643 matches
-
s-au răzvrătit împotriva Mea, și n-au vrut să Mă asculte. Niciunul n-a lepădat urîciunile, care îi atrăgeau privirile, și n-au părăsit idolii Egiptului. Atunci am pus de gînd să-Mi vărs mînia peste ei, să-Mi sleiesc mînia împotriva lor, în mijlocul țării Egiptului. 9. Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pîngărit în ochii neamurilor printre care se aflau și în fața cărora Mă arătasem lor, ca să-i scot din țara Egiptului. 10. Și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
simetria, stânjenim mersul fițos, uneori, mai ales în amurg, tocurile modernismului se mai împiedică de spinările noas tre, dar una peste alta suntem niște edecuri. Melancolii ridicole, nostalgii (neglijabile, cel mult înduioșătoare) după valori arhaice, frumuseți specifice, tradiții și cutume sleite de mult și care, pensionate fiind, au dreptul cel puțin la o „secularizare amiabilă“. Trăim în reveria Căderii, cu prezentul ca sfârșit perpetuu (ceea ce ne oferă un sprijin ideal „împotriva tentației optimismului revoluționar“), postulând „invariabilitatea naturii umane, iremediabil sortită decăderii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
i-l Întinse lui Susan, fără să se uite la ea fiindcă articolul devenea din ce În ce mai interesant. Susan luă portofelul, Îl deschise și scoase o hîrtie la Întîmplare, Înaintînd spre Arminda, care stătea Încremenită În mijlocul camerei, cu pachetul În brațe și sleită de oboseală. „E destul?“ o Întrebă, moartă de frică și grozav de frumoasă. Arminda se schimonosi În chip de surîs și-i spuse doamnei că nu avea să-i dea rest, era gata să spună că era mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ani, armata se află sub număr. Cucerirea planetei Venus părea să elimine pe toți dușmanii potențiali ai orașului Linn, iar lordul consilier Tews a considerat asta un moment prielnic pentru a face economii. - Înțeleg - spuse Clane. Se simți palid și sleit de puteri, ca un om care descoperă brusc că nu poate merge pe propriile picioare. Lydia se ridică greoi din lectica ei, conștientă cât de bătrână și neatrăgătoare trebuia să pară bărbaților care rânjeau în curte. Nu se lăsă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
pe gât făcându-l să semene cu un bâtlan la pândă. Ajunseseră în sfârșit la unchiul lor, un bărbat care, până în urmă cu trei săptămâni, nici măcar nu apăruse în vreo fotografie de familie. Forța lui, câtă o fi fost, se sleise de mult. Pe unchiul ăsta l-ar fi doborât până și curentul de la o ușă trântită la șopron. Luther Schluter, un reparator de cuptoare ascuns pe o stâncă solitară de lângă Cascada Idaho, începu aproape imediat să scoată pe gură teorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tresări, rănită. Dar fața lui inexpresivă o opri. Probabil că avea dreptate. Toată viața se agățase, panicată, de tot ceea ce putea pluti suficient de mult ca s-o elibereze de urgia lui Cappy și Joan. Și toată acumularea asta o sleise. Așa se întâmpla, dacă erai precaut: cu cât păzeai mai multe, cu atât te alegeai cu mai puțin. Acum avea să se revanșeze. Mark avea s-o coste într-adevăr totul. Ea avea să-și pună la bătaie viața care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
castraveți cruzi? Așa ceva? Fusese o nebunie din partea lui Karin să propună ieșirea și din partea lui s-o accepte. Carnea de vită cu broccoli suna minunat, o cură pentru anemia ei provocată de alimentele integrale. Săptămânile de trai alături de Daniel o sleiseră. Se uită la el, cu chelnerița suspendată deasupra lor. Avea fața placidă, de parcă s-ar fi aflat pe o rampă unde-l aștepta pistolul cu electroșocuri. Ea comandă tofu și fasole. Uitase cum se purta el în locurile astea, locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
surprindere. Se simțea exact ca la opt ani, prima oară când Cappy Schluter dăduse faliment și veniseră recuperatorii să le scoată livingul la licitație. Ultima ei speranță de a-l recupera pe Mark dispăruse. Se rugă de el, atât de sleită din cauza lipsei cronice de somn, încât pur și simplu plânse. Lacrimile ei îl derutară pe Mark. Dar până la urmă, clătină din cap. Asta se cheamă sănătate mentală? Ce urmărim noi aici? Nu-i de mine, frățioare. Nu-mi doresc câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dansăm. El se făcu mic, lipindu-se de peretele separeului, uluit. Eu nu dansez. Ce tot spui acolo? Orice om viu dansează. Râse de expresia lui îngrozită. — Te duci acolo și te bâțâi. De parc-ai prinde muște. Era prea sleit să protesteze. Ea îl târî până în mijlocul ringului de dans, un remorcher care tracta un cargobot rănit. Se împletici în urma ei, așteptând instrucțiuni, dar acestea se lăsau așteptate. Să danseze într-un bar cu o femeie pe care nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
