitor, iar ea e singura care are dreptul să-i spună Jim. De multe ori, el o s-o împiedice să doarmă. De ce? "Jim e aici și-și scrie cartea. Eu mă așez în pat, iar omul ăsta se instalează în camera de alături și râde
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
clar: nu e grav că, în anul 2002, un guvern al unei țări în curs de integrare în N.A.T.O. și în Uniunea Europeană reușește să dea unui milion sau două de elevi simbolicele alimente sus-menționate. Grav e că aceasta e singura realizare a guvernului. Și tragic e că lumea se bucură de penibilele firimituri ca de-o mare victorie asupra propriului destin blestemat. Am auzit deja părinți care socoteau cât vor economisi pe zi, fericiți că, în fine, vor reduce o
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
Marina Constantinescu Paul Chiribuță, ce înseamnă prietenia pentru tine și cum ai defini-o? - Fiind un copil singur la părinți, am simțit de cînd mă știu nevoia de prieteni și de longevitatea relației cu ei. Am prieteni de la grădiniță, iar prietenia durează și în zilele noastre. Ei fac parte din familia mea. Nu știu dacă pot să dau
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
arte. Am vrut să le dăm instrumentele de ultimă oră cu care să descopere lumea, geografia interioară. Am încercat, ei fiind actori, să-i construim, pînă la un anumit punct și de acolo să învețe, să știe să se construiască singuri. Direcția școlii este clară și coerentă, este definită acum. Urmăresc în continuare lucrul acesta prin potențarea capacităților fiecărui stagiu, ținut de persoane diferite, în general nume dintr-o specialitate sau alta. Nu vreau să-i pregătesc punctual pentru commedia dell
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
literatură de după 1989 nu mai poate fi abordată doar cu instrumentele empatiei participative de dinainte de revoluție [...], că mulți dintre criticii noștri consacrați ar trebui să se recicleze metodologic." Care o fi deosebirea? Dacă ne gîndim bine ea stă într-un singur cuvințel, acela subliniat de noi în citat: dl Borbély nu crede pur și simplu perimat foiletonismul, ci doar că el ar trebui să-și alieze o metodologie multiculturală postmodernă. Exact asta îi obiecta însă editorialul: că una e una și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
Gefahr und Gefärdung (Cuvintele ca primejdie și primejduire), realizat de cercetătorii științifici Peter Motzan și Stefan Siennerth, documentează întreg procesul în care au fost implicați ca martori și alți autori. Printre aceștia, și Eginald Schlattner, unul din principalii, dar nu singurul martor al acuzării, supus la doi ani de detenție și anchetă la Securitatea din Brașov. Stînd de vorbă cu Hans Bergel la Berlin, cunoscîndu-l deja pe Eginald Schlattner al cărui roman îl prezentasem cititorilor din țară în paginile revistei "România
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
povestirii, pentru a transmite celor care nu sunt informați experiența acelor ani sumbri din viața mea. Ați enumerat cîțiva autori germani originari din România care prelucrează în cărțile lor trăirile din țară. Să știți însă că dintre toți, eu sunt singurul care am făcut ani grei de pușcărie. Cu toate acestea cred că am poate o natură fericită, de vreme ce am fost în stare să înving repede lăuntric acești ani de groază. Nici prin gînd nu mi-a trecut să mă răzbun
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
la Paris, în anul 1617. La Paris, am fost ucenicul lui Follin. Al lui Rhuys Reformatul, la Toulouse. Al lui Heemkers, la Bruges. La Bruges iubeam o femeie, iar fața mi-a fost în întregime arsă. După Bruges, am trăit singur. Timp de zece ani am ascuns un chip hidos într-un sălaș săpat în faleza de lîngă Ravello, în Italia. Oamenii disperați trăiesc în colțuri retrase. Îndrăgostiții trăiesc în colțuri retrase. Cititorii de cărți trăiesc în colțuri retrase. Oamenii disperați
