617 matches
-
încet gândirile lui. - Știi să mânuiești sabia? - Da! zise el. - Să-ți aduc o sabie - nu-i așa? - Da... Ea se urcă repede în palat și peste două minute veni c-o spadă pe care i-o încinse. - Dulcele meu sloi de gheață - tu, marmură, tu! - Dă-mi pace, Cezara. Îmi vine să mor. - Nu, nu!... mergi acasă... Să nu ți se întîmple nimica pe drum... gândește la Cezara. Nu se putu opri de a-i lua capul între mâni și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Și mi-i da o sărutare pentru ea? - Da. Ea se urcă repede în palat și peste două minute veni c-o spadă, pe care i-o încinse folosindu-se de ocazia de a-l strânge de mijloc. - Dulcele meu sloi de ghiață - tu marmură! tu piatră tu! - Dă-mi pace, Cezara. Îmi vine să mor. - Nu nu! îngerul meu... mergi acasă.,. Să nu-ți se întîmple nimica pe drum... gândește la Cezara ta... mărgăritariule Nu se putu opri de a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei cât o căpiță; Acum c-un an încheiat De când nu s-a periat Și la umbra capului Șede turma satului. Ce haz am să merg acasă Când n-am nevastă frumoasă? Strâng în brațe-o mohîndeață Și sărut un sloi de gheață. De-aceea și-a fi gândit și el: Să rămân vițel mânzat Lângă cei[ce] s-o-nsurat, Că bărbații au femei, Doar nu m-or lăsa să piei. {EminescuOpIX 507} Noaptea, după ce se culcară toți, danciul îndrăgit foc de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
respectiv ale lui Gavril Conachi, stăpânul Umbrăreștilor între 1778-1811, zestre de la soția sa, Măriuța Costache. Comercializarea produselor apicole, mierea și ceara, se făcea în cantități mari din moment ce se foloseau unități de măsură precum vadra, putina și chiar polobocul, pentru miere sloiurile sau piatra de ceară, presupunând că toate acestea aveau o greutate etalon din moment ce se specifica într-un hrisov de danie „jumătate de piatră de ceară”, ce urma a fi atribuită unei mănăstiri din timp în timp. Umbrăreșteanul Vasilică Trifan, tehnician
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
azi; -Murgocești-Slobozia, loc unde în perioada interbelică funcționa din când în când o punte de trecut cu piciorul; -pe direcția Cătunași-Torcești; aici locuitorii au construit cu resurse proprii pod rudimentar, ce primăvara era luat ușor de șuvoaiele repezi și de sloiurile de gheață, când apele Bârladului veneau mari și produceau stricăciuni. Iar fenomenul acesta se repeta aproape anual în anii mai de demult și în perioada interbelică. Iarna se traversa pe apa înghețată. Spre primăvară, gheața se rupea în sloiuri mari
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de sloiurile de gheață, când apele Bârladului veneau mari și produceau stricăciuni. Iar fenomenul acesta se repeta aproape anual în anii mai de demult și în perioada interbelică. Iarna se traversa pe apa înghețată. Spre primăvară, gheața se rupea în sloiuri mari, ce se îngrămădeau pe la coturile apei sau repegiuni, și formau poduri de gheață, peste care oamenii se încumetau să treacă cu piciorul, chiar și alaiuri de nuntă mergând la biserică pentru cununie. Absența podurilor fixe de pe teritoriul localității noastre
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
călduță la fermentat, se făcea o băutură foarte apreciată - mursa. În trecut produsele apicole constituiau produse apreciate la export. Am expus câteve imagini cu albinăritul tradițional precum și următoarele piese: știubei, stup primitiv din scânduri, stup cu rame, centrifugă din lemn, sloi de ceară. Pescuitul este o străveche ocupație care a fost favorizată de bogata rețea hidrografică din județ. Amintim câteva specii de pești care populează apele județului: păstrăv, clean, mreană, scobar, știucă, crap, somn etc. Pentru ilustrare am expus: vârșă de
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
se desprindă de tălpi și la senzația fascinantă a vitezei, gheața s-a spart chiar sub propriile lui picioare, în apropierea podului de fier ce traversează Bârnatul, iar el, din apa care îi ajungea până aproape de urechi, luptându-se cu sloiurile alunecoase ce-i fugeau de sub tălpile grele ale bocancilor încărcați din belșug cu apă și gheață, sub privirile îngrozite ale celorlalți copii, a ieșit la mal singur-singurel, neajutat de nimeni. Ud leoarcă, șfichiuit de biciul rece al crivățului care nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
