452 matches
-
îl constituie conceptul de "solidarități cultural-discursive", pe care îl vom aprofunda în următorul capitol al volumului (v. infra, IV.1.3.2.) și care pornește de la conceptul coșerian de "solidarități lexicale". În accepțiunea fondatorului integralismului, "solidaritățile lexicale" presupun o relație sintagmatică (AB) de tip unidirecțional, în sensul că ocurența termenului determinat (A) este implicată în mod necesar de ocurența termenului determinant (B)344. Textemele funcționează după un principiu asemănător, cu precizarea că, pe de o parte, raportul de "solidaritate" care se
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de ordin lexical, ci cultural, iar, pe de altă parte, că, datorită nivelului la care se situează, ele prezintă un grad de complexitate mai ridicat. Dar, dincolo de aceste diferențe, putem considera textemul drept o formă de "solidaritate" în cadrul căreia relația sintagmatică de tip AB devine o relație propozițională de tipul "A este B". În funcție de particularizările acestei relații, textemele pot fi împărțite în două mari categorii. 5.1. În textemele eventive ("dinamice"/contingente/ ternare), afirmarea predicației prototipice "A este B" conține o
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
face B" acum, nu întotdeauna, iar faptul că "A (se) face B" nu constituie o condiție pentru existența lui A. Prin urmare, textemele eventive vizează niște proprietăți contingente, accesorii ale lui A, pe care acesta le contractează în urma unui raport sintagmatic de selecție printre atributele sale posibile. Cu toate acestea, structura semantică a textemelor eventive nu este una binară, ci ternară. Dat fiind că termenul secund al textemului (B) nu îl caracterizează în mod intrinsec pe A, el îi poate fi
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
predicației). 1.3. În conformitate cu principiile de mai sus, semantica configurativă delimitează și analizează configurațiile asociative ale unei limbi "istorice" (nu "funcționale"!). Ca și în cazul semanticii structurale, sarcina semanticii configurative este aceea de a releva în limbile "istorice" paradigmatica și sintagmatica unităților de "conținut" (în cazul de față fiind vorba despre unitățile "discursului repetat", dar și despre elementele lor constituente). În consecință, configurațiile asociative sunt, asemenea structurilor semantice, de două tipuri: configurații paradigmatice, alcătuite din unități (și/sau elemente) ale "discursului
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
despre unitățile "discursului repetat", dar și despre elementele lor constituente). În consecință, configurațiile asociative sunt, asemenea structurilor semantice, de două tipuri: configurații paradigmatice, alcătuite din unități (și/sau elemente) ale "discursului repetat" care se asociază pe axa "conținutului", și configurații sintagmatice, adică solidarități între elemente ale "discursului repetat" motivate prin valoarea lor culturală. 1.3.1. În cazul semanticii configurative, opoziția dintre configurațiile paradigmatice "primare" și cele "secundare", pe care Coșeriu a stabilit-o în cazul structurilor lexematice (v. supra, II
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
concret" (nume de animale și/sau de plante, părți ale corpului etc.), care face obiectul unor "caracterizări" diverse. 1.3.2. Trecând la cealaltă axă configurativă, e de remarcat că toate textemele diasketice sunt, prin chiar natura lor, niște configurații sintagmatice. Ele reprezintă niște solidarități, asemănătoare celor identificate de către fondatorul integralismului lingvistic în planul lexicului structurat, dar de o altă natură. În acest sens, am putea porni chiar de la exemplele de solidarități lexicale oferite de către Walter Porzig, pe care le citează
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
indienii sunt ipocriți", "turcii fumează foarte mult" etc.) ascund, într-adevăr, stereotipuri etnice care sunt acceptate în numeroase comunități lingvistice. Însă ele nu sunt configurate și în planul limbilor "istorice" pe care le vorbesc membrii comunităților respective. Spre deosebire de acestea, configurațiile sintagmatice se prezintă ca niște solidarități cultural-discursive, deoarece, chiar și fără a fi neapărat împărtășite ca atare de către toți membrii unei comunități lingvistice, ele funcționează ca atare într-o întreagă tradiție "istorică" a vorbirii. 2. Studiu de caz: analiza expresiilor din
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
culegerii lui Zanne, iar celelalte 183 au fost antologate într-o anexă din vol. IX. 3.1.1. Am ales ca studiu de caz clasa idiomatică a LUPULUI nu doar pentru faptul că acest culturem se întâlnește în numeroase configurații sintagmatice, ci și pentru că analiza sa reprezintă o provocare inclusiv pentru semantica structurală. Potrivit lui Coșeriu, lexemul lup aparține câmpului lexical al animalelor, un câmp lexical caracterizat prin opoziții echipolente, care, din acest motiv, nu poate fi analizat cu ajutorul trăsăturilor distinctive. În
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
