KorAP: Find »[drukola/base=slujbaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...42 >

1,041 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

acești seniori. În schimb, zise: Credem că e de prisos ca voi doi să vă mai întâlniți o vreme. Apoi le zise că așa poruncise Sfatul Bătrânilor. De ce ne poruncesc să nu ne mai vedem? zise Nishi apropiindu-se de slujbași cu pumnii încleștați. — S-a hotărât ca toți aceia care s-au creștinat o dată, oricare ar fi fost pricina pentru care s-au făcut creștini, să nu se mai întâlnească unul cu altul, zise slujbașul arborând chiar un zâmbet firav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
zise Nishi apropiindu-se de slujbași cu pumnii încleștați. — S-a hotărât ca toți aceia care s-au creștinat o dată, oricare ar fi fost pricina pentru care s-au făcut creștini, să nu se mai întâlnească unul cu altul, zise slujbașul arborând chiar un zâmbet firav. Apoi le spuse că se puteau duce înapoi unde înnoptau și că se puteau întoarce oricând la casele lor. Din vorbele și din purtarea slujbașilor era limpede că întregul castel socotea stânjenitoare întoarcerea celor doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
creștini, să nu se mai întâlnească unul cu altul, zise slujbașul arborând chiar un zâmbet firav. Apoi le spuse că se puteau duce înapoi unde înnoptau și că se puteau întoarce oricând la casele lor. Din vorbele și din purtarea slujbașilor era limpede că întregul castel socotea stânjenitoare întoarcerea celor doi și că o trecea cu vederea în tăcere. De asemenea, se simțea vădit că oamenii de seamă din Sfatul Bătrânilor ocoleau o întrevedere cu ei. N-a fost nimeni care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
un vulcan stins și drept în fața mea se înalță un munte uriaș cu trei piscuri. Pe mica plaja înfiripată din cenușa vulcanului se găsesc vreo treizeci de case de pescari, ei fiind singurii locuitori ai acestei insule. Aici nu sunt slujbași japonezi. După spusele oamenilor de pe insulă, niște slujbași vin aici o dată pe an de la Satsuma, dar se îndreaptă de îndată către Ryūkyū. Fără să bănuiască nimic, oamenii locului ne zic că de cum o să ne înzdrăvenim, or să ne ducă ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
înalță un munte uriaș cu trei piscuri. Pe mica plaja înfiripată din cenușa vulcanului se găsesc vreo treizeci de case de pescari, ei fiind singurii locuitori ai acestei insule. Aici nu sunt slujbași japonezi. După spusele oamenilor de pe insulă, niște slujbași vin aici o dată pe an de la Satsuma, dar se îndreaptă de îndată către Ryūkyū. Fără să bănuiască nimic, oamenii locului ne zic că de cum o să ne înzdrăvenim, or să ne ducă ei cu bărcile lor până la Bōnotsu, dar chinezii spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
largul meu în satul acesta cufundat în liniște. Aveam sentimentul că în umbra neagră a colibelor de pescari se ascundea cineva care ne iscodea fiecare mișcare. Mi se părea chiar că cei ascunși plecaseră pe furiș să-i înștiințeze pe slujbași. Doar știam bine cât de șireți și de vicleni erau japonezii în astfel de împrejurări. Trecu o bună bucată de vreme. Între timp, nimic nu se clinti, ca și cum totul împrejur ar fi înlemnit în mijlocul tăcerii și al arșiței. Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
că nu mă pot despărți cu nici un chip) am pășit pe marginea joncii. În clipa aceea din umbra promotoriului de la răsărit se ivi pe neașteptate un vas. Pe flamură avea pictat blazonul seniorului acestor locuri, iar înăuntru se zăreau doi slujbași cu privirile ațintite înspre noi. Cunoșteau dinainte mișcările noastre. Mi-am aruncat repede în apă bocceluța cu Sfântul Breviar, cu pâinea și vinul pe care nu trebuiau să le găsească. Am să le spun că suntem negustori în drum spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Sale. Asta nu înseamnă că mă las păgubaș de toate ca un laș, ci fac acest lucru dintr-o credință nestrămutată, ca aceea pe care ne-a arătat-o Domnul Iisus pe cruce jertfindu-Și trupul Său. Am fost prins. Slujbașii de la Bōnotsu n-au fost atât de neghiobi încât să se lase păcăliți. S-au prefăcut că mă cred când le-am spus că sunt negustor, dar m-au întemnițat, chipurile, până când aveau să se lămurească. În temniță mai erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