gheață, sub privirile îngrozite ale celorlalți copii, a ieșit la mal singur-singurel, neajutat de nimeni. Ud leoarcă, șfichiuit de biciul rece al crivățului care nu îl slăbea o clipă, la jumătatea drumului spre casă, s-ar fi transformat într-un sloi inert ce s-ar fi topit hăt încolo, odată cu venirea primăverii. Noroc de părinții prietenului său de joacă Nichita care locuiau în prima casă pe dreapta, după pod. Aceștia, la căldura unei plite încinse și a jarului din vatră scos
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de toate, cu burțile pline, au uitat că trebuie să aducă ofrandă spiritelor ocrotitoare. Acestea s-au mâniat și, într-o bună zi, un ger năprasnic au abătut peste mulțimea nerecunoscătoare. Au înghețat cu toții, i-au transformat pe toți în sloiuri așa cum i-au surprins în momentul acela, iar deasupra lor, ca să nu mai poată ieși la lumină, au zidit acest munte. Bătrânii spun că au scăpat doar acei care nu au uitat să aducă regulat jertfe spiritelor ocrotitoare. Aceștia nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cum în piept inima își mărise tictacul. M-am împiedicat și am căzut. Viscolul spulbera zăpada; de-abia mai puteai vedea la câțiva metri. Am încercat să mă ridic dar în zadar. Eram epuizată. Timpul trecea și simțem că devin sloi. Atunci când credeam că mi-a sunat ceasul, mi s-a părut Aveam să-l găsesc umbrit de undele tristeții după 1990, când se distrugea, în vrăjmășie și-n surzenie, averea fostei cooperative agricole și ferma de animale realizată cu multă
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
se angajează, solitar, într-o meditație resemnată; totul în lume e Fugă, trecere dintr-o stare în alta, mișcare perenă: Fuge luna, beată luntre între stele pune punte. Fuge vântul, fuge luna, Dacă mor, îmi e totuna. Din pământul rece sloi ca un fum mă-ntorc la voi. În câteva cuvinte, poetul, cărturar subțire cu studii de filozofie, cu lecturi atente în orizontul artelor, face parte din familia spirituală a lui Blaga (însă mai puțin anxios), apropiat uneori de Al. Philippide
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
carbonică (2); ceață (2); coca-cola (2); congelator (2); copcă (2); cristal (2); cristalină (2); cuburi (2); dur (2); dură (2); foc (2); frumos (2); indiferență (2); înghețat (2); mare (2); pericol (2); Polul Nord (2); puternică (2); răcoritor (2); săniuș (2); sloi (2); soare (2); suc (2); topire (2); topită (2); țurțuri (2); vin (2); albastru; aluneca; alunecă; alunecare; alunecoasă; amară; amuzament; Ana; Antarctica; apă rece; apă solidă; ață; bună; cald; căldură; căzătură; cafea; ceai; chimic; cofeturi; comunism; Crăciun; cristale; dezgheață; durere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nu alta. Erau Vântoasele cari veniră lui Mărțișor întru ajutor. Și n-a durat mult și Baba Dochia, care se afla pe timpul acela pe un munte, din sus de mănăstirea Sucevița, și care se udase până la piele, s-a făcut sloi de gheață, dimpreună cu toate oile sale. Și astfel a rămas ea și până în ziua de astăzi, și dintr-însa izvorăște și curge Sucevița, care se revarsă în râul Suceava."373 În ziua de 40 de sfinți, de Mucenici, unele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ne lipsește curajul și nu ne mai fascinează mirajul depărtărilor. Expus luminii și soarelui, poetul poartă aureolă de sfânt, se situează printre cei aleși: "Mă simt ca omul zăpezilor,/ Scos din peșteră și pus la soare,/ De i se topesc sloiurile/ De păr, de piept și de picioare/ Și rămâne nețărmurit,/ Fără blană și în pielea frumoasă/ Și sufletul intră în el zbughit,/ Printr-o coastă, ca o evă întoarsă" ("Senzație"). "Ziua", "Șiroind de raze", "Don Juan", "Coborâre" puteau să lipsească
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de cap. Să spun pe șleau? Bastarzii morți îi vreau. Și vreau ca fapta să se-ncleie grabnic. Ei, ce zici? Dă-mi răspuns pe loc, fii scurt. BUCKINGHAM: Măria-ta va face cum dorește. REGELE RICHARD: Ț! ț! Ești sloi; bunăvoința ta îngheață. Zi, te învoiești să moară? BUCKINGHAM: Dă-mi, doamne bun, răgaz cât să răsuflu, nainte de a spune hotărât: Curând voi da răspuns măriei-tale. (Iese.) (aparte, către un curtean): E-n furii, riga; vezi, își mușcă buza
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Văcărescu până la aceea a oniricilor contemporani Leonid Dimov sau Virgil Mazilescu: "Cum mă înalți pe cer bătrâne astru!// ce forme ia în blânde mâini o roză?/ nu poți să inventezi o altă față?/ materia e-aceeași?/ între oase/ osmoza schimbă sloiuri plutitoare?// (mai sângerez o stare acrobată)// un șpalt prolix citește miezul nopții/ cu l în loc de i schimbând fotonii/ bordei va deveni bordel și spațiul/ o stivă fumegândă de picioare/ sfârșitul propoziției în coapse/ "veniți ca să petrecem vasiliscul"// ca norul craniul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
