1,488 matches
-
merită să fie văzută; este de pluș ce cuprinde niște flori galbene pe un câmp verde spălăcit, cu ceva fir pe dânsul și cu oarecare însemnări roșii, cât se poate de solid și curat”". În cancelaria domnească se cunoșteau limbile slavonă, latină și probabil greacă. Grămăticii erau puțini, astfel că trebuiau să își urmeze domnul oriunde se ducea acesta, căci ei cunoșteau formulele juridice consacrate. D. P. Bogdan considera că "„formularele hrisoavelor slavo-române în totalitatea și armonizarea lor sunt un produs
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
a existat o construcție de lemn pe temelie de piatră care a fost distrusă posibil în urma unui incendiu. Arheologul Paraschiva-Victoria Batariuc presupune că ar fi vorba de vechea mănăstire cu hramul Sfântul Ilie Tesviteanul menționată într-o însemnare în limba slavonă anterioară anului 1443 făcută pe un codex care a aparținut cardinalului Ioan de Ragusa și lăsat prin testament, după moartea acestuia, în 1443, bibliotecii Universității din Basel. Profesorul Petre S. Năsturel a avansat ipoteza că această mănăstire ar fi fost
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
veșminte arhierești, având inscripția: ""Arhiepiscop Varlaam, Mitropolit Suceavschi"". În curtea bisericii, lângă perete, se află mai multe pietre funerare foarte deteriorate. Numai trei dintre ele au putut fi parțial descifrate. Pe una dintre ele se află o inscripție în limba slavonă cu următorul text: ""a făcut-o pan Dumitrache prea iubitului său frate mai mare ... înmormântat aici în Mănăstirea Sf. Prooroc Ilie; veșnică lui pomenire, în anul 7103 (=1595). A fost de față Carichitsi, servul lui Dumnezeu"". Ultima propoziție este în
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
chirilice este foarte degradată și s-a putut descifra abia anul 7271 (=1763) și luna februarie. În biserică se afla ca prag la ușa împărătească o piatră mică de marmură cu capătul știrbit (62x37 cm) având o inscripție în limba slavonă pe mijloc care arată că a fost pusă ""soției Safta, în zilele lui Dabija Voievod, în anul 7171 (=1663), luna ..."". Biserica dispune de puține odoare de preț, cele existente fiind probabil luate de aici odată cu desființarea mănăstirii. Printre odoarele păstrate
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
se situează la un nivel acceptabil. Primele informații scrise despre așezămintele de cult din comuna Ruscova sunt de la sfârșitul sec al XVIII-lea. Oficierea Sfântei Liturghii se face în limba ucraineană, iar cărțile din dotarea bisericii sunt scrise în limba slavonă. Biblia din 1862 este cea mai veche, fiind totodată catalogată ca bun de patrimoniu. Sărbătorile de peste an au loc după Stilul Vechi (Iulian) cu un decalaj de 13 zile față de calendarul Gregorian. În anul 1992, consiliul parohial hotărăște construirea unei
Ruscova, Maramureș () [Corola-website/Science/301590_a_302919]
-
de zi cu zi, majoritatea ucrainenilor și tătarilor din Crimeea folosesc și ei rusa.<br clear="all"> Istoria literaturii ucrainene datează din secolul al XI-lea, după creștinarea Rusiei Kievene. Scrierile vremii erau mai ales bisericești și erau scrise în slavonă. Relatările istorice ale vremii sunt denumite "cronici", iar cea mai semnificativă cronică a perioadei este cronica lui Nistor. Activitatea literară a suferit un declin puternic în timpul invaziei mongole. Literatura ucraineană a reînceput să se dezvolte în secolul al XIV-lea
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
cu muzeu istoric, bibliotecă și sală de calculatoare, bibliotecă sătească, casă de cultură și grădiniță de copii. Pînă la mijlocul secolului al XIX-lea în Basarabia a existat așa-numitul învățămînt bisericesc. Studiul de atunci consta în lectura textelor scrise în slavonă, studierea calendarului bisericesc, a sărbătorilor religioase, a vieții sfinților apostoli, a perceperilor morale, a anumitor reguli sociale, în învățarea rugăciunilor și a diverselor capitole din Biblie. În a doua jumătate al anilor 70 ai secolului al XIX-lea în învățămînt
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
în popor persista un sentiment de frică de a-și pierde limba. Respectiv școlile existente pe lîngă biserici au dat un procent nesemnificativ de știutori de carte. Majoritatea populației nu înțelegea limba rusă, de aceea cînd slujba se făcea în slavonă, moldovenii nu înțelegeau nimic. Ca urmare ei se duceau tot mai rar la biserică. Ultimul fapt forța clerul să facă slujbe în limba română. Din momentul întemeierii satului, timp de cîțiva ani, Alcedarul nu a avut biserică. În ceia ce
