834 matches
-
dusă cu bine până la capătul celor nouă luni. Cu câteva zile înaintea sorocului, tata a dus-o pe mama la spital, unde a născut normal, asistată de personalul de specialitate. Bucurie mare! Primul născut era un băiețel dolofan, cu un smoc de păr blond în creștetul capului, ochi albaștri și o voce de tenor. Vocalizele lui răsunau pe coridoarele spitalului alertând persoanele în halate albe. Primul meu frățior a fost botezat Vasile, ca și tata. Totul era frumos și bine. Vasilică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și au rânjit spre noi a intimidare cu dinții gălbejiți și cariați ca o reminiscență a vremurilor apuse. Având statura unor câni de mărime medie, cu blana de culoare alb-cenușie, arătau mai degrabă a maidanezi subnutriți decât a lupi sadea. Smocurile de păr căzute lăsau să se vadă, indecent, porțiuni din pielea zbârcită. Oasele bazinului, lipsite de părul protector, își etalau proeminențele ca două făcălețe de mestecat terciul mămăligos. Ochii roșii, saliva scurgându-se intermitent din botul rânjit, starea lor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
25, 26, 27, 28) 22. MOARTEA UNUI CÂINE DE PAZĂ sau DEVOTAMENTUL ORB ȘI MILOSTENIA ORTODOXĂ În curtea bunicilor își făcea veacul un dulău impresionant: un mioritic solid și lățos, cu părul spălăcit spre gri și cu ochii ascunși sub smocuri mici de păr ondulat. Într-un cuvânt, era unul din acele exemplare canine asupra cărora privirea ți se odihnea cu plăcere, fiind îndeplinite două dintre cerințele fundamentale: elementul estetic și siguranța personală. Deși nu mai era de mult tânăr, avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un nenorocit de gologan. În scurt timp, Haiduc ajunsese al o stare de degradare fizică și morală avansată, care se accentua vertiginos. Blana lui altădată îngrijită, curată și strălucitoare îl abandonase de multă vreme. Haina lui exterioară era formată din smocuri răvășite de păr, în care se vedea ca un arhipelag pielea lui văduvită de materia piloasă, pe suprafața căreia puricii dansau țonțoroiul. Coada lui, altădată mândră și bățoasă, devenise un fel de cârjă, un punct de sprijin suplinind, parcă, absența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Mai apoi, lovea "andantino" pe coama lor, cu furca întoarsă, pentru a mări unghiul de cădere a paielor spre streașină. Cele din urmă mișcări ale teribilei sale unelte erau pe un ritm "pizzicato", când, repezind o privire ageră, descoperea eventualele smocuri de paie zbârlite, intrate în grevă fără permisiunea edilului șef, și le arcuia o furcă "în numele Tatălui" spre luare-aminte. Apoi cobora de pe acoperiș precum Alexandru Macedon de pe Ducipal, și plin de o strălucitoare măreție, se deplasa maiestuos până în mijlocul străzii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și roșu. Tata pregătea căruța pentru întoarcerea acasă, o căruță mică, trasă de un cal alb, costeliv. Pământul era nisipos, încât drumul șerpuia la vale anevoios printre butuci de viță de vie și salcâmi, unde se iveau din loc în loc smocuri de iarbă uscată. Stăteam pe o movilă mică și asfințitul soarelui mi se părea un spectacol unic, irepetabil. Coborând spre câmpie, căruța înainta încet, roțile subțiri se afundau adânc în nisipul cald, afânat. Tata strunea calul din hățuri să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
te mirai de el, de ciudățeniile naturii. Femeia se obișnuise cu mărul, un copac nici prea mare, nici prea mic, aflat într-un colț potrivit al curții; poate de asta rezistase, în timp ce alți pomi îmbătrâniseră, se uscaseră, în locul lor crescând smocuri răzlețe de iarbă. Pământul îmbătrânise și el, se bătătorise, încât nici bălăriile nu mai creșteau în curte. După ploaie apa băltea până se evapora, nu mai vroia să intre în pământul devenit ca asfaltul. Bătrâna nu vedea decât copacul, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Înguste Îi desăvârșeau o conformație cumva virilă. O arăta mai matură decât Viorel figura aia asiatică, cu ochii trași spre tâmple. Luase un știulete de porumb din cei risipiți prin iarbă și răsucea după degete mătasea crudă, ca pe un smoc de păr. — E bun de fiert? Devenise deja familiară, și mă gândeam că poate-i de vârsta mea și-a lui Andrei. Prospețimea obrazului ei arămiu avea ceva artificial. Era o mască ascunzându-i vârsta dimpreună cu un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i