1,475 matches
-
voevod, la anulu” 77. în privința lespezii (azi dispărute) de pe mormântul clucerului Vlaicu, (făcută în 1587-1588), socrul lui Mihnea Turcitul, nu există nici o îndoială. Văduva jupânița Anca, își declară singură participarea (după ce fiica ei, Doamna Neaga, zidise biserica necropolă): (trad. din slavonă): „A răposat robul lui Dumnezeu, jupan Vlaicul clucer, cu patru copii ai săi, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Io Mihnea voevod și ale doamnei lui, Neaga, fiica lui Vlaicu; pentru accea, jalnică, cu osârdie au făcut această biserică
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
continuare este Pravila mică, tipărită la Govora în 1640, dar înainte de aceasta aș vrea să remarc îndelungatul efort al oamenilor Bisericii de a tălmăci în românește (după ce mai înainte le utilizaseră în înveliș slav, fragmentele de pravilă păstrate în manuscrisele slavone fiind doveditoare în acest sens; la fel „articolele” tipărite de sârbul Moise, la Târgoviște, la sfârșitul unui Molitvenic), cărți cu conținut juridic, dublu utilizabile - la fel ca în Bizanț, unde Basilicalele, mereu completate și adaptate, au fost folosite și în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
reformat. 67. Nicolae Iorga, op. cit, vol. II, p. 179. Nu acceptă lectura „7013”. 68. Inscripții medievale..., nr. XV, 1402. 69. Ibidem, nr. 955. 70. Ibidem, nr. IX, 819. 71. Ctitorie a lui și a fraților săi Craiovești: (trad. din slavonă) „Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh. S-a început acest sfânt hram, cu numele Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, în zilele lui Io Neagoe voievod și domn a toată țara Românească și ctitori: jupan Barbul, marele ban
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Sport-Turism, 1980, p. 95-97. 98. Radu de la Afumați a fost un voievod înclinat spre înfăptuirea actului de cultură. îl cred capabil să adune în jurul lui oameni de curte. Chiar dacă în vremea lui nu s-a scris prima cronică în limba slavonă - cum cred unii istorici -, este cert că aprecia nemurirea faptei eroice. într-un asemenea „demers comemorativ” se încadra alcătuirea, probabil din porunca Voievodului, a pomelnicului boierilor care au murit tăiați de turci sub domnia lui. (vezi Ștefan Andreescu, Observații asupra
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un tron înalt, cu mitropolitul stând și el de față”), judeca - la început - după „obiceiul pământului” („legea țării”, „legea veche”, „legea dreaptă”, „legea și obiceiul țării”, „legea românilor”, „după dreptate și după lege”) și îndrumat de codicele de legi în slavonă (legile scrise în românește au apărut în țările Române la mijlocul secolului al XVII-lea, dar au intrat în practica judiciară ceva mai târziu, către sfârșitul veacului), iar sentințele lui (din care nu lipsea - afirmă cititorii dreptului românesc - o puternică subiectivitate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
după o încercare, nereușită, din 1554) pentru a-și dormi somnul de veci lângă soțul ei (chiar podoabele pietrei sale de mormânt le imită pe cele de pe lespedea lui Neagoe Basarab), în biserica Adormirii Maicii Domnului de la Curtea de Argeș. Cuvintele în slavonă incizate pe piatra de mormânt contau pe faptul că identitatea monahiei Platonida era cunoscută contemporanilor - (trad.): „A răposat roaba lui Dumnezeu, doamna Platonida monahia, și s-a săvârșit în Sibiu în anul 7062 [1554] luna ianuarie 30 zile; și după
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să fie premiate, dintr-un fond donat Academiei, cu „Marele premiu Năsturel-Herăscu”, apar, la a șaptea poziție din nouă, și „dicționare limbistice În limba românească, mai ales pentru limbile antice și orientale, adică limba latină, elenă, sanscrită, ebraică, arabă, turcă, slavonă veche și altele”3. „Descopeream o bibliotecă de savant indianist care, prin imensitatea și varietatea ei, ar fi făcut gelos pe un Roth, Jacobi sau Sylvain Lévi.”4 Hermann Jacobi (n. 1850), un fel de Nestor al indianisticii germane, murise
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Peninsula Balcanică (1887 și 1899), la Cracovia, Lvov, Cernăuți și Suceava, apoi în Croația, Serbia, Banat și Transilvania (1893 și 1894), ulterior (1895-1898, 1903) în Europa Centrală și Occidentală, până la Oxford și Londra. A cercetat un număr mare de manuscrise slavone și românești, din care a rezultat o serie de lucrări filologice și istorico-literare ce au introdus în circuitul științific internațional aspecte mai puțin cunoscute ale literaturii medievale din aria de cultură bizantino-slavo-română. A obținut titlul de magistru (1891) și de
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
germană și apărută în 1909), textul interesează prin conținutul său cu caracter diplomatic, politic și militar, referitor la expansiunea otomană de la începutul secolului al XVI-lea. Autorul scrisorii, Neacșu, era un negustor din Câmpulung, om umblat și cultivat, cunoscător al slavonei, care avea relații cu Brașovul și cu turcii, de unde primea mărfuri, dar și informații prin agenții săi, unul dintre ei, Negre, fiindu-i ginere. Neacșu făcea parte dintr-o vastă rețea de legături ce unea Viena de Nicopole, rețea în
