483 matches
-
zei cerești și pentru ce oare se lasă văzuți de către oameni, Dioscurii aceștia, așadar, vin să-l anunțe pe Oreste că va fi vânat de erinii, de cumplitele Kere, zeițele cu chipuri de cățele, și că va cădea pradă unei sminteli legate de aceste vedenii, sminteală pe care trebuie să o îndure înainte de a fi iertat. Iar Oreste a lui Euripide va descrie, de asemenea, această tulburare a minții, această maladie (o mania echivalând cu un adevărat nosos) în care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
oare se lasă văzuți de către oameni, Dioscurii aceștia, așadar, vin să-l anunțe pe Oreste că va fi vânat de erinii, de cumplitele Kere, zeițele cu chipuri de cățele, și că va cădea pradă unei sminteli legate de aceste vedenii, sminteală pe care trebuie să o îndure înainte de a fi iertat. Iar Oreste a lui Euripide va descrie, de asemenea, această tulburare a minții, această maladie (o mania echivalând cu un adevărat nosos) în care este aruncat eroul, autorul sângerosului matricid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
varianta tragică, bătrânul, ajuns în pragul nebuniei, se sinucide, iar fantoma lui neconsolată, obsedată de vechea pasiune până și dincolo de moarte, se întoarce pentru a o teroriza pe femeia care îi disprețuise sentimentele. Ky:gen-ul, în schimb, găsește pentru sminteala amoroasă a moșneagului o soluție mult mai blândă și totodată mai glumeață, datorată intervenției unor nepoți. Experiența nebuniei și a morții își pierde aici dimensiunea fabuloasă, ca și cum funcția ky:gen-ului ar fi aceea de a cultiva îndoiala ca remediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
hăituit de simțăminte care mă sfâșie... Urât cuvânt! Departe de mine, tristețe! Așa se zice că ar fi spus un nebun. Dacă am spus-o și eu, înseamnă că sunt nebun 1. Nebunie a iubirii, asemuită tot de Berowne cu sminteala lui Aiax, cu vânătoarea sângeroasă asmuțită de furia ucigașă a eroului lui Sofocle, victimă tragică a amăgirilor zeilor. Iar dacă în Zadarnicele chinuri ale dragostei nebunia sentimentelor devine, în cele din urmă, doar o mascherata, un divertisment agreabil, dar ușurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nu e Madeleine, ci Eleanor. - Trebuia să-mi Închipui. Chiar arăți a Eleanor - ai Înfățișare de Eleanor. Pricepi ce vreau să spun. A urmat o pauză, În timpul căreia au ascultat ploaia. - Îmi curge apă pe gât În jos, colegule de sminteală, a zis ea În cele din urmă. - Răspunde la Întrebările mele. - Ei bine... numele mi-e Savage Eleanor; locuiesc În casa cea mare și veche de la doi kilometri de aici; cea mai apropiată rudă În viață demnă de luat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Naturalis historia, XXV, 35-37) (38, pp. 207-208). Efectul delirogen al plantei este sugerat și de numele ei. Plinius spune că romanii numesc măselarița altercum/alterculum (probabil, „care provoacă ceartă, altercație”), iar Dioscoride susține că numele ei popular este insana (demență, sminteală). Similar este numită până astăzi de țăranii români (nebunariță) și de cei unguri (bolonditó = „care te înnebunește”). La fel este denumită în Transilvania planta ciumăfaie : bolundoriță, bolânzeală sau turbare (12, p. 65 ; pentru frecvența acestui tip de denumiri ale plantelor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la sfârșit și-a luat catalogul prea mare pentru el, și-a pus pălăria pe cap și a ieșit, în timp ce noi toți ne-am ridicat în picioare. O dată ușa închisă și rămași singuri, ne-a apucat pe toți deodată o sminteală, am răcnit literalmente de entuziasm și am început să ne încăieram azvârlind unii în capetele altora cu ce ne venea în mână, manuale, caiete... A intrat pedagogul, care ne-a întrebat foarte nedumerit din ușă ce era cu noi înnebunisem
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ce s-a Îndrăgostit În timp ce citea.“ Schimbul epistolar dintre fete se inflamează, se contrazic, Își fac reproșuri, se acuză, și-l aruncă una alteia În cap pe acel Ruba, sînt pe cale să-și dea palme că s-au luat după smintelile ăluia, dar nu se pot abține să nu speculeze asupra modului lui de a recepta lumea și de a Încerca să o capteze În cărți prin glasurile altora. Iată ce dezvăluie, În ultima sa scrisoare, de această dată În proză