atât de neghiobi încât să se lase păcăliți. S-au prefăcut că mă cred când le-am spus că sunt negustor, dar m-au întemnițat, chipurile, până când aveau să se lămurească. În temniță mai erau și alți credincioși creștini, iar slujbașii ascultau în taină ce vorbeam. Un bătrân bolnav mi-a cerut să-i dau pe ascuns ungerea cea de pe urmă. Acesta a fost prilejul care a scos totul la iveală. M-au scos din temnița de la Bōnotsu și m-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
noi înșine. Nu știai niciodată când un om în care aveam încredere avea să se lepede de credința creștină. De aceea nu le-am dezvăluit nici credincioșilor noștri unde mă ascundeam. Au fost și preoți care au fost prinși de slujbașii judecătorului chiar a doua zi după ce au spus unde se ascund. A fost un adevărat iad să trăiesc în fiecare zi fără să pot avea încredere în nimeni. L-am întrebat dacă părintele Diego, confratele meu, mai trăia. Nu uitasem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Diego care era, cu toate acestea, întruchiparea bunătății. — Părintele Diego a murit bolnav, mi-a spus Luis Sasada. S-a petrecut pe când ne adunaseră pe toți la Fukuda, în apropiere de Nagasaki, ca să ne alunge din țară. N-are mormânt. Slujbașii i-au ars trupul și l-au aruncat în mare. Slujbașii japonezi îi fac cenușă și îi aruncă în mare pe toți creștinii ca nu cumva să lase vreo urmă după moartea lor. În cele din urmă, și noi o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
murit bolnav, mi-a spus Luis Sasada. S-a petrecut pe când ne adunaseră pe toți la Fukuda, în apropiere de Nagasaki, ca să ne alunge din țară. N-are mormânt. Slujbașii i-au ars trupul și l-au aruncat în mare. Slujbașii japonezi îi fac cenușă și îi aruncă în mare pe toți creștinii ca nu cumva să lase vreo urmă după moartea lor. În cele din urmă, și noi o să fim preschimbați în cenușă și aruncați în mare. Ca un fruct

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu lumină lumea pământească... Pesemne că părintele Vasquez a fost ars și prefăcut în cenușă, iar cenușa sa a fost aruncată în mare. Așa făcuseră japonezii cu mulți misionari. Astăzi ne-au luat iarăși la întrebări. Mai bine zis, un slujbaș de la Cancelaria pentru religie din Nagasaki ne sfătuiește, după cum cere legea, să ne lepădăm de credința creștină (japonezii numesc asta „cădere”). Însă, nici el nu-și închipuie că o să cedăm, și nici noi nu facem decât să clătinăm din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
venit să afle altceva. M-a întrebat dacă Hasekura și Nishi cu care călătorisem împreună se creștinaseră sau nu din inimă. M-am gândit la binele lor și am zis: — S-au creștinat pentru a-și îndeplini însărcinarea. Atunci, zise slujbașul uitându-se drept în ochii mei, nu se pot numi creștini, nu-i așa? N-am răspuns nimic. Oricare ar fi împrejurările în care s-a creștinat, asupra celui care a primit botezul lucrează o putere tainică dincolo de voința omenească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ochii mei, nu se pot numi creștini, nu-i așa? N-am răspuns nimic. Oricare ar fi împrejurările în care s-a creștinat, asupra celui care a primit botezul lucrează o putere tainică dincolo de voința omenească. Văzându-mă că tac, slujbașul a scris ceva pe o foaie. — Ascultă... nu ți se pare o neghiobie? zise slujbașul în drum spre ieșire iscodindu-mă cu o privire compătimitoare. Dacă ai fi rămas cuminte la Luzon, poate că ai fi fost mai de folos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ar fi împrejurările în care s-a creștinat, asupra celui care a primit botezul lucrează o putere tainică dincolo de voința omenească. Văzându-mă că tac, slujbașul a scris ceva pe o foaie. — Ascultă... nu ți se pare o neghiobie? zise slujbașul în drum spre ieșire iscodindu-mă cu o privire compătimitoare. Dacă ai fi rămas cuminte la Luzon, poate că ai fi fost mai de folos creștinilor sau oamenilor... Dar să vii în Japonia ca să fi prins și omorât fără rost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