invocă Sfinții în avânturi spre Paradis. Preotul înalță inocența Botezului și îi păstrează pe cei puri; Dar unde este pată, geme în penitență. Preotul este cu totul o rugăciune Care, să știi, nu-i văzută ca sacrificiu lui Dumnezeu: Astfel sleiește diavolul, și ceata sa. Preotul, fără încetare, cere iertare și mulțumește Stăpânului său; de la El primește tot ceea ce el iubește și crede. Preotul este prietenul fidel al lui Isus Cristos, în cel care pătimește sau moare; și unde găsește fiere
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
metri șaptezeci și fragil ca sticla. Puteam să exercit o presiune fantastică pe verticală, în sus și în jos, dar cea mai mică lovitură în părți m-ar fi crăpat. Știi, în armată crăpăm. Indignarea care-i cuprinsese vocea îl sleise. Se culcă la loc și respiră profund o vreme, apoi buzele i se curbară într-un surîs neașteptat. — Ghicești ce-am făcut? — Nu. Ceva destul de neobișnuit. în loc să aștept să crap și să las groapa să mă-nghită, am invocat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
adevărul. Am fost adus într-o cameră cu două paturi, m-am spălat cu apa turnată de un camerist în ligheanul de porțelan, m-am șters pe un ștergar alb și aspru, am coborât la masă, nu știu ce am mâncat, eram sleit de puteri. Revenit sus, am avut surpriza să dau peste acest om străin, cu care am înțeles că trebuie să împart camera. M-am culcat în patul de fier care mi s-a părut limanul spaimelor mele. Așternutul era curat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pistruiat. Scoase plicul de sub aparatul de fotografiat, muie din nou tocul în călimară și caligrafie apăsat: "Domnului inspector Bernard Stanley ― Londra-Anglia". Pendula bătu de unsprezece ori. Clinchetul delicat broda o melodie pastelată cu peisaje vechi. ... Străzi pustii de provincie, grădini sleite sub soarele greu al amiezii, scaune de răchită și o păpușă de cârpă uitată într-un tufiș, un flașnetar șchiop abia cărîndu-și cutia. Pe trotuare, frunzele strivite își îngropau în praf sigiliul galben, ud... ― S-a făcut târziu, observă bătrâna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lui Panaitescu Valerica Scurtu sau Grigore Popa. Oameni trăsniți din senin, otrăviți cu cianură ― și un sugaci ar recunoaște-o după miros - fără să se fi atins de-o singură firimitură de pâine. Îmi închipui cum se suspectau, cum își sleiau mintea încercînd să ghicească trucul. Și totuși perseverau! Tablourile blestemate, surâsul femeii cu evantai le luaseră mințile. Mai mult, depășind așteptările dumneavoastră, camuflau crimele realizând în acest sens performanțe fantastice. Se uită la Melania Lupu. Bătrâna îi suportă senina privirea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu mai era pe măsura amurgurilor de iunie care, în orașul nostru, îndepărtează orizontul. Florile pe piețe nu mai ajungeau boboci, se deschideau înainte și, după vânzarea de dimineață, petalele lor acopereau trotuarele prăfuite. Se vedea limpede că primăvara își sleise puterile, că se risipise în miile de flori care se deschideau pretutindeni în grădini și că acum avea să ațipească, să se strivească încet sub dubla apăsare a ciumei și a căldurii. Pentru toți concetățenii noștri, acest cer de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
bar, iar ea era prinsă aici, cu această Camilla cuprinsă de isterie. Se simți rușinată de acest gând meschin. Camilla avea dreptate. Era întru totul egoistă. — Uite ce e, se auzi spunând, mașina mea e după colț. Te conduc acasă. Sleită de această descărcare, Camilla păru să se scurgă în scaun când Fran îi puse centura de siguranță și o conduse, prin traficul agitat, la căsuța ei cochetă din apropierea orașului. Când ajunseră acolo, trebui până și să caute cheile în geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