2031: Lupul orice găsește înghite). Din acest motiv, LUPUL reprezintă uneori un simbol al animalității în genere și chiar al "naturii" lucrurilor, cum se întâmplă în cunoscutul textem 2018 (Lupu-și schimbă părul, dar năravul ba367) sau în alte solidarități sintagmatice ale limbii române, precum 1990: Urlă alăturea cu lupii ("Trebuie să urmăm voințele, gusturile și datinile oamenilor în mijlocul cărora trăim, deși nu le aprobăm") ori 2019: Cel ce-n lume lup se naște / Tot ca lupul va trăi. Totodată, e
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
care o stabilesc Dobrovol'skij și Piirainen ("inferioritatea") apare în limba română cu sens opus. În textemele românești, nu numai că LUPUL nu e "o creatură inferioară, aflată pe locul cel mai de jos al ierarhiei valorilor", dar numeroase configurații sintagmatice (v. în special exemplele din 3.4.3. și 3.5.) subliniază (c) superioritatea LUPULUI. Prin aceasta, ca și prin caracterul său prototipic (inclus în asocierea lăcomie → animalitate → "natură a lucrurilor"), culturemul LUP se diferențiază, în limba română, de semnificatele
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
criteriu semantic de clasificare a transformărilor în cauză. 3.2. Din acest punct de vedere, e util să ne îndreptăm atenția spre clasificarea structurilor lexicale pe care Coșeriu a propus-o în Les structures lexématiques (1968), unde a delimitat "structurile sintagmatice" de "structurile paradigmatice". Ultimele se divid, la rândul lor, în structuri paradigmatice "primare" (câmpul lexical și clasa lexicală) și structuri paradigmatice "secundare", care "corespund domeniului tradițional al formării cuvintelor". În cadrul acestui domeniu, Coșeriu a înlocuit terminologia canonică (derivare - schimbare a
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pentru - libertatea spiritului uman. 1.3.2. În al doilea rând, trebuie reamintit că articularea sensului "poetic" (adică legătura efectivă dintre semnificatele literale și sensurile figurate) se prezintă ca un fenomen de natură paradigmatică, dar se realizează într-o manieră sintagmatică (prin lectura lineară a textului de la începutul la sfârșitul său). Acest aspect l-a determinat pe Coșeriu să-și organizeze interpretarea uneia dintre povestirile lui Franz Kafka (Ein Bericht für eine Akademie) în doi pași410. Mai întâi, lingvistul de origine
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
face posibilă existența unităților respective. Cu alte cuvinte, construcția sensului trebuie descrisă nu ca produs, ci ca proces: un dinamism - generativ, din perspectiva autorului, și interpretativ, din perspectiva cititorului - care structurează toate "blocurile" referențiale amintite mai sus într-o "sintaxă" (sintagmatică) specifică. Pentru a reconstitui acest traseu al creației de sens, vom porni de la premisa că el e convergent cu destinul personajului principal (Kesarion Breb), iar sensul de ansamblu al romanului coincide cu "sensul" destinului său. Din acest punct de vedere
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
4 Walter A. Koch, Textsemiotik und strukturelle Rezeptionstheorie. Soziosemiotische Ansätze zur Beschreibung verschiedener Zeichensysteme innerhalb der Literatur, Hildesheim, Georg Olms Verlag, 1976. Idem, Semiotische Versuche zu literarischen Strukturen, Hildesheim, Georg Olms Verlag, 1979. 5 "Un textem este o unitate a sintagmaticii literare, o funcție a unor relații textuale locale specifice, i.e., acelea care pot fi concepute ca subordonate exclusiv 'relației propriu-zis textuale'. Unitățile paradigmaticii literare (sau, altfel spus, repertoriul) sunt codificate, pe de altă parte, la nivelul propriilor legi de guvernare
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
specifice, i.e., acelea care pot fi concepute ca subordonate exclusiv 'relației propriu-zis textuale'. Unitățile paradigmaticii literare (sau, altfel spus, repertoriul) sunt codificate, pe de altă parte, la nivelul propriilor legi de guvernare și al propriului inventar. Însă, odată inserat în sintagmatică, un repertorem poate intra într-un nou set de relații, care fie îi păstrează, fie îi alterează funcția sa codificată. În mod analog, funcțiile produse în sintagmatică pot fi adoptate în cele din urmă de către repertoriul literar". (Itamar Even-Zohar, "The
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
nivelul propriilor legi de guvernare și al propriului inventar. Însă, odată inserat în sintagmatică, un repertorem poate intra într-un nou set de relații, care fie îi păstrează, fie îi alterează funcția sa codificată. În mod analog, funcțiile produse în sintagmatică pot fi adoptate în cele din urmă de către repertoriul literar". (Itamar Even-Zohar, "The Textemic Status of Signs in Translation", în Polysystem Studies [= Poetics Today, vol. 11, nr. 1], 1990, p. 247) 6 Gideon Toury, Descriptive Translation Studies and Beyond, John
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de rezonanță ale nucleului semnificativ însuși, dar, în același timp, si de elemente "sinonimice" sau de afinitate în raport cu nucleul altor cuvinte. Cuvântul (autosemantic) este prin definiție, un depozit de imagini latențe care nu așteaptă decât norocoasă integrare într-un inedit sintagmatic care să-i activeze (selectiv) sensurile: să-l facă expresiv și original." (Dragomirescu, 1995, p. 36). Cred că Dragomirescu se cam îndepărtează aici de cele gândite de Bréal și de Hașdeu, ducând "ideile latențe" spre niște "imagini latențe", cam în