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Margaret a zis: Aha, pricep, pasărea Își iubește așa de tare puii, că asta Îi dă curaj să atace un animal mult mai mare decât ea. Iar săteanul a zis: Nu, nu iubirea o Împinge să facă ce face. E sminteala. Pasărea chiar crede că e mai puternică decât șarpele și că nu i se poate Întâmpla nimic. E o pasăre tare prostuță. Margaret Înțelegea acum că nu dragostea o Împinsese să-l ajute pe Adam, ci o zadarnică și nechibzuită
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pomenire și a rânduit-o în cimitirul din vale alături de Cotelban al ei, călătorit din astă lume încă de acum vreo cinci ani. Taică părințele! Neneaca mi-a spus că trebe să ne spălăm obrazul față de cinstita voastră față pentru sminteala făcută pe timp de urgie. Bine, Trifane! Dar să nu mai calci strâmb, nu ți-a dat povață? Ba da, taică! Și ce ți-a mai zis? Să-ți dau o văcuță cu vițel, ca sfinția matale să fii mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
proteja capul și spatele cu un sac mare de rafie transformat într-un fel de glugă. O zi-lumină stătea în imensitatea imașului, așteptând cu înfrigurare înserarea când apărea din pâcla deasă Gheorghiță-ibovnicul. Cât despre școală, nicio sinchiseală, dar și nicio sminteală... Numai dirigintele a venit de două ori și a încheiat un proces-verbal cum că eleva este plecată din localitate, dar i-a atras atenția lui bădia Mâțu că aceasta mai poate promova clasa a opta dacă se prezintă la cursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Că, dacă nu eram noi, prăcis se închidea școala din Mitoc!... Cu spălatu, îi o treabă bună!... Că cât vin eu pe la cârciumă, nu mă supără prea mult... La fel și cu biserica... așa că pot să stau liniștit fără nicio sminteală... Deștept bărbat și bulibașa ista al nost! Șiret nevoie mare! El știa că ai noștri mai degrabă rămân fără cârciumă decât să se spele... și așa a mai curmat beția între țigani, cu toate că nici bani de băutură aproape că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mintea omenească. Comentând acest enunț, Étienne Gilson îl pune în relație cu o idee deja răspândită în primele secole, anume că dogma creștină a mântuirii este de nepătruns pentru rațiunea omenească. „Sfântul Pavel observase deja că taina Crucii, prilej de sminteală pentru iudei, este o nebunie pentru înțelepciunea greacă (I Cor. 1, 18-25). Tertulian s-a lăsat purtat de efecte ora torice al căror ecou se mai aude și astăzi.“ Sunt redate imediat spusele învățatului creștin din Despre trupul lui Hristos
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sens ontologic 9, 15 (n. 5), 22, 34, 72, 73, 78, 151 neant 13 (n. 2), 87, 101 nebunie ~ ca act irațional 16, 30-32, 40-44, 53, 58, 78, 85, 93, 153, 158-159 ~ ca inepție 146, 154, 156- 157, 173 ~ ca sminteală 43, 53, 72, 86 (n. 78), 146, 153- 155, 157- 159, 172, 194 ~ în sens patologic 72, 86 ~ și înțelepciune 92, 147, 151, 153-155, 156-157, 159, 172 INDEX RERUM 209 nihil 18 (n. 8), 68 (n. 55), 75, 104 nihil
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Problema numărul unu a soților Keyes e întotdeauna ce să poarte. Pentru un bărbat pare ușor. Trebuie doar să-și poarte vestonul și pantalonii pe dos. Să-și pună pantoful stâng pe dreptul și invers. Voilà - pari olog și smintit. — Sminteala, spune Inky, e noua sănătate mintală. Miercuri seara, după valsul cu foametea, Packer și Evelyn ies din sala de bal a hotelului, și în stradă se aude cineva cântând „O, Amherst, brav Amherst”. Pe stradă, Frances Dunlop Colgate Nelson, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întrebare fără sens. Sigur că acceptă, numai că schimbul e dezavantajos pentru ea. E hotărâtă să nu mai facă măcar un pas. Se simte obosită, îi e lehamite de ea. Va merge până la capăt. Trebuie să se vindece de această sminteală. Urcă în cameră, desface bagajele cu mișcări moi. Îi e teamă să-i dea telefon lui Alex. Îi e teamă de ezitările lui, de amânările lui, de scuzele lui. Și atunci, de ce mai stă aici ca o femeie beată, lipsită