refuzase. După un drum lung, de o jumătate de zi, lui Stoicea i se deschide priveliștea morii, iar cadrul nu este vidat de fiori sumbri: "Moara ca orice moară; dar iazul pare că sta sub ea prea luciu și prea sloi". Prima întâlnire cu vrăjitorul alunecă pe un firesc promițător în ochii lui Stoicea: bătrânul acceptă să-l "procopsească". Invitat, apoi, la o masă țărănească, tânărul merge să se primenească la lac, reflectând trufaș: "Moș Călifar un unchiaș hârbuit! Îl scutur
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cea mai mică, ce stătea cu capul lipit de tocul ușii. Îi mângâia ușor creștetul capului, apoi își puse pălăria și ieși. - Savetucă tată, ia vino oleacă, fată... Sprintenă, fata ajunse repede lângă patul tatălui ei. I-a luat mâinile sloi între palmele sale moi. Ochii săi negri îl priveau pe bătrânul său părinte care stătea să se stingă. Afară, se auzea cum țața Antonica dădu drumul lacrimilor ce se amestecau cu glasul stins al cumătrului Eugel. - Să trimiți, cumătră, băietul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
fierbinți. Eu tăceam, tu mă sorbeai din ochi: toată mă conturam în foamea lor. Ca o Ană, cuminte, mă lăsam sedusă și mă sculptai așa cum îți doreai. Dar peste noapte a început să plouă: toată creația s-a transformat în sloi. Ochii tăi nu au mai avut puterea, să țină conturul chipului meu, intact. Neputincios te-ai retras în cochilia ta și țiai promis să te lași de sculptat. Ți-ai cumpărat vopsele și un șevalet, să găsești alte modele, pentru
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
secole nătânge L-adoră, L-încoronă, Știai c-așa cum este nu poate a fi bine! Că nu poate nedreptul etern ca să domine. O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înnalță și întinde, Și nourii ca sloiuri de ghiață aruncate, Sfărmîndu-se de-a sferei castele înstelate - Cerul din rădăcină nălțîndu-se decade, Târând cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Sburînd negre și stinse surpatele lumine. Văd caosul că este al lumilor săcrii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
decid ei moartea Romei și o scriu în rune, Presun de argint și zale pun pe caii ca furtune - Astfel se gătesc de ducă pentru drumu-ndelungat. Și atunci furtuna mândră desrădăcinat-a marea. Ea svîrlea frunți de talazuri către stelele-arzătoare, Ridica sloiuri de ghiață, le-arunca în șanț de nori Vrând să spargă cu ci cerul. - Într-un colț de cer e vară Și pe scările de-ivoriu unii dintre zei coboară - Strălucea-n noaptea bătrână fețele ca palizi sori. {EminescuOpIV 144
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei cânt, Să mor de-ntăia rază din ochii tăi cei reci... O marmură, aibi milă de stingerea-mi pe veci! Ca iarna cea eternă a nordului polar Se-ntinde amorțirea în sufletu-mi amar, Nimic nu luminează astei pustietăți, Doar sloiurile par ca ruine de cetăți, Plutind de asprul vicol al morții cei de veci... Tu ramură-nflorită... pe visul meu te pleci! {EminescuOpIV 431} {EminescuOpIV 432} Din lumea de mizerii și fără de-nțeles Cu ochii cei de ghiață ai morții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ajutor și n-a fugit mîntuirea de mine? 14. Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic. 15. Frații mei s-au arătat înșelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor care trec. 16. Un sloi le tulbură cursul; zăpada se îngrămădește pe ele; 17. vine arșiță vremii și seacă, vine căldura soarelui, și li se usucă albia. 18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, și pier. 19. Cetele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
de desene care se văd doar din aer, nici craniile de cristal din Peru, nici podoabele de platină turnate pe vremea când nu se puteau obține cele 4 000° la care platina se topește. Astfel este poezia lui Gellu Naum: sloiuri inexplicabile de cuvinte, pietre căzute din cer și integrate apoi în Kaaba derizorie a istoriei literare. Civilizația străină din care au rămas aceste vestigii a purtat numele de suprarealism. Pentru că suprarealismul aducea oarecum, pe de-o parte, cu ars magna
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]