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
urmă complexul studiu de semantică a onomasticii ficționale al lui Yves Baudelle 82, deoarece ni s-a părut că răspunde celor mai multe întrebări. El pornește de la afirmația lui Eugène Nicole care distingea între codajul lexical al numelui propriu și funcționarea lui sintagmatică: pe de o parte, romancierul modelează vocabula onomastică în funcție de resursele limbii, pe de altă parte, el exploatează în context capacitățile expresive ale semnificantului astfel construit. Observând că studiile de onomastică literară s-au recentrat pe relația sintagmatică în detrimentul paradigmei nume
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și funcționarea lui sintagmatică: pe de o parte, romancierul modelează vocabula onomastică în funcție de resursele limbii, pe de altă parte, el exploatează în context capacitățile expresive ale semnificantului astfel construit. Observând că studiile de onomastică literară s-au recentrat pe relația sintagmatică în detrimentul paradigmei nume/ personaj, abandonând problema genezei numelor proprii pentru studiul funcționarii lor în procesul discursiv și textual, cercetătorul afirmă că această deplasare justifică o reexaminare a bazelor teoretice și metodologice a unei semantici a onomasticii literare și punerea unei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lui) și semnificațiile secundare, grefate pe cele dintâi. Motivarea onomastică este fondată de către romancier pe caracterele personajelor, iar remotivările contextuale permit integrarea trasăturilor temporare ale personajelor și îi marchează evoluția diegetică. Numele, odată intrat în dinamica diegetică, se supune presiunii sintagmatice; dacă o cere contextul, el se poate elibera de sensul care îl leagă de personaj (în schemă, "problema legăturii motivării numelui"). Deoarece în momentul de început al cărții, semnificatul textual (care motivează semnificantul onomastic) coincide, în linii mari, cu o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
psihologică sau socială) care îl caracterizează puternic, Baudelle consideră că raportul de motivare poate să se stabilească dincolo sau dincoace de personaj. La nivelul subprosopografic, adică dincoace de personaj, motivarea paradigmatică ce unește numele cu denumitul este estompată prin motivarea sintagmatică nume/context. Evidențiind lucrări consacrate onomasticii romanești care, atunci când depășesc cadrul eponimiei nume/ personaj, se îndreaptă spre probleme referitoare mai mult la mecanismele textuale ale numelui propriu decât la inventarea lui, autorul afirmă că acest demers are în vedere mai
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
corespondență între nume și purtător, ori între un nume și celelalte, ci ca pe o relație de tip paradigmatic - pe verticală - cu personajul, pe de o parte, și cu imaginarul operei, pe de altă parte (realizată mimetic sau antifrastic) și sintagmatic - pe orizontală (presupunând raportul cu celelalte nume din text)172. Numele propriu, oricât ar fi de arbitrar, de golit de sens, devine motivat în textul literar. Posibilitatea de analiză a textului literar din perspectiva numelor proprii este justificată prin aceea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
epistola) implică în subsidiar funcția conativă" (Mihaela Mancaș în DSL, 2005: 226). Organizarea structurilor poetice este articulată în virtutea unor legi specifice imaginarului, legi ce propun un anumit tip de echivalențe (în funcție de Școală poetică, de curent literar etc.) desfășurate la nivel sintagmatic. Poetul transferă emoția contemplativă în planul expresivității deliberate. Funcția poetică se întemeiază pe proiectarea principiului echivalențelor din planul paradigmatic, în planul sintagmatic. În versul: "Argint e pe ape și aur în aer" (Mortua est, Mihai Eminescu) principiul echivalenței a fost
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
legi ce propun un anumit tip de echivalențe (în funcție de Școală poetică, de curent literar etc.) desfășurate la nivel sintagmatic. Poetul transferă emoția contemplativă în planul expresivității deliberate. Funcția poetică se întemeiază pe proiectarea principiului echivalențelor din planul paradigmatic, în planul sintagmatic. În versul: "Argint e pe ape și aur în aer" (Mortua est, Mihai Eminescu) principiul echivalenței a fost proiectat de pe axa selecției pe axa combinării, iar paradigmaticul a trecut în sintagmatic. Selecția numelor de materie (metaforele "argint" "aur") din "clasele
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
pe proiectarea principiului echivalențelor din planul paradigmatic, în planul sintagmatic. În versul: "Argint e pe ape și aur în aer" (Mortua est, Mihai Eminescu) principiul echivalenței a fost proiectat de pe axa selecției pe axa combinării, iar paradigmaticul a trecut în sintagmatic. Selecția numelor de materie (metaforele "argint" "aur") din "clasele de ocurență" și combinarea în planul expresiei poetice pun în valoare o prelucrare specială a sinonimiei (argint/aur = luminozitate cosmică). În constituirea mesajului poetic, în general, selecția (din planul paradigmatic al
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]