1,355 matches
-
de porc într-o tigaie și-i prăjea bine-bine scoverzi lui moșu’ Hobza. Deși nu împlinisem încă șase ani când s-a prăpădit, i-am reținut perfect aceste tabieturi ale lui, ca și icnetul acela inimitabil - „Hooobza!”, pe care-l slobozea întotdeauna când ridica ceva greu și de pe urma căruia se alesese cu porecla. Adeseori, după moartea lui, când începusem și eu să îi ajut pe ai mei, încercam să-l imit, mai ales când împin¬geam la roata carului plin cu
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
niște limbi de șerpi, se năpustiră spre ea. Apoi un vânt cumplit făcu să se-aplece copacii cei falnici, crengile se rupseră și un val de apă se prăvăli din văzduh. Pasămite, Știma Hribilor, supărată că i se luase odraslele slobozise acel potop nemaivăzut ca să pedepsească pe cei doi copilași. Urgia ținu multă vreme și oamenii satului, adăpostiți care pe unde, abia au putut răzbi până la casele lor, dar pas să mai poată face ceva. Când stihia s-a mai potolit
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
sânul cel necuprins și părintesc, și jos, un loc hrănitor de dobitoace și o peșteră! Sus, lucruri mari, și jos, scutece mici: Cel ce dezleagă păcatele Se înfașă, Cel ce hrănește era hrănit, Cel necuprins Se vedea Prunc, Cel ce sloboade izvoare Se împrumuta de la sâni, Cel ce le poartă pe toate Se purta în chip netâlcuit, Cel ce nu lipsește de nicăieri, nefiind scris împrejur într-un loc, se scria împrejur." (...) „Nu fără rost s-a făcut nașterea Domnului din
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
pe care altfel nu le-ar cuprinde cu mintea și le-ar lăsa baltă fără a le da ghes pe ăle coclauri puțin folositoare, unde privirea mai alunecă câteodată fără o pricină evidentă.... La povara muncii de-afară gândul mai slobozește din încordarea minții, că tot muncă este și cea cu acul sau undreaua - dacă nu mai grea, fără îndoială mai meticuloasă, cu vagi aprinderi de stele adevărate (de „stele verzi” în mod sigur!) pe cerul Domnului din nopțile târzii, când
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
se aștern în seară, pe trecutele cărări și petrec ce mă-nconjoară, anii scurși în depărtări... Astăzi, ca ș-atunci în vreme, stând de vorbă cu un gând, îmi răspund trecuturi grele, de suspine, din mormânt. Străbătând ape și dealuri, slobozit ca din strâmtori, am fugit cu-a vieții valuri, de minciuni și dictatori. Și așa trecând prin vremuri, eu acasă des mă-ntorc, chiar și-n suflet în adâncuri, mai trăiesc, rămas pe loc. Dar în țara mea iubită, istovită
VREŢI SĂ APUNĂ ÎN TĂCERE?!.. de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365618_a_366947]
-
de iarnă... Cea mai mare bucurie era să mergem cu colindețele...Așa se face că, de cu ziuă, îmi pregăteam traista și un ciomag cu care să mă apăr de câinii, din curțile oamenilor care nu doreau colindătorii, lăsându-i slobozi pe uliță. Toți cei din ceata de colindători aveau traistă și ciomag. U Pe 23 decembrie, de cum se lăsa înserarea, plecam cu colindețele ( cu colinda). Oamenii lăsau porțile deschise, legau câinii, și ne așteptau cu nerăbdare și bucurie. Ei considerau
TRADIŢII DE CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365775_a_367104]
-
să te-afunzi ca un cer în bulboane/ Și zarzării ei peste tine să-i scuturi,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Și ca să-ți pui tot sărutul fierbinte/ Pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane,/ Peste toate ce slobode-ți ies înainte,/ Ridică-te Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri, pe funii,/ Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane,/ Sus pe lumina din urmă-a furtunii,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// (Radu Gyr, Anotimpul Umbrelor, Ed.