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
schit (1700) după care la începutul sec. IX a fost ctitorită din piatră de la cariera din satul Straja cu ziduri groase de aproximativ 1 m. și cu clopotniță centrală. Pisania din pridvorul lăcașului, scrisă în limba română dar cu litere slavone, atestă data construirii în anul 1813. Începând cu anii 1980 și odată cu venirea preotului Avram Petrică, biserica a fost restaurată și tranformată, reabilitându-se acoperișul și fațadele (partea de nord fiind îngropată parțial în pământul cimitirului). Părintele Petrică s-a
Lunca Asău, Bacău () [Corola-website/Science/300681_a_302010]
-
a adăugat și un al doilea hram, cel al Sfintei Ecaterina, după numele soției ctitorului. De atunci, biserica este cunoscută sub denumirea de Biserica „Sf. Gheorghe” - Lozonschi. În dreapta intrării în biserică se află o pisanie în limba română cu caractere slavone, având următorul cuprins: "Cu agiutoriul lui Dumnezău ziditoriul a toate sau făcut această sfântă bisărică unde să prăznuiești hramul marilor mucenici Georgie și Ecaterina de robul său Iordachi Lozănschi pentru sufletul său (ș)i a soțiii sale Ecaterina și fiii
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
de argint cu picior din 1812, o candelă de argint din 1816, un disc de argint din 1825. Pe lângă acestea mai are și cărți de cult vechi între care o Evanghelie în limba greacă din 1793, o Evanghelie în limba slavonă în 1803 și zece tipărituri realizate în timpul păstoriei mitropolitului Veniamin Costachi (1803-1842), între care Evanghelia de Neamț din 1821. Paharnicul Iordache Lozonschi a fost înmormântat în naosul bisericii, pe piatra sa funerară, din marmură albă, fiind trecut anul 1818 ca
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
este înscris pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava sub codul SV-I-s-B-05444, fiind format din două obiective: În locul bisericii de lemn, Ștefan cel Mare a construit între anii 1500 și 1502 o biserică de zid după cum atestă pisania în limba slavonă, amplasată la intrarea în biserică: ""Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn (gospodar) al Țării Moldovenești, fiul lui Bogdan Voievod, cu Doamna sa Maria, fiica lui Radu Voievod și cu preaiubitul lor fiu Bogdan
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț () [Corola-website/Science/316964_a_318293]
-
summit-ul de la Vilnius, Acordul de asociere cu Uniunea Europeană, Transnistria va cere răspicat recunoașterea independenței sale pe plan internațional. Originar din Rîbnița, Evgheni Șevciuk este văr de-al doilea cu Oleg Babenco, deputat în Parlamentul Republicii Moldova și rector al Universității Slavone din Chișinău. Pe 31 august 2015, în cadrul unei conferințe dedicată celei de-a 25-a aniversări de la formarea Republicii Nistrene, Evgheni Șevciuk a anunțat că se va căsători cu Nina Ștanski și a declarat că aceasta în scurt timp „își
Evgheni Șevciuk () [Corola-website/Science/307837_a_309166]
-
faptul că Ivanco era stăpân peste un teritoriu destul de important economicește pentru a-și permite baterea de monedă. De asemenea, avansează ipoteza că legenda în limba greacă ar însemna prezența acestei limbi la curtea lui Ivanco și nu a celei slavone, ceea ce înlătură ipoteza caracterului bulgar al stăpânirii sale. Această ultimă presupunere este privită cu rezervă de către Alexandru Elian.
Ivanco al Dobrogei () [Corola-website/Science/306362_a_307691]
-
din limba greacă: În timpul Slujbei de Înviere și a Vecerniei din după-amiaza următoare nu este un lucru neobișnuit să se cânte Troparul pascal în limbile cunoscute de către coruri. "(Traducere a Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală și Meridională)" "(Traducere după slavonă. Versiunea Chevetogne: prima versiune francofonă.)" "(Versiune ruteană. Traducere după slavonă.)" "(Versiune flamandă.)" "(Versiune amsteleză.)" În ritul armean, Troparul pascal are alt text decât în cel bizantin, și se folosește drept jamamud, adică înlocuiește imnul Unule-născut.
Tropar pascal () [Corola-website/Science/302599_a_303928]
-
din după-amiaza următoare nu este un lucru neobișnuit să se cânte Troparul pascal în limbile cunoscute de către coruri. "(Traducere a Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală și Meridională)" "(Traducere după slavonă. Versiunea Chevetogne: prima versiune francofonă.)" "(Versiune ruteană. Traducere după slavonă.)" "(Versiune flamandă.)" "(Versiune amsteleză.)" În ritul armean, Troparul pascal are alt text decât în cel bizantin, și se folosește drept jamamud, adică înlocuiește imnul Unule-născut.