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să apropie de viitor duhoarea crimei și să săvârșească miruirea groazei și disperării. Aducându-i în Carpați, pe banii plugarilor și păstorilor, îi întreținu, pe aceleași spinări îndoite, ani de zile. Însă, brusc, filotimia și îmbelșugarea se curmară: apucat de sminteala cărpănoșiei, Grandomanul invocă necesitatea avântului neprecupețit și strângând șurubul economiei țării, la extrem, introduse istovitoarele raționalizări. Citat epocal și istorică sâsâire : Revolțonari, acum plecați pe continentele voastre de baștină, ca să ridicați popoarele băștinoase la luptă. Tutulor, multă sănătate, multă fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de zăpadă a Bărăganului, din hotelul neterminat, din ridicolul unei beții între doi descreierați, al unei beții între un bărbat și o femeie, care nu se cunoșteau, nu se destăinuiau în intenții anume, nu se potriveau în nimic decât în sminteală și care n-ar fi putut să se apropie mai mult de atâta. Zăngănind paharele ca să-i diminueze debitul ei verbal de nestăvilit, Vladimir împărți bărdaca de whisky în părți egale și, afișând cunoștințe entomologice pe care mintea oricărui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
carne pe care el le ducea pe creștet, după obiceiul mediteranean al celor din Cadrilater. Căzând de la balconul etajului al douăzeci și șaptelea, începu să se gândească la clipa mutei agonii dar, încă o dată, puterile lui nu-l dădură de sminteală: la capătul interminabil al acelei prăbușiri din vârf înalt de minaret, nu-l aștepta moartea, ci o primă zi cu soare dogoritor. Într-o ultimă fulgerare de luciditate, își zise că, iarăși, veniseră să-i țină de urât acele fantasme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că nu vor mai avea prea mult de trăit. Asta sigur. Dintotdeauna, locuitorii Stațiunii au avut viață lungă; aerul e curat și ozonificat, apele sulfuroase au efecte de-a dreptul miraculoase. Și-acum, un vântură-lume, apărut de-aiurea, vine cu sminteli! Un șarlatan; drept dovadă, Astrologul le vestește numai de bine, chiar dacă e mereu beat. Azi e treaz. Preocupat. Înserarea coboară repede; noaptea. Nici una, în ultima vreme, nu a fost mai plină de stele. Astrologul vorbește celor strânși în Piață despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
așa ceva nu se mai gândește nimeni. Turiștii au început să plece, la Cazinou și pe străzi doar despre asta se vorbește: „Când va veni cutremurul?” „Când se va prăbuși muntele?” „Când...?”. Parcă s-au scrântit cu toții, de-abia le trecuse sminteala cu aurul! Astrologul, am aflat, a fost lovit cu măciuca, în țeastă, de către unul din oamenii Magistratului. E mort și cineva vrea să ascundă asta. § Romancierul a simțit ceva, dar nu poate să perceapă o ființă dintr-un alt plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fi fost azi alta! Nu se putea pune nimeni cu Antonia, dar Cerul era surd, nu o auzea. Sau o auzea, dar nu o asculta, nu se luau ei, Domnul și sfinții, după o babă tot mai mult atinsă de sminteală. Ori poate fără voia ei striga ea așa, uneori. Un fel de purtătoare de cuvînt a Judecătorului. A diavolului, ar fi putut spune tocmai păcătoșii. Thomas credea că doar vîrsta era de vină, Antonia nu fusese totdeauna așa, dimpotrivă. Aproape
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Nur Narr ! Nur Dichter! "Cum aș suporta să fiu om, dacă omul nu ar fi de asemenea poet și dezlegător de enigme ?... Să nu mai voiesc, și să nu mai institui valori, și să nu mai creez ! O, această mare sminteală să rămână departe de mine !" Și referindu-se la clipa sacră a dicteului, a revelației care vine dintr-odată, "fulgeră și se impune", Nietzsche scrie în poezia Pinul și fulgerul: Am crescut mai înalt decât omul și sălbăticiunile Și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tău e nebunie Și tu ne faci pe toți nebuni. Imensitate, veșnicie, Pe când eu tremur în delir, Cu ce supremă ironie, Arăți în fund un cimitir. Disperarea este cu atât mai de nevindecat cu cât unica formă de expiere a smintelii cosmice, poezia, l-a părăsit: "Și gândul se-afundă, pierdut vâslaș...Și jalea de-a nu mai putea face un vers.../ Sunt cel mai trist din acest oraș". Octavian Goga evocă în poezia Noi neliniștita așteptare a îndreptării unei grave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Atunci când, mai ales, adâncul ni se-ntunecă furtunile sunt gata să-si facă de cap și dacă ispitele-n trup nu mai încap picioarele și pe loc plat alunecă. Orice cădere, știu, duce-n necunoscut, acolo unde nu i decât sminteală; intemperiile și ele-s o răscoală și nu întotdeauna avem la noi un scut. Când vrerea e fragilă și-n renunțări adoarme, iar gândul parcă-i dus și el cu sorcova ispitele dau buzna și slăbiciunea va stârni taurii ei
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]