opera lui B. Fundoianu, Mircea Martin se oprește pe larg asupra contradicțiilor și paradoxurilor autorului). Rimbaldiana „Paradă“ (lui F. Brunea) rezumă programatic o atitudine modernă, de ruptură fatală, de negativitate angoasată, un autoportret liric în fond: „...Poate oprit cu fața sleită-ntr-o vitrină,/miracolul mă doare încremenit în pluș/și-aș vrea să fiu în axa pe care manechinul/prezintă cea din urmă croială de mînuși/.../Poate-am greșit, Părinte, cînd ți-am cîntat natura/cuminte și curată, ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fi și poemele „Vino cu mine la țară“ (Tzara), „Dintr-o vară“ și „Un căscat în amurg“ (Vinea). Ele au fost scrise însă în vacanța de vară a lui 1915, undeva la proprietatea familiei Rosenstock din Gîrceni (județul Vaslui): „seara slei drumurile cu metal/și podurile răsunară ca lemnul viorilor/bufnițele vechi scăpară beznele din gheare,/ce romantic am trecut pe cal/printre mestecenii cu brațe de fum/către casa de grinzi cu perdelele albe.// Era cald și sofale adînci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în când, dar își băuse toți banii și nu i-au mai rămas nici măcar o sută de yeni prin buzunare. Avea doar abonamentul de autobuz și un portofel gol-goluț. Deodată a văzut ceva care l-a țintuit locului... un câine sleit de puteri, șchiop, pe care l-a recunoscut imediat... o potaie râioasă, numai pielea și osul. — Câinele cu care s-a împrietenit Gaston! strigă el. Takamori tocmai îi vorbise lui Iijima despre Gaston și îi spusese că a stat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
prin haine și i-a udat până la piele. Kobayashi avea pelerină cu glugă. În plus, datorită antrenamentului din armată, era încă neașteptat de rezistent. I-a reapărut pe chip zâmbetul straniu când l-a văzut pe Endō prăbușit pe bolovan, sleit de puteri. Părea că se amuză la vederea acestui ucigaș feroce lipsit de rezistență fizică. Era limpede că îi umbla ceva prin minte. Se gândea probabil la vreun plan de evadare, deoarece privea în direcția crângului ascuns acum în pâclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nărăvași au atras atenția avarilor, făcându-i să se abată iute înapoi. Rotari a sărit pe un cal și a pus-o pe Gaila pe un altul. Timpul presa, și tot mai multe animale scăpau din mâna longobarzilor vlăguiți și sleiți de foame. Eu, Grimoald și Rodoald am reușit în fine să încălecăm. Multe femei însă, văzându-i pe avari apropriindu-se, și-au strâns copiii la piept, rămânând acolo, paralizate de spaimă. L-am căutat din ochi pe Gumbert și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înscrisurile cancelariei în contra noastră. Iată de ce ți-am arătat locul și mai ales deoarece rabinul vrea să se stea de vorbă cu tine. Casa rabinului Methibtha fusese distrusă, drept care zăcea bolnav într-un cort. Nu era foarte bătrân, deși părea sleit de puteri. I-a spus lui Eleazar și femeii care avea grijă de el să ne lase singuri. S-a străduit să se facă înțeles. - Stiliano, Romilde n-o să doarmă pentru totdeauna în casa aceea. Tu o să-i pregătești alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
el era considerată de multă lume aproape neomenească. El o urma, chipurile, pe cea a lui Benedict, dar o făcuse atât de neîndurătoare, încât ultimii doi abați avuseseră grijă să o mai reformeze puțin. Totuși, un călugăr trebuia „să ajungă sleit la culcușul său, să doarmă chiar în timp ce pășea și să fie silit să se scoale chiar înainte de a-și curma somnul“. Era suficient să dai uitării un „Amin“ în cor ca să fii pedepsit cu cincizeci de lovituri de nuia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tânără Runa asta a ta, măi Enkim, dar Vinas e mare meșteră... Rămase cu gura căscată. Apoi Înghiți În sec. - Meșteră? Hoașca... Ia zi, cum face? Am plescăit și iarăși mi-am dat ochii peste cap: - Hoașcă, zici? M-a sleit de tot, cât mă vezi de mare! Mormăia așa, ca un urs din ăla care a dat peste un cuib de viespi plin cu miere și nu-mi dădea drumul deloc, măi Enkim! Știa, blestemata, știa să se tăvălească. - Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
expediție cinci oameni, iar restul fuseseră chemați de Dietmar dintre colegii lui. Cursurile de scufundare pe care le urmasem dădeau roade. Puteam sta sub apă - și mă descurcam relativ bine, cu tot echipamentul - cel puțin o oră. Ieșeam la suprafață sleit de puteri, întâmpinat de aplauzele celorlalți. Mă simțeam bine împreună cu ei. Am făcut progresiv scufundări în bazin, în Marea Nordului și în Atlantic, toate gratis, căci Cyril avea răbdare și știa ce înseamnă o afacere bună. Toți erau foarte amabili cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]