Tropar pascal () [Corola-website/Science/302599_a_303928]
-
Polonia împotriva creștinării forțate a început în timpul scurtei sale domnii. Acest nume nu a fost folosit printre nobilimea poloneză, dar a fost cunoscut în sursele din Boemia, apărând ca: "Bezprim", "Bezprem", "Bezperem". În conformitate cu una dintre ipoteze, numele este de origine slavonă, și a fost probabil, pronunțat ca "Bezprzem" sau "Bezprzym". Datorită tradiției și a imposibilității de a determina versiunea corectă a numelui, Bezprym rămâne forma utilizată. Bezprym a fost singurul copil a lui Boleslau I Viteazul, născut din a doua căsătorie
Bezprym () [Corola-website/Science/327692_a_329021]
-
în satul Poreč (actual Donji Milanovac), pe malul Dunării, aproape de Cetatea Severinului din mama româncă (din familia Basarabilor) și tata sârb, pretendent într-o perioadă la tronul Șerbiei. A urmat cursurile școlii de la mănăstirea din Poreč, ajungând să vorbească fluent slavona veche. Vorbea deasemeni românește și grecește. a fost un vajnic luptător împotriva otomanilor, haiduc în Șerbia, apoi în Oltenia, a intrat în slujba lui Mihai Viteazul, în timpul atacului armatei lui Mihai asupra garnizoanei turcești din Ada Kaleh și i-a
Baba Novac () [Corola-website/Science/297294_a_298623]
-
vezi și Literatura română în slavonă A. Perioada antică B. Limbile de cultură folosite evul în mediu românesc A. Păreri despre începuturile scrisului în limba română 1. „Torna, torna fratre!” s-a crezut că acest strigăt al unui soldat roman (menționat în documente pentru că se pare
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
de: • Precizia și laconismul expresiei (introducerea rapidă în subiect prin construcția cu dativul: „...dau știre domniei tale...”). • Caracterul oral al mesajului. • Limbă foarte puțin deosebită de cea vorbită astăzi, cu excepția formulelor de început și încheiere, cerute de protocol în limba slavonă. Fondul latin este de 89,47℅. Valoarea morală a scrisorii constă în gestul unui român de dincoace de munți de a-i preveni pe ardeleni de pericolul invaziei turcești. 2. Textele maramureșene sau rotacizante denumesc patru cărți religioase: Codicele voronețean
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
traducătorii se țin prea aproape de originalul slavon, textele sunt greoaie, aproape de neînțeles. 3. Primele tipărituri. Cei mai importanți tipografi ai sec. al XVI-lea au fost: a) Macarie, care în 1508 tipărește prima carte în Țara Românească, Liturghierul (în limba slavonă); b) Dimitrie Liubavici, împreună cu ucenicii Oprea și Petre, tipărește în 1547 Apostolul, din porunca lui Iliașcu-voievod; c) diaconul Coresi tipărește între 1559 și 1583 nouă cărți în limba română: Întrebare creștinească, Evangheliarul, Praxiul, Cazania I, Molitvenicul, Psaltirea, Cazania II, Liturghierul
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
Au rămas în istorie "Excalibur", spada regelui Arthur, "Durendal", spada lui Roland sau "Balmung", spada eroului german Siegfried, pomenit în Cântecul Nibelungilor. Spada care i-a aparținut domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare, are pe discul mânerului o inscripție în limba slavonă, care atestă faptul că îi aparținea. Pe o față scrie „IOAN STEFAN VOE<VO>DA G”, iar pe cealalta față scrie „OSPODAR ZEMLI MOLDAVS <CO>”, adică "„Eu, Ștefan Voievod, Domnul Țării Moldovei”". În mijlocul discului se observă un cerc pe care
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
vremea domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), care a refăcut curțile și a poruncit construirea unei biserici cu hramul „Sfântul Nicolae”, în preajma curții domnești, înspre est. În zidul bisericii, în dreapta intrării, se află o placă cu următoarea pisanie în limba slavonă: În cronicile moldovenești există divergențe cu privire la anii construirii acestui lăcaș de cult. Grigore Ureche scrie în letopisețul său că biserica ar fi fost clădită de Ștefan după lupta cu turcii de la Cătlăbuga din 16 noiembrie 1485: "Mai apoi, într-același
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
și de incendiul din 19 iulie 1827 , precum și de cel din 1853. În fiecare altar se slujea în limbi diferite. Astfel dacă în altarul central se slujea în limba română, în cel din stânga (al Sf. Ștefan) se slujea în limba slavonă și apoi în rusă, iar în cel din dreapta (al Sf. Varvara) se slujea în limba greacă. În timp, se mai schimbau locurile unde se celebrau slujbele în cele trei limbi. Altarul Sf. Ștefan avea condici matricole separate și o pecete
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
considerată a fi făcătoare de minuni. În mai 1885, Ministerul Cultelor l-a delegat pe Grigore Tocilescu pentru cercetarea mormintelor, care au fost deschise în nartex. În morminte au fost găsite un inel sigilar de argint cu o inscripție în slavonă, costume de mătase, fragmente de broderie de aur și argint etc. Săpăturile arheologice au fost făcute defectuos, atrăgând critica mai multor specialiști, printre care și V.A. Urechia. Unele pietre de mormânt s-au spart, iar altele au fost aruncate
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]