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
lui dibace se infiltraseră pe sub chilot, alintând cu pricepere finețea mătăsii cârlionțate de la îmbinarea picioarelor. Simțea umezeala scoicuței și îi alinta interiorul cu grația unei harpiste care ciupește coardele harpei cu tandrețe și dragoste. Irina își ridică fesele, iar Sandu slobozi scoica Irinei de învelișul chilotului, scoică ce se deschidea tot mai mult la fiecare mângâiere tandră și pricepută a tânărului. Buzele sale lacome începură să coboare la încheietura picioarelor, producând la fiecare atingere o erupție vulcanică de senzații și dorințe
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
da să-nvie și-am da foc la hoți mă gândesc la mine uneori și eu cum să-mi fie bine dacă n-o duc greu dulce Românie cum ai spus și tu dusă-i pe vecie pururi și amu sloboziți la gură veșnic epigoni caimac în scursură săraci dar coconi rai ar fi fost țara locu-i ideal ce-ar mai suna sara buciumul pe deal dacă noi bădiță n-am fi fost aici fragedă mlădiță din stejari pitici Referință Bibliografică
CE SĂ-ŢI SPUN EU ŢIE?... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361730_a_363059]
-
ca îngerul lui Dumnezeu a făcut asta, ca să nu-i fie ascunsă deloc virtutea bătrânului, ci să o cunoască toți și să slăvească pe Dumnezeu, care slăvește pe robii Săi. După ce episcopul s-a întărit sufletește cu privire la preot l-a slobozit în pace, spunând multe cuvinte grele împotriva celor care l-au hulit. CAPITOLUL 109 VIAȚA LUI AVVA GHEORGHE CARE NU SE ÎNFURIA Despre avva Gheorghe, starețul mănăstirii lui avva Teodosie, ne povestea nouă avva Teodosie, ucenicul lui cel bun, blând
CITATE MEMORABILE (18) de ION UNTARU în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352490_a_353819]
-
ca îngerul lui Dumnezeu a făcut asta, ca să nu-i fie ascunsă deloc virtutea bătrânului, ci să o cunoască toți și să slăvească pe Dumnezeu, care slăvește pe robii Săi. După ce episcopul s-a întărit sufletește cu privire la preot l-a slobozit în pace, spunând multe cuvinte grele împotriva celor care l-au hulit. CAPITOLUL 109 VIAȚA LUI AVVA GHEORGHE CARE NU SE ÎNFURIA Despre avva Gheorghe, starețul mănăstirii lui avva Teodosie, ne povestea nouă avva Teodosie, ucenicul lui cel bun, blând
LIVADA DUHOVNICEASCA (35) de ION UNTARU în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352491_a_353820]
-
cazul Doinei Aldea Teodorovici, un destin extrem de scurt, aproape egal ca întindere temporală cu cel al Mântuitorului christic, care a strâns însă în lăuntricitatea lui o bogăție covârșitoare de semnificații majore ale neamului său. Chip delicat, de un magnetism misterios, slobozind prin cântec și o forță interioară aparte, din pagina albă a cărții, versul poeților români în sufletul văzutului și nevăzutului ei auditoriu de oriunde, Doina Aldea Teodorovici a reprezentat cea mai bună definiție a tipului de artist liric sortit de
ZBOR PE-O ARIPĂ DE ETERNITATE... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351335_a_352664]
-
acum, ajunși în pragul datei memorabile de 29 iulie, 2012. În vremuri revolute, aduse în contemporaneitatea sa de Ioan Budai Deleanu, pe accente eroi-comice, dar îndeajuns de pilduitoare pentru cei de azi, se vede lupta pentru putere și controlul țigănimii „slobozite”, istorisite în chip de „batracomeomahie”, de război al broaștelor cu șobolanii (parcă). Confruntările pentru putere din zilele noastre sunt și ele asociate cu lucrări ori cu situații ale regnului necuvântător. Mulți dintre români își povățuiesc pruncii să nu facă la
PLOŞNIŢA PUTERII LA ROMÂNI de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351389_a_352718]
-
și cutii, smântână în sufertașe și bidonașe pentru a nu se strica până la locul de destinație. Încolo, vorba aia, lucrurile mergeau strună, voia bună se-ntindea ca o ciumă și „împăratul Roșu” ținea strașnic în frâu vântul și direcția schimbării, slobozite cu „dărnicie și bună orientare” dinspre bufantele neobosite și generoase ale Kremlinului... Dumitru Dincu avea o față aspră, neclintită de grimasele neputinței, ale grijii de a nu da chix, era un om simplu, hotărât, darnic și cinstit în toate cele
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351470_a_352799]
-
loc (p. 60). În iubire, dăruirea totală are fazele ei după cum ea implică și o anumită necesară pregătire. În limbajul poetei acest lucru se petrece astfel: „Mă/ abandonez desfătărilor/ care mi-au copleșit de/ mult împotrivirea./ De va veni furtuna,/ sloboade-mă!” (p. 56). În dăruirea totală erotismul nu mai are înțeles de păcat, ci de virtute; cuplul, unitatea desăvârșirii, este generator al acestei iubiri, chiar fizice, virtuoase. În „Cântarea cântărilor” el o vede pe ea femeie și înger totodată: „Cei
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
sunt câine serios, nu mănânc așa ceva. - De ce mă jignești măi? Eu cum mănânc și tu nu vrei? Își dă seama că aștept un răspuns și el continuă să dea din coadă: - Sorry, dar tot nu mănânc. L-am lăsat și slobod în câteva rânduri dar își face loc pe sub gard, mi-am zis că se întoarce el din nou acasă și nu m-am alarmat dar, de multe ori se întorcea cu câte o pasăre din care nu mai lăsa decât