apăs umerii și ceafa ca s-o Împiedic să se ridice și cu cealaltă mână o caut pe sub tricou, Îi frământ sânii și pântecele și-i deschei nasturele de metal de la betelia blugilor. Degetele se forțează și coboară prin smocul de păr moale, silind-o să se ridice puțin și să desfacă pulpele. Toată mâna mea se Întoarce pe sub ea și se frânge din Încheietură ca să urce pe despicătura feselor, În timp ce părințelul Își deapănă povestea cu glas ușor schimbat. Privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Soții Shahar sunt politicoși cu mine și, la Început, nu spun prea multe. Dennis Silk Își las) privirea În jos. Este unul dintre acei oameni voinici extrem de sensibili. Că și mine, este pe cale s) cheleasc). P)rul Îi crește În smocuri lungi și dezordonat. Are un nas subțire și acvilin, cu un aer nobil. Simte c) se apropie furtună și se Înroșește. Când Începe s)-mi dea replica, Shahar este inițial calm. Nu e de acord cu Abu Zuluf, zice el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
e pierdut. Copilul mic, dacă se căznește să se așeze în cap, este semn că mama sa este însărcinată cu altul. Dacă pocnește vreun cerc de la un poloboc, apoi se crede că în acea casă va naște o femeie. Dacă smocurile de verdeață aninate pe casa noilor căsătoriți cad curînd e semn că nu vor avea copii. Femeile nu cern nicicînd făina pe pat sau divan, crezînd că dacă ar face acest lucru acolo ar avea mulțime de copii. Ca să nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-i de spor. Cînd se vinde o vită, este bine a pișca ceva păr din frunte și coadă și a-l păstra undeva, și a zice că vinde numai vita, iară nu și norocul. Cînd vinzi o vită, păstrează un smoc de păr de la dînsa, ca să ai no roc la altele. Să nu dai luni borș, că-i rău de vite. Luni să nu dai cu împrumut sare, gaz, usturoi, că i rău de vite. Să nu mănînci bucățica din frigare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sfredel sfoiegi (a) - a (se) strica sisiac - pătul de nuiele sitișcă - vas-strecurătoare pentru lapte sîmbră - asociere la muncile agricole sînger - arbust slobozîtor - băț care fixează sulul războiului de țesut smînci (a) - a smuci solomîzdră - șopîrlă somnișor - plantă somnoroasă - plantă somoldoc - smoc; legătură de lînă sor - șoric sorb - vînt cu vîrtejuri spată - pieptene de urzit spăriete - boală din sperietură spelcă - agrafă spițălnic - sfredel spîrnel - semn; vîrtej sporiș - plantă spuză - cenușă cu jăratic spuzi (a) - a (se) umple de bube staroste - pețitor stălniță
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în discuție este deci incapacitatea sa de a învia morții. Al doilea semn de recunoaștere este portretul său simbolic (3, 13‑14): „Este un mic Peleg, tânăr, cu picioare subțiri; pe frunte are câteva fire de păr albe, ca un smoc; sprâncenele sunt lungi până la urechi, pe mâini are un semn de lepră. El se va preschimba în fața voastră: când se va face asemenea unui bătrân, când se va face asemenea unui copil; își va schimba toate trăsăturile, dar nu va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
plângăcios. În vârstă de o oră. A fost cântărit, măsurat și îmbrăcat cu cel mai senzațional costumaș alb cu albastru și învelit cu o păturică albă, și acum e în brațele lui Suze, cu fețișoara strânsă și zbârcită, și cu smocuri de păr negru din loc în loc, deasupra urechilor. Copilul lui Suze și al lui Tarquin. Aproape că-mi dau lacrimile... dar sunt mult prea fericită. E cel mai ciudat sentiment din viața mea. Îi întâlnesc privirea lui Suze și ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
față și am ajuns în Perii Dăii. În urmă rămânea valea Ciobanului, cu satele înșirate ca mărgele pe ea. Alături se vedea fabrica de cherestea de la Tălmaciu, cu coșul ei înalt și subțire de metal din care se ridica un smoc de fum. Drept spre apus se vedeau munții estompați pe seninul albăstrui al cerului de vară. în fața noastră, drumul pietruit de curând se prăvălea spre satul Daia, cuibărit în valea strâmtă și strâns între două dealuri. La dreapta, spre sud
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
văzându-și pământul, încât îi venea să cadă în genunchi și să-l îmbrățișeze. I se părea mai frumos pentru că era al lui. Iarba deasă, grasă, presărată cu trifoi, unduia ostenită de răcoarea dimineții. Nu se putu stăpâni. Rupse un smoc de fire și le mototoli pătimaș în palme.” În opera lui Zola, privirea are rolul de a judeca și de a condamna: de ziua Tuturor Sfinților, abatele Godard din parohia Rognes îl vizitează pe moș Fouan cu scopul de a