SCRISOAREA LUI NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289579_a_290908]
-
începuturile folosirii în scris a limbii române, este o adevărată filă de cronică și cea mai veche mărturie păstrată a stilului epistolar în limba română. Elementele proprii sistemului vechi de redactare a scrisorilor (adresa, salutația și subscripția) sunt în limba slavonă. Vocabularul și aspectul fonetic al textului sunt apropiate de limba română modernă. Lexicul scrisorii este predominant latin, cu puține cuvinte slave (i pak, ot, za) și turcești. Structura morfologică și sintactică a limbii nu diferă prea mult de cea actuală
SCRISOAREA LUI NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289579_a_290908]
-
Bizanț, el deplânge faptul că „strălucitele literaturi greacă și bizantină n-au dat mediului slav (și de acolo, literaturii române) decât în mod excepțional opere de un nivel superior”, cărturarii români din primele secole de existență a cuvântului scris în slavonă și mai târziu în română adăpostind în sbornice și manuscrise tot ce a fost superstiție, tipic ori naivitate. Accentuarea, oarecum vehementă, a absenței în literatura română veche a textelor din Antichitatea clasică și din umanismul bizantin îl apropie pe Ș
SIADBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
și împărat David. Contribuția lui S.Ș. la aceste lucrări nu este cunoscută precis. El semnează doar un singur text - Predoslovie cătră Măria sa craiul Ardealului -, unde, printre altele, face cunoscut felul cum a fost realizată transpunerea, de cunoscători de greacă, slavonă și latină aleși dintre preoții din Transilvania, care au confruntat cu mai multe surse versiunea românească. Tot mitropolitului i se mai atribuie predosloviile către cititori din Noul Testament și Psaltiră... . Prima este deosebit de prețioasă prin ideile lingvistice și istorice pe care
SIMION-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289683_a_291012]
-
acestora au fost susținute mult mai târziu de concluziile analizei lingvistico-stilistice întreprinse de N. A. Ursu, care stabilește ca unic autor al letopisețului consacrat pe S.D.: el și-ar fi redactat lucrarea pe scheletul unei cronici alcătuite de Ureche în limba slavonă, dar a folosit și alte izvoare, fiind, astfel, întemeietorul istoriografiei în limba română; lui i-ar reveni toate meritele atribuite de o tradiție nedreaptă lui Grigore Ureche. Dar, deși reale și pertinente, argumentele de ordin stilistic nu pot infirma în
SIMION Dascălul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289681_a_291010]
-
epic principal a trecut în Persia (unde a cunoscut o redactare în secolul al III-lea), apoi în Siria, îmbogățindu-se cu numeroase elemente arabe. În secolul al XI-lea povestea a fost tradusă în grecește, iar mai târziu în slavonă, versiuni care au pătruns și în spațiul românesc, unde au început să fie tălmăcite. Cel mai vechi text al unei variante românești este cuprins în miscelaneul dascălului Costea din Brașov (1703), o copie a unei traduceri anterioare (ms. rom. 1436
SINDIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
veacul următor, ci „evoluția internă” a Țărilor Române. Autorul constată că nici în copierea manuscriselor, nici în ilustrarea și împodobirea cu miniaturi a codicelor nu poate fi dovedită participarea cărturarilor și artiștilor sud-slavi, bulgari în speță. Cultură românească în limba slavona - se arătă în această veritabilă introducere în literatura română veche - a fost zămislita de cei al căror spirit se recunoaște sub învelișul împrumutat, adică de cărturarii români. Tezele cărții, în care tradiției bizantine (redescoperita și reinterpretata de Gavriil Uric și
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
se consacră și el vieții monahale, fiind cunoscut și sub numele Gavriil de la Neamț (sau Gavriil monahul). Copist înzestrat cu un mare talent, el a realizat o serie de manuscrise, întocmind mai multe cărți care puneau în circulație texte religioase slavone și grecești de primă necesitate: evanghelii, scrieri patristice și hagiografice. Importanța particulară a acestor lucrări constă în acuratețea și eleganța caligrafiei, în măiestria cu care sunt executate ornamentațiile și miniaturile, de o armonioasă policromie. Sunt evidente modelele bizantine, dar miniaturistica
URIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290377_a_291706]
-
de cultură. Arta sa caligrafică și miniaturistică a devenit model și temei pentru școala moldovenească de copiști și miniaturiști, cu apogeul în epoca de înflorire culturală a domniei lui Ștefan cel Mare. Manuscrisele artiștilor din Moldova au influențat întreaga arie slavonă, iar unele elemente grafice au fost perpetuate prin preluarea lor de către primii meșteri tipografi. SCRIERI: Evanghelia slavo-greacă (1429), în Documente de artă românească din manuscripte vechi, I, îngr. Ioan Bianu, București, 1922. Repere bibliografice: Emil Turdeanu, Les Lettres slaves en
URIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290377_a_291706]
-
pe care circumstanțele o asigură lămurește conviețuirea în cultura noastră a elementelor laice cu cele religioase, sprijinite de o tradiție încă puternică. Se poate înțelege astfel de ce Udriște Năsturel, cărturar cu vădite simpatii pentru Contrareformă (a tălmăcit din latină și slavonă scrierea religioasă de mare faimă De imitatione Christi, discuta cu emisarii Romei posibilitatea unor „aplatizări” ale diferențelor de dogmă între catolicism și ortodoxie, și-a dat copiii să învețe la școli catolice), face ca izvoarele clasice să domine elementele ce
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
ale epocilor trecute. În prelungirea unor selecții ghidate de gustul și sensibilitatea literară a veacului al XVII-lea (cu indicii limpezi ale mutațiilor ce se petrec în structurile profunde ale ansamblului de idei), multe dintre operele literaturii medievale, scrise în slavonă, sunt repuse în circulație în înveliș românesc. Sunt definitiv trecute „probele” capitale ale culturii române, precum traducerea Sfintei Scripturi. Se consolidează convingeri care convoacă și mobilizează strădaniile de cultivare și impunere a limbii naționale, convingeri adunate într-un principiu de
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
chemat de domnitorul Constantin Mavrocordat la București, V. a demonstrat corectitudinea învățăturilor sale despre rugăciunea lui Iisus în fața a trei patriarhi: al Antiohiei, al Alexandriei și al Ierusalimului. Predosloviile în care a vorbit despre această rugăciune au fost redactate în slavonă, dar imediat traduse în română și ulterior recopiate (aproximativ cincizeci și opt de manuscrise). Textul include pasaje cu imagini tipice scrierilor ascetice, păstrându-și încă puterea de convingere: „Când [monahul] sângur de sine, fără socoteală să nădăjduiaște, atunce ca lăstunul
VASILE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290445_a_291774]
-
vei întoarce taie cu ascuțitul său cele ce să întâmplă, așa lucrează și rugăciunea lui Iisus Hristos”; „Nu [te lua] după basne proaste, adecă temăndu-te de lupi să nu mergi în pădure”. Într-unul din miscelaneele cu texte ascetice în slavonă copiate de V., pagini ce au nu doar o mare valoare spirituală, ci și una literară, a fost inclus și romanul alegoric Desiderie, de origine spaniolă, tradus în slavona rusă prin intermediar polon. Repere bibliografice: Paul Mihail, Schitul Poiana Mărului
VASILE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290445_a_291774]
-
mergi în pădure”. Într-unul din miscelaneele cu texte ascetice în slavonă copiate de V., pagini ce au nu doar o mare valoare spirituală, ci și una literară, a fost inclus și romanul alegoric Desiderie, de origine spaniolă, tradus în slavona rusă prin intermediar polon. Repere bibliografice: Paul Mihail, Schitul Poiana Mărului. Un centru ortodox cărturăresc, în Spiritualitate și istorie la Întorsura Carpaților, I, coordonator Antonie Plămădeală, Buzău, 1983, 355-384; Mitropolitul Serafim [Romul Joantă], Isihasmul. Tradiție și cultură românească, tr. Iuliana
VASILE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290445_a_291774]
-
pe U., delimitându-i textul de interpolări, dar o minuțioasă analiză lingvistico-stilistică l-a condus pe N. A. Ursu la concluzia că întregul text a fost redactat de Simion Dascălul (care a folosit mai multe izvoare), pe scheletul cronicii în limba slavonă a lui U., acestuia infirmându-i-se astfel rolul de întemeietor al istoriografiei în limba română. Pentru a valida afirmația, sunt necesare însă și argumente de altă natură, care să poată anula o tradiție începută cu mărturiile unor contemporani ai
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
îl stabilească prin compararea și combinarea „letopisețului moldovenesc”, prea sărac în date, cu „scrisorile striinilor”, mult mai bogate în informații și relatări referitoare la Moldova. În general, s-a convenit că izvoarele interne folosite au fost cronicile de Curte, analele slavone, precum și relatările orale ale unor martori ai evenimentelor mai apropiate de timpul său. În privința surselor externe, cercetări laborioase au confirmat relațiile cu unele lucrări de istorie poloneză (Ioachim Bielski, Kronika polska, Matei Miechowita, Chronika Polonorum, Martin Kromer, De origine et
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie (1970), realizată împreună cu Florica Moisil și G. Mihăilă, ca și în lucrarea Neagoe Basarab și Învățăturile către fiul său Theodosie. Problemele controversate (1973). În 1996 tipărește în facsimil color manuscrisul versiunii originale slavone a Învățăturilor..., păstrat parțial la Biblioteca Națională din Sofia, transcrierea și traducerea în română aparținând lui G. Mihăilă. Puncte de vedere originale, interpretări noi și date istorico-literare inedite se află și în antologia Literatura română veche (1402-1647), alcătuită împreună cu G.
ZAMFIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]