n-am ce-i face. Asta mi-a fost karma după cum ar spune un preot budist. Da, karma. Așa socotesc. Dar acum sunt încredințat că Dumnezeu s-a folosit de karma mea pentru binele Japoniei. — Ce vrei să spui? zise slujbașul și mai uimit. Cum s-a folosit pentru binele Japoniei? — Răspunsul se află chiar în întrebarea dumneavoastră, am zis eu că tărie nu doar ca să-l lămuresc pe el, ci ca să-mi spun răspicat toate acestea mie însumi. Ați spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lăsându-vă pe dumneavoastră și întreaga Japonie cu această întrebare. Doar atât dacă las în urma mea și viața mea înseamnă că avut un rost. Nu înțeleg o iotă. — Am trăit... Am trăit cu adevărat. Nu-mi pare rău de nimic. Slujbașul a ieșit fără să mai zică nimic. Înainte de a mă întoarce în temniță, am cerut să văd marea și temnicerii mi-au dat voie. Am privit marea în iarnă de lângă parii dimprejurul temniței. Marea sclipea în soarele după-amiezii. Câteva insule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de la Kurokawa. Sau trimitea întruna supuși să întrebe dacă nu cumva Stăpânul voia să-i mulțumească samuraiului pentru strădaniile sale din timpul călătoriei. Totuși samuraiul presimțea că nu era vorba de o veste bună. Două zile mai târziu sosiră doi slujbași. Intrară în casa măturată lună și dispărură într-o încăpere separată ca să-și schimbe hainele. Ajutat de Riku, samuraiul se schimbă și el în hainele sale cu blazon, apoi se așeză cuviincios la capătul rogojinii și așteptă. Slujbașii se așezară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
sosiră doi slujbași. Intrară în casa măturată lună și dispărură într-o încăpere separată ca să-și schimbe hainele. Ajutat de Riku, samuraiul se schimbă și el în hainele sale cu blazon, apoi se așeză cuviincios la capătul rogojinii și așteptă. Slujbașii se așezară pe locurile de onoare. Unul dintre ei zise încet: „Poruncă de la Sfatul Bătrânilor” și începu să citească o scrisoare cu hotărârile Sfatului Bătrânilor. — Hasekura Rokuemon a trecut pe meleaguri străine la credința creștină împotriva legii. S-ar cuveni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu capul plecat la pământ. În tot acest timp avea sentimentul că se prăbușește în gol. Era atât de istovit încât nici nu-i mai părea rău. Clipind din ochii duși în fundul capului după cum îi era obiceiul, samuraiul ascultă explicațiile slujbașilor. Din milostenia seniorului Ayugai și a seniorului Tsumura i se poruncea doar să nu iasă afară din valea sa. Slujbașul mai spuse că trebuia, de asemenea, să înmâneze o dată pe an la Sfatul Bătrânilor un jurământ prin care se lepăda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
încât nici nu-i mai părea rău. Clipind din ochii duși în fundul capului după cum îi era obiceiul, samuraiul ascultă explicațiile slujbașilor. Din milostenia seniorului Ayugai și a seniorului Tsumura i se poruncea doar să nu iasă afară din valea sa. Slujbașul mai spuse că trebuia, de asemenea, să înmâneze o dată pe an la Sfatul Bătrânilor un jurământ prin care se lepăda de credința creștină. Înțeleg ce este în sufletul tău. După ce-și îndepliniră însărcinarea, slujbașii se simțiră datori să îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
iasă afară din valea sa. Slujbașul mai spuse că trebuia, de asemenea, să înmâneze o dată pe an la Sfatul Bătrânilor un jurământ prin care se lepăda de credința creștină. Înțeleg ce este în sufletul tău. După ce-și îndepliniră însărcinarea, slujbașii se simțiră datori să îi aducă vorbe de mângâiere. Apoi, înainte de a încăleca, unul dintre ei îi spuse în șoaptă: — Am un mesaj de taină de la Matsuki Chūsaku. Sfatul Bătrânilor a primit veste din Edo că Velasco a fost prins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și în aceste momente, samuraiul nu făcea decât să clipească. — A fost trimis la Cancelaria pentru religie din Nagasaki, iar acum este întemnițat împreună cu alți preoți la Ōmura. Am auzit că încă nu s-a lepădat de credința creștină. După ce slujbașii plecară, samuraiul se așeză și rămase mult timp așa, îmbrăcat în hainele sale cu blazon. Încăperea peste care se lăsa înserarea era rece, căci nu se făcuse focul. Samuraiul își aduse aminte de cuvintele slujbașului și se gândi că străinul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lepădat de credința creștină. După ce slujbașii plecară, samuraiul se așeză și rămase mult timp așa, îmbrăcat în hainele sale cu blazon. Încăperea peste care se lăsa înserarea era rece, căci nu se făcuse focul. Samuraiul își aduse aminte de cuvintele slujbașului și se gândi că străinul acela trufaș și mândru din cale afară n-avea să se lepede de credința lui, un om ca el n-avea să se lepede de sufletul său, oricâte suferințe și chinuri avea să înfrunte. „Așadar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]