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
este plină, dar luminează bine doar căile de mers ale oamenilor cuminți. Dacă umblai prin pădure nici nu se uita la tine. Poienițele erau luminate dumnezeiește, erau poleite cu aur și pe deasupra se mai rătăcea cîte un norișor ca un smoc de vată, și el auriu. Prin locuri mai îndepărtate se vedeau norișori (de fapt aburi de ceață) răsfirați, parcă așezați de oameni pricepuți și cu gusturi estetice ireproșabile. O pace nefirească dădea impresia vagă că totul în jur doarme. Puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
stat pe o bancă puțin, dar se grăbea să prindă un serial la TV. În trecerea prin parcul pustiu, admiră(a cîta oară?) uriașii ficuși, bătrîni de cînd lumea, cu trunchiurile lor gigante și nu compacte ca la ceilalți copaci. Smocuri de trunchiuri, cu spații printre ele, se îngrămădeau într-un pilon uriaș pe care nu-l puteau cuprinde 12 oameni. Așa arată un trunchi de ficus. Într-un asemenea trunchi se pot ascunde 10 oameni, spune doctorul în gînd. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înțelegeam ce spune. Vorbea cu mare viteză, înghițea literele și nu deschidea gura cum trebuie. Cu răbdare, am înțeles ce spune. Nu doriți să curăț palmierii? La asta nu mă așteptam. Palmierii din grădină sînt înalți de 20-25 m și smocul de frunze este tocmai în vîrf. La un metru și jumătate pînă la frunze apar niște teci, sub un înveliș verde. Trunchiul este ca de lemn uscat toacă pînă la zona verde spre vîrf. Învelișul se usucă, pocnește și cade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
timp, Liviu se liniștește, îmi face din ochi și rîde. Apoi înțepenește așa, liniștit. Slavă Domnului, zic. N-aș mai fi fost om dacă îl lua Satana de pe acum... Cei trei oameni își revin. Sînt obosiți. Unul din ei apucă smocul de decupaje din nucă de cocos și-l dă prin praful de pe altar. Apoi se uită cu toții atenți la urmele lăsate în praf. Cercetează minuțios fiecare centimetru pătrat. Apoi vorbesc între ei. Un imn de mulțumire, monoton, se urca spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și se zbuciuma, suferind alături de noi toate privațiunile prin care treceam. Ne-am culcat. ...Vântul icnește. Geme și se zvârcolește asemenea unei ființe omenești, dirijând cu forță năprasnică vârtejurile de zăpadă spre acoperișurile de paie, smulgându-le într-un iureș smocuri compacte și folmoștoace, repezindu-le spre înălțimile înghețate ale unui Bărăgan mânios și răzvrătit. Șfichiuituri puternice directe și razante lovesc cele două geamuri ale camerei. La un moment dat, șuvoiul de zăpadă proiectat spre ferestre a fost atât de insistent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
treia și ultima întrebare, totuși, mi-am luat inima-n dinți și am formulat-o conform tipiconului. Te lepezi de Satan? Răspunsul a fost și de această dată negativ și prompt. Privind cu atenție, am observat sub maxilarul inferior un smoc de păr atârnându-i în bătaia vântului, de care se agățaseră niște scaieți, stând acolo, suspendați la aer, ca pe balconul unui bloc cu patru etaje. Da, eram complet edificat. Exemplarul din fața mea avea barbă, copite despicate și coarne. Prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aș pune pe cap scufița fermecată ce mă face nevăzută și te-aș ocroti în luptă. Scut m-aș face, să nu te atingă sabie, nici săgeată, nici pumnal să nu te-atingă... Ștefan râde încetișor, freacă în palme un smoc de busuioc, își cufundă obrajii și-i respiră adânc aroma de sfântă buruiană. Chiar m-ai vrăjit. Trebuie să mă descânt singur, altfel e cu primejdie mare, spune pe un ton serios și stupește de trei ori în vânt să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Încetini goana. Sforăi zgomotos, Împrăștiind În jurul lui picături reci și mărunte de salivă care umezeau fața lui Simeon, răcorindu-l, și se opri la câțiva pași de adâncul de abia bănuit. Necheză ușurel și se lăsă pe-o coastă, În smocurile rare de iarbă care creșteau printre pietre; Îl trase după el și pe bărbat. După câteva clipe acesta deschise ochii ca să se Încredințeze că nu visa, că mai era În viață. În cădere, calul Își aruncase călărețul din șa și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]