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]
-
și o gîdil, se pierde cu firea, sar la ea, o încalec de-a-n-picioarelea, nechează ca iapa la armăsar, sforăie pe nas, Ignațio o strigă din casă, vino, nevastă, că dă laptele în foc, asta ne înnebunește pe amîndoi și mă sloboz în fofoloanca ei fierbinte, iar ea nechează și se încordează de parcă ar vrea să-mi scoată ștrolomeacul din rădăcină ... Da' Ignatio?! Mancuse, care ascultă iar povestea din fiecare seară, e persecutat de ideea soțului încornorat; el cum reacționează? Păi, cum
CAP 8 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350912_a_352241]
-
de ginere, mie revenindu-mi ingrata dar și delicata misiune de a “preda” mireasa viitorului ei “stăpân”, prin răspunsul la întrebarea pastorului: Cine dă mireasa robului lui Dumnezeu, Darrell Roland Mulligan ? Iar eu, într-o semifâstâcire bâiguită totuși rațional am slobozit un hotărât nițel sacadat și parcă scandat sentința nemiloasă către cel ce urma să preia ingrata (și emoționanta totodată!) sarcină de tutore de nădejde al fiicei mele de-aici încolo “până când moartea îi va despărți !”... Eu și soția mea o
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (13) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351011_a_352340]
-
sunt câine serios, nu mănânc așa ceva. - De ce mă jignești măi? Eu cum mănânc și tu nu vrei? Își dă seama că aștept un răspuns și el continuă să dea din coadă: - Sorry, dar tot nu mănânc. L-am lăsat și slobod în câteva rânduri dar își face loc pe sub gard, mi-am zis că se întoarce el din nou acasă și nu m-am alarmat dar, de multe ori se întorcea cu câte o pasăre din care nu mai lăsa decât
NUMAI ÎNTREBĂRI, CAP.11 de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351071_a_352400]
-
sunt câine serios, nu mănânc așa ceva. - De ce mă jignești măi? Eu cum mănânc și tu nu vrei? Își dă seama că aștept un răspuns și el continuă să dea din coadă: - Sorry, dar tot nu mănânc. L-am lăsat și slobod în câteva rânduri dar își face loc pe sub gard, mi-am zis că se întoarce el din nou acasă și nu m-am alarmat dar, de multe ori se întorcea cu câte o pasăre din care nu mai lăsa decât
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351072_a_352401]
-
guri „bogate”... Dădea ghes la prostii muierești, să-i întărâte și să spună totu din casă, drept pentru care clienții îndrugau vrute și nevrute, spuneau mai ales ce nu puteau face, cum se întâmplă. - Și nu era nimeni să-i taie cheful? slobozi Panacoadă, mai mult să-i trezească lu' Niță mândria autorității, nu c-ar fost un terchea-berchea al bodegii - cu toate că se tachinau grozav pe treaba asta iar tărăboiul căpăta uneori o turnură la „rizic” - ci pentru că vorba lui era bine cântărită
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
intră în Arcă deja pregătiți să se elimine reciproc. Prima victimă este motanul Ciupercă, apoi Anittas, ambii expuși forțat la atmosfera contaminată a imensei nave. Până la urmă cu toții, exceptându-i pe Tuf și „mercenara” Rica Downstar, cad victime creaturilor monstruoase slobozite din bazinele de clonare ale navei. Călare pe T-Rex, pe care-l controlează telepatic, Rica îl fugărește pe Tuf. Mai degrabă din noroc, decât din calcul criminal, Tuf scapă de urmăritorii săi, care sunt lichidați de tunul cu plasmă, montat
A FI SAU A NU FI DUMNEZEU? PEREGRINĂRILE LUI TUF – PRIMA EPOPEE SPAŢIALĂ A LUI GEORGE R.R. MARTIN de DORU SICOE în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345526_a_346855]
-
fost mătrășite aproape în totalitate! Atunci, ce să ne mai mire periodicele calamități, care - funcție de anotimp - se abat tot mai pustiitor asupra românilor și a agoniselii lor: uriașe alunecări de teren (adevărate morminte pentru comunități), primăvara și toamna furia apelor slobozite de munții despodobiți, vara secete prelungite, iarna întroieniri de coșmar și în tot cursul anului furia cu care vântul își face de cap, atâta timp cât nici un obstacol natural mai acătării nu-i curmă avântul. Cu dreptate se spune că fiecare cum
DAR UNDE-S CODRII DE MAI AN? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345680_a_347009]
-
index și arătător. -S-o dăruim împrejurărilor care nu au avut niciodată nevoie să se sprijine pe mușuroaie întregi de cuvinte sterile. Ar trebui să strig: Mă risipesc vouă dăruindu-mă, cum risipește florarul semințele lui peste, reavăn, pământul. Vorbele mele, slobode azi, așează cărămizi noi la temelia iubirii de semeni. Vă privesc în oglindă cu sufletul care privește parcă, pentru întâiași dată, fără dioptrii forte și mă bucur de voi, oameni, mă bucur o dată cu voi, chiar dacă mă bucur plângând. Revin în
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
să fac dacă-n lume singură am să rămân dacă-n casa ta se mai simte stăpân. Nu stiu cum să-ți spun toate-s la loc, doamne prea sfânt, dacă totu-i un joc uite, chiar acum, când se coboară seara sloboade-le spre casă părinților scara. Totu-i la loc, nimic nu-i schimbat plugu-i așteaptă,caru-i pe roate cum crește doar iarba sub aripa ploii s-au îngrășat tată, așteptându-te boii. Câmpul e gol, doar bătrânii-s acasă pruncii
CÂTĂ MIERE ARE GLASUL TĂU MAMĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356466_a_357795]