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
tatălui ei, care de altfel e fiul unui prieten al lui Johann Heemkers. Acum nu vrea să-l mai vadă. Nu vrea nici măcar să mănînce în prezența bărbatului cu care trebuie să se mărite. Îi place mult să mănînce, dar singură, în patul ei, în spatele pologului, în timp ce slujnica așteaptă la ușă, pentru ca nimeni să n-o vadă cînd duce dumicatul la gură. Neîncetat, zi și noapte, îl așteaptă pe Meaume. Visează să mănînce cu Meaume, în patul ei. Singură cu Meaume
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
mănînce, dar singură, în patul ei, în spatele pologului, în timp ce slujnica așteaptă la ușă, pentru ca nimeni să n-o vadă cînd duce dumicatul la gură. Neîncetat, zi și noapte, îl așteaptă pe Meaume. Visează să mănînce cu Meaume, în patul ei. Singură cu Meaume în patul ei, în penumbra pologului lăsat. Capitolul III Meaume spune: "La a doua întîlnire, am mers după un capăt de lumînare șterpelit de pe un suport de aramă, pe un coridor." Tot Meaume: Fiecare merge după crîmpeiul de
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
rămîn goi-goluți, plăcerea e subită, dorința renaște aproape imediat. După plecarea lui, dorința tinerei femei e tot mai vie. În zilele următoare, cînd se revăd, ea îndrăznește tot ce sufletul ei visează în somn. Cînd nu-l vede, cînd rămîne singură, dorința o face să pălească. Spune că sînii o dor. Îi spune că acum floarea îi e mereu deschisă, înmiresmată, înrourată. Se întîlnesc adesea, dar nu se pot iubi de fiecare dată. Ciudat, atunci cînd plăcerea o înfioară, cînd trupul
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
Errard Nepotul, cu care-a împărțit o cameră încălzită. Era o cameră mare, destul ca să-și țină în ea plăcile, lacurile, cufărul, șevaletul, penele de porumbel, băile de acizi. Peste un an, în 1640, o revede. E începutul după-amiezii. E singură, într-o rochie albastru cu galben, în fața clopotului de aur al Aurarilor din Mainz. Îl așteaptă. Nici acum nu-și poate desprinde privirea de ea. Se oprește. Tînăra femeie îl atrage mai mult ca oricînd. Vine spre el, plecîndu-și capul
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
vișiniu ca fierea/ pe străzile înțepenite în dezastre/ chipurile amestecate devin arsuri similare/ cînd pe gaura cheii se insinuau vocile de tablă/ lăcustele biții de informație sfîșiindu-mi creierul/ cascadele nedemne de sticlă strălucitoare/ malaxoarele prin care trecem cu toții spre un singur/ copac de carne."(p. 33) Totul stă, ca în poemele unor Trakl sau Benn, sub semnul continuei înfruntări între patosul vital și cel apocaliptic, tensiunea se perpetuează, de la un vers la altul, de la o poezie la alta, întregul volum putînd
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
de mahala își surdinizează discursul atunci când se referă la dezastrul edificat metodic, gospodărește, bucătărește de astfel de personaje. Nefiind dispuși să acorde nici o atenție domeniilor de mai sus, pesedeii le-au cam lăsat pe cucoanele cu pricina să se descurce singure. Care cu umbrelele de pe plaja Mării Negre, care cu furturile și corupția de la bac. Și totuși, frecvența articolelor iritate despre sănătate și învățământ arată că s-a ajuns la un climax. Spitalele sunt simple anticamere ale morții, sărăcia dotărilor e atât
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
paralizantă a melcului Ciorbea, care afirma, cât de explicit era el în stare, că prioritățile guvernării sale vor fi sănătatea, învățământul și cultura, dar că, în viitorul previzibil, nu poate face nimic pentru ele... Și nici n-a făcut. E singura promisiune ținută, de doisprezece ani încoace, de un politician român. Presa a atras atenția asupra riscurilor la care se expune astfel țara, dar ea a scris, ea a auzit. Banii au continuat să se ducă acolo unde urletele erau mai
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]